361 matches
-
Ei au mândria obârșiei rurale, cu care chiar se fălesc. Nuvelistul preferă dilemele morale, urmărindu-le în momente decisive, surprinse cu finețe. În genere, personajele caută puritatea sufletească și liniștea interioară, identificată fie cu realizarea dorințelor, fie cu fericirea casnică. Jinduind după cumpătare, acești oameni se feresc de excese și de acte imorale. Opțiunea pentru o conduită corectă este actul de căpetenie al vieții lor, iar cei care șovăie pier în împrejurări dramatice. Pentru a spori dramatismul, aproape toate personajele sunt
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
nemărginire, toamna și iarna nasc „stanțe triste”, ca într-o părăsire sfâșietoare, când „zdrențele de gânduri moarte” nu îi mai pot oferi omului decât viziunea propriei înmormântări. Profund nefericit de cunoaștere sau de trăirea laică, poetul invocă revenirea la credință, jinduind o învestitură mesianică, pe care să i-o acorde Dumnezeu: „Rodește în mine fruct sonor Cuvântul”, pentru a hrăni pe cei flămânzi de nemurire, pentru a scrie „versete” maiestuoase ca pașii profeților, „covârșitoare mistere/ iluminând cuvinte” aducătoare de pace în
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
de „eroi”, („primul constructor”, „excavatoristul”, „Ilici”). Poetul crede că e un mesager al poporului, iar versul său ar fi ecoul uralelor străzii. Declamator și cu un oportunism la vedere, autorul identifică „scânteia” în învățătura de partid: „Sunt ca o torță jinduind după flacără / Și de aceea trec pragul sediului de partid mereu / știind că aici voi găsi totdeauna scânteia / ce-mi aprinde ideile până la incandescență”. Acest volum rămâne totuși ca un păcat de tinerețe, ceea ce explică de ce în antologia Zigurat (1979
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
și se simt stingheri în propriile lor familii, mai ales când acestea sunt foarte sărace și nu le pot asigura nici măcar condițiile de viață din instituții (hrană, îmbrăcăminte, educație). După cum s-a exprimat un participant la focus grup, copiii aceștia „jinduiesc după instituție”. Responsabilii din comunități își pun mari speranțe în rolul asistenților maternali, care ar putea să evite îndepărtarea copiilor din comunitatea locală, înstrăinarea acestora și, în cele de urmă, eșuarea lor socială. De asemenea, consideră că măsurile de protecție
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ne sunt prieteni cei care pe vremuri au „înscris” în programul lor drepturi pentru femei, dar nu le-au înfăptuit niciodată. Să știe cei care uneltesc și trăiesc din vrajba dintre om și om, între neam și neam, cei care jinduiesc după noi războaie că mamele, surorile și fiicele românce le sunt dușmane. Prietenia noastră noi o dăm acelora care au înfăptuit recunoașterea și asigurarea drepturilor noastre, care prin fapte, luptă pentru a asigura pacea, frățietatea între poporul român și naționalitățile
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
de sus, de parcă am fi niște animale corcite cu oamenii. Și, chiar dacă n-o spuneți, pentru voi suntem de fapt un fel de sălbatici cu fața albă, abia coborâți de prin copaci. Vă place părul nostru blond. Iar femeile voastre jinduiesc să și-o tragă cu noi pentru că avem mădularul zdravăn, nu blegit, ca al vostru. Unde pui că suntem mari și puternici. Mult mai înalți decât voi, ăștia din sud, adevărate stârpituri cu picioare mici și groase. Dar vă trebuie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fân evreii... — Iar tu dorești, probabil, să dai cu chirie umbra arborilor roditori, nu? răsună un glas batjocoritor în spatele lui. Germanicus ridică surprins ochii și, pentru o clipă, inima i se oprește în piept. Are aievea în fața sa trăsăturile mult jinduite de azi noapte, însă într-o versiune masculină. Tânărul Agrippa, fratele Mariamnei, împărtășește cu sora lui mai mare aceeași piele de o albeață neobișnuită pentru rasa lor, luminată de ochi negri, strălucitori ca focul. Numai trăsăturile îi sunt mai rigide
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
A sperat că, după atâta timp, va putea fi din nou bărbat. Iluzie deșartă. Se întoarce mânios pe o parte. Degeaba ți se acordă puteri extinse și ești numit tovarăș la guvernare! Degeaba tremură barbarii în fața ta! Tot om ești, jinduind după femeia care a fost a ta și nu mai e, după tinerețea pierdută, plin de invidie față de cei ce mai pot încă. Își ridică greoi capul și privește intrigat în jur, la toga întinsă pe jos, la coroana de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tânără și lujeri cu care să-și astâmpere foamea. Peste zi își râcâie în omăt un fel de vizuină în care se vâră pe de-a-ntregul și acolo doarme... Iepurește. Știe el că are o sumedenie de vrăjmași care îi jinduiesc blana. Și mai știe că paza bună trece primejdia rea; și fiindcă voiește cu tot dinadinsul să ajungă teafăr și cu blana nesmotocită în primăvară, se păzește cât poate, gata s-o tulească la cel dintâi semn de primejdie. Căprioarele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
retrase în munți cu sufletul bolnav. Prăda și ucidea fără milă, terorizând și umplând de groază locuitorii ținutului. Fuma flori de cânepă și bea vin dres cu afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
putea mândri cu o campanie în plus: aceea împotriva bagauzilor. încă din primul moment, între ei se instală între ei o simpatie reciprocă, ce îi ajută pe amândoi să întreprindă cu ceva mai mult optimism acea misiune la care nu jinduiau absolut deloc. Părăsiră Arelate la ora a treia a zilei, trecând pe sub marele arc din perioada lui augustiană a Porții de Miazănoapte, fără alt bagaj decât cel pe care și-l putea duce fiecare pe propriul cal. Pe drum, avură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
retrase în munți cu sufletul bolnav. Prăda și ucidea fără milă, terorizând și umplând de groază locuitorii ținutului. Fuma flori de cânepă și bea vin dres cu afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la începuturile unei relații bazate pe instinct, instituția familiei va crea acele calități care sunt suportul iubirii. Atracția corpului va determina simpatii sufletești, considerație. Un om așezat și sentimental, ca Ibrăileanu, era firesc să apere familia. Și Amiel, alt complexat, jinduia după femeie și familie. În aceeași logică a contrarietății, de astă dată țintind precaritatea ființei umane, paradoxul ei, se includ câteva aforisme despre amor. Laconismul lor tensionează semnificația, violentată de incompatibilitatea logică aparentă. "În amor, omul se mulțumește cu un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
americane, rămâneai toată viața cu oftatul...! Asigurându-ți existența bătând cu ciocanul este adevărat, puteai avea strictul necesar pentru o viață fără grija zilei de mâine dar, numai atât. Tony Pavone, era sceptic, nu Își putea imagina viitorul după care jinduise din anii copilăriei...! Poate dacă rămânea În Grecia, să agonisească ceva capital ar fi avut mai multă șansă. Dar așa...? Venise În America cu două geamantane și cu buzunarele goale...! Ce pretenție putea avea...? Mai era un alt aspect al
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
seama că era gata să se mulțumească cu o dorință neîmpărtășită. Doctorul Lal nu era pentru ea; nu avea niciodată să Îi țină barba la sân sau să Îl strângă la piept. Rar puteai să Îi faci pe oameni să jinduiască după ceva ce chiar puteau obține - În asta consta cruzimea lucrurilor. Deschise ușa de sticlă. — Unde este mersul trenurilor? Întrebă el. — Nu Îl găsesc. Familia Gruner nu merge cu trenul. Oricum, o să ajungi la New York mai repede cu Emil. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-mi se-adapă, Cu foc în apă și cu apa-n foc arzând... Ca o păgână în fața iubirii ce mă-nchină, Mai cad și mă ridic cu inima prea plină De lacrimile blânde de creștină, Ce toată viața ei a jinduit Lumină... Dor de iubit Se plimbă prin mine un abur de gând, În parcul de colo, prin cerul plăpând Și-n pietre se-agață și-i sângeră firul, Prin zori ce se-arată, se-ntunecă cerul. Mi-e sânge prin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
obținerea de averi imense pe care nu le avusese nici în vremea Austro-Ungariei; în documentele episcopatelor maghiare din Transilvania se vorbea despre "teritoriul ocupat vremelnic de România" ș.a.), iar relațiile diplomatice dintre România și Vatican, precum și aceste privilegii după care jinduiau, încetează încă din 1948. * Doctor în științe economice. A început activitatea în M.A.E. în anul 1960, parcurgând gradele diplomatice, de la Secretar III, până la Ambasador, grad obținut în 1992. A lucrat cel mai mult în relațiile multilaterale, îndeosebi în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
viața nouă pe care o tot așteptam să ne cuprindă pe mine și pe ai mei. Abia târziu, când am început să pricep că viața nouă mult trâmbițată nu era decât o gogoriță menită să ne facă docili în așteptare, jinduind o fericire despre care ni se tot vorbea, dar de văzut o vedeam mereu la alții, când am început să primesc din plin șuturi mobilizatoare în numele acestei fericiri promise, am început să înțeleg că alegerile mele fuseseră aiurea. Că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Din cer și din păcat, din smirnă preacurată. Părinții te-au crescut și te-au lăsat nouă Tot tânără și proaspătă ca boabele de rouă. Tu ușurezi durerea celor vii și prohodești toți morții, Ești dată tuturor să nu te jinduiască hoții, Prin tine ispășim mai vechi și noile păcate, Suspinul ne e mai ușor în ceas de moarte. Mai tare ești ca bucuria călătoare În tine ascunzi un colț cu ceruri viitoare. Părtașă a câte grele au fost să fie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
e un mare adevăr. - Ai dreptate, Aizic. Ai vorbit clar. Nu despre adevăr trebuie să discutăm, ci doar despre necesitatea lui. Cînd refuzi omului dreptul la sinceritate, el nu se simte bine. - Asta numești dumneata program? se răsti tînărul. - Nu jinduiesc la condiția nimănui, explică Goilav calm. Dumneata da. Treaba dumitale. Știi ce gîndesc eu despre voi? - Pot să mă aștept la un lucru bun? - Cînd cauți în toate doar binele și răul înțeleg că jinduiești la cele ce-ți lipsesc
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
program? se răsti tînărul. - Nu jinduiesc la condiția nimănui, explică Goilav calm. Dumneata da. Treaba dumitale. Știi ce gîndesc eu despre voi? - Pot să mă aștept la un lucru bun? - Cînd cauți în toate doar binele și răul înțeleg că jinduiești la cele ce-ți lipsesc. Cum nici bleg nici prost nu te văd, știi singur că nu ești mai prejos de alții. Ai dreptul să te înfrupți. Te bați acuma pentru dreptul tuturor. Dar, cînd vei apuca ciolanul, o să pretinzi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Dar, pentru a pune în aplicare acest plan, este esențial să se aleagă momentul psihologic potrivit. Momentul ideal, cred, ar fi la sfârșitul toamnei, când pământul e acoperit cu frunze veștede, luna strălucește pe cer rece și solitară, iar soldații jinduiesc, în adâncul inimii, după tații, mamele, surorile și frații lor, având sentimente de nostalgie în pofida propriei voințe. Soldații din castel sunt deja chinuiți de înfometare și, când simt că vine iarna, cu siguranță își vor da seama că sfârșitul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cuiva din familia stăpânului. — Singurătatea dumitale trebuie să fie cu atât mai mare când vezi zăpada și simți, pentru prima oară, frigul din aceste locuri, doamnă, răspunse înțelegător Katsuie. — Nu atât de mare, stăpâne, replică Oichi, deși era clar că jinduia după un ținut mai cald. Când încep să se topească zăpezile din Echizen? întrebă ea. — Aici nu suntem în Gifu sau Kiyosu. Când acolo înflorește rapița și cireșul începe să-și scuture florile, acești munți mai sunt încă așternuți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bătrânului, care, după obiceiul lui, odată cu ultimul cuvânt a și pornit înainte, spre biserica Sfântul Nicolae Domnesc, vorbind de hotărârea mitropolitului și a marilor boieri de la „văleat 7250 (1742)” privitoare la o casă a lui Gheorghie și soției sale Maria, jinduită de egumenul mănăstirii Cetățuia, care „să scoală stându-le împotrivă, arătînd el un zapis scriind c-au cumpărat Macarie ce-au fost egumen la Cetățuie un loc de 3 dugheni de la Dochița, fimeia cea de pe urmă a lui Ieni pevițul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
la al Curții gospod... fiindcă ei să află purure la lucrul și trebile sfintii Mitropolii... Într-alt chip să nu fie”. Iaca și o treabă făcută gospodărește, părinte. Astfel bieții țigani robi sunt puși la adăpost de abuzurile celor care jinduiau la munca lor supusă. Cu toate daniile primite de „svânta Mitropolie”, aceasta continuă să pară neajutorată. Așa se face că la 29 septembrie 1759 Ioan Theodor Calimah voievod îi pune pe marii boieri ai țării să se gândească la mijloace
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]