394 matches
-
strigă ori țin discursuri, ca într-un în care adevărurile profeților și năzbâtiile nebunilor se amestecă și se confundă. O ușă o ia din loc, camera se face și ea nevăzută, "întunericul a plecat/ a ieșit pe ușă/ înfundându-și/ jobenul pe ochi". Strada, ca domeniu public, comun, al maximei vizibilități, devine scena pe care oamenii, vântul, iarba și norii se manifestă prin agitație bezmetică și ridicări neștiutoare din umeri: Semințele își trimit/ tulpinele în văzduh/ și din disperare oamenii/ își
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
duet cu cineva. Circulă, de cîtăva vreme, două nume de independenți în jurul cărora se țes diverse scenarii - Stolojan și Isărescu. N-ar fi de mirare ca pînă la alegeri partidele să mai găsească cîteva ase-menea nume aducătoare de voturi în jobenul schimbării de ochii lumii. Am putea vorbi, cu această ocazie, de nașterea unui nou raport între independenți și partide. Dacă pînă în '96 independenții care voiau să ajungă în Parlament găseau mai prudent să candideze pe liste de partid, pentru
Personalități de închiriat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16975_a_18300]
-
greutate Despre drumuri adevărate se poate vorbi, în Banatul Timișoarei, doar de 170 de ani, adică de la pietruirea drumului ce duce la Jimbolia În tablourile de altădată apar uneori poștalioane trase de cai, frumos vopsite, pe fereastra cărora domni cu joben și doamne cu voaletă privesc șesurile nesfârșite. Despre astfel de călătorii amintește și o cruce mare, albă, care stă de mai bine de un veac și jumătate la hotarul Timișoarei, ridicată pentru a da de știre marea realizare care era
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
aproape două veacuri. Obiceiul s-a reluat și în prezent, în unele cafenele cu un voit parfum de epocă existând aceleași tablouri emanând o atmosferă veche, romantică. Totul e acoperit de zăpadă, caii poștalionului tocmai au fost schimbați, bărbatul cu joben și doamna cu blană și manșon urcă din nou, înghețați, sperând să ajungă la destinație la timp. Trebuie să părăsească hanul unde în scurtul lor popas, au băut la repezeală un ceai fierbinte. Pictura este încărcată de atmosferă: zăpada, jobenul
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
joben și doamna cu blană și manșon urcă din nou, înghețați, sperând să ajungă la destinație la timp. Trebuie să părăsească hanul unde în scurtul lor popas, au băut la repezeală un ceai fierbinte. Pictura este încărcată de atmosferă: zăpada, jobenul și poștalionul vopsit în galben... De astfel de călătorii amintește și o cruce mare albă, ridicată acum 170 de ani, să dea de știre despre marea realizare - un drum pietruit în câmpia bănățeană. Desigur, după pietruirea străzilor din Timișoara, marea
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
sui pe scenă. Nu poate juca. Cu cît bea mai mult, cu atît protagonistul pare că devine din ce în ce mai treaz. Cei doi deschid o trapă. Scormonesc în măruntaiele scenei și, totodată în măruntaiele lor, ale trecutului lui Svetlovidov. Scot ca din jobenul unui iluzionist, pălării, costume, mantii, replici, roluri, durere, bucurie, suferință, renunțări, dezamăgiri, succese, neîmpliniri, clipe de teatru, clipe de viață. Plîng, rîd, plîng. Beau. Nu trebuie să plîngi, Nikitușka!... Unde-i artă, unde-i talent, nu-i nici bătrînețe, nici
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
anume? Când totul pe lume este relație (autorul scrie chiar așa: „Primordialitatea relației") - unde găsești criteriul? În normele bunului-simț? Care norme, de pe vremea lui Eminescu - sau de pe vremea noastră? Pe vremea aceea, de pildă, lui Titu Maiorescu i-a căzut jobenul când a scos capul pe fereastra trenului să vadă pe unde se află. A trebuit să coboare din tren, în Gara Târgoviștei din București, cu capul descoperit - și a doua zi i-au ieșit vorbe, zicându-se: „ - A înnebunit dl.
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
tehnică, automobilistica. Pe cînd "aprinderea", propriu-zisă... Ei, îl îndemnam, și...? Cum conu X s-a dezbrăcat, adică l-a ajutat mai mult Suzana, cum ea l-a pus pe conu X în patru labe, cum și-a pus ea un joben pe cap, goală cum era, cum a pus mîna pe o cravasa și a început să-l croiască tare pe ministru, care țipă, dar de plăcere, domnule, si rostind vorbe deșucheate; pe urma... Stop! strigasem că pe un platou de
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
făcut parte Ion Petrovici, Liviu Rebreanu, Felix Aderca, Camil Petrescu și al unor dezbateri la care au participat Mihail Sebastian, Ion Călugăru, Cicerone Theodorescu. Povestea "nerușinatei lady" a produs asimilări lawrenciene, de la Gib Mihăescu și Zaharia Stancu (Taifunul, Oameni cu joben) la G. Călinescu (Cartea nunții), ultimul detabuizînd realitatea alcovului sub chipul unei proiecții cosmice. Dintre prozatorii români care au abordat motivele sexualității se cuvine să-i amintim în mod special pe Gib I. Mihăescu, la care ne întîmpină un "monoideism
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
amintirile în masivitatea unuia sau în pălăria jerpelită a celuilalt, a uscatului. Cum detaliul susține toată pledoaria unei uriașe lecții de actorie și de viață. Cum apasă experiențele comune, și fidelitățile, și trădările pe ochi, pe cuvînt, pe ghete, pe jobene, pe rîs, pe plîns. Cum Beckett tace împreună cu Purcărete, cu Chiriac, cu Flonda, cu mine. Cum pianul cîntă tristețea absurdului sau, dimpotrivă, pune pe clape cea mai reală dintre ficțiuni, aceea a cuplului. De orice fel. Purcărete vorbea despre prelungirea
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
rău. El, Mihai Greceanu, ținut cu dascăli de la trei ani, cunoscător al mai multor limbi, având cunoștințe din mai toate domeniile, în urma celor patru ani petrecuți la Pisa și Paris, plecat "în șalvari și cu ișlic", întors "în jachetă cu joben", cu creierul "vâjâind de libertăți și egalități", logodit cu fata boierului Ghica. Odată revenit în țară, se lovește de prejudecățile și cutumele țesutului social și de o lume excedată de prost-gust și convenții discriminatorii, cu oameni nerăbdători să-i scoată
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
În schimb, am învățat să citesc foarte devreme, pe la vârsta de cinci ani, în general după ziare. Îmi plăceau îndeosebi caricaturile, pe care le redesenam și apoi citeam legendele însoțitoare. Lunganul și stângaciul unchi Sam, cu pantaloni în dungi, cu joben și bărbuță ascuțită, împreună cu grăsanul John Bull, în cizmulițe și cu frac, erau atunci în permanență în paginile ziarelor. Câte nu se mai întâmplau cu ei! Ba cădeau în băltoacă, ba niște flăcăi robuști le făceau vânt cu un picior
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
în paginile ziarelor. Câte nu se mai întâmplau cu ei! Ba cădeau în băltoacă, ba niște flăcăi robuști le făceau vânt cu un picior în fund, iar uneori se băteau între ei. Dacă apărea un capitalist inimaginabil de gras, cu joben negru și țigara în colțul gurii, atunci neapărat avea în mână un sac uriaș, cu cifra unu pe el, urmat de multe zerouri, cu cât mai multe cu atât mai bine. Uneori, printre crăpăturile sacului, cădeau monede sau bancnote. Dacă
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
1914 (volumul al II-lea) scot la lumină o cu totul altă realitate. Fața orașului este alta, Dâmbovița este sistematizată, la tot pasul se vorbește franțuzește, doamnele pășesc elegante pe trotuar, cu umbreluțele în mână, domnii se salută ridicându-și jobenul, pe străzi au apărut tramvaiele, se circulă mai mult cu caleașca, dar ici-colo, privit la început cu mare scepticism, ca un moft, își face apariția câte un automobil. Sunt anii în care centrul devine ,Micul Paris", iar abagii, găitănarii, covrigarii
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
negru", unde se mărturisește bizarul Ramses, ucis de ,Omul cu ciocul de aramă". În Pensiunea doamnei Pipersberg, Ferdinand Sinidis, mut până atunci, o nouă ipostază a personajului din primul roman, se întâlnește întâmplător cu scriitorul; în urma unui accident, ,omul cu joben", adică Ferdinand Sinidis, își recapătă vorbirea și, odată cu ea, memoria, reconstituindu-și o identitate pulverizată și chinuită. Autorul însuși gândește cu ajutorul mărturisirilor lui Sinidis proiectul unei cărți, în prezența personajului pe care îl transcrie. Sinidis suferă de singurătate, gelozie, angoasă
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
s-ar fi întîmplat nimic. Sexul e suveran, ca și în Femei de Sebastian, fără însă delicatețea pe care aproape toți romancierii "ionici" o arată în fața feminității emancipate fizic și moral. Mai obiectiv și mai dens social este Oameni cu joben (Cartea Românească, 1941), care satirizează superficial arivismul burgheziei mijlocii bucureștene de după primul război. Românul n-are propriu vorbind intrigă. Obsesii erotice, nimfomanie, promiscuitate, o fosgăială sexuală permanentă, iată materia epica. Economicul, politicul n-au nici o căutare. Frază e mai puțin
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
materia epica. Economicul, politicul n-au nici o căutare. Frază e mai puțin lirica decît în Taifunul, care anticipa vag poematicul din Desculț. G.Călinescu găsea chiar în Taifunul o excesivă sacadare, însușire și deopotrivă defect al romanelor tîrzii. Oameni cu joben e un roman mult mai cuminte. Dar și lipsit de relief artistic, plat, fără calități de compoziție sau de stil. Cel mai interesant din toate ar fi putut fi Zile de lagăr (Socec, 1945), subintitulat român, în fond, prima carte
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
schimbă cu nimic statutul său social. Acest episod, de altfel, este doar unul din acele trucuri foiletonistice cu care Vargas Llosa își condimentează proza, dovedind de fiecare dată că poate ține în frâu epicul chiar și atunci când scoate iepuri din joben - după cum o face, de pildă, în mod repetat și aproape ostentativ în Rătăcirile fetei nesăbuite. Reintră în scenă aici și Lucrecia, soția lui Rigoberto, și Fonchito, fiul său adolescent, întocmai cum îi știm din romanele anterioare, aceasta fiind partea cea
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
în romane), una singură oficializată, cu Maria Dumitrescu (Ioana din romanul titular), fiind prieten, și apoi, din pricini sentimentale, dușman cu O. Șuluțiu (care-l introdusese în casa Manolovici, aceea atît de crud descrisă de Z. Stancu în Oameni cu joben), acesta regretînd amarnic gestul cînd Holban s-a apropiat de mondena și frivola Lidya, devenită Dania în ultimul roman. Legătura cea mai durabilă a fost cu Florica Codreanu, Milly din Jocurile și Fetița din Preludiu sentimental. A murit, în împrejurările
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
cu mâini mușchiuloase cufărul împletit și cele două valize șnuruite, pe care bunicul le așezase în ordine ca să fie luate, le-a cărat pe culoar, în timp ce domnul în redingotă și cu pantaloni reiați, cu alte cuvinte bunicul meu, își puse jobenul și-și luă cu oarecare neliniște bastonul în primire. Gara de Nord București. Stătea în ușa vagonului gata să coboare, privea la fețele de jos, fețe străine - un amestec de arșiță sticloasă de amiază -, pentru o clipă îl cuprinse o liniște în
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
cu stîngul s-a încheiat la fel, întrucît și la întoarcere s-a stat ore în șir în aeroport. Prilej pentru răsfoirea cunoscutei reviste clujene Echinox. Ultimul număr, triplu ( la care ne-au plăcut mult cei 49 de omuleți cu joben de pe copertă ai Laurei Codreanu) conține și o substanțială revistă a revistelor, făcută de mulți cronicari, și care ne-a plăcut mai puțin, tocmai din cauza măsurării cu cîntare diferite. După ce spune despre revista Luceafărul că a primit "botezul canonizator al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
spectacol, singurele pete de culoare, mînuite cu haz de Virginia Mirea și Delia Seceleanu. Horațiu Mălăele are în structura să ceva din Birlic, din Toma Caragiu, marii noștri actori de comedie. Sau din Chaplin, bietul farseur vesel și trist, cu joben, mustăcioara și botine roase care privește cu ochii mari, rotunzi, toate nazdraveniile lumii. {i pune și el umărul să le sporească numărul și năstrușnicia. Din nimic, dintr-un gest făcut cînd te aștepți mai putin, se răstoarnă o lume pe
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
fumegînd a coadă pîrlită de balaur, și din belșug romanțe de candrii sau story-uri de adunare, de la hramuri bisericești la zaiafeturi mirene și five o'clock-uri cu ștaif. Istoria lui, bună-rea, cu lupte și încăierări de stradă, cu fustanele și jobene, s-a scris pe apucate, mai nostalgic ori mai sec. Și, de-o vreme-ncoa', se tot rescrie. Din tot ce-am văzut, la temă, pun deoparte, pentru acum, două cărți (dacă Bucureștiul interbelic n-ar fi o altă planetă
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
București în 1974, fiind repartizat la Teatrul de Stat din Constanța. În cei aproape 40 de ani de carieră, a jucat peste 50 de personaje, în spectacole precum "Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă", "Rinocerii", "Neînțelegerea", "Trei jobene", "Penthesileea", " Visul unei nopți de vară", "Căsătoria", "Unde-i revolverul?". 24 ianuarie - Horea Popescu, regizor Regizorul de teatru și film Horea Popescu a murit la vârsta de 84 de ani. A fost director artistic al Teatrului Național "I.L. Caragiale" din
Vezi ce mari oameni a pierdut România în anul 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70872_a_72197]
-
Salman (Rushdie, sîntem lăsați să completăm...), văzut la televizor, povestitorul Farid, vorbind despre berberi. Dintr-o lume inocentă, lenevoasă, care doar se joacă de-a viteza o prozatoare cu matriță de poetă fasonează scene de basm de azi, așezînd un joben sclipicios pe creștete ce mai păstrează încă rosătura de la pălărie. Un soi de magie au ralenti, ca făcută de un Merlin cam ticăit, umple golurile de realitate cu ,viziuni", cu semințele încolțite ale unor flori ciudate, nici Papaver somniferum, nici
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]