320 matches
-
și o putere de regenerare a celulei. Dacă punem însă factorul necinstei în balanță, față de răspândirea lui terestră, putem fi liniștiți, cu credința că sunt puține țările unde ea este practicată și admisă sub diferite forme (minciuna, înșelarea, frauda, duplicitatea, josnicia). Necinstea este geografic limitată mai ales la Europa. Dacă exceptăm fosta arie a imperiului sovietic, în care statistica e neclară și neconcludentă, țările „apte“ pentru propagarea atitudinilor necinstite sunt în special aceste trei: România, Italia și Franța. În celelalte țări
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ei expuși acelorași ispite ca și civilii, dar ei trebuie să-și Înfrîneze mai bine pornirile primare, pentru a servi drept exemple morale Într-o societate tot mai atacată de influența omniprezentă a comunismului, a infracționalității, a liberalismului și a josniciei morale În general. La comanda diviziei ce servea drept garanție a moralității poliției era nevoie de un model de rectitudine morală, iar căpitanul Edmund J. Exley, erou de război și erou În cazul crimelor de la Nite Owl, era acel model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Bunului Sălbatic, era un Adam paradoxal rătăcit printre urmașii lui căzuți. Noi, ceilalți, în schimb, sîntem morali în măsura în care acest "orice", neîntorcîndu-se asupra noastră încărcat de judecata celorlalți, nu este dat pe față drept ceea ce el era de la bun început: o josnicie. Orice poate fi făcut dacă e făcut cu singură complicitatea noastră. Orice poate fi făcut, cu condiția ca apoi să fie escamotat, ascuns, neîmpărtășit, rămas sub pecetea celei mai depline taine. Ca pragmatică socială, morala nu este decât splendoarea vizibilă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fragile aventuri sentimentale. E adevărat? Da? Atunci Înseamnă că flirtezi. Scuză-mă. Cuvîntul e urît, la fel ca și lucrul În sine. E interzis să flirtezi, dragul meu François“. (El scrisese „dragul meu Gérard“, dar eu citisem „François“.) „Fii circumspect: josnicia ajunge de la lucrurile mici la cele importante. Gesturile astea, fie și anodine, angajează o parte din inima ta. Iar inima asta se cuvine s-o dăruiești tinerei fete care crește undeva pe neștiute, viitoarea ta soție Întru eternitate. Flirtînd, slăbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Să mă mai latre încă-o omenire.../ Și-așa, din izgonire-n izgonire,/ Să-mi port prin Haos râsul meu stingher. Eroul lui Victor Eftimiu reacționează diferit când este alungat de cei pe care i-a susținut mereu. Confruntat cu josnicia oamenilor, Herakles îi reproșează titanului că a încălcat rânduiala divină pentru astfel de făpturi nedemne : Aceștia îți fură muritorii,/ Grozavii tăi prieteni, fierarii și păstorii,/ De-al căror drag Olimpul ne fuse tulburat ! (IV, p. 112). Prometeu își deplânge amar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
p. 25). Prezența unui orfan neștiutor, cu caș la gură (I, p. 21), furnizează pretextul dramatic pentru istorisirea unor întâmplări mai mult sau mai puțin recente. Cei din jur, cu conștiința încărcată de faptul că au asistat în tăcere la josniciile și crimele regelui, se simt datori să-l pună la curent pe tânăr cu ce s-a întâmplat pentru a nu-l lăsa să creadă doar versiunea oficială de propagandă, vehiculată în școală : Lasă-i și pe ăștia mai tineri
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Socrate printre martorii împotriva acestuia. Vorbindu-i provocator lui Platon despre himerele republicii ideale ca despre un eșec creator (Te refugiezi în filozofia ta aridă, stupidă, din fața insuccesului tău ca poet - II, p. 115), Gorgias îi recomandă scufundarea în josnicia omenească pentru a descoperi imboldul artistului de geniu, frate cu criminalul și nebunul : Ai învățat totul din carte, cunoști viața din cărți. Creează-ți singur nefericirea, dacă n-o poți cunoaște altfel. Afundă-te în mocirlă. Trădează-ți prietenul (II
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
privirea, pentru că e stigmatizată de mâna lui Dumnezeu; iat-o desculță și zdrențuită, ca o pildă pentru cei care-și pierd virtutea! Și cine-i? E fiica răposatei!“ Și tot așa a ținut-o, una și bună. Imaginați-vă, această josnicie le-a plăcut aproape tuturor... dar a ieșit o istorie cu totul neașteptată; i-au luat apărarea cei mici, pentru că între timp toți copiii trecuseră de partea mea și o îndrăgiseră. Iată cum s-a întâmplat. Am vrut să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se lase mai prejos decât mama; însă ce face mama, eu, într-adevăr... stimez. Da, respect și justific această atitudine. Până și Ippolit simte, iar el s-a înrăit aproape de tot. La început cam râdea și spunea că e o josnicie din partea mamei că face așa ceva; dar acum, uneori, începe să simtă. Hm! Deci asta numiți dumneavoastră tărie? O să am în vedere. Ganea nu știe, altfel ar numi-o toleranță. — Ganea nu știe? Mi se pare că Ganea nu știe multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gazdă?“ Mirat și el, Nikifor raportează mai departe că, la plecare, gazda nu i-a dat castronul din cauză că i-am spart oala, așa că îmi ia castronul în locul oalei, susținând chiar că eu i-am făcut această propunere. Desigur, o asemenea josnicie din partea ei m-a scos cu totul din sărite; sângele a început să fiarbă în mine, am sărit în picioare și m-am dus glonț la babă. Ajung la ea, ca să zic așa, nervos la culme; mă uit și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și totuși m-am apucat să joc cu el și, când am pus la bătaie ultima rublă (jucam „bețe“), îmi ziceam: dacă pierd, mă duc la unchiul Lukian, îi fac o plecăciune, n-o să mă refuze. Asta chiar că-i josnicie, josnicie adevărată! E o ticăloșie conștientă! Chiar că-i ticăloșie conștientă! repetă Lebedev. — Hei, nu jubila, mai așteaptă! strigă supărat nepotul. Ia te uită la el, se bucură! Am venit la el, prințe, chiar aici, și am recunoscut totul; am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
totuși m-am apucat să joc cu el și, când am pus la bătaie ultima rublă (jucam „bețe“), îmi ziceam: dacă pierd, mă duc la unchiul Lukian, îi fac o plecăciune, n-o să mă refuze. Asta chiar că-i josnicie, josnicie adevărată! E o ticăloșie conștientă! Chiar că-i ticăloșie conștientă! repetă Lebedev. — Hei, nu jubila, mai așteaptă! strigă supărat nepotul. Ia te uită la el, se bucură! Am venit la el, prințe, chiar aici, și am recunoscut totul; am procedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
instrument comandat conform planului și șase oameni uciși absolut în transă! Oare Rogojin are un instrument comandat conform planului... el... dar... oare chiar se știe că Rogojin va ucide?! tresări prințul deodată. „Oare nu-i o crimă, nu-i o josnicie din partea mea să fac această supoziție cu un cinism atât de fățiș?“ strigă el și culoarea rușinii îi inundă dintr-odată obrajii. Era stupefiat, stătea în mijlocul drumului de parcă ar fi prins rădăcini în pământ. Dintr-odată își aminti și Gara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl dusese, și ultima îmbrățișare convulsivă, ultima renunțare a lui Rogojin, pe care o rostise mai înainte, pe scări, și după toate acestea să te surprinzi că tot cauți ceva mereu în jurul tău, și această prăvălie, și acest obiect... ce josnicie! Și, după toate astea, se duce acum cu un „scop special“, cu o anume „idee subită“! Disperarea și suferința îi cuprinseră tot sufletul. Prințul voi să facă imediat cale întoarsă; chiar se răsuci pe călcâie și porni; dar după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acestuia jumătate din întreaga mea moștenire; dar, întrucât, înainte de toate, sunt un om calculat și știu prea bine că afacerea nu e juridică, n-o să-i dau jumătate din milioanele mele. Însă, în orice caz ar fi o prea mare josnicie și nerușinare (progenitura a uitat că n-ar fi nici înțelept) din partea mea dacă nu i-aș restitui acum fiului lui P. cele zece mii pe care P. le-a irosit cu idiotismul meu. E o chestiune care nu ține decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ceva lipsește din cuvintele dumneavoastră pentru ca dreptatea să fie deplină. Dar, domnilor, să trecem mai bine la fondul problemei; spuneți-mi: de ce ați publicat acest articol? Doar la fiecare cuvânt e o calomnie; așa că, domnilor, cred că ați comis o josnicie. — Dați-mi voie!... — Stimate domn! — Asta... asta... asta... se auzi corul musafirilor surescitați. Cu privire la articol, spuse Ippolit cu voce țipătoare, cu privire la acest articol v-am spus deja că eu și alții îl dezaprobăm! El l-a scris (arătă spre boxerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înțelegeți acest lucru! Totuși, voiam să-l răsplătesc mai apoi cu prietenia mea, prin implicarea mea activă în destinul nefericitului domn Burdovski, care e cu siguranță înșelat, pentru că, fără înșelăciune, nu s-ar fi putut declara de acord cu o josnicie cum e, de exemplu, ceea ce se spune despre mama lui în articolul de astăzi al domnului Keller... La drept vorbind, domnilor, ce-i cu dumneavoastră de vă ieșiți iarăși din fire! Păi așa, până la urmă, n-o să ne mai înțelegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
drumul și fără tine, iar rușine avem destulă, cât să ne-ajungă pentru un an întreg... Stai un pic, vreau să-i mulțumesc și prințului!... Mulțam, prințe, pentru tratație! Și eu care mă pregătisem să ascult tineretul... Asta-i o josnicie, o josnicie! E un haos, o nerușinare cum nici nu se poate visa! Și chiar or fi mulți din ăștia?... Taci, Aglaia! Taci, Alexandra! Nu-i treaba voastră!... Nu te învârti pe lângă mine, Evgheni Pavlovici, m-am săturat de dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fără tine, iar rușine avem destulă, cât să ne-ajungă pentru un an întreg... Stai un pic, vreau să-i mulțumesc și prințului!... Mulțam, prințe, pentru tratație! Și eu care mă pregătisem să ascult tineretul... Asta-i o josnicie, o josnicie! E un haos, o nerușinare cum nici nu se poate visa! Și chiar or fi mulți din ăștia?... Taci, Aglaia! Taci, Alexandra! Nu-i treaba voastră!... Nu te învârti pe lângă mine, Evgheni Pavlovici, m-am săturat de dumneata!... Deci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-o, ca să zic așa, sub forma unui „phéneserphe în sos de lacrimi“53, pentru ca lacrimile să-mi netezească drumul și dumneavoastră, înduioșându-vă, să-mi numărați în palmă o sută cincizeci de rublișoare. Nu sunteți de părere că-i o josnicie? — Păi, ceea ce spui cu siguranță nu-i adevărat, pur și simplu așa s-a potrivit. S-au ciocnit două idei, asta se întâmplă foarte des. Mie mi se întâmplă neîncetat. De altfel, cred că nu-i bine și, dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lucru, așa că începusem chiar să-mi găsesc justificare, pentru că este grozav de greu să lupți cu aceste gânduri duble; am trecut prin asta. Dumnezeu știe cum vin ele și cum încolțesc. Însă, dumneata spui de-a dreptul că e o josnicie! Acum începe iar să-mi fie frică de aceste gânduri. Așa că, în orice caz, nu eu sunt cel în măsură să te judece. Totuși, după părerea mea, nu se poate spune direct că asta-i josnicie. Dumneata ce crezi? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dreptul că e o josnicie! Acum începe iar să-mi fie frică de aceste gânduri. Așa că, în orice caz, nu eu sunt cel în măsură să te judece. Totuși, după părerea mea, nu se poate spune direct că asta-i josnicie. Dumneata ce crezi? Ai recurs la un subterfugiu, pentru ca, printre lacrimi, să capeți banii, dar tot dumneata juri că spovedania a mai avut un scop, onest, nu doar pe cel pecuniar; cât despre bani, ai nevoie ca să faci chefuri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mințile în cap. Întotdeauna mi-au displăcut regulile pe care maman le adoptă uneori. De tata nu mai zic nimic, lui n-am ce-i cere. Maman e, desigur, o femeie cumsecade; ia să încerce cineva să-i propună o josnicie și o să vadă el atunci! Dar în fața acestei lumi... mizerabile se închină! Nu numai de Belokonskaia vorbesc: bătrânica-i ticăloasă, are un caracter mizerabil, dar e deșteaptă și se pricepe să-i țină pe toți în frâu. O, ce josnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
josnicie și o să vadă el atunci! Dar în fața acestei lumi... mizerabile se închină! Nu numai de Belokonskaia vorbesc: bătrânica-i ticăloasă, are un caracter mizerabil, dar e deșteaptă și se pricepe să-i țină pe toți în frâu. O, ce josnicie! Și-i caraghios: întotdeauna am fost oameni de condiție mijlocie, de cea mai mijlocie dintre condiții, iar acum ce i-a apucat? La ce bun vor să intre în protipendadă? Și surorile tot spre lumea bună trag; le-a zăpăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de gâtul unui tânăr care se masturbează? Cât primitivism mental și sentimental la acest om! Pentru el nimic nu are mai mult preț - în afara banilor, bineînțeles - decât ce-i bălăngăne între picioare. Și nu e prima oară când încearcă cu josnicii de felul acesta să vadă dacă are înclinații spre bărbați mai tineri, ori mai copți, păroși sau chei, eventual spre alte femei, poate chiar copii... Da, copii! Atâta simț al demnității și onoarei are Gallus, încât i-a pus până
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]