311 matches
-
nu ne impresionează. Pentru că cei ce reprezintă, reprezintă personaje în acțiune, și pentru că în mod obligatoriu aceste personaje sunt nobile sau inferioare (caracterele țin aproape totdeauna numai de aceste două tipuri pentru că, în materie de caracter, pentru toată lumea noblețea și josnicia construiesc diferențele), adică fie mai bun sau mai rău decât noi, fie asemănătoare cum fac pictorii: Polignot pictează cele mai bune personaje ale sale, Pauson pe cele mai rele, Dionisos asemănătoare -, este evident că fiecare dintre reprezentările despre care am
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Au fost alungați din scenă valeții și subretele; nu mai pot fi văzute șiretlicurile lor ca resort al acțiunii. Lumea și-a dat seama că era ridicol să aduci pe scena teatrului prostiile strămoșilor noștri. Nu credem că minciuna și josnicia sunt în mod obligatoriu legate de condiția de servitor", scrie Louis-Sébastien Mercier în Noul Eseu despre arta dramatică, în cap.11 ("Desfășurare a celui precedent", la rândul lui, intitulat " Noi subiecte dramatice despre care s-ar putea trata"). Diderot (1713-1784
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
omenirea, așa cum ne este înfățișată de acest autor, pare a nu merita să existe. Personajele sale sunt niște exemplare umane în așa măsură degradate, încât nu ne lasă nici o speranță. Într-o lume în care totul nu e decât batjocură, josnicie, numai comicul pur, cel mai nemilos, se poate manifesta"30. Acest comic pur, nemilos în sine, subordonează la Caragiale verva satirică, și nu invers, așa cum se va observa la mulți dintre scriitorii satirici postcaragialieni. 3.3. La vremuri noi, măști
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de oțel, care Însă e tot oțel și tot ghem, vom forma Împreună un cuplu chiar invincibil, care va trăi numai În el, hrănindu-se din propria-i forță de atracție. Atunci nu mă voi mai teme de nepăsarea și josnicia oamenilor, voi trece printre ei intangibilă, un ghem de oțel sprijinit pe alt ghem de oțel. 17 iunie 1960 (vineri) Îmi formez un caracter dur și invincibil din pilda cărților și a vieții. Iubesc un idol spre care se Îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la mare, apoi la munte, cu Fredy și trupa. Îmi pare nespus de bine că voi face antrenament. Dar, În calea mea va sta mereu Anca. Pe ea o antrenează mai mult Fredy. Dar, Aurora, nu te supăra, mișelia și josnicia sunt caracteristice oamenilor. Ce vrei tu atunci? Bine, dar numai În antrenamente găseam satisfacția morală, iar acum, când antrenorul meu se ocupă de altă fată, eu ce voi face? Dar unde ți-e voința? Va să zică, tu ești un catâr, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acoperit cu un panou decorativ. Conștient că săvârșesc o faptă de nemernic, o posedai automat, trecând cu grabă și decență, peste puntea unui trup de moartă. - Rămâi, zise Hilda neliniștită, când o lăsai ca o zdreanță fără preț pe locul josniciei mele. Rămâi să-ți spun tot adevărul. Când Egon a înțeles că nu mă vrei, te-a împins în brațele mele numai ca să-l copleșească suferința. Acum el pictează capul copilandrului. Îi plămădește chipul din chinurile geloziei, cu cuțitul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tunse scurt. Dinspre mijlocul terenului de adunare, imediat lângă catargul drapelului, un șef al Detașamentelor de muncă ale Reich-ului apărut din senin cu o escortă impecabilă începu să rostească fraze sacadate. Era vorba despre infamie și trădare lașă, despre jalnica josnicie și viclenie a unei clici de ofițeri aristocrați, despre un atentat împotriva Führer-ului mult iubit și care, din fericire, dăduse greș, și despre răzbunare, o răzbunare nemiloasă, despre „stârpirea acestei găști“. Pe urmă numai despre acela, care - „o adevărată minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de personalitate. Poți doar să te prefaci că n-are nici o importanță. Sau invers, să te transformi, cumva, din însăși spaima ta? Ori să înjuri melancolic de aia mă-sii ca românul? Viața comună ți se pare a fi o josnicie: să savurezi suferința, obstacolele, doar pentru bucuria de a te scuza. Necunoscînd binele, să vezi la fiecare pas cum tot ce faci e rău. Chiar și propria-ți respirație. Să-ți ceri iertare de-a lungul întregii vieți. Să nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ei expuși acelorași ispite ca și civilii, dar ei trebuie să-și Înfrîneze mai bine pornirile primare, pentru a servi drept exemple morale Într-o societate tot mai atacată de influența omniprezentă a comunismului, a infracționalității, a liberalismului și a josniciei morale În general. La comanda diviziei ce servea drept garanție a moralității poliției era nevoie de un model de rectitudine morală, iar căpitanul Edmund J. Exley, erou de război și erou În cazul crimelor de la Nite Owl, era acel model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
alegeri episcopale decît cele pe care le fac suveranii; și dacă acestea sînt mizerabile sau fericite. Este de ajuns să luăm în considerare două fapte. Oribila persecuție exercitată de Henric al V-lea împotriva lui Pascal al II-lea, încarcerarea, josniciile, bolile, apropiata moarte, jefuirea cetăților și a teritoriului roman, eforturile, prădăluirea, nefericirea celor buni și lipsiți de apărare ce cădeau pradă armatelor barbare dezlănțuite care nu erau conduse, ci incitate de mînia unui împărat ce jurase strîmb, ce se putea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Și ne lua de sus, ironizîndu-ne pentru calitatea discuției noastre. Arbitra! Ne cerea să ne împăcăm, în stil dostoievskian, eventual să plângem și să ne îmbrățișăm: Victor Petro-vici, să exclame el cu glas gâtuit, unde am ajuns, ce trepte ale josniciei am coborât, Piotr Nicolaevici, să-i răspund și eu strangulat de emoție, o iubim, o iubim amândoi, să fim mândri de ea... Să uităm totul, da, Piotr Nicolaevici, nu te mira, asta trebuie să facem, să fim demni de ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pentru ceea ce e urât și josnic să se manifeste în tine însuți fără să vrei și când te așteptai mai puțin, mai bine să iei parte la un spectacol produs de un altul, plătești prețul, contempli scârbit, după ce ai râs, josnicia umană și te simți eliberat pentru multă vreme ca după o spovedanie. "No, Petrini, continuă el, pune mâna și ține pancarta, de 23 August ai lipsit... Vremea boierilor s-a dus, nu face pe boierul... Filozoful trebuie să-și verifice
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
obligație. Ne înviorarăm mâncând, dar fiecare pe cont propriu. Era bine așa, gândii, decât să alunecăm spre ticăloșia și fericirea celor doi vecini ai părinților mei. Ura curată, adică ura pură, e mai demnă de respect decât fericirea amestecată cu josnicii. Mă hotărâi (și avui o clipă impulsul să i-o și spun, dar mă abținui din instinct în ultima clipă) să mă port ireproșabil cu ea, orice mi-ar face. Într-o zi vrui să dau un telefon, dar telefonul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am fost atât de ridicol ca Petrică, ar fi trebuit să încerc. Pesemne de aceea o exaspera primul ei bărbat, care când o auzea vorbind astfel îi spunea du-te-n..." Și acum mă întreb cum am putut suporta atâtea josnicii, continuă ea cu o expresie iluminată (se vedea că nu-și încăpea în piele de mândrie că în sfârșit redevenise ea însăși), ar fi trebuit să-ți dau pașaportul chiar de-atunci, când în fața lui Petrică sfâșiat de durere ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fierbințeala murdară a rochiilor cu paiete și, mai presus de toate, atingerea corpurilor diferite, vii și transpirate. Mă aflam aproape, primit ca un copil în țesăturile calde și tuberculoase ale pielii. Degradarea se dovedea totală, inexplicabilă. Coboram la niveluri de josnicie mentală și corporală pe care nu crezusem că le pot atinge vreodată. Pretențiile de bun-gust și simț estetic (pe care probabil nu reușisem să le aplic nici înainte de 1989, dar măcar mă cramponam de ele, aproape convins că mă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
privirea, pentru că e stigmatizată de mâna lui Dumnezeu; iat-o desculță și zdrențuită, ca o pildă pentru cei care-și pierd virtutea! Și cine-i? E fiica răposatei!“ Și tot așa a ținut-o, una și bună. Imaginați-vă, această josnicie le-a plăcut aproape tuturor... dar a ieșit o istorie cu totul neașteptată; i-au luat apărarea cei mici, pentru că între timp toți copiii trecuseră de partea mea și o îndrăgiseră. Iată cum s-a întâmplat. Am vrut să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se lase mai prejos decât mama; însă ce face mama, eu, într-adevăr... stimez. Da, respect și justific această atitudine. Până și Ippolit simte, iar el s-a înrăit aproape de tot. La început cam râdea și spunea că e o josnicie din partea mamei că face așa ceva; dar acum, uneori, începe să simtă. Hm! Deci asta numiți dumneavoastră tărie? O să am în vedere. Ganea nu știe, altfel ar numi-o toleranță. — Ganea nu știe? Mi se pare că Ganea nu știe multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gazdă?“ Mirat și el, Nikifor raportează mai departe că, la plecare, gazda nu i-a dat castronul din cauză că i-am spart oala, așa că îmi ia castronul în locul oalei, susținând chiar că eu i-am făcut această propunere. Desigur, o asemenea josnicie din partea ei m-a scos cu totul din sărite; sângele a început să fiarbă în mine, am sărit în picioare și m-am dus glonț la babă. Ajung la ea, ca să zic așa, nervos la culme; mă uit și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și totuși m-am apucat să joc cu el și, când am pus la bătaie ultima rublă (jucam „bețe“), îmi ziceam: dacă pierd, mă duc la unchiul Lukian, îi fac o plecăciune, n-o să mă refuze. Asta chiar că-i josnicie, josnicie adevărată! E o ticăloșie conștientă! Chiar că-i ticăloșie conștientă! repetă Lebedev. — Hei, nu jubila, mai așteaptă! strigă supărat nepotul. Ia te uită la el, se bucură! Am venit la el, prințe, chiar aici, și am recunoscut totul; am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
totuși m-am apucat să joc cu el și, când am pus la bătaie ultima rublă (jucam „bețe“), îmi ziceam: dacă pierd, mă duc la unchiul Lukian, îi fac o plecăciune, n-o să mă refuze. Asta chiar că-i josnicie, josnicie adevărată! E o ticăloșie conștientă! Chiar că-i ticăloșie conștientă! repetă Lebedev. — Hei, nu jubila, mai așteaptă! strigă supărat nepotul. Ia te uită la el, se bucură! Am venit la el, prințe, chiar aici, și am recunoscut totul; am procedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
instrument comandat conform planului și șase oameni uciși absolut în transă! Oare Rogojin are un instrument comandat conform planului... el... dar... oare chiar se știe că Rogojin va ucide?! tresări prințul deodată. „Oare nu-i o crimă, nu-i o josnicie din partea mea să fac această supoziție cu un cinism atât de fățiș?“ strigă el și culoarea rușinii îi inundă dintr-odată obrajii. Era stupefiat, stătea în mijlocul drumului de parcă ar fi prins rădăcini în pământ. Dintr-odată își aminti și Gara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl dusese, și ultima îmbrățișare convulsivă, ultima renunțare a lui Rogojin, pe care o rostise mai înainte, pe scări, și după toate acestea să te surprinzi că tot cauți ceva mereu în jurul tău, și această prăvălie, și acest obiect... ce josnicie! Și, după toate astea, se duce acum cu un „scop special“, cu o anume „idee subită“! Disperarea și suferința îi cuprinseră tot sufletul. Prințul voi să facă imediat cale întoarsă; chiar se răsuci pe călcâie și porni; dar după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acestuia jumătate din întreaga mea moștenire; dar, întrucât, înainte de toate, sunt un om calculat și știu prea bine că afacerea nu e juridică, n-o să-i dau jumătate din milioanele mele. Însă, în orice caz ar fi o prea mare josnicie și nerușinare (progenitura a uitat că n-ar fi nici înțelept) din partea mea dacă nu i-aș restitui acum fiului lui P. cele zece mii pe care P. le-a irosit cu idiotismul meu. E o chestiune care nu ține decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ceva lipsește din cuvintele dumneavoastră pentru ca dreptatea să fie deplină. Dar, domnilor, să trecem mai bine la fondul problemei; spuneți-mi: de ce ați publicat acest articol? Doar la fiecare cuvânt e o calomnie; așa că, domnilor, cred că ați comis o josnicie. — Dați-mi voie!... — Stimate domn! — Asta... asta... asta... se auzi corul musafirilor surescitați. Cu privire la articol, spuse Ippolit cu voce țipătoare, cu privire la acest articol v-am spus deja că eu și alții îl dezaprobăm! El l-a scris (arătă spre boxerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înțelegeți acest lucru! Totuși, voiam să-l răsplătesc mai apoi cu prietenia mea, prin implicarea mea activă în destinul nefericitului domn Burdovski, care e cu siguranță înșelat, pentru că, fără înșelăciune, nu s-ar fi putut declara de acord cu o josnicie cum e, de exemplu, ceea ce se spune despre mama lui în articolul de astăzi al domnului Keller... La drept vorbind, domnilor, ce-i cu dumneavoastră de vă ieșiți iarăși din fire! Păi așa, până la urmă, n-o să ne mai înțelegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]