233 matches
-
Edward Grey a fost, după cum se cunoaște, ucis de un leu. Poetul favorit al lui Edward Grey este Wordsworth 69. Îi cunoștea opera, ca să spunem așa, pe dinafară. Calmul puțin rece al temperamentului său nu a exclus, în același timp, jovialitatea și umorul. Într-o zi, când a servit dejunul la noi, i-a auzit pe copii noștri vorbind între ei în limba maternă: "Ce inteligenți trebuie să fie copiii dvs. de vorbesc atât de bine limba germană..." a exclamat el
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
țării: stele. Dupa cum ne spune Z.Ornea în cartea sa „Junimea și junimismul”: „Fondatorii ca și aderenții erau spirite cultivate și au avut de luptat cu ostilitatea intelectualității ieșene învechite și plafonate [...]. Spiritul care domnea la reuniunile Junimii era jovialitatea dar care nu excludea seriozitatea în cugetare”. De la cei cinci fondatori pomeniți la început, la cei peste 116 membri și simpatizanți, câți se cunoșteau în 1885 - după C. G. Bedreag - ca făcând parte din Junimea vreme mai îndelungată sau mai
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
coperta a IV-a a volumului. Ochii umbriți de regrete, zâmbetul sceptic-îngăduitor, părul chiar, strâns într-un coc auster la spate, un guler croit pe gât ca să înlăture de la sine orice podoabă anexă trădează un început de bănuială că vremea jovialității cam trecuse. Ce era de făcut, așadar? Continua să lucreze sârguincios, iar, după documentarea pe care mă solicita să i-o completez la Biblioteca Academiei, rezulta că se adâncise în problematica avangardei, mai precis, a suprarealismului, pe unde mai adăstase
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
română (cel care semnase, între altele, și versiunea germană a textelor noastre pentru Trenul Literaturii). Până acum, recunosc, nu am știut nimic despre existența lui Csejka-junior. Un ochelarist sobru, serios, concentrat, vorbind o română impecabilă. Nora Iuga, în schimb, e jovialitatea latină întruchipată, în perfectă consonanță cu spiritul efervescent al Berlinului. A fost implicată în proiectul Literatur Express-ului în aceeași calitate, de traducătoare în germană a textelor colegilor noștri din țară - Andrei Bodiu, Nicolae Prelipceanu și Adrian Popescu. Facem cunoștință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
poate, cea mai spectaculoasă și originală voce ivita în literatura română din secolul al XIXlea, autor al unei opere rapsodice în care se manifestă un scriitor cult, o conștiință spontană, un moralist clasic, dublat de un umorist spumos, de o jovialitate cuceritoare. Considerat, rând pe rând, culegător de basme, rapsod popular, geniu oral etc., Creangă scăpa, în mod evident, unei caracterizări unice. Opera să nu se raportează la nimic din ce s-a scris în literatura română, considerându-se într-un
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
mi-a răspuns la salut. Ne-am zâmbit și am trecut mai departe, fiecare pe drumul său... și tot în cursul inferior al liceului l-am avut pe profesorul de istorie Ion Totoiu: sclipitor de isteț, povestitor neîntrecut, având o jovialitate, un farmec și totodată o duritate pe măsura oamenilor Renașterii - cred eu, se ilustrase, pe lângă altele, în perioada războiului prin traducerea și lansarea pe piața bucureșteană a cărților de paradoxală și totodată sclipitoare popularizare istorică ale lui Hendrick van Loon
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acest blestem. în general, nu putea să iasă din figura omului serios, preocupat, unidirecțional. Sesiza ușor comicul din diverse situații și afirmații, nu-i ocolea pe glumeți, era uneori tare în ironii, „pișca”, urzica, înțepa, avea acuitate, dar n-avea jovialitate. Putea să surîdă, nu și să rîdă. în două decenii de relații apropiate, nu cred că l-am văzut barem o dată hohotind. În schimb, cu fruntea plecată, concentrat - mai mereu. Scrisorile sale sînt rareori (și atunci, ici-colo, prin cîte o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ne plasase în aceeași cameră de cămin. înalt, drept, cu o cerbice puternică, păr șaten, creț, semăna cu Raf Valone, un actor italian la modă. Figura sa evoca dîrzenie. Alterna însă masca durității (maxilare strînse, privire întrebătoare) cu cea a jovialității. Era un tip spontan, malițios, de poante repezi, cu rîs scurt, supravegheat. Un „puncheur” îndemînatic, elegant. Nu întindea gluma, nu insista pe marginea unor subiecte frivole. Avea „ținută” în toate, de la cea vestimentară la cea comportamentală. înainte de facultate fusese impiegat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Despre lume, artă și neamul românesc, Dan C. Mihăilescu observa polarizarea în câmpul receptării cu privire la Caragiale vs Eminescu pe de o parte, și Caragiale vs Caragiale, pe de altă parte. „Aliații au plusat pe bonomia comicului său, pe sensibilitatea și jovialitatea ultracolocvială a omului, parcă pentru a oferi alibiuri nesațului său de ridicol, în vreme ce inamicii au hiperbolizat cinismul viziunii Grecului, imoralitatea de mahala a acestuia sau, pe scurt, amoralita- tea autorului.” „A plusa”, „a hiperboliza”, forme ale exce- sului lecturii, dar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
anxietatea este decelabilă cu asupra de măsură în nuvelele naturaliste care prezintă fără excepție excepțiile, cazuri patologice, dereglări nervoase grave sau psihisme abisale. Anxietatea nu este exclusă nici din spațiul comediilor sau al momentelor unde ludicul rimează cu o anume jovialitate care îndulcește asperitățile acolo unde ele amenință echi- librul microsocietăților divizate conflictual. Caragiale înso- țește întotdeauna un coleric cu un personaj-frână, un personaj-tampon, Brânzovenescu este însoțit de Farfuridi, Tipătescu este calmat de Zaharia Trahanache, Lache de Mache, Lefter Popescu de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unui fenomen endemic. II Grand Hôtel „Victoria Română” - Imperiul simțurilor Grand Hotel „Victoria Română” este unul dintre „momen- tele” mai puțin populare ale lui Caragiale, poate și pentru faptul că nu are propriu-zis o poantă, pentru că beneficiază mai puțin de jovialitatea care-l recomandă pe nenea Iancu. Avem, dimpotrivă, un Caragiale întors pe dos, sau mai precis, de‑a‑ndoaselea, cu o doză mare de resentiment, aceasta dacă apropiem întrucâtva nepermis umoarea nara- torului de presupusele umori ale scriitorului. Ne asumăm
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Cum ele erau bune și foarte bune, sala a început să murmure din ce în ce mai tare, pe măsură ce lectura „inculpatului” spulbera principala acuzație încropită, cu ipocrizia tipică epocii și sistemului, împotrivă-i. Văzând că se îngroașă gluma, Pavel Țugui, care își pierduse brusc jovialitatea, a biciuit sala cu memorabila propoziție: „Iar începeți ca în ’56?” A fost singura dată în viață când am reușit să pun în mișcare o masă de oameni! Am început, firește, să fiu întrerupt și atunci am auzit vocea moale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să te bucuri cu adevărat ” (p. 73) ; „Ca formă tipică a paradoxului propun următoarea : nu pot să sufăr umorul care izvorăște din lipsă de seriozitate” (id.). Nici nu e de fapt umor cel care izvorăște din neseriozitate, nu e decât jovialitate idioată. De fapt, neserioșii nici nu știu să se amuze, iar râsul lor pe mine mă deprimă. Marius Robescu iubește râsul și îi știe rostul. Iată o declarație șocantă (șocantă, cum e de obicei sinceritatea și cum e totdeauna adevărul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
upper-class iau notă cu stupoare că există semeni, mai ales afro-americani, eventual portoricani care sunt un fel de „leftover”, trăind în case de carton presat, care nu au cu ce fugi, pe care îi uită autoritățile federale, care își pierd jovialitatea, ajung la anarhie și crimă din disperare. Noi avem televiziuni ceva mai realiste: din când în când, printre vedete anorexice și șmecheri care aruncă cu banul pe față către amărîți și pe dos către presă, mai aflăm și despre cei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
pe care nu-l atenua caracterul său arțăgos, subliniat de ieșiri brutale. La Roma se rîdea de aceste ieșiri. Jucînd bridge cu colegul său sîrb, la puțin timp după asasinarea regelui Alexandru Obrenovici și schimbarea dinastiei, ministrul Serbiei zise cu jovialitate: "Tai regele", "Obicei național", ripostă Monts rînjind. Rusia era reprezentată de domnul Nelidov, venit de la Constantinopol unde se bucurase de o situație de vicerege, privilegiu acordat ambasadorilor Marilor Puteri, înainte de a sfîrși ca ambasador la Paris. Cu o față delicată
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
vederi cam strîmte, dar totdeauna duse cu loialitate. Voi mai vorbi despre acesta cu ocazia contactelor pe care le-am avut în timpul neutralității și a intrării Italiei în războiul dintre 1914-1917. Luzzatti plimba în incinta Camerei și prin ambasade o jovialitate cordială nesigură. Om de finanțe foarte abil, specialist în probleme economice, era socotit un maestru în manevrele de pe culoarele de la Montecitorio 40. O nouă figură, marchizul Prinetti, venit de la Milano și din marea industrie, căsătorit cu o marchiză din familia
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
maturitatea versificației. Versurile au destulă somptuozitate ca să placă în sine, dar și necesara fluiditate spre a nu îngreuia declamația. Călin-Nebunul al lui Eminescu, puțin scurs de miere, dar încă păstrând miresmele, a trecut pe aici. Și peste tot plutește o jovialitate sănătoasă, un umor gras de poveste. În stilul popular al lui Creangă și Eminescu, Alb-împărat are o oratorie sfătoasă de rigă cu suflet țărănesc, arhaic: - Oaspeți dragi, Mărită Doamnă, fetelor, cinstită curte, Nu mai am de-aci-nainte zile lungi, ci zile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
narațiunile din Hronicul... se înscriu totodată în paradigma universului și tipologiei lui François Rabelais. Scriitorul român plăsmuiește aici figuri memorabile (Toader și Costache Zippa, Marghiolița, „neobositulu Kostakelu” ș.a.) și o atmosferă inconfundabilă de patriarhalitate medievală, cu infiltrații levantine și de jovialitate sudică. Compuse din secvențe izolate grafic de autor și păstrând o relativă autonomie, narațiunile mizează pe cooperarea cititorului, luat complice în mecanismul producerii textului, care e demistificat parodic prin notele de subsol, unde autorul dialoghează cu naratorul și/sau cu
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
al cramei. Ca și pamfletele argheziene, unde virtuozitatea și alchimia limbajului distrag atenția de la pretextul real și de la injustețea caracterizărilor, cronicile lui culinare interesează în primul rând ca artă literară. Se regăsesc aici principalele virtuți ale scrisului practicat de T.: jovialitatea molipsitoare, erudiția țintind finalitatea ludică, jocul neistovit de cuvinte (îndeosebi sub forma calamburului), complicitatea cu cititorul și vocația de a face din artă - arta ca artă și arta de a trăi - un mijloc de salvare din mizeria vieții, vocație în
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
fățișă sau ceremonioasă, metaforizarea neostentativă, preluarea și pastișarea prefăcut naivă a unor șabloane și locuri comune ale limbajului curent, utilizarea cu distorsiuni ironice sau afectuoase a unor rezonanțe intertextuale trimițând la surse culte sau populare, confesarea directă sau prin interpuși, jovialitatea intonației, care uneori ascunde o rană: „Aflați despre mine că o duc foarte singur/ ca un tren fără cale ferată și gări/ că o duc în beție de toamnă-mpușcată/ cu arome de struguri putrezind lângă nări/ ceea ce vă doresc câteodată
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
pădure, nu râde, nu glumește „cinstita holeră de la ’48”, nu râd încă mulți și multe în cele patru părți ale Amintirilor...). Desigur, C. nu e un autor posac, care scrie o operă sumbră. Sunt în același timp total inacceptabile clișeul jovialității perpetue și imaginea cam nătângă a unui hâtru care se ține numai de glume. Trebuie citite Amintirile... în general și partitura lui Nică a lui Ștefan a Petrei în special cu întreaga biografie a lui Creangă în față, inclusiv cu
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
care o invocă Vladimir Streinu), „tonul și viziunea umoristică” (la care se referă George Munteanu) nu reușesc întotdeauna să acopere, aurind, înăbușind, transfigurând, temperând, manifestările și vocile răului din operă, acea „uricioasă întristare” ce se degajă uneori din ea. Dominanta jovialității este dublată, concurată, contracarată în opera, mai complexă decât se crede de obicei, a lui C. de o linie a cruzimii, care trece, practic, prin toate scrierile sale, mari și mici, majore și minore. Abordarea unei asemenea teme n-ar
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
expresia directă a unei sensibilități echilibrate, solare, în care intră plenitudinea bucuriei de a fi și acceptarea fără crispări a legii morții (Vara); este, totodată, și expresia prezenței omului în natură, cu care acesta comunică prin muncă, iubire, printr-o jovialitate robustă. Vocația poetului în descriere este desenul, nu culoarea, dovadă a aceleiași înzestrări clasice, înclinată spre realitatea obiectivă care se oferă observației și studiului, nu spre atmosfera lăuntrică, insinuată în dominanta cromatică (Faptul zilei). O sensibilitate mai ales auditivă susține
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
la realitatea proximă) se acutizează sau capătă o mai mare transparență. De altfel, o parte a poemelor au trecut cu minime modificări dintr-un volum în altul. E o poezie îndatorată spiritului bufon, disimulând sub aerul de neseriozitate și de jovialitate frivolă identitatea unui sentimental care își exteriorizează melancolia în tumbe și poze ludice. Pe scurt, neseriozitatea unui serios care ezită să se ia în serios. Formula compozițională constă în patinarea - versificată riguros, cu ritm și rimă utilizate cantabil - pe suprafața
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
sfera privatului, unde se naște și își consumă copilăria, în cea a vieții publice, pe care va ajunge, finalmente, să o domine. Cu timpul, accentul se mută de la condiția așa-zis „nocturnă” a cenaclului, de refugiu ocazional și definit prin jovialitate, prilejuit de tabieturile petrecerii timpului liber, la aceea „diurnă”, oficială și instituționalizată. Exersate la scară redusă, în cadrul c.l., spiritul critic și cel de concurență, abilitățile personale și strategiile de succes ies la rampă, în lumina vieții publice. Reputația și
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]