582 matches
-
fără de care, înainte va fi prea devreme, iar după, prea târziu. Hedonismul celebrează clipa și n-are încredere în trecut sau în viitor: a merge să cauți în altă parte decât în această dimensiune punctuală a timpului ocaziile de a jubila ar fi o eroare. Și tot așa, te înșeli căutând ocaziile de plăcere altundeva decât acolo unde se află: e de-ajuns să te mulțumești cu cele care se prezintă. îți alienezi independența spiritului și libertatea de a acționa dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
descreierat copleșit doar de clipa de față. Cei doi par să ofere nu atât două concepții opuse, cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de natură, și nu de intensitate. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și al marii sănătății, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemeni animalelor, doar în dimensiunea imediată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să spun, asta e o împlinire imensă, absolut imensă. Cu siguranță mult mai mare decât orice ai fi putut să faci având o carieră. Sheba a dat din cap nervoasă. — O, da, știu. Știu toate astea. Și crede-mă că jubilez de multe ori în sinea mea când mă gândesc la cum am fost eu o mamă altruistă. Dar să crești copii nu e același lucru cu... Nu îți dă aceeași satisfacție ca a face lucruri în lume. Orice ai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sînt prea fericiți cu felul În care s-au potrivit lucrurile, așa că atmosfera generală e destul de apăsătoare. Box e și el printre noi. Din Bărăgan face o oră și jumă tate cu trenul pînă În București, așa că el e fericit, jubilează, a intrat iar Într-un fel de vrie. Mă cheamă la patul lui. Vrea să ne Împrietenim, rînjește pe sub mustața rară. Aștept În picioare pe intervalul dintre paturi. Stă tolănit În patul de jos, În timp ce În patul de sus stă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să nu mai fie plătite titlurile științifice de doctor și de academician. Mergând pe urmele ecourilor „de bucurie” pentru măsura anunțată, am fost la academicianul Cristofor Simionescu. Trebuia să fie un mesaj convingător, venit de la cineva care începea deja „să jubileze” cu gândul la ziua în care va primi mai puțini bani la salariu. Când am ajuns, Domnia sa m-a întâmpinat cu o înfățișare furioasă, astfel încât nu știam dacă e bine să mai intru. Simțind ezitarea, m-a prins de mână
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prin părul lui de aur. Păi, eu o să-ți zic DA, spune Grete. Și numai ce sare în sus ca mușcat de o scroafă turbată și sughite și uhuie, așa de bucurie. Uite că mă ia, uite că mă ia, jubilează el, și e deja pe scenă. Toți camarazii săi muzicali îl felicită pentru chipeșa Grete, și Freddy cântă la tubă, așa că sparge tuba. Toți oamenii prezenți sunt veseli și dansează în jurul chipeșei perechi. Mulți bărbați sunt dărâmați, pentru că și ei
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
O mică sală triunghiulară; o scenă foarte mică, care e înconjurată cu becuri. Publicul desenat stă pe bănci de lemn cu spatele la "publicul adevărat". Chiar și în timpul spectacolului, chelnerița va aduce beri. Este prezentat un cântec original din Hinterlader. Toți paricipanții jubilează. Ansamblu cântăreților, Solistul orginal al Alinătorilor de suflete din Hinterlader: Și înaintea unui teatru veritabil trebuie originalii Alinători de suflete din Hinterlader să cânte încă un cântec bun. Cântecul se va numi Ce trebuie Domnul Dumnezeu să fie pentru mine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu Unu-Bine, principiu al oricărui lucru, după un efort de purificare și de asceză. Gnosticii cred și acționează exact pe același principiu: trebuie să părăsim această lume și să accedem la starea de grație a Pleromului, în care Eonii jubilează într-un dans cu Arhonții și cu alte figuri ilustre din paradis. O diferență totuși, și ea este de talie, întrucât permite situarea lui Plotin, a filosofilor alexandrini și platonicieni ortodocși în planul idealului ascetic, în timp ce gnosticii, cel puțin cei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sălbatice ucid, desigur, dar numai pentru a se hrăni, niciodată în mod gratuit or, oamenii asasinează, și o fac chiar cu rafinament, practicând tortura, masacrează - în timpul acela era suficient să te uiți pe fereastră, războaiele religioase fac ravagii. Numai oamenii jubilează la pulsiunile morții - acest instinct al inumanității, amintiți-vă... - ale căror victime pot fi și alții, dar și propriile lor persoane. De la primele pagini ale Eseurilor și până la ultimele, Montaigne declară război durerii: niciuna nu este admisibilă, el nu justifică
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
enumeră trei activități care i-au permis să aibă o viață fericită. Găsim aici un elogiu adus prieteniei, o celebrare a femeilor și o pledoarie în favoarea cărților. Trei timpi în stare să genereze exerciții spirituale. Trei folosințe ale trupului care jubilează. 39. Falsa marmură a prieteniei. Paginile lui Montaigne despre prietenie țin de monumentul nostru național. Chiar și de cel internațional. Uneori sunt luate ca atare fără a ne mai întreba care anume este rolul ficțiunii, al rescrierii Istoriei și al
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fără de care, înainte va fi prea devreme, iar după, prea târziu. Hedonismul celebrează clipa și n-are încredere în trecut sau în viitor: a merge să cauți în altă parte decât în această dimensiune punctuală a timpului ocaziile de a jubila ar fi o eroare. Și tot așa, te înșeli căutând ocaziile de plăcere altundeva decât acolo unde se află: e de-ajuns să te mulțumești cu cele care se prezintă. îți alienezi independența spiritului și libertatea de a acționa dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
descreierat copleșit doar de clipa de față. Cei doi par să ofere nu atât două concepții opuse, cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de natură, și nu de intensitate. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și al marii sănătății, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemeni animalelor, doar în dimensiunea imediată
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
față de materialismul dialectic și istoric. Acesta nu făcuse decât să înlocuiască pe Dumnezeu cu materia. Se înscria, altfel zis, în tradiția metafizicii occidentale, deși credea într-un salt de eră geologică în comparație cu aceasta. Iată de ce materialismul, la rându-i, a jubilat la ideea că întemeiază un nou antropocentrism. Când Michel Foucault s-a desprins decisiv de marxism, el a intuit dificultățile pretenției unui nou umanism și, în consecință, a respins brutal ideea de umanism, trezind protestele brutale, în aceeași măsură, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cum a demonstrat-o Denis de Rougemont, într-o carte celebră din 194231. Nimeni nu produce nimic. Filosofii postmoderniști imaginează o lume în care diavolul se ascunde cel mai bine, încât nici Dumnezeu nu mai poate fi întrezărit. Or, diavolul jubilează acolo unde se ascunde cel mai bine. El este Nimeni, non-persoană. Vom înțelege acum de ce a insistat atât de mult Părintele Stăniloae asupra dogmei unui Dumnezeu-Persoană. Din unitatea ontologică în Ființă (Sein), Părintele Stăniloae ajunge la unitatea ontologică în Dasein
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Căca-m-aș în poienele tale, Patrie / care-ai învățat scatofilia de la marii tăi oratori patriotarzi. Pișa-m-aș pă toate cuvintele mari / pe care lumea le păstrează doar pentru tine (O noapte cu patria). Lovind în patrie, mafioții pot jubila liniștiți în portmodernismul lor globalist. Partea grozavă a lucrurilor în România postdecembristă, cum se vede și din exemplul dat, e că intelighenția s-a dovedit atât de pervertită, iar, pe de altă parte, atât de aservită puterii și ideologiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și mai bine, uite, să dregem tot noi, ca oamenii, ce-am stricat". Imediat avocații fetei săriseră de la locurile lor și se luptaseră cu înverșunare pentru ceea ce apărarea numise, scuturând dezaprobator din cap, "o definiție de import a violului". Publicul jubilase și, în batjocură, invocase competența lui Bill Clinton în materie de sexualitate high-definition. Asta deplasase și mai mult miza procesului într-o direcție neprevăzută. Dar chiar și avocatul apărării îl pusese la punct, spunându-i că nu e vorba numai
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu consecințe incalculabile, iar răspunderea îl apăsa acum cu atât mai tare cu cât acceptaseră nici ei nu știau bine ce - "să trăim ca voi". Drace! Dar cum trăiau de fapt ei, surugiii de cai troieni, care în jurul lui își jubilau acum cu salve de artificii verbale ceva ce nu se putea numi izbândă, ci cel mult anexarea unui spațiu al frământului - un pântec cabalin a cărui ostilitate nici măcar nu ieșea o dată pentru totdeauna la vedere, ci se disimula obstinat mereu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și eficient. Zoe Își pierde cunoștința la momentul potrivit, mizând strategic pe impresionabilitatea venerabilului, care trebuie să creadă În nevinovăția ei. Cei doi bărbați o flanchează, Îi sunt alături, dar mai preocupat și Îngrijorat de starea Joițichii pare Tipătescu. Trahanache jubilează pentru că a găsit ce căuta - un document compromițător care prin extensiune poate confirma vocația de plastograf a lui Cațavencu, discreditându-l. Tipătescu are ca unică preocupare situația femeii, nu Înțelege despre cine și despre ce Îi vorbește Trahanache care nu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
ca ideal concretizat, reprezintă, pentru îndrăgostitul incurabil, resortul ce-l menține ferit de prăbușirile spre demență și suicid, oracolul ce prezice cu vocea unui profet taumaturgic că își va întâlni autentica muză, în mâinile căreia, o primăvara fără timp va jubila floral. Frumusețea și iubirea, ca două idealuri asumate de artist și îndrăgostit sub flamura romantismului, a visării ce înalță întru absolut își regăsesc, așadar, compatibilități profunde cu dimensiunea nopții drept fenomen cosmic, ca eveniment ritmic al naturii. Dinspre acest termen
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nevoită să se Împartă În ceea ce numim astăzi poporul lui Eminescu și poporul lui Caragiale. Primul, Îngropându-și În suflet nefericirea istorică a neamului (dacă mai ajungea să facă acest lucru), iar cel de al doilea, adică poporul lui Caragiale, jubilând În spiritul miticilor de conjunctură, sau cum foarte inspirat Îi numește Dan Puric, “paraziții de serviciu ai neamului” și care au adus atîta nefericire și nenorocire neamului nostru. Prin urmare: bucurați-vă și prețuiți această libertate și nu uitați nici un
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
cele ce urmează vom Încerca, pe cât posibil, să oferim un răspuns mulțumitor la o Întrebare sfredelitoare, cu un grad deosebit de dificultate, care macină mintea și conștiința multora, care au trăit, poate, la rându‑le, odiseele lor prin lumea suferinței : de ce jubilează și trăiesc Întru Îndestulare cei necredincioși, iar drepții suferă, năpădiți fiind de dureri, Încercări și necazuri ? Unii dintre cei ce se tulbură și se necăjesc la vederea celor vicioși care se lăfăie În lux și În desfătare, suferă de fapt
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
un tânăr senator din Indiana, Albert Jeremiah Beveridge, a devenit celebru pentru discursul "Marșul steagului", pe care l-a ținut în mod repetat atât în cadrul unor apariții publice, cât și în discuțiile din Senat: "Filipinele sunt ale noastre pentru totdeauna jubila senatorul și chiar lângă ele sunt nemărginitele piețe de desfacere ale Chinei. Nu ne vom retrage din nici una... Nu vom lăsa să ne scape nici o oportunitate în Orient. Nu vom renunța la misiunea de civilizare a lumii pe care o
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Laden împreună cu un șeic saudit sărbătorind atacurile, atribuindu-i lui Allah "o victorie certă" și povestind despre visele profetice ale unor prieteni care văzuseră niște avioane izbindu-se de clădiri. "Va fi cel mai mare jihad din istoria Islamului", a jubilat șeicul 130. În tradițiile vechilor evrei, victoriile și înfrângerile sunt atribuite în mod obișnuit voinței lui Dumnezeu. Dacă vei asculta cu adevărat promite Domnul atunci voi fi dușmanul dușmanilor tăi și adversarul adversarilor tăi"131. Primii musulmani credeau că victoriile
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
fără de care înainte va fi prea devreme, iar după, prea târziu. Hedonismul celebrează clipa și n-are încredere în trecut sau în viitor: a merge să cauți în altă parte decât în această dimensiune punctuală a timpului ocaziile de a jubila ar fi o eroare. Și tot așa, te înșeli căutând ocaziile de plăcere altundeva decât acolo unde se află: e de ajuns să te mulțumești cu cele care se prezintă. Îți alienezi independența spiritului și libertatea de a acționa dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
descreierat copleșit doar de clipa de față. Cei doi par să ofere nu atât două concepții opuse, cât două variațiuni pe aceeași temă. Hedonismul lor prezintă o diferență de intensitate, și nu de natură. Pentru că filosoful ascet plăpând și bolnăvicios jubilează la plăceri instantanee: blândețe, prietenie, conversație, filosofia practicată, bucuria, veselia, tot atâtea plăceri dinamice; la fel, filosoful risipei și al sănătății depline, în măsura în care propune o metodă filosofică pentru a ajunge la plăcere, nu trăiește asemenea animalelor, doar în dimensiunea imediată
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]