858 matches
-
lași în urmă ta un miros care să reziste jumătate de oră. “Colegii ar trebui să-ți simtă parfumul doar atunci când se apleacă peste umărul tău să-ți arate ceva la computer și nu de la celălalt capăt al biroului. 2.Jucatul cu părul în timp ce ești la birou te face să pari imatur. Este ca și când ai stă la ședințe cu acadeaua în gură. “Orice semn de lipsă de încredere de sine, plictiseală, nervozitate, teama îți ucide carieră. Dacă ai obiceiul să te
Top 5 obiceiuri care îți pot ruina cariera by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64290_a_65615]
-
Birkbeck, din Londra, au măsurat undele cerebrale ale unui număr de 80 de subiecți în timp ce aceștia luau parte la mai multe activități. Deși găsirea întâmplătoare a unei bancnote de 10 lire a generat cel mai înalt nivel de plăcere și jucatul cu un pui de câine le-a adus oamenilor un nivel mare de fericire. Nu te mai compara cu alții Oamenii nefericiți sunt afectați de faptul că au tendința de a se compara cu alții, arată un experiment coordonat de către
Zece pași spre fericire by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/63362_a_64687]
-
mai importante decât facilul lamento emoțional (oricât de demn înregistrat). Voi fi scurt în demonstrație. În La pierderea speranței, presentimentul morții nu se referă niciodată la moartea cu majusculă, ultimă și definitivă. E mai degrabă o formă de afazie parțială. Jucată, desigur, fiindcă ascunde, totdeauna, o dedublare. Prelipceanu își uită vârstele până într-acolo încât ajunge să le considere alterități: „subsemnatul Prelipceanu V. Neculai declar pe propria mea răspundere/ că tot ce am scris îmi aparține numai în parte și anume
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
prin deducție, că, de undeva de sus, a fost mereu ocrotit. Încă o glumă, desigur, din cele obișnuite. Înțelegând-o ca atare din prima clipă, Gabriel Liiceanu încearcă o deconstrucție aparent sobră. (Dar nu fără un zâmbet discret). La insistența jucată a poetului, răspunde cu altă insistență, jucată și ea. Apoi, din aproape în aproape, între cei doi se stabilește un soi de complicitate mediatoare. În final, ambii se folosesc cu aceeași nonșalanță de această metaforă pe cât de inofensivă, pe atât
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
a fost mereu ocrotit. Încă o glumă, desigur, din cele obișnuite. Înțelegând-o ca atare din prima clipă, Gabriel Liiceanu încearcă o deconstrucție aparent sobră. (Dar nu fără un zâmbet discret). La insistența jucată a poetului, răspunde cu altă insistență, jucată și ea. Apoi, din aproape în aproape, între cei doi se stabilește un soi de complicitate mediatoare. În final, ambii se folosesc cu aceeași nonșalanță de această metaforă pe cât de inofensivă, pe atât de expresivă. Pe parcurs, deci, surplusul de
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
deși cred că pragul de jos poate fi coborât cu încă vreo două) au căzut, fiecare după puteri, în diverse capcane. Fie aceea a discursului pătimaș acuzator (Eugen Negrici fiind, în această privință, campionul en titre), fie aceea a obiectivității jucate prost, al cărei singur rezultat e, până la urmă, colajul privat de idee. E în vogă, de ceva vreme, de când arhivele CNSAS au devenit accesibile, recursul la un documentarism elementar, înțeles la firul ierbii, ca o cale de acces către o
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
toate acestea la Dan C. Mihăilescu, criticul fiind hotărât să descrie sincer tribulațiile prin care a trecut. La drept vorbind, ar fi fost o dezmăgire să-l vezi alunecînd într-un scenariu previzibil: să-l vezi lăudîndu-se, sub perdeaua smereniei jucate, cu adîncimea revelațiilor de care s-a înfiorat sub incidența logosului divin. Mai mult, ți-ar trebui o imaginație fără frîu să ți-l închipui pe Dan C. Mihăilescu prins în fervoarea mistică a răpirilor suprafirești. Din acest motiv, dacă
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
îi cer să scrie o panoramă. Să vadă tot, să fie oriunde, să pună în vers bune și rele, critici și calde elogii. Să fie, după tipicul vremii, un artist complet. Prefața mărturisește această condiție, însoțind-o cu o modestie jucată. Vremurile care le cer sunt aceleași care privilegiază poeziile croite pe potriva momentului. Așa își explică Alexandrescu fulgerătorul succes. Răspunderea pentru intrarea lui în tagma Autorilor o poartă amicii, anturajul, cum s-ar zice, încrezător în talentul celui care poate pune
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
rândul său, textul din 1976 al lui Ioan Groșan a avut o altă soartă. Deși subintitulată Eseu scenic în două acte, Școala ludică a fost, în realitate, o autentică piesă de teatru experimental, scrisă pentru a fi, în primul rând, jucată. Dacă Aer cu diamante, Cinci și Desant vor fi niște manifeste literare, Școala ludică a fost un dublu manifest: literar și teatral. Protestul inclus în text și în spectacolul pe care l-au susținut cei din grupul Ars Amatoria viza
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
sau lipsește - lectura de orice tensiune. Vocea memorialistului se situează permanent la înălțimea atinsă de persoana publică a lui Neruda, spre deosebire, de pildă, de Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara, care lasă loc unei naivități, fie ea și jucată, capabilă să insoliteze o lectură copleșită de premisa biografistă a pesonajului. Neruda însă nu e dispus să facă concesii de acest fel, poate și pentru că memoriile sînt scrise spre finalul vieții, iar viața lui e pusă de la bun început sub
Mărturisiri și capricii by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5804_a_7129]
-
clasică de interpretare și cităm un nume din catalogul prefațat de Erwin Kessler, pentru că folosind tehnicile moderne ale fotografierii și implicit ale colajului în organizarea unor secvențe puse în scenă, Bogdan Teodorescu, pentru că despre el este vorba aici, reia teme jucate îndelung de artiștii moderni, ca într-un experiment deschis. Așadar, dacă în urmă cu ceva timp scriam despre un dejun în iarbă al lui Francisc Chiuariu, în care personajele scenei sunt protagoniști ai vieții politice, ironizați cu o anumită detașare
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]
-
premierul va plăti în ochii oamenilor la capitolul încredere, pentru bătaia de joc cu care a tratat un subiect atât de important. Deputata PDL Elena Udrea a scris, luni, pe blog: "Campionatul Roșia Montană s-a încheiat. Cele două meciuri jucate, societatea civilă vs. USL și Antonescu vs. Ponta, au fost pierdute de Premier. Românii tot nu au aflat dacă au câștigat sau au pierdut. Ponta a aruncat prosopul înainte să ne explice despre ce era vorba. Așa că, în oricare dintre
Udrea: Ponta, premierul "lose-lose" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35412_a_36737]
-
amestecată - tatăl, pe jumătate rus, pe jumătate iranian, mama, evreică din Ungaria exilată în Franța pentru a scăpa de comunism - Yasmina Reza a studiat Sociologia și Teatrul la Universitatea din Nanterre. E autoarea unei opere diverse (romane, piese de teatru - jucate și pe scenele din România -, scenarii de film). Este deținătoarea Marelui premiu pentru teatru al Academiei Franceze (2000), ca și a unor distincții literare în Anglia și în Statele Unite. Despre ultimul roman al ei - Heureux les heureux -, apărut în 2013
Nefericiți cei nefericiți by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3470_a_4795]
-
foarte multe nume din nobilimea română) și un contract editorial cu o editură din Iași. Manuscrisele inedite ale contelui-scriitor, Petru de Roma, au fost predate Arhivelor de Stat Brăila, la un loc cu o peliculă filmată conținând piesele de teatru jucate ale acestuia, în sala special amenajată. Așadar, o familie pornită din orizonturile unei insule grecești, ca-n miturile primordiale, devine prestigioasă prin urmașii ei înnobilați și prin împlinirile economice ale unui strămoș ce se va înrudi cu familiile boierești și
Conții de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8475_a_9800]
-
în fața copiilor cu poezia lui Verlaine) și față de sentimentalism în general. Refuză „egomania” în scris și recomandă evitarea persoanei întâi. Trăiește pentru literatură, iar o nuvelă neizbutită a unui amic îi cauzează nu doar insomnie, dar chiar depresie (cât de jucată și cât de sinceră, nu e greu să bănuim). Cunoaște limba franceză exemplar, deși Parisul îi displace, și se prinde chiar în concursuri din care iese de bună seamă învingător. O revelație pe care o poate produce cartea aceasta, citită
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
o tautologie - l-am adăugat în mod conștient pe „giocosa”, tocmai pentru a-i sublinia ponderea în cazul de față; puteam și adverbializa, ca în muzică, zicând „giocoso”, fiindcă acesta e timbrul ritmic al ansamblului epistolar). Postura și atitudinea (naturale? jucate? - n-are importanță) principalului „narator”, ca și perspectiva din care el prezintă faptele, ca și atmosfera în care acestea se lasă scăldate, totul ne duce cu gândul la prima parte a romanului Cartea nunții, cu ale sale „cele trei Grații
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
luat vederi nu mai trece peste ea indiferență, precum peste trupurile a nu știu câte figurante. Cameră se oprește, acum, la ea, e insistența, curioasă, dornică. Sărina nu știe să înoate și scenă iese foarte bine, tocmai pentru că este veridica și nu jucată, interpretată. Scriitura Sărinei Cassvan are grație, este sensibilă, dar știe să evite dulcegăria. Notele de critică socială, toate orientate spre problemele de gen, subliniază truda femeii care nu are alt mijloc de a-și câștiga existența decât oferindu- se privirii
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
plasat în lumea americană, cunoscută bine, căci și-a petrecut verile în casa pe care o au părinții săi în Maine. Prezența tânărului scriitor la București a fost o lecție „pe viu” de celebritate inteligentă, ce-și folosește atent atuurile. Jucat sau autentic, toposul modestiei a cucerit: Joël Dicker a mărturisit, cu autoironie, că a scris patru romane, înaintea debutului cu Les Derniers Jours de nos pères, că La Vérité sur l’affaire Harry Quebert ar fi al șaselea. Se fixa
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
de naturalele drepturi de afirmare, care ni se recomandă retrospectiv, sub pana d-lui Constantin Mateescu, înfățișează o sumă de note oarecum camilpetresciene. Un examen cazon îl resimte drept o ,tristă aventură", ,un fel de piesă în patru acte, derizorie, jucată repede, agonic, cu plutonul de execuție în spate, gata să tragă, aventură plină de emoții, de teamă, de nesiguranță (orice ratare, orice pas greșit ducînd spre catastrofă, spre un final ireparabil)". în alte ocazii ni se destăinuie a fi ,pierdut
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
puis les laisser crever au millieu du chemin..."? Ne-alegeam, pesemne, cu filozofia practică a unei utopii. Aruncă-i pe oameni, adică viața, dar amintirile lor pune-le bine. Nu s-au întîlnit, firește, niciodată, dar imposibila lor însoțire e jucată, să zic așa, de două personaje, Comisionarul și Arhivarul, din reeditarea recentă, la Cartea Românească, a romanului Cutia cu bătrîni, de Andrei Oișteanu. Augurii unui timp ciudat (e, în seria de proză de la întinerita Carte Românească, și ceva de ranforsare
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
farmecul cadrelor temporale pe care le-a reînviat și apoi le lasă să se desfășoare sub ochii noștri. În fine, diferența de generatii dintre cei doi interlocutori face din întreg demersul o maieutica inversă, una în care spontaneitatea și ingenuitatea jucată sau reală uneori pe care o datorăm lui Sorin Bocancea moșește renașterea sensurilor unei lumi pe care "Înțeleptul" se abține să o judece, să o claseze, să o interpreteze. Efectul de expresivitate este unul de excepție iar întreaga lucrare are
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
de cauză este spulberat vers cu vers, sau paragraf cu paragraf, pentru a face loc unei dezordini "programate" matematic, unei povești cu regi și cu zei. Un Babilon de modă nouă, pierzînd prin trufie, dar cîștigînd printr-o neseriozitate bine "jucată", își înalță spre cer turnurile de mucava. E o poveste, rescrisă "la spartul nunții, în cămară", a încercărilor de înălțare, a salvărilor eșuate. Povestea unei întoarceri, pe brînci, în Paradisul care, nici el, nu mai e chiar ce-a fost
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
atenție - o atenție planificată, în primul tur, pentru Victor Ponta (care i-a adus un numar de voturi importante în primul tur, mai mare decât numărul de voturi pentru Mircea Geoana, cu 5 ani în urmă), și una conjuncturala, bine jucată, pentru Klaus Iohannis, în turul doi (care i-a adus, în cele din urmă, chiar victoria în alegeri). Care au fost resorturile intime ale mecanismului ce a determinat mobilizarea masivă la vot din turul al doilea de scrutin? Sunt cu
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
întoarcere prin cele patru anotimpuri, care nu sunt altceva decât vârstele iubirii (cifră 4 corespunde zilei ivirii pruncului-poet în lume și în lumina), fiecare anotimp are 33 de poeme (cifră 33 corespunde vârstei hristice). Dincolo de calea destinului care impune rolurile jucate, poetul rămâne sufletul pur si etern, de o candoare inefabila. Rotundul cărții este evident. Incipitul exprimă spiritul creatorului pregătit de jertfă:,,Plâng în limba română și tac: e primăvară în cuvinte!”. E gata oricând să răspundă solicitărilor circumstanței sau CLIPEI
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Liniștea comuniștilor și Biblioteca. Dicționar de folosit, trei montări ale lui Luca Ronconi, Noua ordine a lumii de Harold Pinter, în regia lui Roger Planchon, un text confuz, nestructurat, o punere în scenă atît de îmbîcsită și atît de prost jucată, un gen de teatru care am crezut că a murit de mult... Tot la Torino s-a mai acordat un premiu pentru noua expresie teatrală, să-i spunem, aflat la cea de-a opta ediție. Pentru cei aflați pe val
Torino, mon amour by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10769_a_12094]