237 matches
-
astèzi mai trèiește sau nu, Juli i-a cusut de-a lungul timpului cele mai frumoase haine, îi este recunoscètoare pentru asta, Matei își cenzureazè drastic închipuirea atunci când, stârnindu-l cuvintele ei, e tentat sè-și imagineze, prin hainele cusute de Juli, cum o fi arètând perioadă de mijloc a vieții ei, Afarè, timid, începe sè fulguiascè, fulgii mèrunți îmbiindu-se în aer într-un dans evanescent și miraculos, XXIX În timpul în care am colindat cu AnM prin împèrèția adolescenței și copilèriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe noi! Sunt gata într-o clipă, am promis eu. Stai liniștită, a spus el. I-am simțit ochii urmărindu-mă în timp ce mă loveam de mobile căutându-mi cheile. Mai întâi am intrat cu șoldul în masă, apoi mi-am julit cotul de clanță... Nimic nu scotea mai bine în evidență cretinismul meu stângaci și incipient ca sentimentul că eram urmărită de bărbatul pe care-l doream. în cele din urmă, m-am întors către el și am întrebat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
roz, cu șosețelele cu oțet, cu textura piureurilor și cu mirosul de șnițel proaspăt, apoi cu gustul năutului și al brânzei mozzarella în exces atunci când a devenit vegetarian, cu surprizele din Kinder și cu piesele de Lego, în care îți julești degetele de la picioare când mergi prin casă, cu tot ce-i place și ce nu-i place, cu urșii de pluș pe care i-a pierdut și reinventat pe rând, cu ședințele cu părinții, cu temele, cu orele de chiul
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
simți o dată în plus că prințul tău e pe drum, trebuie să fie purtat acum de vulpile-zburătoare-cu-cap cenușiu, prin drumurile înzăpezite ale ținutului de la miazănoapte. nouă în al treilea loc: osia de la căruța ta se rupe, cazi, dar doar te julești, nu se rupe nici un oscior de al tău, nu se deranjează nimic prea rău în trupul tău, probabil că iscoadele oștirilor dușmane au așezat o mică mină cu plumbi pe drumul tău, nu te descuraja, întoarce-te degrabă în grădina
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fost mai late, ar fi devenit vizibile de departe, și riscam în felul ăsta să ne trezim cu bombe de noroi în ceafă, ceea ce putea să fie destul de dureros, ne-am târât deci cu grijă, cu toate astea ne-am julit pe brațe și pe picioare, spre norocul nostru nu tebuia să ne grăbim prea tare, fiindcă Prodan ne spusese că esențialul e să ne târâm cât mai încet, iar ceilalți se risipiseră deja care-ncotro, de nici nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Remus care a căzut, Romulus a căzut și el de pe spatele lui Remus, rostogolindu-se în grâu, iar eu mi-am dus mâna la gât și m-am eliberat din laț, mâna dreaptă mă durea de parcă mi s-ar fi julit toată pielea de pe ea, m-am ridicat în genunchi, tușeam, am văzut că Prodan își îndreaptă baioneta spre Remus, și atunci deodată s-a auzit o mare sfârâială și totul s-a acoperit de fumul negru și gros, cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ridica de la locul ei și încerca să facă ceva util. Începea să cotrobăie prin sertarul în care aduna tot felul de nimicuri și, pînă să dea de lama subțire pe care o căuta, se înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar un icnet, strîngea din dinți, își ascundea perfect suferința. Poștășică se prefăcea că nu și dă seama ce se petrece, își pocnea degetele, apuca lama cu grijă, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
exact spre ceea ce speram să fie bârlogul lui Fritzie. Am încercat clanța și ușa s-a deschis. În cămăruță era beznă. Am înaintat, pipăind pereții, lovindu-mă de rame de tablouri și simțindu-mă sinistru de înfrigurat, până când mi-am julit piciorul într-un obiect înalt și instabil. Era cât pe ce să-l răstorn și mi-am dat seama că-i o lampă cu picior reglabil. Am găsit întrerupătorul și am aprins-o. Lumină. Tablourile erau fotografii înrămate ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
atâta timp fascinată cum cele trei cercuri de cupru se adunau la încheieturile mâinilor mele, încât am uitat cu totul de picioare și chiar în prima zi în care le-am purtat m-am împiedicat, am căzut și mi-am julit barba. M-am gândit cu groază că aveam să mă întâlnesc cu Bunica arătând ca un copil cu zgaibe. În fiecare zi apoi mi-am examinat barba în oglinda Rahelei, am implorat-o pe Inna să găsească un leac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai grave cu cât le comiți mai târziu. Nu mai ai timp să înveți din ele. Din acest punct de vedere, nu pot să mă plâng. Soarta m-a ajutat să greșesc grav la o vârstă când alții abia își julesc genunchii. Destinul m-a luat de mână într-o după-amiază, m-a scos pe stradă și m-a dus până la micul cimitir din cartierul nostru, un cimitir aproape părăsit, năpădit de ierburi și de păsări. Intrasem de multe ori acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cei doi își întinseră fiecare ciolanele și, cu izbituri voinicești de palmă, se străduiră să-și scoată praful ce le 106 DANIEL BĂNULESCU Pentru început, glasul i se despleti molatec, aproape dulce. Brusc, explodă în tonuri ascuțite, care parcă te juleau pe ficați. Dădea Asupritorul cu botul: Doamne, nu mă mai băăătea Cu ciocanul de chiftea!... Ceartă-mă c-un levier Că ne-am luat ieri de reeever Pentru-o puică din cartier... Din cartierul Banu Manta Unde râde basculanta Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi spuse șoferului să mute fundul mașinii de-acolo, revenind exact în acel loc, din oră în oră și, la fiecare oră, așteptând câte trei minute. Săriră gardul de beton, supraînălțat cu brâu de metal și presărat cu săgeți să julească, în ascuțișurile lor, popoul nebunilor. Întâi Iarba Fiarelor. Apoi Regele Bolilor Nervoase. La urmă, Fisente. Spitalul avea 18 pavilioane (lunguiețe, turtite, solide), înșirate pe 4 rânduri, ca alinierea, pe un platou, a unui pluton de jandarmi și despărțite de alei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cam zvârcolea. Patru minute mai târziu, lua pe bombeul traiectului său și Turnul Televiziunii. Fentând prin stânga, atacând prea strâns turnanta în dreptul unei antene parabolice, își aruncă privirea să descifreze însemnarea cu marca de fabricație a ligheanului, ezită și se juli, alegându- se c-o spintecătură superficială, de 15 centimetri, pe partea interioară a gambei piciorului drept. Șocul izbiturii îi anestezie durerea. Când amorțeala produsă de ciocnire pieri, balsamul întins pe halca piciorului de limbile de cățel ale vântului continuă să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din casă. Copila s-a eliberat din brațele lui Susan și a fugit către bunică-sa. — Ai grijă, draga mea! Fața lui Jenny strălucea de bucurie atunci când și-a ridicat nepoata în brațe. Nu vrem să cazi și să-ți julești genunchii ăștia superbi, nu-i așa? —Bună, Jenny. Susan stătea la câțiva metri distanță, zâmbind timid. Într-o mână ținea bagajul lui Milly. —Bună, Susan. Tonul lui Jenny era încă puțin crispat, dar zâmbetul părea sincer. — Lasă geanta pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
coboară cu repeziciune, Îndepărtându-mă de orice imagine. Cotloanele memoriei Îmi sunt Înfundate. Beznă. Memoria mă refuză Îngrozită. Mi-am regăsit trupul gol Întins În fața oglinzii, asemeni unui vierme fantastic. Piciorul drept stă Întins cuminte lângă celălalt. Glezna Îmi este julită. M-am ridicat aiurit. Soneria se aude iar. Pe noptieră am găsit o revistă veche. Răsfoiesc la Întâmplare. Un braț acoperit cu o mănușă neagră, de nailon. Chenare cu brățări și inele de tot felul. Buze pline, arcuite, rujate ispititor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Împingă si el, dar primi câteva lovituri În coaste, fu Înjurat și Împroșcat cu salivă. Căzu dezechilibrat si, pentru un timp, se amestecă printre picioarele lor, călcat pe degete și pe glezne, gâfâind și Încercând să se ridice deasupra. Se juli dureros la gât, dar reuși să-și recapete verticalitatea, epuizat. Huiduielile continuau cu nerușinare, iar el le asculta amețit și speriat, ferindu-se de Împunsături și lovituri. Se șterse de praful de pe față, amestecat cu broboane mari de transpirație și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Grădina Mănăstirii. La aerul Înnobilat de parfumul trandafirilor, pe care și-i dorea atât de mult. Iarba era buburuzată de lumina palidă a serii, iar el găsi luna albă cocoțată ironic În chica unui copac. Căzu din prostie și Își juli genunchiul de o piatră. Usturimea Îl făcu să țopăie. Totuși, nu știa nici el de ce, era fericit. Poate și pentru simplul motiv că se afla atât de aproape de Grădină. Țopăia ca un măscărici, sărind de pe un picior pe altul, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Încerca să curețe dezastrul. Îmi scăpasem Înghețata Cornish Mivvy de căpșuni din mână, pe asfalt. Mama a liniștit-o pe Annette, ne-a făcut la toți suc gros de portocale și i-a dat un plasture lui Colin (nu se julise sau tăiase, dar avea nevoie de un plasture). Și-apoi le-a dat să mănânce de cină copiilor Johnson cât am așteptat-o cu toții pe mama lor să ajungă acasă de la serviciu. Carol a ajuns târziu, Încărcată cu pungi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și puse călare pe abdomen ursulețul de pluș, zgîlțîindu-l și rîzÎnd de mama focului. Eu mă uitam Însă la mireasă. Trăsăturile ei Învinețite compuneau un chip Încă plin de vioiciune. Își șterse ochii cu o pernă și Își frecă pielea julită de pe brațe și genunchi. Fardul de gene Îi curgea În șiroaie de lacrimi negre pe obraji, iar rujul mozolit Îi sucea gura Într-o parte. Și totuși reuși să zîmbească spre cameră - starleta hotărîtă care Înfruntă mulțimea de obiective foto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cât luminările, hamuri și șei de cal, cu stele de alamă; cafea cu bobul cât gândacul, prăjită și mirosind frumos, rahat tăiat felii, cu nuci la mijloc; portocale în foiță; pâini rumene, cuțite de oțel cu prăsele de sidef; plăcintă julită; covrigi, clești, săpun, munți de făină, rachiuri și sticle, tot ce voiai și nu voiai. Dăduse soarele, și zăpada de pe acoperișurile prăvăliilor începuse să se topească. Mulțimea se înghesuia pe trotuarele late, oamenii vorbeau tare, strigîndu-se. Intrară în câteva locuri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Grubi... Numai tu mi-ai mai rămas... Numai tu... (Bea.) Ce apă grețoasă! HAMALUL: E veche de patru zile. IOANA (Cercetând rănile bătrânului.): Aici n-ai nimic... Nici aici... Ia să văd... (Îi încearcă încheieturile.) Dar ești teafăr. Te-ai julit doar puțin, la cot și la genunchi... ȘEFUL GĂRII: Ce știi tu? Mi s-au rupt toate... pe dinăuntru... Sunt făcut praf... pe dinăuntru... Ah, ah... Vine sfârșitul lumii... Mi s-au înmuiat picioarele... HAMALUL (Discret, către CĂLĂTOR.): Domnule, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în special că erau singure. Numai ea și cele două fete. Una din ele a deschis, într-adevăr, o valiză de carton de unde a scos buletinul de identitate și repartiția. Era o valiză ca toate altele, din carton maro-închis, puțin julită la colțuri, pe care o visase cu trei ani în urmă și pe care o avea permanent în fața ochilor chiar din momentul când și el a parcurs același drum cu o mapă în mână, în direcția indicată, spre apus, cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
strălucea ca nou; Rowe Îl apucă și bîigui În chip de scuză: A Încercat să mă omoare... — Bine, dar doarme. Ar fi o crimă! — N-o să lovesc decît dacă voi fi atacat. — Era atît de bun cu mine cînd Îmi juleam genunchii! Copiii cad totdeauna și-și julesc genunchii... Ce groaznică e viața! Și plină de ticăloșie. Rowe puse sfeșnicul la loc. — Nu, ia-l, spuse Anna, cu amărăciune În glas. Trebuie să ai cu ce să te aperi. La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bîigui În chip de scuză: A Încercat să mă omoare... — Bine, dar doarme. Ar fi o crimă! — N-o să lovesc decît dacă voi fi atacat. — Era atît de bun cu mine cînd Îmi juleam genunchii! Copiii cad totdeauna și-și julesc genunchii... Ce groaznică e viața! Și plină de ticăloșie. Rowe puse sfeșnicul la loc. — Nu, ia-l, spuse Anna, cu amărăciune În glas. Trebuie să ai cu ce să te aperi. La urma urmei, nu-i decît fratele meu! Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
siajul Alfinei și atunci aproape că i-a simțit mireasma sălbatică, dar când să muște din bara cromată, ea s-a scuturat imediat, ca un cățelandru ud, țâșnind Înainte. Au smuls cearșafuri de pe sârme, au traversat miriști care le-au julit anvelopele, și-au oblojit tălpile arse prin râul din care au ridicat enorme jerbe de stropi, au distrus o plantație de lobodă, au stârnit animalele de pe pășuni la goane sălbatice. El și-ar fi dat bucuros 100000 kilometri din Îndelungata
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]