745 matches
-
S.ț. are ca principal obiectiv lupta antimonarhică. Regele este ținta unor atacuri violente în articolele lui Macedonski, autorului fiindu-i caracteristic stilul pamfletar (Ce vrea regele și ce vrea țara, Germanizarea României), dar cuprinzând și acuzații politice aduse grupării junimiste. Într-o rubrică de „literatură politică” Macedonski reproduce mai vechile sale poezii antidinastice Cetățeanul și toboșarul, Mai avem țară?, Visul ș.a. Tot el semnează și nuvela Între cotețe. Constant colaborator literar al gazetei este Bonifaciu Florescu, prezent cu Aquarele și
STINDARDULTAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289934_a_291263]
-
orice imixtiune a chestiunilor cotidiene (politice ori mondene), cultivându-se în schimb „zeflemeaua” - persiflarea exceselor de orice natură și a ridicolului argumentării. Începute în 1864, „prelecțiunile populare” au continuat aproape douăzeci de ani, reprezentând una dintre principalele forme prin care junimiștii își răspândeau ideologia. Dorind să contribuie la progresul culturii române, ei au acordat atenție mijloacelor oferite de presă. Au înființat ziarele „Vocea națională” (1866), „Constituțiunea” (1866), „Era nouă” (1889-1900), „Constituționalul” (1889-1900), „Voacea Iașilor” (1895). O importantă cale de răspândire a
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
răspândeau ideologia. Dorind să contribuie la progresul culturii române, ei au acordat atenție mijloacelor oferite de presă. Au înființat ziarele „Vocea națională” (1866), „Constituțiunea” (1866), „Era nouă” (1889-1900), „Constituționalul” (1889-1900), „Voacea Iașilor” (1895). O importantă cale de răspândire a ideologiei junimiste și de înnoire a culturii și a literaturii române a fost revista „Convorbiri literare” (1867-1944), cel mai de seamă periodic literar românesc din secolul al XIX-lea. Membrii J. au colaborat, sporadic, la reviste și ziare ce aparțineau altor grupări
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
didactice, junimiștii au înființat o școală care, sub numele Institutul Academic, a funcționat între 1866 și 1879, având printre profesori pe T. Maiorescu, A.D. Xenopol, M. Eminescu, P. Paicu, I.M. Melik, V. Burlă. O formă eficace de răspândire a ideilor junimiste a constituit-o învățământul superior, bună parte dintre membrii societății fiind profesori universitari (Maiorescu, Xenopol, Negruzzi, Missir, Caragiani, Quintescu, Naum, Leonardescu). J. a știut să fie prezentă și la diverse manifestări publice, cum au fost serbarea de la mănăstirea Putna (1871
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
moderne, sub semnul obiectivității științifice. În acest spirit și-au dezvoltat criticile (în afară de Maiorescu) A.D. Xenopol și G. Panu (în istoria națională), V. Burlă (filologie comparată), P. Th. Missir (drept constituțional), M. Pompiliu (învățământul național) ș.a. Dacă, la început, critica junimistă a încercat să înlăture total ceea ce socotea a fi „forme goale”, treptat își schimbă atitudinea, încercând să contribuie la adaptarea formelor străine la conținutul național. Acolo unde J. a avut însă un rol decisiv în trasarea unei noi orientări a
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
ale cărei necesități s-a născut și ale cărei cerințe le-a satisfăcut pe deplin. Prin aceasta Societatea ieșeană a favorizat apariția celor mai de seamă scriitori români din secolul al XIX-lea: M. Eminescu, I.L. Caragiale, I. Creangă. Critica junimistă viza orientarea literaturii române spre specificul național, de unde și atenția acordată limbii literare și folclorului. Chiar de la întemeiere J. s-a preocupat de chestiuni ortografice, reușind să impună, prin Maiorescu, un sistem de scriere care, îmbunătățit de autorul lui în
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
deosebită atenție limbii, fiind intransigenți față de orice exces neologic și recomandând graiurile populare drept sursă de îmbogățire a expresivității. În general, junimiștii se remarcau în scrierile lor prin corectitudinea, proprietatea și sobrietatea exprimării. Supunând unei examinări severe literatura vremii, critica junimistă a îndrumat-o spre respectarea unor principii artistice clare. Ironia fină, caricarea defectelor și atacul global constituiau procedee favorite, mânuite cu măiestrie de Maiorescu și P.P. Carp, de I. Negruzzi, Șt. G. Vârgolici, A.D. Xenopol, M. Pompiliu, P. Th. Missir
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
și atacul global constituiau procedee favorite, mânuite cu măiestrie de Maiorescu și P.P. Carp, de I. Negruzzi, Șt. G. Vârgolici, A.D. Xenopol, M. Pompiliu, P. Th. Missir, I. Slavici. Ca o reacție față de excesul de politică din literatura timpului, critica junimistă a afirmat specificitatea esteticului, dar fără a susține teoria „artei pentru artă”. Circumspectă față de inovații, J. nu a fost exclusivistă, condamnând doar excesele și raportând orice noutate la modelele oferite de capodoperele literaturii universale. Remarcabilă școală scriitoricească, întreținea, la ședințele
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
la ședințele ei, o atmosferă de exigență și față de lucrările propriilor membri. Așa se explică de ce scriitorii români de seamă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea au putut să apară în atmosfera creată de J., ceilalți scriitori junimiști ridicându-se, în general, deasupra nivelului mediu al epocii. Este vorba de I. Negruzzi și N. Gane, în proză, de D. Petrino, Matilda Cugler-Poni, Veronica Micle și N. Skelitti, în poezie, sau de S. Bodnărescu, Gh. Bengescu-Dabija și D.C. Ollănescu-Ascanio
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
I, 131-135, II, 127-153; Negruzzi, Junimea; [Corespondență], SDL, I-VI, XI; Ornea, Junimismul; Leon Volovici, „Adversarii” Junimii (1867-1887), ALIL, t. XIX, 1968; Junimea. Amintiri, studii, scrisori, documente, I-II, îngr. și pref. Cornel Regman, București, 1971; Marcea, „Convorbiri”; Documente literare junimiste, îngr. și introd. Dan Mănucă, Iași, 1973; Junimea și junimiștii. Scrisori și documente inedite, îngr. și introd. Ion Arhip și Dumitru Vacariu, Iași, 1973; Dan Mănucă, Critica literară junimistă, Iași, 1975; ed. 2 (Principiile criticii literare junimiste), Iași, 2000; Al.
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
îngr. și pref. Cornel Regman, București, 1971; Marcea, „Convorbiri”; Documente literare junimiste, îngr. și introd. Dan Mănucă, Iași, 1973; Junimea și junimiștii. Scrisori și documente inedite, îngr. și introd. Ion Arhip și Dumitru Vacariu, Iași, 1973; Dan Mănucă, Critica literară junimistă, Iași, 1975; ed. 2 (Principiile criticii literare junimiste), Iași, 2000; Al. Zub, Junimea. Implicații istoriografice, Iași, 1976; Dicț. lit. 1900, 473-476; Sara Iercoșan, Junimismul în Transilvania, Cluj-Napoca, 1983; Discursuri parlamentare junimiste, îngr. și introd. Liviu Papuc, Iași, 2000; Liviu Papuc
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
Convorbiri”; Documente literare junimiste, îngr. și introd. Dan Mănucă, Iași, 1973; Junimea și junimiștii. Scrisori și documente inedite, îngr. și introd. Ion Arhip și Dumitru Vacariu, Iași, 1973; Dan Mănucă, Critica literară junimistă, Iași, 1975; ed. 2 (Principiile criticii literare junimiste), Iași, 2000; Al. Zub, Junimea. Implicații istoriografice, Iași, 1976; Dicț. lit. 1900, 473-476; Sara Iercoșan, Junimismul în Transilvania, Cluj-Napoca, 1983; Discursuri parlamentare junimiste, îngr. și introd. Liviu Papuc, Iași, 2000; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003. D.M.
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
și Dumitru Vacariu, Iași, 1973; Dan Mănucă, Critica literară junimistă, Iași, 1975; ed. 2 (Principiile criticii literare junimiste), Iași, 2000; Al. Zub, Junimea. Implicații istoriografice, Iași, 1976; Dicț. lit. 1900, 473-476; Sara Iercoșan, Junimismul în Transilvania, Cluj-Napoca, 1983; Discursuri parlamentare junimiste, îngr. și introd. Liviu Papuc, Iași, 2000; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003. D.M.
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
1975; ed. 2 (Principiile criticii literare junimiste), Iași, 2000; Al. Zub, Junimea. Implicații istoriografice, Iași, 1976; Dicț. lit. 1900, 473-476; Sara Iercoșan, Junimismul în Transilvania, Cluj-Napoca, 1983; Discursuri parlamentare junimiste, îngr. și introd. Liviu Papuc, Iași, 2000; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003. D.M.
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
1924-1925). Premisele sunt însă mai vechi. Într-un amplu articol din 1915, consacrat lui Titu Maiorescu, se află o primă delimitare a tânărului critic față de înaintașul său, al cărui continuator, de altfel, se considera, precum și față de întreaga orientare a ideologiei junimiste. Recunoscând că Maiorescu era îndreptățit să constate pătrunderea în societatea românească a unor împrumuturi occidentale inadecvate la prima vedere cu tradițiile naționale sau, mai exact, cu stadiul nostru de dezvoltare socială și politică, așadar a unor „forme fără fond”, Lovinescu
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
dezmorțirea inimilor care tânjesc, pentru redeșteptarea avântului de-odinioară în sufletele românești, pentru chemarea atâtor puteri risipite la o îndrumare mai sănătoasă - la sfânta grijă a întăririi și-a înălțării neamului acestuia”. Reluând orientarea „Daciei literare” (1840), nu și exclusivismul junimist, aceeași perspectivă culturală e prezentă și în intervenția lui G. Coșbuc intitulată Uniți (2/1901), care fixează direcția militantă a ceea ce va rămâne valabil în ideologia sămănătoristă: „Să nu risipim ce au adunat părinții noștri, dacă nu putem înșine noi
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
urechea pâlnie, se deslușesc fizionomii, siluete care, preț de o clipă, capătă viață. Cele mai multe se regăsesc în „mediul înălțător și impunător al Junimii”, pentru care S. nutrește aproape un cult. În articolașele lui mișună, de altfel, tot soiul de „reminiscențe junimiste”. O „istorie anecdotică” (cum o definea Șerban Cioculescu) este lucrarea, de minuțioasă documentare, Figuri din Junimea. Din destăinuirile unor membri ai societății ieșene (obținute și prin discuții particulare, și prin interviuri), din texte cunoscute sau nepublicate încă (unele, redate în
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
În opoziție cu această proliferare a „simulacrelor” ideologice, Ș. pledează, în eseul central al cărții, Maiorescu și românii, pentru o întoarcere la modelul maiorescian, nu înainte de a întreprinde el însuși o amplă reconstrucție/reactualizare a proiectului cultural inițiat de mentorul junimist. Altfel spus, urmărește să substituie decupajele conceptuale anterioare ale proiectului maiorescian - polarizate sub forma opoziției dintre „vechi” și „nou” (conservatori/liberali, tradiționaliști/moderniști, naționaliști/ europeniști etc.) - prin antagonismul dintre „pragmatism” (Maiorescu) și „ideologie” („formele fără fond”). Din unghiul acestui „pragmatism
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
streine de periculoasă robie”, strecura în suflete „seducțiile unor civilizații prea înaintate ca să-și fi putut păstra frăgezimea inițială”. Prin însemnătatea acordată originii și rolului social al artei, N. Iorga menținea s. - sub aspectul orientării estetice - la polul opus estetismului junimist și oricărui estetism, opus chiar preocupării față de artă. Directorul „Sămănătorului” acorda, obișnuit, puțină atenție calității artistice a literaturii pe care o promova. El voia nu atât să determine producerea unor opere care să rămână, cât să antreneze scriitorii, fie aceștia
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
lungi negocieri, a fost ca funcția de premier să revină aceluia pe care conservatorii l-au ales ca lider, Gh. Gr. Cantacuzino („Nababul”). În egală măsură regele a dorit ca noul guvern să fie condus de Cantacuzino și de liderul junimist Petre P. Carp, dar disensiunile dintre cei doi, Încăpățânarea cu care Carp s-a cramponat de atribuirea ministerului de Interne, au determinat eșuarea acestei combinații politice și puterea a rămas În mâna lui Cantacuzino . Alegerile de la sfârșitul lui mai au
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
finanțe. Sigur că pentru realizarea acestui deziderat trebuie un guvern foarte puternic și, din acest motiv, la fel ca Înainte M. S. și-a fixat drept țel să-i concilieze pe conservatori cu junimiștii și să formeze un cabinet conservator junimist. Lucrurile n-au ajuns Încă până aici, dar regele tot mai speră că va reuși În cele din urmă. Dacă dl Cantacuzino se va Întoarce din concediu Într-o stare de sănătate măcar pe jumătate bună, regele ar vrea să
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
În putință pentru a Împiedica o Înțelegere Între conservatori și junimiști. În privința asta regele mi-a spus că nimic nu-și dorește mai mult dl D. A. Sturdza decât chemarea la guvernare a d lui Petre P. Carp cu cabinetul său junimist pentru că este sigur că un astfel de guvern nu s-ar putea menține decât foarte puțină vreme și pe urmă ar trebui să vină din nou liberalii la putere” . Exact În aceleași zile, P. P. Carp Îi spunea aceluiași Pallavicini
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
Împotriva guvernului, dar fățiș, era generalul Gh. Manu, care și-a dat ostentativ demisia din clubul conservator . Așteptat ca un „mântuitor” de opinia publică, după cum scrie același Bacalbașa, guvernul Carp s-a dovedit repede a fi o mare decepție. Liderul junimist nu a acceptat programul regelui, pur și simplu nu credea că este cu putință o economie la buget de 20 de milioane fără ca aceasta să nu pericliteze practic orice dezvoltare. La prima ședință de guvern, P. P. Carp a propus
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
Am informația dintr-o sursă prea sigură ca să nu fie exactă...” . P. P. Carp se prezintă cu un nou program de impozite: urcarea impozitului funciar, un impozit complementar, unul mobiliar și sporirea mai multor patente. Toate impozite directe pentru că liderul junimist nu avea Încredere decât În aceste impozite „adevărata bază a siguranței financiare a statului, pe când cele indirecte te părăsesc tocmai la vreme de nevoie”. Liberalii Îi ripostează cu numeroase Întruniri de protest organizate În București și În țară sub lozinca
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
lucrul nu va dura, dar nu putea trece peste indicațiile celor doi reprezentanți diplomatici. Se hotărăște atunci să-i spună lui Gh. Gr. Cantacuzino că-l Însărcinează cu formarea noului guvern cu condiția absolută a primirii unuia sau doi miniștri junimiști din cei ieșiți acum sau cel puțin a d-lui Theodor Rosetti. Dar chiar a doua zi Îl cheamă la Palat, În secret, pe Alexandru Marghiloman, ministrul Afacerilor Străine, și Îi spune răspicat „Nu trebuie ca dl Rosetti să primească
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]