754 matches
-
din Iași din jurul lui Bărnuțiu și Holban este pentru un prinț român. Junimiștii se văd acuzați de a fi atei, cosmopoliți și vînduți străinătății. Influența Junimii și a Convorbirilor literare se impune, între liberalii reduși la o practică politicianistă și junimiștii care tind să controleze știința și cultura deschizîndu-se o prăpastie. Istoricii Lambrior și Xenopol reunesc grupul. Poetul Eminescu este unul din protejații lui Maiorescu, iar povestitorul Creangă intră și el în acest cerc. Creangă, care face figură de adevărat reprezentant
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Negruzzi, Vasile Pogor și alții fiind inițiați în 1866. Lectura culturală a junimismului pune accentul pe formația germană a majorității adepților săi, ca și cum schematic modelul german ar înlocui modelul francez de la 1848. Analiza politică scoate în evidență conservatorismul modern al junimiștilor care îl înlocuiește pe cel al bătrînilor boieri rusofili. Ei introduc, în principal, un nou stil, destabilizează proiectul romantic în numele metodelor științifice aplicate în domeniile esteticii și politicii. Timpul junimiștilor nu mai este cel al romanticilor împinși de urgență în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de la 1848. Analiza politică scoate în evidență conservatorismul modern al junimiștilor care îl înlocuiește pe cel al bătrînilor boieri rusofili. Ei introduc, în principal, un nou stil, destabilizează proiectul romantic în numele metodelor științifice aplicate în domeniile esteticii și politicii. Timpul junimiștilor nu mai este cel al romanticilor împinși de urgență în plin șoc al primăverii popoarelor. Ei impun durata reformismului și pretind că precipitarea lucrării romantice n-a lăsat decît forme, forme goale, străine de mentalitățile și tradițiile locale care evoluează
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al romanticilor împinși de urgență în plin șoc al primăverii popoarelor. Ei impun durata reformismului și pretind că precipitarea lucrării romantice n-a lăsat decît forme, forme goale, străine de mentalitățile și tradițiile locale care evoluează într-un ritm propriu. Junimiștii construiesc un clasicism, iar Criticile lui Maiorescu publicate în 1874 revin ca un punct de referință în cultura română contemporană, din momentul în care aceasta începe să se apere de iluziile romantice din momentul în care intelectualii își pun din
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
contemporană, din momentul în care aceasta începe să se apere de iluziile romantice din momentul în care intelectualii își pun din nou problema: are România un viitor? Romanticii au trăit din plin revoluțiile politice și culturale ale Europei secolului XIX, junimiștii însă schimbă direcția și domină aceste violențe. Maiorescu scrie în acest sens: " Cufundată pînă la începutul secolului XIX în barbaria orientală, societatea română, pe la 1820, începu a se trezi din letargia ei, apucată poate de-abia atunci de mișcarea contagioasă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
junimea noastră întreprinse acea emigrare extraordinară spre fîntînele științei din Franța și Germania, care pînă astăzi a mers tot crescînd și care a dat mai ales României libere o parte din lustrul societăților străine. Din nenorocire, numai lustrul din afară!". Junimiștii aduc un reproș de fond romanticilor, care au inventat un popor uitînd poporul, adevăratul popor român. În aceasă epocă de modernizare a României, junimiștii nu dețin monopolul criticii corupției și a pervertirii funcționării instituțiilor. Facțiunea liberală radicală contestă caracterul pretins
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mai ales României libere o parte din lustrul societăților străine. Din nenorocire, numai lustrul din afară!". Junimiștii aduc un reproș de fond romanticilor, care au inventat un popor uitînd poporul, adevăratul popor român. În aceasă epocă de modernizare a României, junimiștii nu dețin monopolul criticii corupției și a pervertirii funcționării instituțiilor. Facțiunea liberală radicală contestă caracterul pretins democratic al sistemului politic românesc. Constituția din 1866 este demnă de o țară europeană civilizată, dar dreptul de vot rezervat unei părți neînsemnate din
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
militează pentru o regrupare a alegătorilor în trei colegii, un singur colegiu reunindu-i pe toți proprietarii funciari. Reacția contra revizuirii ajunge pînă la rege care este acuzat că s-a alăturat lui Brătianu. În 1884, unii conservatori, printre care junimistul Maiorescu, iau în considerare posibilitatea abdicării regelui. Opoziția este gata să propună o nouă candidatură la tron în persoana principelui Bibescu. Dar proiectul guvernamental prezentat Camerei pe 26 martie 1884 este votat: numărul alegătorilor crește la 8.588 pentru Senat
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al burgheziei române, dar - și acesta este un element esențial - al unei burghezii în formare și ascensiune, mai precis, al aripii sale înaintate, ce-și avea rădăcinile în pașoptism. Gh. Panu pretindea că A. D. Xenopol „a fost mulți ani și junimist politic, de la o vreme a încetat de a fi, nu știu anume când”, iar Iacob Negruzzi ne-a transmis propria mărturisire a istoricului, la tribuna Adunării deputaților, și anume: „eu, junimist în politică, mă ferească Dumnezeu să fiu or să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pretindea că A. D. Xenopol „a fost mulți ani și junimist politic, de la o vreme a încetat de a fi, nu știu anume când”, iar Iacob Negruzzi ne-a transmis propria mărturisire a istoricului, la tribuna Adunării deputaților, și anume: „eu, junimist în politică, mă ferească Dumnezeu să fiu or să fi fost vreodată”. În realitate, cum bine a observat Z. Ornea, A. D. Xenopol a fost la Junimea fără să fie junimist, a fost „înscris la liberali” fără să fie un „liberal
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
raport artistic scrierile naturaliste și critică orientarea estetică de la „Contemporanul”, mai ales pe C. Dobrogeanu-Gherea. Este și unul dintre promotorii autohtonismului cultural și artistic. În studiul Încercări critice. Junimea și roadele ei (1905), încearcă o judecată de ansamblu asupra rolului junimiștilor în evoluția vieții noastre intelectuale. Concluziile la care ajunge sunt negative. Deși în câteva articole din „Floare-albastră” și „Epoca” A. susține că literatura noastră populară nu are valoare artistică, a arătat totuși interes pentru folclor și a cules basme populare
ANTEMIREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285380_a_286709]
-
întâmpinați, la 1632, cu „cântece naționale”. În sfârșit, revista adăpostește în paginile sale replica dată criticilor maioresciene de I. Micu Moldovanu. Acesta admite necesitatea de a critica pentru a înrâuri pozitiv evoluția culturii și a literaturii, dar contestă poziția criticului junimist, mai ales în legătură cu activitatea culturală a lui Gh. Șincai și P. Maior. Între octombrie 1870 și noiembrie 1872, din motive personale, Timotei Cipariu întrerupe apariția revistei. Epilogul publicat în 1872 conține un bilanț al realizărilor, unde se consideră că publicația
ARCHIV PENTRU FILOLOGIE SI ISTORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
Accentele judicioase, observațiile pertinente (precum acelea referitoare la sporadica preocupare de critic literar, exacerbată de mai toți exegeții) sunt dublate de izbucniri „antimaioresciene”, autorul suspectându-i pe criticii postlovinescieni (Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu), spre exemplu, de oportunism, când, la centenarul junimistului, și-au declarat deschis aderența la doctrina sa estetică. Dacă, de obicei, defectul unui exeget este prea marea apropiere, afecțiunea împinsă la idolatrie pentru subiectul abordat, nu același lucru se poate afirma despre D. Departe de a-l supraevalua pe
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
semnată Brutu Catone Horea, și volumul Doruri și speranțe (1871). Versurile glorifică eroii trecutului, invocă demnitatea în restriște, aruncă blesteme împilatorilor străini. În pofida sentimentelor frumoase care le animă, poeziile sunt artificioase, prolixe, prozaice și stârnesc ironia lui Titu Maiorescu, criticul junimist considerându-le de-a dreptul rizibile. Dintr-o perioadă de junețe datează și romanul Nopțile carpatine sau Istoria martirilor libertății, tipărit la Pesta, în 1867. În încercarea de a-și mobiliza contemporanii, autorul evocă momente semnificative din istoria Transilvaniei, precum
DRAGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286848_a_288177]
-
, revistă de literatură și știință care a apărut la Iași la 5 iunie și 17 iulie 1883. Redactor era poetul N. Beldiceanu. Publicația a fost înființată, probabil, în urma rupturii survenite între acesta și cercul ieșean al junimiștilor. C. păstrează în paginile sale câteva articole de arheologie și de istorie a evenimentelor din Moldova anului 1848, precum și un lung eseu intitulat Timpuri haotice, scrise toate de N. Beldiceanu. Tot el publică și versuri. Mai colaborau profesorul junimist V.
CULTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286580_a_287909]
-
al junimiștilor. C. păstrează în paginile sale câteva articole de arheologie și de istorie a evenimentelor din Moldova anului 1848, precum și un lung eseu intitulat Timpuri haotice, scrise toate de N. Beldiceanu. Tot el publică și versuri. Mai colaborau profesorul junimist V. Burlă cu o cercetare etimologică din seria celor care produceau panică în ședințele Junimii, Gh. Sion Gherey, cu documente culese din presa franceză și germană, relative la anul 1821, și Gavriil Musicescu, cu un studiu despre psaltichie. R.Z
CULTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286580_a_287909]
-
, Ioan Petru (5.I.1950, Iași - 21.V.1991, Chicago, SUA), eseist și prozator. Provine dintr-o cunoscută familie de intelectuali ieșeni. Străbunicul pe linie paternă, junimistul Niculae („Papa”) Culianu, matematician, a fost rector timp de optsprezece ani (1880-1898) al Universității din Iași și director al Institutelor Române Unite. Tatăl, Sergiu Andrei Culianu, licențiat în drept, matematică și fizică, își întrerupe, din motive de sănătate, studiile de
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
nu are vocație în acest domeniu. E adevărat și că disprețuia prea mult politicianismul pentru a se înregimenta în vreun partid. Natură capricioasă, el semnează când la „Timpul”, ziar conservator, când la „Voința națională”, organ liberal, dar și la „Constituționalul” junimist, la „Gazeta poporului”, foaie liberală, și iarăși la un ziar conservator, „Epoca”. După o perioadă de atașament, poate sincer, față de ideile liberale, C. ajunge să le considere un reflex degradat, până la schimonoseală, al pașoptismului. Este una dintre temele publicisticii sale
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
politică antijunimistă și cvasiseparatistă. Aici se publică una din primele încercări de contestare a „noii direcții” junimiste. Autorul ei, Constantin Skeletti, vedea o flagrantă discrepanță între rigoarea critică aplicată de Titu Maiorescu scriitorilor români din epocă și înțelegerea arătată literaturii junimiștilor și, în primul rând, versurilor lui Iacob Negruzzi. Într-un șir de Epistole literare, Skeletti discută poeziile redactorului de la „Convorbiri literare”, citate de Titu Maiorescu drept modele, analizându-le pentru a demonstra lipsa de talent literar a autorului lor. R.
CONVENŢIUNEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286399_a_287728]
-
secretar al Facultății de Litere și Filosofie din București, apoi, între 1898 și 1902, profesor secundar în București. Din noiembrie 1902, este transferat ca profesor în Iași. Remarcat de Titu Maiorescu încă din anii studenției, B. a intrat în rândurile junimiștilor și a făcut parte, din 1894 până în 1904, din comitetele succesive de direcție ale „Convorbirilor literare”, la care a și colaborat, în aceeași perioadă. Activitatea politică a junimiștilor a susținut-o prin articolele din „România jună” (1899-1900) și din „Tribuna
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
de Titu Maiorescu încă din anii studenției, B. a intrat în rândurile junimiștilor și a făcut parte, din 1894 până în 1904, din comitetele succesive de direcție ale „Convorbirilor literare”, la care a și colaborat, în aceeași perioadă. Activitatea politică a junimiștilor a susținut-o prin articolele din „România jună” (1899-1900) și din „Tribuna conservatoare”, ziar al cărui redactor a fost din martie 1903 până în iulie 1904. Discipol al lui Maiorescu, B. a reprezentat una dintre speranțele junimismului de după 1890. Dar articolele
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
prin cursivitatea stilului și firescul expresiilor. Traduceri: P. A. de Alarcón, Morăreasa și corregidorul, București, 1896; ed. 2 (Morărița), București, 1908. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, N. I. Basilescu, CL, 1905, 1; Alexandrina Mititelu, Traduceri românești din Leopardi, SI, 1936; M. Ciurdariu, Un junimist uitat: N. I. Basilescu, RITL, 1972, 4, 1973, 1; Dicț. lit. 1900, 82. D.M.
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
Apărute parțial ori integral în periodice, sub varii generice, Impresii de călătorie prin Europa, Poveștile telegrafistului X.Y., Din memoriile unui neuroastenic, „Vorbe... vorbe” au rămas netipărite în volum. În publicistica lui B., impulsiunile umorale prevalează. La început, apropiat de junimiști, pe care îi adulează în scrisori și dedicații, el denunță ca „primejdie națională” literatura „falsă”, prin care înțelege atât veleitarismul impenitent, cât și tentativele moderniste. Ulterior, se arată deosebit de agresiv față de „ardeleni”, atacul extinzându-se și asupra „Sămănătorului”, ceea ce îi
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
M. Iorgulescu, Marcu Beza, „O viață”, SBR, 1921, 3; O. B. [Octav Botez], „Din Anglia”, VR, 1922, 8; Dragoș Protopopescu, Un roman românesc în Anglia, UVR, 1926, 24; Em. Bucuța, O carte cu datini, G, 1928, 6-7; Em. Bucuța, Doi junimiști: Duiliu Zamfirescu și Marcu Beza, G, 1929, 4; Dragoș Protopopescu, Shakespeare în România, RP, 1931, 4076; Adrian Maniu, Nuvele macedonene, U, 1934, 250; Izabela Sadoveanu, Marcu Beza, ALA, 1934, 730; Perpessicius, Opere, VII, 123-126, VIII, 43-46, 398-400; Petru Comarnescu, Urme
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
pașoptiste, dar reprezentau totuși o poziție mai avansată decât conservatorii; e adevărat că, pe de altă parte, conservatorii în multe privințe aveau puncte de vedere mai juste sau mai echitabile decât liberalii; chiar între conservatori trebuie să-i deosebim pe junimiști, care etc., etc., etc. Cât despre Eminescu, carie avea foarte interesante și pline de competență păreri în domeniul social, economic, financiar etc., și avea chiar un program propriu foarte clar, e foarte probabil că, dacă ar fi putut, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]