1,051 matches
-
sfârșit, resemnându-se În fața inevitabilului. — Să-i ucideți fără milă, răspunse fray Emilio numaidecât, În ochi cu focul fanatic care Îi devora privirea. Neștiind cine sunt? — V-am spus deja cine sunt - preciză mascatul cu capul rotund. Jupân Thomas și jupân John Smith. Călători englezi. — Și anglicani fără de lege - Întări călugărul, cu vocea crispată de ură. Dar nu-i treaba voastră cine sunt. Ajunge-vă că aparțin unei țări eretice și unui neam perfid, funest pentru Spania și religia catolică. Aplicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe unde cei doi englezi urmau să treacă obligatoriu ca să ajungă la Casa cu Șapte Hornuri. Un mesager le transmisese ora și itinerarul. Le mai furnizase ceva, și anume cea mai recentă descriere a călătorilor, pentru a preîntâmpina orice greșeală: jupân Thomas Smith, tânărul mai blond și mai mare ca vârstă, călărea un cal pag și purta o haină de călătorie gri cu podoabe discrete de argint, cizme Înalte de piele vopsită tot În gri și o pălărie cu panglica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
blond și mai mare ca vârstă, călărea un cal pag și purta o haină de călătorie gri cu podoabe discrete de argint, cizme Înalte de piele vopsită tot În gri și o pălărie cu panglica de aceeași culoare. Cât despre jupân John Smith, cel mai tânăr din ei, acesta venea călare pe un șarg. Haina lui era castanie; avea cizme de călărie din piele și o pălărie cu trei pene mici, albe. Amândoi arătau obosiți și colbuiți, ca oamenii care călăriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care călătorește incognito. Cât despre celălalt... — John Smith? De astă dată se deslușea o notă de umor resemnat În tonul lui Diego Alatriste. Guadalmedina schiță gestul de a-și duce mâinile la cap, ia căpitanul observă că simpla menționare a jupânului John Smith, oricine ar fi fost acesta, Îl făcea să pălească pe aristocrat. După o clipă, Álvaro de la Marca Își mângâie cu o mână barbișonul și Îl măsură din nou pe căpitan de sus În jos, uluit. — Ești incredibil, Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
atelierul unui croitor sau în cel al unui cizmar tot cam așa se scurge vremea. În cel al Ceasornicarului, în afara ticăitului câtorva ornice agățate pe o planșetă ori înșirate pe masa de lucru, nu prea se auzea nimic. Tușea, uneori, jupânul; mai schimba, de nevoie, câteva vorbe cu vreun client, dar tic-tacul domina. Meșterul era tăcut, poate cugeta. Nu știa nimeni la ce se gândește Ceasornicarul, dar, într-o zi, cineva dădu sfoară în țară că meșterul ar lucra, pe ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mang, adică prost. Numai Trahanache beneficiază de supranumele distins Venerabilul atît pentru soția infidelă, cît și pentru toți ceilalți, fie și adversari. Necunoscînd numele real al preopinenților, personajele din O noapte furtunoasă vorbesc despre alții cu porecle ad-hoc: pentru Rică, Jupîn Dumitrache e Mitocanul, iar acesta pentru Dumitrache et comp este Bagabontul sau Mațe-Fripte. Simpla rostire definește persoana și ceilalți înțeleg la cine se referă. Rică își numește iubita necunoscută Angel Radios în scris și oral, iar Zița îl cheamă pentru
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
Radios în scris și oral, iar Zița îl cheamă pentru sine pleonastic: Monșerul meu. Dar, chiar dacă își cunosc numele, personajele din jurul chiristigeriei preferă poreclele: Spiridon adoptă pentru Dumitrache porecla notorie de Titircă Inimă-rea, Chiriac și Ipingescu i se adresează cu Jupîne. Zița nu discută despre fostul soț decît în termeni drastici: mitocanul, pastramagiul. E interesant că Rică însuși recurge la un pseudonim cînd scrie la gazetă: R.Vent deși chapeaul articolului îi dezvăluie numele întreg. Leonida se adresează Efimiței cu "domnule
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
Bratu Iulian Mircea Badea a făcut, în cadrul ediției de marți seară a emisiunii sale, o serie de comentarii la adresa Justiției din România. „Justiția a fost sluga lui Băsescu și încă este. E adevărat, acum pare că mai are un jupân. Eu vreau să trăiesc vremurile acelea în care Justiția să fie Justiție. Nu cred că apuc. Presupunând că trăiesc și 90 de ani, tot n-apuc” a spus Micea Badea, potrivit antena3.ro. Badea îi ia apărarea lui Becali: “Cum
Mircea Badea: Justiția a fost și încă mai este sluga lui Băsescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/78885_a_80210]
-
toate domeniile, dl. Desculțu, pe care îl citează cu orice prilej ca argument suprem. Discuțiile savuroase dintre cele două femei, analizele pe care le fac asupra situației din România tranziției trimit cu gândul la faimoasa scenă a citirii ziarului de către jupân Dumitrache sau la dialogurile dintre conu Leonida și Efimița. Încercările ridicole ale Fridei de a-i contacta pe foștii ei superiori la numerele cunoscute pentru a le transmite raportul se transformă în savuroase scene de teatru absurd: "- Alo, domnul colonel
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]
-
că îi are" (Invidia iubește umbra). Atît de lejeră, de sprintenă în coagularea versurilor, "morala practică" evoluează de la defetism la un sarcasm al absconsității, menit a pune în gardă: "Sărăcia nu se oprește, alunecă, // gustul milei ni s-a oferit, / jupînii, cuhniile, s-au milostivit, // aroganța milei, zece ochi, / șase urechi, treizeci de măsele, / o jumătate pietroasă de inimă, / restul ce cade din sacul / tras peste napul copoiului hămesit, // bravo, frate, ai hăpăit / blidul cu linte, / zeama cromatică" (Zeama cromatică). Bardul
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
sînt numai walking distances, între locații. Că, de la colțul Continentalului pînă acasă, domnul Verigopolul ia birja, asta se datoreaza "micilor economii" ale doamnei, care nici nu dă drumul muscalului, avînd de mers, post-meridian, la "mătușica". Stradă Catilina, pe care locuiesc Jupîn Dumitrache și Veta, dar și Zița, la numerele 6 și 9, pare să nu fi existat aievea. Dar situarea ei este ferm în Dealul Spirii. Bine observa, într-un articol, regizorul Ion Mircioagă că surorile locuiesc alături și nu Jupînul
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
Jupîn Dumitrache și Veta, dar și Zița, la numerele 6 și 9, pare să nu fi existat aievea. Dar situarea ei este ferm în Dealul Spirii. Bine observa, într-un articol, regizorul Ion Mircioagă că surorile locuiesc alături și nu Jupînul în vecinătatea unei rude, ceea ce duce la gîndul că domiciliul și poate chiristigeria sînt dobîndite că zestre a Vetei :E greu de crezut ca negustorul, incapabil să deslușească un articol de ziar măcar în litera lui (?) și atent la avere
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
conacelor boierești fusese, între altele, un paradis al cailor. Numai numele acestora, invocate pe parcurs de Constantin Ottescu, alcătuiesc un pomelnic impresionant. Nume exotice ca Gretelbub, Gondolat, Venezia, Burgund, Bolero, Brabant... Nume autohtone și rustice ca Murga, Petrică, Nela, Crai, Jupîn, Roșcova, Suru, Stela, Cioara, Șoimu, Bombonel, Geta, Rîndunica, Bălana, Gică, Dudușca, Mîndra, Năluca, Gelu, Bibița, Frusinica, Joița, Oana... Nume prețioase ca Dandara, Arla, As, Uragan, Greta, Alida, Serenada... Genealogia cailor se bucură de o atenție specială și ridică uneori probleme
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
și Zița vorbesc cu greșeli fiindcă țin cu tot dinadinsul să folosească un jargon pretențios și neologistic. Spre deosebire de Veta, ei se cred culți. Caraghioslâcul este al abuzului de franțuzisme neasimilate, unele luate din scris - Ťm-am transportat în localitateť -, excesiv literare. Jupân Dumitrache și Ipingescu greșesc, la rândul lor, reproducându-l pe Rică din gazetă, altminteri limbajul lor e popular, colorat și pitoresc. Ce de sinonime în gura lui jupân Dumitrache: papugiu, bagabont, mațe-fripte, coate-goale !) Își face apariția Rică, după ce a confundat
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
franțuzisme neasimilate, unele luate din scris - Ťm-am transportat în localitateť -, excesiv literare. Jupân Dumitrache și Ipingescu greșesc, la rândul lor, reproducându-l pe Rică din gazetă, altminteri limbajul lor e popular, colorat și pitoresc. Ce de sinonime în gura lui jupân Dumitrache: papugiu, bagabont, mațe-fripte, coate-goale !) Își face apariția Rică, după ce a confundat casele. Restul se știe." (pag. 422) Nici un reflex călinescian în limpezimea pasajului acestuia! Analiza dintre paranteze nu e decât, într-un registru secular, profetică. Fără insistența ei suspectă
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
toți marii umoriști ai lumii) - cine s-ar încumeta să le facă inventarul? Rică o confundă pe Veta cu Zița și-i recită, în semiîntuneric, o patetică declarație de amor. De vină - meșterul Dincă binagiul, care inversase numărul casei lui Jupîn Dumitrache, transformîndu-l pe 6 în 9. Leonida și Efimița confundă împușcăturile de la un chef de lăsata secului cu tumultul unei revoluții. Dandanache îi confundă pe Trahanache și Tipătescu, inversîndu-le funcțiile și relația cu Zoe (deși, sub al doilea aspect, are
Caragiale „obscur“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7153_a_8478]
-
și felul în care regizorul decupează, extrem de alert, scenele în cîte două personaje, mai cu seamă. Ritmul antistanislavskian, să spunem, impune actorilor să joace cu motoarele turate. Viața personajelor este turată de Caragiale. Casa de la numă rul șase, casa lui Jupîn Dumitrache se zugrăvește de o veșnicie, parcă. Numai de trei săptămîni nu au mai dat muncitorii pe la șantier. Condițiile de improvizație și provizorat întind nervii la maxim. Ca și veșnica suspiciune, care tronează, nu doar în mintea lui Jupîn Dumitrache
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
lui Jupîn Dumitrache se zugrăvește de o veșnicie, parcă. Numai de trei săptămîni nu au mai dat muncitorii pe la șantier. Condițiile de improvizație și provizorat întind nervii la maxim. Ca și veșnica suspiciune, care tronează, nu doar în mintea lui Jupîn Dumitrache. Ea scoate capul din fiecare ungher al casei, al curții, al unui gest pe care îl face oricine. În consecință, orice faptă, orice gest, orice mimică poate să răstoarne totul, să conducă la scandal, încăierare, crimă. Toată lumea stă parcă
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
noapte, de înfruntare și împăcare dintre Veta și Chiriac este, acum, credibilă. Caragiale nu vorbește cu subînțeles acolo. După circul supărării, după scenele patetice de tatonare a celuilalt și a împăcării, ce poate să urmeze? Ce se poate întîmpla cînd Jupînul nu-i acasă? Amorul este pe furate și pe apucate. Și nu e niciodată mai năvalnic ca după supărare și împăcare. Veta și Chiriac fac amor, așadar, ascunși după schelele ce se întind ca o boală pe casă. Pare că
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
capătă și dramatism, și ridicol, este și grobiană, și grotescă, și viscerală dar, în același timp, pare un vis. Pare o ficțiune, o iluzie, un joc de magie. Un fel de scenă de bîlci derulată pe repede înainte. Curtea lui Jupîn Dumitrache este transformată de Dabija și de Buhagiar în arena tuturor disputelor, confruntărilor, a verdictelor și deznodămintelor mai mult sau mai puțin clare și fericite. În curtea asta a unei case în șantier forfotește viața, fizic, fiziologic, psihologic. Parcă și
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
include cumva pe spectator. Jocul actorilor presupune alte resurse, alt registru, mult mai multă implicare, concentrare, o altfel de dozare a impactului cu publicul. Marea mea revelație și marea descoperire a lui Alexandru Dabija este actorul Călin Chirilă, excepțional în Jupîn Dumitrache. Un actor cu o forță uriașă, care trage spectacolul după el. Un actor ce ară spațiul de joc, un actor ce pare ubicuu, un Jupîn Dumitrache puternic, în plină maturitate, un bărbat cu mulți ași în mînecă, cu șapte
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
revelație și marea descoperire a lui Alexandru Dabija este actorul Călin Chirilă, excepțional în Jupîn Dumitrache. Un actor cu o forță uriașă, care trage spectacolul după el. Un actor ce ară spațiul de joc, un actor ce pare ubicuu, un Jupîn Dumitrache puternic, în plină maturitate, un bărbat cu mulți ași în mînecă, cu șapte clase peste un Chiriac primitiv, așa cum îl vede regizorul pe acest personaj. Călin Chirilă reușește să dinamizeze, datorită credinței în direcția regizorului, scena cu Ipingescu, și
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
din orice tipar al lui Spiridon. Un deloc sfios și supus, un șmecher la limita cu cretinia, unul care învîrte pe degete acțiunea de planul doi, aranjamentele, fleurtul, șantajul. Un maidanez din mahala, adăpostit din milă, din silă în casa Jupînului. Excelent! Ca și Zița, pe care Haruna Condurache o interpretează cu o rigoare care nu alungă nici isteria, nici mișcările tîmpe, ridicole, ca ale lui Olive din Popeye Marinarul. A înțeles perfect, ca și Călin Chirilă, ca și Petronela Grigorescu
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
acestei procedări constă în imbricarea armonică a fragmentelor de emistih și de vers conform replicilor rostite. Inovatorul procedeu apare utilizat, într-un fel involuntar-programatic, încă de la primele replici ale piesei, de la prima scenă a primului act. „Moș Neagu: Am ajuns, jupîne Pala. Pala: Drace! locu-i fioros. Ca de vrăji. Moș Neagu: Sau vrajbe. Iată și stejarul scorburos. Pala: De minune. Moș Neagu: Dar, jupîne. Ierte-mi-se o-ntrebare: Ce pîndești aici? Pala: Habar n-am. Moș Neagu: Ba nu, zău
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
involuntar-programatic, încă de la primele replici ale piesei, de la prima scenă a primului act. „Moș Neagu: Am ajuns, jupîne Pala. Pala: Drace! locu-i fioros. Ca de vrăji. Moș Neagu: Sau vrajbe. Iată și stejarul scorburos. Pala: De minune. Moș Neagu: Dar, jupîne. Ierte-mi-se o-ntrebare: Ce pîndești aici? Pala: Habar n-am. Moș Neagu: Ba nu, zău? Pala: He!, mi se pare Că te joci de-a hămișliul! Moș Neagu: Hămișliu, eu? N-am nici gînd Ce să aflu de la
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]