1,059 matches
-
în proastă stare la Roman, că el, Avram, nu s-a botezat și i-a făgăduit prin urmare că pe ceea lume, la masa cea mare, au să mănânce amândoi din Leviatan si Șorobor, ca toți ovreii drept-credincioși ai Talmudnlui. Jupân Avram Burăh ar fi deci nebotezat; atunci cum ar rămâne cu voturile pe cari jupân Avram Burăh le-a dat în Camera romînească? Noi, din parte-ne, deși d. Pseudo-Misail a tăcut până acuma, încă nu credem că n-ar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
făgăduit prin urmare că pe ceea lume, la masa cea mare, au să mănânce amândoi din Leviatan si Șorobor, ca toți ovreii drept-credincioși ai Talmudnlui. Jupân Avram Burăh ar fi deci nebotezat; atunci cum ar rămâne cu voturile pe cari jupân Avram Burăh le-a dat în Camera romînească? Noi, din parte-ne, deși d. Pseudo-Misail a tăcut până acuma, încă nu credem că n-ar fi botezat și așteptăm de la Jupân Avram-Burăh-Misail să ne trimeață acte prin cari să dovedească
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nebotezat; atunci cum ar rămâne cu voturile pe cari jupân Avram Burăh le-a dat în Camera romînească? Noi, din parte-ne, deși d. Pseudo-Misail a tăcut până acuma, încă nu credem că n-ar fi botezat și așteptăm de la Jupân Avram-Burăh-Misail să ne trimeață acte prin cari să dovedească: că dumnealui s-a fost lepădat de Himeș, ce a învățat-o la belferul Moișe Feleșler, că, măcar că nu mai e leac, îi pare rău de ce i-a făcut psaltul Leiser
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Constantin Țoiu ori d-ale gramaticilor - ...Ziariștii, publiciștii bucureșteni nu se gîndiră nici pînă azi, de la primul rezbel mondial încoace spre anul 2000 să aducă careva vro vorba de laudă "jupînului" lor de-acum trei sute de ani și ceva, ei care au sau avură și ei limba ascuțită și pe care nimeni nu i-au întrecut și încă nu-i întrece în spurcăciuni de tot soiul, în beștelirea dușmanului și în
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
Comand o halbă de bere. Chelnerul se uită la vânatul împrăștiat cu fală, se uită și întreabă: „Cât costă?” „Nu vând” zic scurt. După câteva secunde vine la mine un domn încruntat și bărbos: „Cât ceri?” Am simțit pe loc jupânul. „Vi le dau pe gratis” spun sâcâit. „Nu-mi trebuie mie cadou - răspunde Gherea, căci el era - eu cumpăr, sunt negustor.” Ca să scap, am zis un preț. Mi-a dat dublu. Peste câteva săptămâni, iar dau prin gara Ploiești, de
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
a monumentelor istorice și din evidențele oficiale în ciuda valențelor artistice și istorice conservate. Vechimea bisericii de lemn din Borovinești este necunoscută, se poate însă data înainte de anul 1800. Tradiția susține aducerea ei din satul Cicănești, unde a fost ridicată de jupânul Ștefan, pe moșia mănăstirii Tutana. Biserica a fost surprinsă de catagrafiile din 1808, 1824 și 1833 în Cicănești, cu hramul „Buna Vestire”. A fost înlocuită de o biserică de zid în anul 1867 fiind apoi transferată și refolosită de noua
Biserica de lemn din Borovinești () [Corola-website/Science/322859_a_324188]
-
rog, tot tacîmul - cafenele, restaurante de lux, croaziere, vara la Veneția sau la Constanța, iarna la Paris sau la Sinaia...” (pp. 11-12) Lumea lui Claymoor, dominată de snobism și lux epatant se află parcă în altă galaxie decît lumea lui Jupîn Dumitrache deși ele coabitează în același etern, fascinant și atît de contradictoriu București. Pentru a demonstra acest lucru este suficient să cităm (pe urmele lui Dan C. Mihăilescu), descrierea făcută de Claymoor imperialei apariții a principesei Bibescu la una din
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
descălecă, legă frâul calului de stinghia anume pusă Într-o lature și intră În han. Neculai Angheluță, hangiul acestui loc de peste douăzeci de ani, se lumină la față. - Greu te mai aduc pașii pe la noi, căpi... - Ziua bună și ție, jupân Angheluță! Îl Întrerupse Oană cu o Încruntare. Hangiul roși, dar continuă să vorbească repede: - Miel proaspăt la proțap, friptură de vițel, vin de-ăl de știi matale, oștene... - Adă și-om vedea! răspunse căpitanul, așezându-se la o masă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
friptura de vițel și cu o carafă de vin. - Așa da, zise căpitanul, mai vii de-acasă... - Și matale, măi Ionuț, zise hangiul, ai să primești imediat de-ale gurii pentru drum, numai să vii cu oalele Înapoi! - Se poate, jupân Angheluță? se arătă jignit băietanul. În puțină vreme, hangiul ieși cu oalele aburinde și cu un burduf de apă, ajutându-l pe Ionuț să le așeze În rădvan. Se auzi apoi chiuitul flăcăului, plesnetul biciului, și trăsura porni mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
au să intre În oastea Măriei Sale, taman sub comanda căpitanului Oană... Căpitanul Își ridică privirile, iar ochii lui albaștri Îl amuțiră pe Angheluță. Văzu În ei un soi de tristețe și un soi de depărtare. - Mă bucur să te văd, jupân Angheluță, dar altă dată Încearcă să mă cunoști mai puțin. Nu știm cu ce treburi se află aici atâta amar de lume. Și de trecut pe la Domnia Ta, o să mai trec, ba chiar cu prieteni buni. Vin din toamna trecută mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
simțirii și a caracterului o idee generoasă sau un adevăr. Nu e deloc de mirare că, pe când regenerarea națională pornea în veacul al Xvii-lea din Târgoviște spre Ardeal, în secolul al Xix-lea ea pornea din Ardeal spre București. Jupân Bucur - fie-i țărâna ușoară! - era fără îndoială mocan, dar prin strunga prin care treceau odată oile lui au trecut mai târziu alte soiuri de dobitoace. Dar să lăsăm pe vechii fanarioți deoparte. Nu al lor e meritul c-au
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Vaslui, hotărnicesc partea din Drăgușeni, de pe apa Stavnicului, ținutul Vaslui, a lui Vasile Costache biv vel stolnic, Împresurată de frații Ion și Sandu Mătăsarul și alți răzeși din Giurgești. Cu poronca G(os)pod ni-au orânduit dum(nealu)i jupânul Ștefan Ros(e)t biv vel pah(arnic) ca să mergim la o moșii(e) a dum(i)sale Vasile Costac(h)i biv vel stol(nic), care moșii(e) să număscu Drăgușăni, pe apa Stavnicului, În ținut(ul) Vasluiului, ca să
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
cap în socoteala țării și a intereselor ei, e natural ca la război s-avem un ministru ce și-a călcat jurământul militar, la justiție un biet advocat de mâna a treia, la instrucție un protejat și confrate politic al jupânului Herșcu Goldner. Publicul trebuie să simtă din tonul nostru că nu vorbim nici cu ură, nici cu dispreț măcar de acești adversari politici. Daca soarta țării n-ar atârna de ei întru nimic mărturisim că cu milă am vorbi de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
foarte onești, nu seamănă deloc cu cel de Brăila sau chiar de București, unde toată cearta consistă în lupta patrioților pentru întreprinderi și daraveri. Consiliul comunal din Iași - de orice coloare politică ar fi fost, numai roșie nu, căci nici jupânul Herșcu Goldner, nici d-nu Gheorghian nu sânt membri în consiliu - a dovedit totdeuna o extremă seriozitate în îngrijirea intereselor comunei, de unde provine că orașul, deși mare și cu mijloace restrânse, e mai bine pavat, mai curat, mai îngrijit decât
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Averescu, Guvernul Take Ionescu, Guvernul liberal ș.a.). În 1949, când publică primul volum de povestiri, Movila neagră, V. se află deja printre reprezentanții „exemplari” ai realismului socialist promovat de culturnicii comuniști ai perioadei. Epicul e simplist, de un maniheism categoric: jupâni hapsâni, chiaburi cruzi și lacomi îi exploatează fără milă pe țăranii săraci, dar destoinici și curajoși, muncitori care știu să fie vigilenți când dușmanul lovește ș.a.m.d. Acțiunea are loc în primii ani după instaurarea puterii comuniste, într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
Leonida... și O făclie de Paște, unde se întâlnesc forme incipiente ale prozei de analiză psihologică ca la Dostoievski. Și la Caragiale eroii nu-și trăiesc propria existență, ci pe aceea a eroilor din cărțile citite. Zița este "diagnosticată" de Jupân Dumitrache "fată romanțioasă", Catindatul, Leonida, Cațavencu nu fac altceva decât un act mimetic de o savuroasă esență comică "tributară unor modele" (p. 125). Un rol important în existența eroilor lui Caragiale îl joacă presa, ba chiar trăiesc conform presei. Revoluția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
125). Un rol important în existența eroilor lui Caragiale îl joacă presa, ba chiar trăiesc conform presei. Revoluția din 1989 are ceva caragialesc în ea, afirmă autorul eseului, și are dreptate. Lectura presei are "tâlcul transcendenței deviate". Leonida, Nae Ipingescu, Jupân Dumitrache citesc "Răcnetul Carpaților" sau "Vocea patriotului naționale" reprezentând punctele de reper, mediatorul între individ și Centru. Metafora întărește caracterul de mediator al presei spre o falsă transcendență" (p. 126). În sfârșit, moftul "este îmbrăcat în haina manierei". Omul moft
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apare fenomenul entropic, totul se destramă. Inițial, el este "puterea divină" coborâtă pe pământ ca să înfăptuiască "justiția divină" (p. 144). De aceea în cuplul regal nu are loc un alt bărbat. Soluția este eunucul. Cuplurile lui Caragiale sunt "triunghiuri conjugale": Jupân Dumitrache Veta Chiriac, Trahanache Zoe Tipătescu, "fidelitatea lor având o candoare uimitoare". Ele reprezintă "identitatea arhetipală coruptă" (p. 144). În CFR se joacă o adevărată farsă. Cei care încearcă să se distreze pe seama unui asemenea triunghi conjugal rămân "mofluji", iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
artificializarea vieții politice fiind evidentă și inevitabilă. Se vorbește despre un kitsch politic cu consecințe "devastatoare" a "păturii superpuse". "Perechea regală" e caricaturizată în O scrisoare pierdută iar capătul de drum al desacralizării îl constituie "onoarea de familist" a lui Jupân Dumitrache sau Zaharia Trahanache (p. 148). Există o matrice estetică în măsură să justifice actele creatoare, să se motiveze asemănările și deosebirile. De la serbările dionisiace și până azi ne aflăm într-un perpetuu mimetism creator. De aceea spunem că Ion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
puterii, iar cei care i se alătură lui Menelaos se simt și ei loviți în orgoliu. La autorul Scrisorii pierdute, onoarea de familist păstrează ceva din aura mitului căzut în deriziune (p. 151). Încrederea oarbă a lui Trahanache și lui Jupân Dumitrache în "eunucii" lor nu este altceva decât imaginea încornoratului imbecil. Chiriac și Tipătescu, în ochii lor sunt niște "scopiți". Dar, dacă e invers? Poate ei sunt conștienți că au nevoie de niște "înlocuitori" fideli. Sunt suficiente motive să credem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la mănăstirea Banja în Dalmația ar fi un patrafir de matasă împodobit cu mărgăritare și împletit cu aur și cu argint. Pe el se reprezintă mai multe chipuri de sânți, iar pe partea de jos se văd 2 figure îngenucheate, jupân Stroe și jupâneasa Ierosima, cu arătarea anului 1114. Slavi[s]tul conchise că ar fi unul din cele mai vechi monumente de artă slavică. Inscripția ce i se trimisese în copie suna astfel: "Jupîn Stroe Vestolmiu, jupâneasa Erosima, în anul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
jos se văd 2 figure îngenucheate, jupân Stroe și jupâneasa Ierosima, cu arătarea anului 1114. Slavi[s]tul conchise că ar fi unul din cele mai vechi monumente de artă slavică. Inscripția ce i se trimisese în copie suna astfel: "Jupîn Stroe Vestolmiu, jupâneasa Erosima, în anul 1114, acest patrafir să fie mănăstirii din Stiești". Unde însă să fi fost mănăstirea Stiești? Cine sânt personagele lui jupân Stroe și Erosimei? Cum de se află acest patrafir la mănăstirea Banja? Un alt
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vechi monumente de artă slavică. Inscripția ce i se trimisese în copie suna astfel: "Jupîn Stroe Vestolmiu, jupâneasa Erosima, în anul 1114, acest patrafir să fie mănăstirii din Stiești". Unde însă să fi fost mănăstirea Stiești? Cine sânt personagele lui jupân Stroe și Erosimei? Cum de se află acest patrafir la mănăstirea Banja? Un alt slavist, mult mai celebru, profesorul Fr. Miklosich, cercetând la rândul său mănăstirea Banja, publică în 1858 inscripțiunea de pe patrafir în fruntea monumentelor privitoare la istoria Serbiei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la mănăstirea Banja? Un alt slavist, mult mai celebru, profesorul Fr. Miklosich, cercetând la rândul său mănăstirea Banja, publică în 1858 inscripțiunea de pe patrafir în fruntea monumentelor privitoare la istoria Serbiei, Bosniei și Ragusei; o publică însă cu următoarele modificări: Jupân Stroe Vestolmiu, jupâneasa lui, Sima, în anul 1114, acest patrafir să fie mănăstirii din Stănești. Enigma rămânea însă tot nedezlegată: unde va fi fost mănăstirea Stănești si cine era acel jupân Stroe Vestolmiul cu soția sa Sima, viețuitori în veacul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Bosniei și Ragusei; o publică însă cu următoarele modificări: Jupân Stroe Vestolmiu, jupâneasa lui, Sima, în anul 1114, acest patrafir să fie mănăstirii din Stănești. Enigma rămânea însă tot nedezlegată: unde va fi fost mănăstirea Stănești si cine era acel jupân Stroe Vestolmiul cu soția sa Sima, viețuitori în veacul al 12-lea? Venerabilul canonic Tim. Cipariu este cel dintâi care ridică vălul cestiunii. Mai mult pe ghicite decât prin criteriele externe ale monumentului recunoscu că patrafirul de la Banja nu poate
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]