368 matches
-
la mine din extreme opuse. Pe de o parte, susurul cântecelor de leagăn cu care mă adormea mama, silueta-i fină așteptându-mă lângă masa cu micul dejun. Pe de alta, hohotele de râs ale tatei, vocea-i bolovănoasă, nodurile jupuite ale degetelor lui. Tatăl meu. Făcusem tot ce mi-a stat în putință să alung puținele amintiri ce-mi rămâneau despre el. Moartea lui nu mi-a stârnit decât o vagă tresărire de regret, o durere impusă de obligație. Cu
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
umăr cu sfârșitul, începi să ai încredere în siguranța mâinilor, a picioarelor și a minții tale. Înveți să capeți încredere în stăpânirea ta de sine. Încet-încet, atenția ta devine atât de intens focalizată, încât nu mai iei în seamă degetele jupuite, crampele musculare din coapse, efortul de a-ți menține concentrarea. O stare asemenea transei îți domină eforturile; ascensiunea devine un vis cu ochii deschiși.” (p. 165) Astfel de rânduri sunt scrise de un om care a urcat pe Everest, iar
Transcendentalism în Alaska by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4177_a_5502]
-
program din a da cu tifla convențiilor sociale de tot soiul. Primul nivel al frondei se îndreaptă, evident, împotriva familiei: „de ce ați vândut casa cu grâu mie nu/ mi-ați zis nimic și acolo voiam să fac filme/ cu iepuri jupuiți găini ca în nekroromantic 1 de jorg/ buttgereit după ce le tai gâtul zboară/ ele pe acoperiș și bunicul se urcă greu după/ ele cade cu piciorul prin scânduri la porcii nesătuii/ îl mănâncă până la oase și tot mai vor voi
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
condiții aproape imposibile,... să-și mănânce pâinea cu sudoarea frunții și celelalte, care mai de care mai anevoioase, după ce îi îmbracă pe amândoi făptașii în haine de piele ori de blănuri, de unde slăbiciunea fiicelor Evei de mai apoi pentru pieile jupuite ale animalelor, de pradă, mai ales; după ce Dumnezeu, în sfârșit, le atrage atenția asupra faptului că acum, gustînd din Pomul cunoașterii binelui și răului, adică al Științei, amândoi ar putea să aibă pretenții, de exemplu să fie egali cu El
Facerea (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12355_a_13680]
-
care (pe măsură ce soarele bătea tot mai din plin pe această latură a casei) se zăbrălea cu dungi gălbui încărcate de fire de praf - Quentin se gîndea că ar fi cojițe din vopseaua veche, uscată, decolorată, suflată înăuntrul camerei de pe jaluzelele jupuite, așa cum le-ar fi împins boarea de afară. O tufă de glicină înflorise a doua oară în vara aceea pe un grilaj de lemn în fața unei ferestre, și în ea se opreau din cînd în cînd vrăbiile în stoluri întîmplătoare
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
haine și schingiuit, trupul victimei este de două ori înstrăinat, drept care el devine o închisoare care emite sunete de durere, disperare și solitudine. Pielea rănită este ultimul zid de apărare al trupului înainte ca acesta să fie, în mod simbolic, jupuit. Or, torționarul așteaptă exact acest lucru: ca victima să emită sunete și cuvinte care să legitimeze violența suferită. Chipul victimei este o "carte", iar gura este "ușa" acestei cărți tăcute care, într-un fel sau altul, va deveni vorbitoare. Durerea
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
ajunge până jos, așa cum se întâmplă la Menzel, ci pare să se fractureze undeva, ori mai bine zis, să se topească, în jumătatea superioară a pânzelor. Într-una din acestea, de candelabrul imens atârnă o halcă de carne, un vițel jupuit, iar pe sub aceasta o turmă de oi se îmbulzește spre ieșirea din Palatul Catedralei. Ne ducem cu gândul la celebrul pasaj al întoarcerii lui Moise de pe munte, cu tablele de legi, când și-a găsit poporul închinându-se la Vițelul
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
engleză la Facultatea de Litere din Baia Mare, Adrian Otoiu s-a făcut cunoscut mai întîi că poet, sub pseudonimul Adrian Sehelbe, gravitînd discret în jurul Cenaclului de Luni. Debutează editorial abia în 1996 cu un roman-revelatie: Coaja lucrurilor sau Dansînd cu jupuita, care îl impune spectaculos în prima linie valorica și în avangardă "virtualistă" a prozei românești postmoderne. După acest apocalips rabelaisian și rizomatic al textualității față cu computerele (premiat atît de Uniunea Scriitorilor cît și de ASPRO), participă cu un capitol
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
poezie: „Să încetăm cu ipocriziile! Hai să n-o mai dăm pe după teoria literaturii! Știi foarte bine că aici sînt eu. Un anahoret bărbierit. Un templier căruia i se dezvelește gîtul între coif și armură. Un cerebel transpirat. Un pangolin jupuit. Un cărăbuș căzut pe spate. O xenofioforă smulsă din Groapa Marianelor și aruncată pe plajă. Un alien fără cap, fără trunchi, fără mîini, fără picioare, fără sex. O răscruce a regnurilor. O rotiferă bdeloidă. Un pacient legat de pat. Un
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
O. Nimigean aruncă în tabla de hârtie cu versuri macaronice (în limbi străine), transcrie sms-uri în limbaj abreviat (într-o serie de sms story), trimite S.O.S.-uri tulburătoare („nu-i decît o fantasmă/ dar doare ca un animal jupuit“), cântă ludic prohodul sobei de tablă, descrie frigiderul Indesit ca pe un personaj de desene animate și, nu în ultimul rând, sub ștergarul curat de țară, cusut cu motive naive, acoperă tensiunea mocnită a revoltei: „o rugăciune/ ar fi de
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
prin sat/ în timpul în care poezia nu mai avea nici o putere./ Nimeni Nu Mai Avea Nici O Putere./ Din câteva case mărunte ieșeau aburi de fum./ vitele, în grajduri, nu-și mișcau decât trupul./ era timpul să vină întunericul cu pielea jupuita/ era timpul să vină noaptea plină de plăci de fier înroșit/ pe mîini ca niște șolzi/ era timpul să vină câinii și pisicile,/ arzând de vii printre alte animale./ eu eram călugărita care își distruge sexul./ au venit să mă
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
mahalalelor în strigătul gaterelor și-n țipătul păsării împușcate// salamuri cu soia se rostogoleau prin noi împreună cu kilul de/ zahăr și ulei untul de 3 carate gheare și tacîmuri/ pelerinajul rației tezaurul rătăcit în zăpezi/ funebrele cozi pe lîngă zidurile jupuite/ cartea interzisă citită la opaițul televizorului în carantină/ pelerinaje și marșuri parizerul și benzina pîinea și chibritul/ întinse pe ziarul cu lozinci ca petele de boia înfundate cu furci caudine în ventriculii inimii// înaintam printr-un purgatoriu de carne și
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
Alaskăi. Eseu fantastic... Tot timpul, urmărind documentarul, am în fața ochilor rugbiștii români căznindu-se, cu mari eforturi, să depună balonul țuguiat pe linia de fund a francezilor, să înscrie eseul. O zbatere la fel de dramatică și de pasionantă ca a somonilor jupuiți, schimonosiți, jigăriți, desfigurați de marșul lor îndărătnic de a ajunge la sursă, să-și facă datoria lor biologică, iar specia s-o ia din nou de la capăt. Pentru urșii, vulpile care așteaptă pe malurile lacului Frazier, este o joacă să
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
cei doi. În mediul cărții tipărite însă, astfel de experimente pot fi urmărite în Mesi@ de Andrei Codrescu, Cinci nori colorați pe cerul de răsărit de Florina Ilis, Omulețul roșu de Doina Ruști ori în Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita de Adrian Oțoiu. Interpretată ca o concatenare între spațiul realității fizice și cel al noilor medii de comunicare, virtualitatea poate fi analizată deopotrivă în chip fenomenologic, pragmatic, discursiv și ficțional. Situată permanent la o interfață multistratificată, virtualitatea în literatură înseamnă
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
Anii de sanatoriu. Care se opresc, cu viața, în 1938. Abia în 1971, Sașa Pană restituie, în ediția de la Cartea Românească, textul complet al acestor însemnări. " Tot ce scriu a fost cîndva viață adevărată" e începutul chinuitei călătorii spre memoria jupuită a corpului. O memorie cu învelișurile sfîșiate, care nu mai are acuratețe, doar reacție. Sensibilitatea haotică, pulsînd agonic la orice atingere, a unei bucăți de carne moartă-vie în contre-jour. Pe cît în ea înaintează moartea, capătă profilul frumos al fotografiei
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
Banciu, a făcut vineri seară un anunț care a stârnit revoltă. Recunoscut că un militant pentru uciderea în masă a câinilor maidanezi, realizatorul tv a îndemnat la demararea unui adevărat carnagiu, atunci când a oferit 250 de lei pentru fiecare blană jupuita de câine care i s-ar aduce. "Câinele poate să rămână în stradă", a adăugat Banciu, conform Înregistrarea emisiunii a fost trunchiata de cei de la B1 Tv, pentru că fragmentul cu îndemnul lansat de Radu Banciu să nu poată fi urmărit
Banciu oferă 250 de lei pentru fiecare blană de câine jupuită by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/70555_a_71880]
-
vă explic : în emisiunea acestei forme de viață nereușite am auzit cu urechile mele "vreau să fac o asociație ,să o înscriu..cuțu-cuțu marș afară sau asaceva..și ofer 250 de lei, practic din seara asta,oricui aduce o blană jupuita de pe un câine..câinele poate să ramina pe stradă..(ride că un prost)..și îi anunț și pe cetățenii romi că pot aduce blănite că primesc 250 de lei(a mai repetat de cîteva ori) ..nu mă interesează câinii dar
Banciu oferă 250 de lei pentru fiecare blană de câine jupuită by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/70555_a_71880]
-
Asta îl deosebește de celelalte viețuitoare. Să facă ce dorește cu trupul său. - Memoria omului e atât de veche și încărcată de sensuri ca și nefericirea. - Le-am spus principiul meu cum că oaia trebuie să fie tunsă și nu jupuită, când adună biruri pentru a apărea cât mai buni, să mai rămână ceva și pentru viitor. - De cel mândru nu mă tem, pe cel smerit nu-l disprețuiesc. - Gloria e doliul fericirii, un fel de moarte in vitrio. - În interiorul omului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
aproape o pulbere fină; după care, cu unghiile dege telor mari, începea să radă, concentrată, așchiile minuscule de coajă spartă microscopic, care se smulgeau cu hălci de ou cu tot; în final, rămânea cu o bucățică de ou amorfă, imundă, jupuită, cu cratere prin care se vedea deja gălbe nușul, bună parte din fostul albuș fiind acum iremediabil amestecată cu pulberea de coji din farfurie. O vedeam că se pregătea să bage în gură mizerabilul boț. I l-am arătat, tăcut
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
presa străină și groapa comună de la Timișoara. Așa că se hotărî pentru atracție particulară. — Ori care manifestă o atracție particulară pentru cimitire? Popa îl privi cu respect. — Adică cum? Adică ființe de-astea care ies noaptea, cum sunt strigoii, femeia-câine, copilul jupuit, ielele sau femeia care mănâncă morți. „Că doar n-am să-l întreb de dinții lui Cadm“, se răsti la sine, înciudat, Celebi. „Ori de acei pitici munteni, Bergmännleinen, care, după spusele lui Paracelsus, respiră pământ. îl întreb despre ce
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
terorismului ospitalier și că vom mânca foarte multe chiftele de măduvă, și supă din seu de oaie, și cârnați de cal, și lapte de iapă, și ochi și limbă inimă-mațe-creier de miel. în mijlocul castronului cu supă, un cap de miel jupuit rânjea spre noi ospitalier. Ajuns la încercarea ochiului de oaie, Luc s-a ridicat, galben-verziu, cu ochiul în gură, și a fugit să vomite zgomotos în baie. — E bine, e bine, a bodogănit Nureddin turnându-și încă un pahar plin
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
camerei de sub cerul gol. Acolo, stând de mână, față în față, ochii lui, albaștri ca ai mei pe lumină, deveneau albicios-transparenți ca ai peștilor, și pe sticla lor, zgâriat cu un vârf de ac, îmi vedeam bustul și tapetul înflorat, jupuit, de pe peretele din spatele meu. Cum era de pe atunci frânt dintre omoplați, mai adus de umeri decât orice om pe care l-am văzut vreodată, trebuia să dea capul pe spate cât putea de mult ca să privească drept. Faptul că acolo
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
oculari, și observam, ca în acele jocuri cu două imagini aproape identice, anume inadvertențe între camera ruinată așa cum o știam eu și cea în care mă aflam: forma clanței coclite, a prizei smulse din perete, o anume porțiune de tapet jupuit erau altfel, deși nu-mi dădeam seama prin ce difereau. Deosebirea poate că nu era în ele, ci în mine, în emoțiile mele, chiar în înfățișarea mea (sigur, sigur acolo, fiindcă țin minte că, privind în ochii de pește al
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o proiecție a patului meu. Textul ăsta, care mănâncă tot mai mult, ca un mucegai sau ca o rugină, paginile albe, e sudoarea, sperma și lacrimile ce mânjesc cearceaful unui bărbat singur. Întins ca o bucată de pergament jilav, abia jupuit, pe o ramă de lemn, cearceaful ar putea fi o hartă a vieții noastre secrete, cu mari zone albe și zone îngălbenite, zone-ncrețite și zone arse, nimic altceva decât țări și dominioane cu nume alegorice, delte și fluvii și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Ar fi fost o fermecătoare imagine a iubirii, dacă sub cocul de abanos, prins în piepteni dulci de baga, pe ceafa delicată, cu zulufi cârlionțați, nu i-ar fi crescut o hidoasă tumoare, cât un cap de nou-născut, buboasă și jupuită, supurând un must gălbui dintre pielițele roze... Mai jos, într-o hală largă ca o gară de cornier și de sticlă, de-a lungul pereților căreia tânărul dizolvat în teroare plutea ca aburul unei respirații fierbinți, se zărea o procesiune
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]