8,051 matches
-
visul meu nepiritor Mă jur pe duhuri , pe înfrângeri, Pe goana lor din loc în loc, Mă jur pe veghetorii îngeri, Vrăjmași cu paloșe de foc ; Mă jur pe iad ,pe cer ,pe fire, Pe tine jur ,ca să-mi rămâi, Mă jur pe ultima-ți privire, Mă jur pe lacrima-mi dintâi, Pe răsuflarea-ți ce-n tăcere Revarsa-al buzelor prinos, Pe părul lung și mătăsos, Pe fericire și durere, Pe dragostea ce-ți port duios ; Mă jur să fug de
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
duhuri , pe înfrângeri, Pe goana lor din loc în loc, Mă jur pe veghetorii îngeri, Vrăjmași cu paloșe de foc ; Mă jur pe iad ,pe cer ,pe fire, Pe tine jur ,ca să-mi rămâi, Mă jur pe ultima-ți privire, Mă jur pe lacrima-mi dintâi, Pe răsuflarea-ți ce-n tăcere Revarsa-al buzelor prinos, Pe părul lung și mătăsos, Pe fericire și durere, Pe dragostea ce-ți port duios ; Mă jur să fug de răzbunare, Mă jur să nu mai
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
-mi rămâi, Mă jur pe ultima-ți privire, Mă jur pe lacrima-mi dintâi, Pe răsuflarea-ți ce-n tăcere Revarsa-al buzelor prinos, Pe părul lung și mătăsos, Pe fericire și durere, Pe dragostea ce-ți port duios ; Mă jur să fug de răzbunare, Mă jur să nu mai fiu trufaș ; De azi din lume va dispare Cel ce-i al râului făptaș ; Vreau să mă rog ,vreau să iubesc, În bine iar să cred voiesc. Cu lacrimi de căință-alerg
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
-ți privire, Mă jur pe lacrima-mi dintâi, Pe răsuflarea-ți ce-n tăcere Revarsa-al buzelor prinos, Pe părul lung și mătăsos, Pe fericire și durere, Pe dragostea ce-ți port duios ; Mă jur să fug de răzbunare, Mă jur să nu mai fiu trufaș ; De azi din lume va dispare Cel ce-i al râului făptaș ; Vreau să mă rog ,vreau să iubesc, În bine iar să cred voiesc. Cu lacrimi de căință-alerg, Vrând de pe fruntea mea să șterg
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
ocazii pierdute[...] De ce sunt eu pesimist? Fiindcă depresiunile ce se nasc fără voia mea îmi omoară pâlpâirile elanului. Și dualitatea aceasta este atât de fecundă în dramatism, încât infinitatea lui deviază în baroc și grotesc, în crispări ultime și apocaliptice[...] Jur pe seninătatea cerului crepuscular care mă îmbracă întocmai cu aureolă că voi rezista în această lume chiar dacă eu însumi nu voi avea decât amintirea mea." În partea a doua a scrisorii, Cioran o îndeamnă pe corespondenta lui "să-și exploreze
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
Cehov. Și când să pătrundem mai adânc în ea, Revoluție! Schimbări de regim, de mentalități, adaptări urgente la pulsurile vieții capitaliste, tovarăși vechi cu chipuri noi de proaspăt îmbogățiți. Atmosfera piesei, de altfel foarte rusească, până într-acolo încât să juri că autorul este sută la sută rus, este mereu pe muchie de cuțit, între râs și plâns, între haz și necaz sau haz de necaz. Transformările din partea a doua, metamorfozele unor personaje, restructurările aberante accelerează vizibil ritmul spectacolului, decupat în
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
mine Radu, bătrînul analist politic ce vedea în C. Zelea Codreanu, lăsînd laoparte excesele ideologiei, un personaj istoric tragic, sugrumat cu o sîrmă de un plutonier într-un camion cu osîndiți, pe vremea lui Carol al doilea. Pot să vă jur cu mîna pe inimă că, dacă regele-aventurier l-ar fi chemat la el pe Codreanu și i-ar fi propus să fie patronul Băncii Naționale sau șeful guvernului, acela l-ar fi refuzat cu dispreț și ar fi rămas astfel
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
valuri de vopsea roșie (rămasă, probabil, din gestiunea de la Soldatul Ryan); avem o colecție de baionete, muschete, puști, pistoale, pumnale, săbii, tomahawk-uri și alte accesorii ale mașinii de război; și, peste toate, avem un Erou. Un personaj fictiv, dar, jură scenaristul, inspirat din biografiile unor eroi adevărați. Eroul e Mel Gibson și Mel Gibson e eroul! Un erou care intră în acțiune cînd "războiul e aproape pierdut". Americanii luptaseră prost: "Țăranii ăștia sînt niște tîmpiți; aproape că ne iau onoarea
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
capăt se găsesc practicile sectar-magice, care produc iluzia unei relații rapide, "practice" cu transcendentul, a unei mîntuiri pe bandă rulantă: În fond, divinitatea nu are nevoie de credința noastră ca adeziune. Este derizoriu să afirmi "cred în Dumnezeu", ca și cum ai jura fidelitate partidului. Credința în Dumnezeu fiind credință în misterul lui Dumnezeu, presupune cunoaștere, așa cum cunoașterea în accepția ei cea mai înaltă înseamnă tăcere și contemplație prin apa tăcerii. În felul acesta se succed lumini și umbre, în felul acesta Dumnezeu
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
realiste pe care pare să o ofere, însă, microromanul sugerează în același timp trăirea realității "la mîna a doua", un biografism jucat în spiritul poeziilor optzeciste, și se încheie sub semnul acestei ambiguități. Astfel, "promemoria, addenda sentimentală și adevărată (de jure și de facto)" de la sfârșitul cărții pare să confirme și în același timp să răstoarne veridicitatea narațiunii, arătându-ne că substanța palpabilă a romanului este, de fapt, un trompe l'oeil: "1. Vadu Alb = Râu Alb. 2. Coposești - Băiești. 3
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
imbecil", cum îi spunea în 1985 la Irkuțk poetul Sava Filipovici, bunul meu prieten căruia începusem să-i spun ca acasă Filipescu,.. Filipescule!... Chiar! O fi pus el oare la loc statuia ascunsă a celuilalt țar, cuceritorul, despre care se jura, pe malul fluviului Angara, că o va restaura cînd îi va veni lui la îndemînă? Și uite că-i venise. Și mai mult ca sigur că se ținuse de cuvînt. Din timp în timp, mă duceam la șoferul irlandez, după cum
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
unei lumi pe dos, luptîndu-ne cu I.D. Bălan și Mihai Beniuc, cu Maria Banuș și Nina Cassian, cu Titus Popovici sau cu Dan Deșliu?! Nu cred (nu vreau să cred) că prin anii '80, exista vreo voce serioasă care să jure pe destinul acestor scriitori sau al altora, în fine, în destinul acelor scriitori propulsați din motive extraliterare în fruntea ierarhiei. Ierarhia aceasta oficială nu era validată de nimeni, deși pentru publicul larg putea fi un punct de reper și prin
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
Terifiantă este orwelliana secvență în care parcul de distracții pentru copii se dovedește o imensă instalație de captare a inteligenței, un sistem pirat de monitorizare și anihilare a tuturor specialiștilor independenți. Astfel fuseseră descoperiți și cei cîțiva prieteni care-și juraseră să facă celebru garajul care le adăpostise pasiunea pentru computere. Dar fiind la final de liceu, fiecare își alege alt drum. Cel mai naiv se lasă tentat de propunerea de a se alătura corporației în agresivă ascensiune, cucerit de simpaticul
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
Warren, Hjelmslev, Bahtin, literatura și teoria literară spaniolă și hispanică. Trăiam în-tr-un "cerc" de impregnare literară care sugea ca un burete tot ce era nou (sau poate vechi pentru alții!). Thomas Mann și Borges erau pietrele de temelie pe care juram atunci. În America, mai tîrziu, am redimensionat unele trăsături ale literaturii americane citite în România, cu singura mentalitate pe care o aveam la îndemînă atunci... Astfel, am înțeles, de pildă, că Steinbeck era mult mai puțin metafizic decît credeam (acel
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
am tipărit decît studii de critică literară, traduceri, sau scrieri în domeniul biblioteconomiei și cercetării Dreptului internațional, o valență pe care mi-am descoperit-o (și atestat-o cu un Master's Degree la Columbia University), tîrziu. Nu pot să jur că nu voi scrie niciodată literatură în engleză, dar, pînă acum, n-am făcut-o. Sigur, sînt un scriitor român, chiar dacă trăiesc în America, și tot atît de sigur, nu sînt un scriitor american! Ce șansă credeți că are literatura
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
în România ca ministru al Austro-Ungariei. Să-mi iau rămas bun și să vă spun că n-am cuvinte ca să vă mulțumesc încă o dată că mi-ați permis să mă aflu atît de des în preajma dumneavoastră. M-a pus să jur că voi păstra secretul asupra acestei despărțiri". O vizita, desigur, și Poklevski-Koziel, ambasadorul Rusiei la București, acesta din urmă rămînînd aici, și după revoluția bolșevică din 1917, în deceniile interbelice, locuind destulă vreme în clădirea fostei sale ambasade (actualul cazino
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
de vedere al unor Rosencrantz și Guildenstern, pentru că ne amintim că fiecare dintre noi jucăm, cîndva, rolul principal pe scena lumii. Revenind la Harap Alb, el are, pînă în final, același destin ambiguu și cu două fețe. Nu degeaba a jurat să îi slujească Spînului pînă va muri și iarăși va învia. Iar pe Spîn, nu îl ucide el, ci calul. Dîndu-i drumul din înaltul cerului. E adevărat că, la sfîrșit, Harap Alb este recunoscut de Împăratul Verde. Dar e oare
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
clintească de lîngă propria sa viață pe care o întreținea cu panica morții!". Pînă în seară paznicul propriei sale existențe ținu viu angrenajul. Nepotul, pe la miezul nopții, văzînd că bunicul nu mai apare, urcă pe schelă. Bătrînul îl făcu să jure că se va îngriji de ceasornic. Noaptea, nepotul, și ziua bunicul nu se dezlipeau de ceasornic, urnind, tot mai greu, roțile. Asta ținu un an de zile. Nimeni din oraș n-a putut bănui "drama neînchipuită a bătrînului care nu
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
a durat trei ani pentru ca, În final, judecătorii să pronunțe o sentință strâmbă: ne-vi-no-vați! Banii și influența exercitată Își făcuseră efectul. Criminalii-tâlhari avuseseră un frate al lor mai mare, ștab la București. Și-atunci, În mintea mea de copil, am jurat să mă fac magistrat. Să fac dreptate. În toate cazurile! Fără nici o excepție! - Impresionant În tot ce mi-ai spus. Numai că viața se conduce după cu totul alte legi, În... zilele de astăzi. N-ai Înțeles! Te-am privit
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
Anton Holban, cărora le-a fost elev. Paralela pe care o face între cei doi merită urmărită: "Holban avea o obsedantă spaimă de moarte, lui Ionescu îi era frică fragilitate. Holban ambiționa să nu moară (și a murit), Ionescu se jura să trăiască (și a trăit). Holban tremura ca un om, Ionescu se cutremura ca un creator. Holban avea oroare de groapă (a dorit și a fost incinerat), Ionescu s-a temut de uitare (a dorit și s-a umplut de
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
nouă, ci pereții unui locaș în care mai intră și Nicolae Manolescu, Alexandru Paleologu, Dan Perjovschi sau - poftim - Maia Morgenstern. Primul afiș, lipit peste tot - îți amintește numaidecît de Caragiale (și de Eugen Ionescu, firește): "STAȚIONAREA PE HOL STRICT INTERZISĂ". Jur: așa și scrie, cu litere de-o șchioapă: "STAȚIONAREA PE HOL STRICT INTERZISĂ"! Pe toate coridoarele. Te apucă rîsul, dar, zice înțeleptul popular "Bine rîde acela care rîde la urmă". Așa că dacă ajungeți în Biblioteca Națională din București mai bine
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
încrengătură venală de politicieni, administratori și "onegiști" au creat, cu cinism și iresponsabilitate, situația insuportabilă de azi. Doamne de la asociații care-l apără pe câine de om, și nu pe om de câine, au încasat în demență cecuri din străinătate, jurând cu priviri mai umede decât ale lui Azorel că vor asigura un tratament uman bieților câini "comunitari" (bine că măcar ei și fotbaliștii fac parte din "comunitate", că până intrăm și noi, mai va!) Dar blondinele doamne ce-și smulg
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
autorii par a fi internabili la balamuc. Iar crimele lor, oricît de odioase sau, dacă vreți, tocmai din pricină că sînt astfel, n-aveau ce căuta pe primele locuri la știrile de Paști ale unei televiziuni care nu de mult s-a jurat că nu se va mai coborî la faptul divers sîngeros pentru a-și construi emisiunile de știri. * Schimbînd programul, am aflat de la un alt post de televiziune că un polițist a jefuit tocmai în noaptea de Înviere casa preotului dintr-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
1991 revista "Nuovi argomenti" publica ancheta "9 întrebări despre roman" - o reluare a anchetei realizată în paginile aceleiași reviste, în 1959, de Moravia. Mulți scriitori italieni erau întrebați despre soarta romanului în zilele noastre. Răspunsurile erau amuzant de diferite: unii jurând că genul este pe moarte, alții că așa-zisa criză trebuie atribuită mai degrabă editorilor decât autorilor sau genului. Îmi aduc aminte că intervenția ta era foarte tonică, vorbea de roman ca de un Lazăr înviat. Da, la fel cred
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
epistolare presărate peste tot în camera Laurei (locuiesc în încăperi vecine la aceeasi pensiune din Stromboli): "...te iubesc, îmi pierd capul, mă pierd, mă simt ca un copil deasupra unui abis. Te iubesc cum n-am iubit niciodată un barbat(...) jur că am terminat cu ei, cu ei toți, că nu voi mai ține în brațele mele pe niciunul dintre ei, niciunul nu va mai ajunge în patul meu, voi visa numai la tine, Lăură, la dulceața ta, la feminitatea ta
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]