16,549 matches
-
un port de plecare pentru Maigret, care reușea acum să se orienteze foarte bine. De ce intra fără să ezite la Donkey Bar? Mai întîi, trebuia să telefoneze. Dar, fără un motiv foarte clar, voia mai ales să-l reîntîlnească pe jurnalistul cu voce stridentă și știa că la această oră va fi beat. - Bună ziua, domnule Megret. Parson nu era singur. Era împreună cu trei-patru tipi pe care, după toate aparențele, îi făcea să rîdă de cîtva timp cu glumele lui. - Beți un
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
de pradă", la care participă Mircea Vasilescu, Robert Șerban, Vladimir Tismăneanu, Ion Bogdan Lefter, Nicolae Prelipceanu ș.a. Așa cum ne-a obișnuit, cu o redacție la fel de tânără și cu multe semnături noi (lucru de apreciat, căci piața culturală are nevoie de jurnaliști proaspeți și inteligenți) se prezintă și numărul 39 al revistei Cultura. "1917-1937. Alegeri Ťlibere, dar nu corecteť" este un serial în ton cu perioada, articol realizat de Ioan Lăcustă și propus de rubrica "Trecutul polemic". Un fragment de proză în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
Cotidianul. Deși Evenimentul zilei avea reclame electorale cu Vadim de ți-era mai mare dragul. Între ghilimele, bineînțeles. Dintre televiziuni, Realitatea TV mi s-a părut de departe cea mai profesionistă. Îi are pe Robert Turcescu și Rodica Culcer, doi jurnaliști care fac mai mult decât toți Tucii la un loc. Dintre radio-uri, Europa FM. Cam atât. În rest, grosul ziarelor și televiziunilor s-au întrecut în a-și ascunde opțiunile politice pesediste sau, dimpotrivă, a le face mai evidente
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
Tudorel Urian Emigrat în Statele Unite la mijlocul anilor '80 Andrei Brezianu este cunoscut în țară (cel puțin de generațiile mai tinere) mai degrabă în calitate de jurnalist (între 1991 și 2001 a fost directorul serviciului în limba română al postului de radio "Vocea Americii") decît de scriitor. Puțini își mai aduc aminte astăzi de cărțile sale de proză publicate la începutul deceniului nouă (cel puțin una dintre
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
Brătescu cu romanul Triumful. Așa cum rău ne-a obișnuit, chit că e vorba de un debutant, Editura Paralela 45 nu ne oferă nici de data aceasta o minimă fișă biografică a autorului. Despre Bogdan Brătescu știu doar că a fost jurnalist la BBC și că nu este tocmai tânăr, oricum experiența sa într-ale scrisului este mai solidă decât a unui debutant obișnuit. Romanul său este o ficțiune științifică, mai exact, genetică, iar subiectul nu este deloc la mâna oricui. Voi
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
generațiile, dar în special cei din generația mea, îi datorează enorm Antoanetei Tănăsescu. Indiferent ce au ales să facă după terminarea studiilor - unii au rămas chiar în facultate, alții au intrat în învățământ, au plecat cu burse, au devenit scriitori, jurnaliști sau copy-right-eri - Antoaneta Tănăsescu a rămas pentru toți un reper intelectual. Din fericire, în ultimii ani, Antoaneta Tănăsescu a publicat susținut și s-au adunat până acum patru cărți dintre care cel puțin una de referință, singulară, o "delicatesă" pentru
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
traducere a lui Geo Vasile), astfele: "Că lacrimile în ploaie". Întreaga scenă și frază din final sunt citate din filmul Blade Runner. Mai tarziu, si mai difuz, autorul manuscrisului și discipolul spionului-detectiv Atto Mélani, care visa la o carieră de jurnalist, decide (iar în spate o auzi, de fapt, pe fosta ziarista Rita Monaldi): "Nu mai vreau să mă fac gazetar..." pentru că "adevăratele secrete ale suveranilor și statelor nu-și găsesc nicicând locul în foile volante ce se vând în piață
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
Mircea Mihăieș Există perioade când jurnalistul înhămat la cotiga unei rubrici simte că nu mai poate scrie. Cuvintele nu-l mai ajută, iar realitatea s-a prăvălit și ea într-o rână, somnolând plictisită. Astfel de intervale se instalează mai ales vara, când instituțiile statului trag
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
gangsteri doar pentru că ești în gravă pană de imagine nu înseamnă decât a te prăbuși mai adânc în grotesc. Sătul de anormalitatea în care se scufundă periodic (și anume, când ia condeiul în mână) precum într-un hârdău cu zoaie, jurnalistul visează la oaze de normalitate și liniște. De ani de zile, tânjesc după un subiect despre care să scriu cu drag - și acel subiect să nu fie o carte sau o țară pe care am vizitat-o. Mi-ar plăcea
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
listele pro și contra intervenției americane în Irak, protestele unor mari personalități, vocile care aprobau sau, dimpotrivă, care condamnau războiul. Nu știu ce a însemnat Vietnamul decît din paginile istoriei. Cu Irak-ul m-am surprins contemporană. Am corespondat, puțin, cu cîțiva jurnaliști care au fost acolo. Puține lucruri se mai găsesc de spus dincolo de frică și de moarte. Curajul și teama îi vizitează pe mulți dintre soldați, ca un Ianus cu două fețe. Nu știi niciodată pe ce parte cade medalia, n-
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
Însăși alăturarea celor doi termeni a provocat discuții mai mult sau mai puțin fertile: dacă în România redactorii și realizatorii de emisiuni radiofonice provin într-o anume măsură din rândul absolvenților de muzicologie, în majoritatea centrelor europene situația este alta. Jurnaliștii care preiau emisiuni culturale se ocupă și de rubrici muzicale, poate cu sprijinul unor colaboratori muzicieni. De aceea, asocierea unei radiofonii dinamice, comerciale cu studiile academice ale muzicologului - văzut eventual în ipostaza sa de specialist cam greoi și obstinat în
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
precauție față de ei. Fiindcă nu se știe niciodată dacă acuzatorul nu greșește. Cînd Andrei Gheorghe a fost acuzat că ar consuma droguri, cea mai mare parte a presei a sărit în apărarea lui, pornind " corect " de la prezumția de nevinovăție a jurnalistului. Parchetul susținea, în cazul lui Gheorghe, că are probe inatacabile. Cînd presa a început să monitorizeze cazul, inatacabilitatea probelor s-a topit. Și azi îmi pun întrebarea ce au urmărit anchetatorii luîndu-l pe Gheorghe la frăgezit. Au acționat la comandă
Verdictul dinaintea verdictului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12710_a_14035]
-
O revelație, un fasung, o pasiune Dialogurile cu scriitori ale Iolandei Malamen din ZIUA LITERAR| sînt întotdeauna centrul de greutate al suplimentului. Fiindcă ea știe bine bibliografia și biografia celui intervievat, știe și ce să-l întrebe, spre deosebire de mulți alți jurnaliști care pun întrebări standard stupide, dovedind că habar n-au cu cine stau de vorbă și nici nu-i interesează. (Unei asemenea tinere �inocente", venite la redacție să-i ia un interviu lui Nicolae Manolescu și care îl rugase pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
nații. Dintr-un fel de idealism naiv, am ajuns și eu să cred acest lucru. De fapt, îl cred și acum " pentru că altminteri n-aș face această meserie. Observând, însă, ceva mai atent ce se întâmplă, încrederea oarbă în cuvântul jurnalistului a cam început să mi se zdruncine. În clipa de față, nu mai cred că presa are întotdeauna dreptate și nici că ea reprezintă exclusiv interesele cetățeanului. Chiar dacă, în linii mari, presa se află în slujba adevărului. Dar numai și
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
vampirilor draculeeni, un hoț fără scrupule, un violator în serie și-o bestie care-și ține mama reumatică în pivnița întunecoasă și umedă a vilei de nșpe mii de camere... Știu, presa o duce greu (ei, nu chiar toată presa!), jurnaliștii sunt prost plătiți și haiduceala din timpul campaniei electorale e singura speranță de-a moderniza redacțiile: mai un calculator nou, mai o mașină pentru distribuit ziarul, mai un supliment cu gagici semi-îmbrăcate pentru a mări tirajul... Așa o fi. Dar
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
cu gângăveala, reaua-credință sau imbecilitatea lor. Și uite-așa, semidocți plini de râvnă, slugoi înnăscuți, prostovani cu urechi clăpăuge, demoazele siliconate ajung să dea tonul gustului și tonul gândirii în scumpa noastră patrie! Dacă ruptura schizoidă între ce scrii ca "jurnalist independent" și ce publici ca director de ziar a devenit o cutumă ce nu pare să mai supere pe nimeni, turul al doilea al alegerilor locale a arătat și o latură odioasă. Dacă în situația descrisă mai sus redactorii îți
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
transformarea ireversibilă a țării într-un țărm pustiu, într-o Sahară ale cărei oaze ar fi palatele baronilor și casele de odihnă ale șefilor de la centru. Cu ce încredere să mai deschid astfel de ziare? Ce să mai sper de la jurnaliștii în al căror cuvânt credeam? Că nu mai există nici un fel de speranță în România? Că talentații editorialiști care țin predici grele de învățăminte etice nu sunt decât niște farsori? Că am greșit firma? Că îmi imaginam că deschid un
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
crescuseră niște urechi gigantice, neputând ține doar pentru sine taina urechilor de măgar monarhice, bărbierul a făcut o gaură în pământ și a rostit acolo infamantul adevăr. Pesedeii nu se mai complică cu săparea gropilor (decât, eventual, pentru adversarii și jurnaliștii incomozi). Pentru ei, aroganța de mahala și lăudăroșenia de neam-prost fac parte din job-description-ul impus de partid. Nu e o întâmplare că unii dintre ei sunt alintați cu numele de baron, și nu de sculer-matrițer, încărcător-descărcător sau alte denumiri consonante
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
dumnealui un interviu în "90 lui I. Iliescu. Fiind certat rău de tot de Goma, de la Paris, că a scris despre Iliescu că e Om mare (cu majusculă). Vădit încurcat, N.M. mărturisește sincer în fața moderatorului perplex că dânsul e un jurnalist fără pretenții, ce se pierde înaintea Autorității, nu ca ziarista O. Falacci, neavând tupeul necesar. Și se apără zicând că asta a spus-o... și ezită, moderatorul insistă, iar invitatul, cu o mică pauză... expiră sfios,... numele meu. Că, adică
Zguduitura ori șocul – note 1944 – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12757_a_14082]
-
-o... și ezită, moderatorul insistă, iar invitatul, cu o mică pauză... expiră sfios,... numele meu. Că, adică, eu aș fi fost admiratorul lui Iliescu, - marele Iliescu! Eu!... N.M. se vede că nu citește Cotidianul. E, așadar, o fantezie de-a... jurnalistului, ca să scape probabil de gura parizianului. Din gura mea, nu putea să iasă așa ceva! Prin urmare, pisica, aruncată peste gard, o restitui onorabilului, cu o veche amiciție, plus prețuirea mea de totdeauna, criticului, nu și politicianului. Care, în plină campanie
Zguduitura ori șocul – note 1944 – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12757_a_14082]
-
nu au citit-o. Alții se plîng că nu merită să sacrifice atîția bani spre a o cumpăra, întrucît cartea nu ar face decît să redea viziunea lui Ion Iliescu despre istoria politică din ultimii 50 de ani. Din partea unor jurnaliști în căutare de revelații spctaculoase, asemenea atitudini nu mă miră și chiar le pot pricepe. Nu înțeleg însă cum pot scrie lucruri similare unii cercetători și analiști profesioniști. Biografia politică a lui Ion Iliescu face parte din istoria românească și
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
milioane de dolari, obținuți din publicarea unor cărți - Stupid White Men ("Albi proști") și Dude, Where's My Country? ("Gagiule, unde e țara mea?") -, Moore nu se sfiește să afișeze el însuși un rasism de cea mai respingătoare formulă. Un jurnalist de la ziarul britanic "The Observer" citează o declarație privitoare la momentul de maxim tragism din istoria americană recentă: "Dacă pasagerii din 11 Septembrie ar fi fost negri, ei ar fi luptat fără îndoială cu pirații aerului, dar albii răzgâiați erau
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
un fel de desperados sud-americani ce extermină băștinașii din junglă. Dac-ar fi adevărat, acest lucru ar fi extrem de periculos nu doar pentru America, dar și pentru întreaga civilizație planetară. În cel mai pur stil al filmelor de propagandă sovietice (jurnaliștii au făcut, de altfel, trimiteri la "arta montajului" a lui Eisenstein din peliculele puse în slujba lui Stalin, după cum ovațiile de la Cannes au fost descrise ca având aceeași sorginte - "Ca pe vremea Tătucului, cei prezenți continuau să aplaude, fiecare, înspăimântat
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
-și ceară scuze, invocînd situația dramatică în care se află, de a trebui să asigure cadrul pentru o mare manifestare internațională, și, simultan, de a permite unui conflict național să se exprime! în ce an au mai fost molestați diverși jurnaliști, dacă au avut imprudența să se apropie de locul încăierării dintre forțele de ordine și sindicaliștii din industria spectacolului cu statut de salariați temporar? Acum, intermitenții au încercat să ocupe un cinematograf din oraș și să boicoteze o proiecție pentru
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
e limpede. Un soldat obligat să asculte, la milimetru, ordinele superiorului. Așa se explică scoaterea sa la bătaie în ultimul loc din lume în care el ar fi avut cea mai mică șansă: Primăria Bucureștiului. Pe lângă speculațiile făcute deja de jurnaliști (c-ar fi un șah la Năstase, care, de-acum, va fi obligat să candideze la președinție, ș.a.m.d.), aruncarea lui în luptă are o conotație limpede: în materie de cadre, PSD-ul stă catastrofal. După cincisprezece ani de
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]