1,485 matches
-
noțiuni filosofice 4. Metafizică și religie, Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica În pregătire: Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai Androne 1 Această secțiune a lucrării este o versiune revizuită și completată a primei secțiuni a studiului meu "Dispute actuale în privința dreptății (re)distributive", Symposion, III, 2
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
după 1917 (comunismul înseamnă cuvintele lui Marx plus electricitatea imaginilor); la Paris, în 1968, pe ziduri și la Atelier des Beaux-Arts (afișele acelea sunt acum colecționate). Liturghie, agitprop sau marketing regăsim imaginea în fiecare epocă a propagandei sociale, în rolul kantian al schematismului transcendental. Traducând ideea abstractă în dat sensibil, ea face conceptul motor, principiul dinamic. Imageria este instrumentul preferat al mitului mobilizator. Chiar și o hotărâre atât de simbolizantă, elitistă și "iudaizantă" precum cultul Rațiunii sau al Ființei Supreme, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fantezie revelatoare chiar a acestor diferențe, pentru a înțelege mai bine ce s-a câștigat și ce s-a pierdut în ultimele două secole. Gest profanator. În primul rând pentru filosofii artei, care au un respect deosebit pentru această scriere kantiană. Spre deosebire de Critica rațiunii pure în domeniul științific și de Metafizica moravurilor în morală, ea rămâne în acest câmp referința majoră. Esteticile au strania facultate de a supraviețui tipului de artă care le-a suscitat. Este singurul domeniu unde comentariul devine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din artă un mijloc de cunoaștere, după moda exaltată a căutătorilor altei lumii, specific germană, în stil romantic; niciun mijloc de educare, în felul mai prozaic al învățătorilor poporului, în stil iacobin sau bolșevic: dublă negație care dă originalitatea operei kantiene față de cele care au precedat-o sau au urmat-o. Inconvenientul este însă evacuarea totală a lucrurilor însele. Din fericire, Frumosul nu este nicio metafizică, nicio morală; din nefericire, astfel subiectivat, el pierde pe parcurs orice realitate fizică. Desigur, Frumosul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Frumosul despre care e vorba aici nu este cel pe care îl fabrică artistul, ci acela care-l satisface pe omul de gust. Ni se propune o estetică a receptării, nu a creației: arta din perspectiva vizitatorului. Dar, așa cum morala kantiană are mâinile curate fiindcă nu are mâini, spectatorul ei speculativ nu are nici ochi, nici corp. Ceea ce nu e rău, fiindcă nu este nimic de văzut. În afară de inevitabilul dorifor al lui Policlet, nu vom găsi aici nicio aluzie la vreo
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
după cuvintele lui Antoine Hennion, "să repopuleze lumea analizelor artei": tot acest joc între purtătorii cererii (mediul pieței), modelatorii ofertei (mediul profesional) și interfețele lor (mediul amatorilor)53. Indiferența Frumosului pentru aplicațiile lui (arhitectură, pictură, gravură, horticultură etc.). Poate formalismul kantian, care restrânge creația la logica ei internă, făcând abstracție de arte, genuri și opere, se întâlnește cu formalismul invenției contemporane, și ea repliată în "jocuri de limbaj" omogenizate. Dar codul de apreciere propus de acest formalism dejoacă aducerile la zi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Descartes sunt în număr de trei: intuiția, deducția și inducția. Intuiția poate fi privită ca cel mai controversat dintre instrumente pentru că ea este o formă de "cunoaștere de-a gata". Aici putem vorbi despre o formă de apriorism în sens kantian, dar argumentele și construcția carteziană nu este mulțumitoare. "Înțeleg prin intuiție nu acea impresie nesigură pe care o dau simțurile, nici judecata înșelătoare pe care o alcătuiește, nu întotdeauna în chip fericit, imaginația, ci aflarea de către inteligența pură și adâncită
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Gabriel Pârvu • Dreptate distributivă și sănătate în filosofia contemporană, Loredana Huzum • Dreptatea ca libertate. Locke și problema dreptului natural, Gabriela Rățulea • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofia sistemelor normative. Dreptul și morala, Raluca Mureșan • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac 1 Jean Jeaques Wunenburger, Philososphie des images, PUF, Paris 2001. 2 Amos Funkenstein în Teologie și imaginație științifică, Editura Humanitas, București, 1998. 3 Folosim termenul i-mediat pentru a descrie ceea ce în
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac 1 Jean Jeaques Wunenburger, Philososphie des images, PUF, Paris 2001. 2 Amos Funkenstein în Teologie și imaginație științifică, Editura Humanitas, București, 1998. 3 Folosim termenul i-mediat pentru a descrie ceea ce în mod normal știința numește
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
etica pe care a dezvoltat-o Aristotel prin virtuți. Sugestia lui Nietzsche ca omul să se plaseze „dincolo de bine și de rău” era o invitație la creativitate și afirmare nețărmurită a celor capabili, care nu se mai împiedică de noțiunea kantiană a demnității omului și nici de ponderea pe care o pretind virtuțile lui Aristotel. Omul puternic și creator are de partea sa adevărul și dreptatea. Prin aceasta însă dispare și valoarea diferențiatoare a virtuților și a trăsăturilor de caracter, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ca o emergență a societăților democrate, ca o constantă și o măsură a acestora. Mounier a scris și un Tratat despre caracter, în care istoria caracteriologiei e doar amintită, iar specificul acesteia e tratat superficial, în pofida titlului. Personalismul și tradiția kantiană au avut o importantă contribuție la redactarea Declarației Universale a Drepturilor Omului, în care referințele la respectarea demnității persoanei revin la tot pasul. Personalismul european a pierdut în ultimele decenii din importanța pe care a avut-o timp de mai
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
umanității, conducând la principiul respectului pentru ființa umană în general, care este și în zilele noastre baza atitudinii demne și tolerante în plan internațional exprimată în Declarația universală a drepturilor omului. Dar, la fel ca și etica creștină, formalismul moral kantian poate coborî în direcția practicilor curente doar până la un anumit nivel. În viața de zi cu zi a fiecărui om, celălalt devine - inevitabil - și mijloc pentru atingerea a diverse obiective. Stratul adânc al virtuților caracterial personale nu a fost anulat
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Câmpulung. Reflecții despre burghezie și țărănime, București, 1997; Devenirea întru ființă. Scrisori despre logica lui Hermes, introd. Sorin Lavric, București, 1998; Echilibrul spiritual, îngr. și pref. Marin Diaconu, București, 1998; 21 de conferințe radiofonice, București, 2000. Ediții: Mihai Eminescu, Lecturi kantiene. Traduceri din „Critica rațiunii pure”, cu două fragmente de Titu Maiorescu, București, 1975 (în colaborare cu Alexandru Surdu); Athanase Joja, Istoria gândirii antice, București, 1980 (în colaborare). Traduceri: H.G. Wells, Omul invizibil, București, 1935; René Descartes, Regulae ad directionem ingenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
corecte sau greșite prin ele însele și consideră că aprecierea acțiunilor se face prin prisma consecințelor acestora 20. Teoriile etice care au exercitat cea mai puternică influență în istoria filosofiei moralei în epoca modernă post-carteziană sunt kantianismul și utilitarismul. Morala kantiană dezvoltă notele specifice ale unei gândiri deontologice, fără să facă abstracție de implicările interioare care fac posibilă fericirea. Criticând hedonismul, pentru care plăcerea este determinată sensibil, și eudemonismul, pentru că depinde de o voință eteronomă, Immanuel Kant susține că acțiunile valoroase
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
în sine", care ne cere să considerăm "omenirea atât în persoana noastră, cât și în persoana altuia, întotdeauna ca scop și niciodată numai ca mijloc"23. Acest principiu reprezintă "o versiune extrem de articulată a cerinței respectului pentru individ"24. Teoria kantiană a datoriei distinge între datoriile față de sine și față de alții, care la rândul lor pot fi datorii perfecte și imperfecte. Datoriile perfecte sunt complete, adică nu admit nicio excepție în favoarea înclinației, și sunt valabile pentru toți agenții în toate acțiunile
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
mai cunoscută critică la adresa eticii kantiene se referă la formalismul exagerat și la lipsa de substanță a imperativului categoric. Singura condiție impusă maximelor universale este ca principiile noastre fundamentale să fie adoptate de toată lumea. Onora O'Neill crede că teoria kantiană de universalizare se distinge de principii înrudite cum sunt prescriptivismul universal sau Regula de Aur prin două aspecte importante: în primul rând, nu se referă la dorințe sau la preferințe, chiar dacă acestea ar putea avea valoare universală și, în al
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
pe care a dat-o Kant dreptului natural l-a determinat pe G. del Vecchio să afirme că: "prin Kant, se sfârșește școala dreptului natural (Naturrecht) și începe școala dreptului rațional (Vernunftrecht): Dreptul natural devine drept rațional"106. Filosofia juridică kantiană oscilează între iusnaturalism și pozitivism, principalele idei ale pozitivismului juridic găsindu-și fundamentarea în scrierile lui Kant. 1.2.2. Pozitivismul juridic Pe parcursul istoriei sale, dreptul natural a avut mulți contestatari: în antichitate pe sofiști și epicureici, în Evul Mediu
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
atunci nu acționez din datorie. "Nu acționez din datorie atunci când sunt animat numai de filantropie sau de grija de a nu mă degrada în ochii mei. Nici un sentiment, oricât de nobil ar părea, nu determină acțiunea morală"168. Acest rigorism kantian are, cel puțin aparent, ceva dur, deoarece nu face nicio distincție între motivele superioare și cele inferioare. Morala cere depășirea oricărei pasiuni, autonomia pură. O acțiune morală se autojustifică, în sensul că voința se supune ei înseși. Dreptul ține cont
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
-se doar cu statul. Astfel, Hans Kelsen consideră că, din moment ce regula de drept a fost elaborată de stat, ea are caracter de obligativitate, iar analiza corespondenței sale cu principiile moralei este irelevantă 177. Autorul teoriei pure a dreptului urmează distincția kantiană a dreptului de morală pentru a releva specificul normelor juridice față de cele morale. Dreptul și morala sunt ordini sociale normative, dar de tip diferit. O diferențiere între drept și morală nu se poate referi la comportamentul pe care cele două
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
3.4. Relația drept-morală în gândirea juridică românească Gândirea juridică românească a cunoscut o puternică efervescență în perioada interbelică, două personalități de marcă lăsând-și amprenta asupra dezvoltării ulterioare a acesteia: Mircea Djuvara și Eugeniu Speranția. Bun adept al sintezei kantiene, Mircea Djuvara a susținut existența unei strânse conexiuni între drept și morală, iar E. Speranția a arătat că, deși sunt domenii diferite, dreptul nu se poate îndepărta niciodată de morală. Grupul moralei și al dreptului se prezintă ca un tot
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
care au menirea de a asigura egalitate de tratament pentru toți indivizii. Pentru Rawls indivizii contează din punct de vedere moral nu pentru că își pot face bine sau rău unul altuia, ci pentru că sunt "scopuri în sine". Potrivit acestui principiu kantian fiecare persoană contează și are dreptul la tratament egal. Pentru a asigura tuturor un tratament egal, fiecare persoană trebuie să ia în calcul nevoile celorlalți considerați "indivizi liberi și egali". Dar în realitate, contractele nu se încheie între indivizi liberi
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sancțiunea morală se situează la nivelul conștiinței individuale (regret, căință, remușcare) sau se materializează în reprobarea din partea altora, în blamul public. 2.2.2. Relația dintre trebuie și este (I) Există o tradiție în gândirea etică, inaugurată de filosofia morală kantiană și continuată de neokantieni, care conferă normelor un caracter autonom, separat de orice realitate empirică. Autonomia logică a eticii este teza potrivit căreia trebuie nu poate deriva din este sau, altfel spus, nicio concluzie morală nu poate deriva din premise
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
doi gânditori continuă să suscite un puternic interes, multe dintre ele fiind preluate de teoriile retributiviste moderne. În lucrarea sa Metafizica moravurilor, Kant aduce importante argumente în sprijinul ideii pedepsei ca retribuție, respingând totodată orice interpretare utilitaristă a acesteia. Opera kantiană referitoare la dreptul penal este susținută de două idei majore: respectarea demnității umane și principiul egalității. În ceea ce privește respectul demnității umane, trebuie amintit că, pentru Kant, întotdeauna omul trebuie considerat ca "scop în sine" și nu poate fi folosit ca instrument
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de lege și din împuternicirea cuiva de a-l constrânge pe un altul la respectarea unei obligații stabilite prin bunul său plac..." pentru că "dreptul și împuternicirea de a constrânge reprezintă deci unul și același lucru"94 . Prin urmare, în teoria kantiană nu există contradicție între noțiunile de "libertate" și "constrângere", ele fiind de fapt noțiuni complementare în justificarea conceptului de "drept", iar "pedeapsa", ca instrument de constrângere, nu se opune libertății persoanei, fără de care nu putem vorbi despre demnitatea umană 95
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]