1,882 matches
-
cuprind întoarcerile, ce pot fi executate pasiv, pasivo-activ și activ, pacientul fiind plasat în poziții de decubit dorsal, ventral sau lateral. Deplasarea laterală în pat se realizează activ de către pacient, dar sunt situații când terapetul intervine pentru a acorda ajutor (kinetoterapeutul plasat în lateral, cu picioarele în fandare anterioară către direcția de deplasare a pacientului; execută priza cu o mână sub cap, iar cu cealaltă sub spațiul popliteu pentru tragerea pacientului spre marginea patului). Ridicarea și deplasarea prin tracțiune - pacientul, din
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a pacientului; execută priza cu o mână sub cap, iar cu cealaltă sub spațiul popliteu pentru tragerea pacientului spre marginea patului). Ridicarea și deplasarea prin tracțiune - pacientul, din decubit dorsal, cu gambele flectate și tălpile pe pat, îl cuprinde pe kinetoterapeut cu un braț pe sub umăr, iar cu celălalt peste umăr, cu degetele încleștate; prin tracțiune în brațe și prin sprijinirea capului de către kinetoterapeut, pacientul trece în poziția de așezat. Ridicarea în stând - pacientul este culcat lateral pe partea afectată, la
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
deplasarea prin tracțiune - pacientul, din decubit dorsal, cu gambele flectate și tălpile pe pat, îl cuprinde pe kinetoterapeut cu un braț pe sub umăr, iar cu celălalt peste umăr, cu degetele încleștate; prin tracțiune în brațe și prin sprijinirea capului de către kinetoterapeut, pacientul trece în poziția de așezat. Ridicarea în stând - pacientul este culcat lateral pe partea afectată, la marginea patului, cu genunchii scoși în afara patului, iar cu laba piciorului sănătos plasată sub glezna piciorului afectat; kinetoterapeutul este plasat în față, în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și prin sprijinirea capului de către kinetoterapeut, pacientul trece în poziția de așezat. Ridicarea în stând - pacientul este culcat lateral pe partea afectată, la marginea patului, cu genunchii scoși în afara patului, iar cu laba piciorului sănătos plasată sub glezna piciorului afectat; kinetoterapeutul este plasat în față, în fandare laterală, cuprinde cu o mână umărul hemiplegic, cât mai adânc posibil, cu cealaltă apucă coapsa aproape de spațiul popliteu, iar la comanda „și” pacientul deplasează picioarele spre în afara patului, concomitent cu împingerea în membrul sănătos
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în fandare laterală, cuprinde cu o mână umărul hemiplegic, cât mai adânc posibil, cu cealaltă apucă coapsa aproape de spațiul popliteu, iar la comanda „și” pacientul deplasează picioarele spre în afara patului, concomitent cu împingerea în membrul sănătos, fiind ajutat și de către kinetoterapeut. Câteva manevre prezentate: întoarcere din decubit dorsal în decubit lateral (fig. 62); întoarcere din decubit ventral în decubit dorsal (fig. 63); deplasare laterală pasivă (fig. 64); ridicarea și deplasarea prin tracțiune (fig. 65); ridicarea și deplasarea cu ajutor simplu (fig
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
scopul de a mobiliza articulația afectată. Tehnica unei manipulări are momente precise, cum ar fi: segmentul de manipulat trebuie poziționat la început în așa fel încât să permită utilizarea manipulării; din acest moment, cu musculatura relaxată, segmentul este mișcat de către kinetoterapeut până la limita maximă permisă de direcția de mișcare. Manipularea are trei momente precise: punerea în poziție, punerea în tensiune și impulsul manipulativ. Sunt utilizate două procedee de manipulare: manevrele prin care terapeutul execută îndoiri și întinderi la nivelul unei articulații
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
la bază două reguli: „non-durerea” și „mișcările contrare”; sensul mișcării este opus direcției blocate și dureroase. La nivelul rahisului, din punct de vedere tehnic, manipulările sunt de trei feluri: manipulări directe - pacientului aflat în decubit ventral i se aplică de către kinetoterapeut, cu mâna, presiuni directe pe apofizele transversale, urmate de o relaxare rapidă; manipulări indirecte - se recurge la mișcări și presiuni pe segmentele vecine coloanei, pentru ca prin intermediul lor să se creeze manipularea vertebrală; manipulări semiindirecte, adică mișcări globale realizate la distanță
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
La un bolnav se testează: memoria de lungă durată (data și locul nașterii, vârsta, domiciliul, locurile de muncă, să spună alfabetul, cântece din copilărie); memoria de scurtă durată (domiciliul actual, de cât timp este în spital, numele doctorului și al kinetoterapeutului care au grijă de el); memoria imediată (i se cere să memoreze trei cuvinte și să le repete mai târziu). MEMORIE MOTRICĂ (engl. motric memory) - Capacitatea individului de amintire și reproducere a mișcării învățate; este importantă în însușirea și reproducerea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
lungimea și calitatea bontului, de forța musculară restantă și de mobilitatea articulară. Procesul de recuperare, după amputare, își propune următoarele obiective: maturizarea rapidă a bontului, dezvoltarea forței membrelor superioare, dezvoltarea simțului de echilibru, exersarea căderii și ridicării și reeducarea mersului. Kinetoterapeutul trebuie să-și orienteze atenția asupra următoarelor cerințe: să asigure o cooperare efectivă din partea pacientului, manifestată prin concentrare și mobilizare pentru îndeplinirea obiectivelor din planul terapeutic; să alcătuiască un program corespunzător stadiului de evoluție a bolii, dar și particularităților psihice
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
vor fi incluse acele acte motrice care sunt în acord cu restantul funcțional; selecționarea sistemului de mijloace și metode corespunzătoare particularităților individuale ale pacientului. Învățarea mișcărilor de substituție parcurge patru stadii: învățarea dirijată se bazează pe mișcările pasive conduse de către kinetoterapeut (se solicită pacientului să perceapă fiecare moment al mișcărilor, să înțeleagă și să pătrundă mecanismul de bază); învățarea adaptativă - prin repetarea mișcărilor pasive, pacientul se obișnuiește cu structura noilor mișcări, formându-și o reprezentare corectă asupra modului în care va
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în interrelația dintre postură și mișcare, în toate situațiile de viață (Sbenghe, 1996). MIȘCĂRI INVOLUNTARE (engl. unconscious movements) - Contracții involuntare ale musculaturii voluntare ce sunt considerate ca fiind simptome sau semne, și nicidecum entități morbide. Atunci când apar, se notează de către kinetoterapeut următoarele: localizarea, în sensul părții de corp afectate; distribuția musculară, în sensul că este afectată o parte de mușchi, mușchiul în întregime, dacă este cuprinsă și articulația; se urmărește ritmicitatea, regularitatea, recurența; viteza și frecvența mișcărilor; amplitudinea și relația cu
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Mobilizarea autopasivă este realizată de însuși subiectul în cauză, prin intermediul segmentului valid; la fel și mobilizarea activă realizată de subiect prin forțe proprii (Șdic, 1982). MOBILIZARE ACTIVĂ PRIN MECANOTERAPIE - Aplicarea acestui procedeu metodic este posibilă numai în condițiile în care kinetoterapeutul respectă - după Plas și Hagron (2001) - următoarele reguli: a) cunoașterea subiectului, sub raportul capacității de adaptare la solicitări; b) stabilirea scopului vizează fie întreținerea, fie fortificarea musculară; c) respectarea regulilor activității musculare: să identifice poziția cea mai favorabilă, să aleagă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
capacității funcționale a articulației ce urmează a fi mobilizată. Parametrii de care trebuie să se țină seama sunt: a) poziția corpului - să permită starea de relaxare și să ofere posibilitatea de prelucrare fără a solicita efort din partea pacientului; b) poziția kinetoterapeutului - să se plaseze în raport cu partea ce urmează a fi mobilizată, cât mai aproape, să aibă stabilitate și o poziție de lucru corectă; c) pregătirea regiunii de mobilizat - se recomandă ca în condițiile unor tulburări trofice sau circulatorii să se aplice
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se cunoască bine mecanica articulară, pentru a executa corect amplitudinile și direcțiile de mișcare, precum și pentru a utiliza „mișcări asociate de facilitare”; să se asigure o poziție corectă a corpului și segmentului de mobilizat, precum și prize și contraprize corecte ale kinetoterapeutului; mișcarea să fie analitică; mobilizarea să nu provoace dureri, pentru a nu declanșa „reflexe de apărare”; pregătirea prin căldură și masaj a țesuturilor; mobilizarea pasivă trebuie să fie adaptată scopului urmărit. Tehnica de aplicare a mobilizărilor pasive este în funcție de scopul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
segmentar, poziționând pacientul după cum urmează: pentru membrele inferioare, relaxarea se obține prin flexia capului (bărbia în piept), concomitent cu flectarea brațelor pe torace; pentru membrele superioare, relaxarea se obține prin flexia puternică a picioarelor, ce vor fi așezate pe abdomenul kinetoterapeutului; spasticitatea crescută numai de o singură parte a corpului este combătută sau mult atenuată prin rotirea capului în partea opusă. Pentru relaxare, în general, se pot utiliza cu bune rezultate și pozițiile reflex-inhibitoare, cum ar fi: poziția fetală, legănarea copilului
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
capului în partea opusă. Pentru relaxare, în general, se pot utiliza cu bune rezultate și pozițiile reflex-inhibitoare, cum ar fi: poziția fetală, legănarea copilului cu capul în jos sau tapotament ușor pe tălpile picioarelor. Regulile pe care se clădește relația kinetoterapeutului cu copilul sunt: să cunoască precis diagnosticul stabilit de medic; să înceapă programul recuperator numai după ce copilul este pregătit să facă față cerințelor; să aprecieze corect posibilitățile și limitele copilului; amplitudinea mișcării este tatonată la fiecare lecție, pentru a nu
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
consecința unei activități voluntare, automate sau reflexe. Aprecierea nivelului motilității active (voluntare) se face prin urmărirea modului în care copilul execută mișcările: dacă sunt efectuate conștient, sens în care se solicită să execute o mișcare împotriva unei rezistențe opuse de kinetoterapeut; rezistă la acțiunile terapeutului de a mișca unele părți fixe ale corpului; urmărește cum stă pe scaun sau întins în pat - în acest sens, se observă amplitudinea, viteza și forța musculară cu care sunt efectuate mișcările. Se aplică acest procedeu
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
vertebrale, fără însă a urmări tonifierea musculară (musculatura care susține coloana vertebrală se clasifică în longitudinală - superficială și profundă - și transversală). Scolioza reprezintă, în opinia autoarei, consecința slăbiciunii mușchilor transversali din concavitate. Metoda reprezintă o înșiruire de exerciții asistate de kinetoterapeut care întăresc mușchii afectați. Fiecare exercițiu se repetă de câteva ori, seria putându-se repeta dacă bolnavul nu obosește, iar ședința durează 40 de minute. Sunt indicate pozițiile precise de plecare, urmând ca aplicarea metodei să înceapă cu o contracție
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sensul corectării unui deficit motor instalat. În practica kinetoterapeutică, mâna posttraumatică prezintă un interes deosebit, urmată de mâna reumatică și de cea neurologică. Aspectele legate de malformațiile congenitale sunt cazuri „unicat”, a căror rezolvare trebuie să intre și în preocupările kinetoterapeutului. În trisomia 21 (sindromul Langdon Down), copilul prezintă o mână scurtă (cu degetele în trident), moale și lată. În aberațiile cromozomiale (cromozomul 18 suplimentar), mâna prezintă indexul înclinat cubital prin încrucișarea mediusului, iar celelalte degete sunt în flexie. Malformațiile congenitale
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Tipuri de plăgi: plagă atonă, fără tendință de cicatrizare; plagă contuză, cu marginea neregulată; plagă împușcată, produsă de o armă de foc; plagă înțepată, întâlnită frecvent la nivelul degetelor și mâinilor mai ales la pesoanele care lucrează cu obiecte ascuțite. Kinetoterapeutul trebuie să acorde atenție deosebită pacienților care prezintă unele plăgi, cu scopul de a proteja atât pacientul, cât și pe sine. PLEUREZIE (< fr. pleurésie, cf. lat. pleurisis) - Inflamația acută sau cronică a pleurei, ca urmare a unei infecții provenind de la
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
unui membru sau a unui segment al acestuia, în condițiile în care se urmărește obținerea flexiei segmentului respectiv; greutatea pacientului în ortostatism, pentru a obține recuperarea flexiei dorsale a articulației tibiotarsiene; o greutate exterioară, prin intermediul unui montaj de scripeți; mâna kinetoterapeutului, ce are ca particularitate faptul că poate fi dozată, modelată și reluată la intervale precise de timp (Șdic, 1982). POTENȚIAL (< fr. potentiel, lat. potentialis) - În domeniul psihologic, denumește ansamblul de însușiri, calități, aptitudini ale unei persoane care există în mod
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se face pe genunchi și vârful picioarelor); decubit (culcat), ce poate fi dorsal lateral sau ventral (facial); atârnat (corpul este menținut de către brațe, fără a atinge solul). POZIȚIONARE (de la poziție < fr. position, lat. positio, -onis, germ. Position) - Acțiunea prin care kinetoterapeutul asigură pacientului un aliniament corespunzător al corpului și segmentelor, pentru a reuși să-și îndeplinească planul terapeutic propus. În unele situații, pacientul nu poate adopta o poziție adecvată, ceea ce-l determină pe kinetoterapeut să acționeze pentru poziționarea corpului și segmentelor
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
positio, -onis, germ. Position) - Acțiunea prin care kinetoterapeutul asigură pacientului un aliniament corespunzător al corpului și segmentelor, pentru a reuși să-și îndeplinească planul terapeutic propus. În unele situații, pacientul nu poate adopta o poziție adecvată, ceea ce-l determină pe kinetoterapeut să acționeze pentru poziționarea corpului și segmentelor sale, în funcție de structura motrică planificată. În procesul de recuperare, poziționarea asigură: mobilizarea corectă a segmentelor afectate, combaterea pozițiilor vicioase și formarea reprezentării corecte despre mișcare. După Albu, Albu, Petcu (2001), poziționarea include în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de folosire); supravegherea poziționării corecte a corpului, pentru a evita complicațiile, dar și pentru a se asigura desfășurarea corectă a unor activități; stabilirea unui program corespunzător de lucru, în care să alterneze efortul cu odihna. Aceste obiective îl orientează pe kinetoterapeut în utilizarea sistemului de mijloace, pasive sau active, pentru mobilizarea segmentelor corporale. Mobilizările pasive permit evitarea riscului de pierdere a funcției. În acest sens, trebuie avute în vedere următoarele aspecte: să fie bine cunoscută starea generală a pacientului; în timpul acțiunii
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
aproape dispărute ca o consecință a unor procese patologice, boli sau traumatisme. Sistemul de mijloace utilizat cuprinde sfera kinetoterapiei, dar și mijloacele fizioterapiei. Activitatea complexă de recuperare trebuie concepută ca un proces unitar ce se realizează prin intermediul măsurilor medicale, psihopedagogice, kinetoterapeut ice și socioprofesionale, utilizate în etape bine conturate, a căror pondere depinde de etapa procesului de reabilitare. După C. Enăchescu (1996), aplicarea tratamentului impune respectarea unor factori de importanță majoră. Factori legați de persoana bolnavului - trebuie avut în vedere faptul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]