306 matches
-
Meir să demisioneze. În iulie 1976, trupele de comando israeliene au efectuat o misiune îndrazneață, care a reușit salvarea a 95 de ostatici, care erau deținuți de către gherilele Organizației pentru Eliberarea Palestinei la Aeroportul Internațional Entebbe aproape de Kampala, Uganda. Alegerile Knesset-ului din 1977 au marcat un punct de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist. Mai târziu în același an, președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist. Mai târziu în același an, președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o călătorie în Israel și a vorbit în fața Knesset-ului în ceea ce a fost prima recunoaștere a Israelului de către un șef de stat arab. În cei doi ani care au urmat, Sadat și Menahem Begin au semnat Acordurile de la Camp David (1978) și Tratatul de Pace Israel-Egipt (1979). Israelul
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
susținut de o majoritate parlamentară devine prim-ministru, de obicei, aceasta este președintele celui mai mare partid. Prim-ministrul este șeful guvernului și șef de cabinet. Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri, cunoscut sub numele de Knesset. Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice, cu un prag electoral de 2%, care, în practică, a dus la guvernele de coaliție. Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani, dar coalițiile instabile
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
devine prim-ministru, de obicei, aceasta este președintele celui mai mare partid. Prim-ministrul este șeful guvernului și șef de cabinet. Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri, cunoscut sub numele de Knesset. Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice, cu un prag electoral de 2%, care, în practică, a dus la guvernele de coaliție. Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani, dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice, cu un prag electoral de 2%, care, în practică, a dus la guvernele de coaliție. Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani, dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme. Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă. În 2003, Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi. Președintele Israelului este șeful statului, cu atribuții limitate și
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
guvernele de coaliție. Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani, dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme. Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă. În 2003, Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi. Președintele Israelului este șeful statului, cu atribuții limitate și în mare parte ceremoniale. Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice. Sistemul juridic al Israelului combină trei
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
acuzator, unde părțile în cauza aduc probe în fața instanței. Cazurile Curții sunt decise de judecători profesioniști, mai degrabă decât de jurați. Căsătoria și divorțul sunt sub jurisdicția instanțelor religioase: evreiești, musulmane, druze și creștine. Un comitet format din membri ai Knesset-ului, judecătorii Curții Supreme de Justiție, precum și membrii Israeli Bar realizează alegerea judecătorilor. Administrația instanțelor Israelului (atât instanțele de judecată „Generale” cât și a instanțelor Muncii), sunt efectuate de către administrația instanțelor, situată în Ierusalim. Atât instanțele generale, cât și cele
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
în continuare, în 1959-1965 ministru adjunct al apărării), funcție în care a jucat un rol însemnat la înființarea Campusului de cercetări nucleare de la Dimona și a Industriei aviatice israeliene. În anul 1959 a fost ales prima dată ca deputat în Knesset din partea partidului MAPAI,si de atunci a servit ca parlamentar vreme de 48 ani, atât ca reprezentant al coaliției guvernamentale, cât și al opoziției, ceea ce a fost o cifră record. Peres a fost în trecut președinte al Partidului Muncii vreme
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
Itzhak Shamir. În noiembrie 1995- mai 1996 a fost prim ministru în urmă asasinării primului ministru și colegului său de partid, Itzhak Rabin și a fost urmat de Binyamin Netanyahu, care l-a învins în alegerile pentru al 14-lea Knesset. Peres a servit ca ministru de externe în al doilea guvern condus de Itzhak Rabin și a fost printre promotorii „Procesului de pace de la Oslo”, o serie de contacte diplomatice între Statul Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei, care au
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
ministrul transporturilor (1970-1974), ministrul integrării imigranților (1969-1970), ministrul pentru dezvoltarea Neghevului și a Galileii (2005-2007), ministrul dezvoltării regionale (1999-2001), ministrul cultelor (1984), ministrul informațiilor și pentru legături cu Diaspora (1974). În ziua de 13 iunie 2007 a fost ales de Knesset în funcția de președinte al statului, funcție pe care a îndeplinit-o până în 2014. Shimon Peres s-a născut în 1923 sub numele Szymon Perski într- familie de evrei din târgul Wiszniew, pe atunci în Polonia, în plasă Wołożyn din
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
a obținut donații pentru construirea reactorului. Campusul de cercetare nucleară de la Dimona a început a fi construit în vremea când Shimon Peres era director general al Ministerului apărării. Apoi, în calitatea de ministru adjunct al apărării și de deputat în Knesset, Peres ar fi acționat pentru promovarea înarmării nucleare a Israelului. În cuvântări publice, Peres s-a referit la acest subiect numai în termeni voalați că "superioritate calitativa" sau "baza tehnologică" a apărării. Israelul oficial nu a confirmat niciodată deținerea de
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
va introduce acest tip de armament în regiune. La alegerile parlamentare din 3 noiembrie 1959 Peres a candidat pe locul 24 pe lista partidului Mapai condusă de premierul Ben Gurion, si a fost ales pentru prima dată ca deputat în Knesset. Admiterea să în al IV-lea Knesset a permis numirea sa ca ministru adjunct al apărării, post pe care l-a ocupat de la 21 decembrie 1959. În anii aceia s-au ascuțit conflictele dintre generații în conducerea partidului Mapai. Ben
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
regiune. La alegerile parlamentare din 3 noiembrie 1959 Peres a candidat pe locul 24 pe lista partidului Mapai condusă de premierul Ben Gurion, si a fost ales pentru prima dată ca deputat în Knesset. Admiterea să în al IV-lea Knesset a permis numirea sa ca ministru adjunct al apărării, post pe care l-a ocupat de la 21 decembrie 1959. În anii aceia s-au ascuțit conflictele dintre generații în conducerea partidului Mapai. Ben Gurion caută să cultive o pepiniera de
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
1963, a rezistat grelelor presiuni americane de a-i pune capăt. Dezvăluirile din presă au dus în Israel la o dezbatere publică în jurul înarmării nucleare. Dezbaterea era animată de „Comitetul pentru dezarmare nucleară a Orientului Mijlociu” de sub conducerea deputatului din Knesset, Eliezer Livne, si a dus la divizarea guvernului într-o tabără pro-nucleară și una antinucleara. Peres și profesorul Ernst David Bergmann, președintele Comisiei israeliene pentru energia atomică s-au aflat în tabăra pro-nucleară. Demisia lui Ben Gurion de la conducerea guvernului
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
Gurion și după scriitorul S.Izhar. Partidul Rafi s-a străduit să transmită în public o imagine tânără, tehnocrata și activistă, în contrast cu așa zisă „slăbiciune de înger” a generației mijlocii a Mapaiului. Ben Gurion speră să câștige 25 mandate în Knesset și să formeze un guvern sub conducerea să, împreună cu „tinerii” din jurul său și o parte din Mapai care se va descotorosi de potrivnicii săi. Numai că fondarea partidului Rafi era legată în ochii electoratului prea mult de scandalul din jurul „Afacerii
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
pas ieșit din comun, Yaakobi a renunțat la postul de ministru în favoarea lui Peres. Peres a fost în acest fel așezat pe locul 12 pe lista de candidați ai blocului Maarakh (Partidul Muncii+Mapam) pentru alegerile pentru al 12-lea Knesset. Între timp în urmă decesului lui Levi Eshkol în 1969, postul de prim ministru a fost preluat de Golda Meir. Ca urmare a victoriei Maarakhului în alegeri, Peres a fost cooptat în guvernul Golda Meir , mai întâi ca ministru fără
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
greșeală de cartușe trase de armă fiului său, Yoni. Peres a dezmințit că ar fi avut loc o astfel de mușamalizare. În al 16-lea guvern, creat după Războiul de Yom Kipur (1973) și după alegerile pentru al VIII-lea Knesset, unde candidase pe locul 12 pe lista Maarakhului, Peres a fost numit ministru al informației. Participarea sa la un guvern ce părea efemer, condus de Golda Mier și Moshe Dayan, care erau considerați de publicul larg răspunzători de eșecurile grave
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
Abbas, prim-miniștrii Canadei,Italiei, Ungariei, Olandei, Suediei etc președintele Dumei Ruse, vicepremierul Iordaniei, ministrul de externe al Egiptului etc. Au rostit cuvinte de despărțire președintele Israelului, Reuven Rivlin, premierul în funcție și adversarul său din trecut, Binyamin Netanyahu, presedintele Knessetului, Yuli-Yoel Edelstein, fostul președinte american Bill Clinton, presedintele în funcție al Statelor Unite, Barack Obama, scriitorul Amos Oz. este autor a 11 cărți, printre care:
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
sunt afiliate toate instituțiile de învățamânt religios ale mișcării. Israel Alter și-a pierdut soția și cei doi copii în Holocaust. În cadrul partidului Agudat Israel hasidimii Gur sunt reprezentați începând din 1948 în fracțiuni parlamentare ultraortodoxe așkenaze în parlamentul israelian Knesset și uneori participă în coalițiile guvernamentale, ca miniștri și apoi, ca miniștri adjuncți cu prerogative lărgite. În anii 1948-1952 și din nou din 2015 au acceptat să îndeplinească funcția de ministru. În anul 1948 rabinul Itzhak Meir Levin, hasid Gur
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
acceptat să îndeplinească funcția de ministru. În anul 1948 rabinul Itzhak Meir Levin, hasid Gur, fost deputat în consiliul primăriei Varșoviei și în parlamentul polonez, s-a numărat printre semnatarii declarației de independență a Israelului, a fost ales deputat în Knesset și în anii 1948-1952 a fost ministrul pentru asistența socială al Israelului în primele două cabinete Ben Gurion. În prezent, ministrul sănătății al Israelului este rabinul Yaakov Litzman, hasid Gur.În 1960-1961 rabinul Binyamin Mintz din partidul Poalei Agudat Israel
Hasidimii Gur () [Corola-website/Science/336538_a_337867]
-
(în ) (n. 1929, Buhuși, județul Bacău, România) este un politician israelian originar din România, care a deținut funcția de deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel. s-a născut în anul 1929 în orașul Buhuși din România. A emigrat în Israel în anul 1948. A activat în cadrul Armatei de Apărare a Israelului, ieșind la pensie cu gradul de maior în anul 1964
Moshe Sharoni () [Corola-website/Science/306036_a_307365]
-
de vicepreședinte al Autorității guvernamentale locale a pensionarilor din Haifa. În anul 1998, este ales ca vicepreședinte și apoi președinte interimar al Asociației Evreilor Originari din România - filiala Haifa. În aprilie 2006, Moshe Sharoni a fost ales ca deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel pe listele Partidului Pensionarilor (Gil), care a obținut 7 locuri. În această calitate, a fost lider al grupului parlamentar al Partidului Pensionarilor (Gil) din Knesset, președinte al Comitetului pentru Munca, Sănătate și Protecție Socială, membru al
Moshe Sharoni () [Corola-website/Science/306036_a_307365]
-
În aprilie 2006, Moshe Sharoni a fost ales ca deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel pe listele Partidului Pensionarilor (Gil), care a obținut 7 locuri. În această calitate, a fost lider al grupului parlamentar al Partidului Pensionarilor (Gil) din Knesset, președinte al Comitetului pentru Munca, Sănătate și Protecție Socială, membru al Comitetului pentru Locuințe, al Comitetului pentru Afaceri Externe și Apărare, al Comitetului pentru Muncitorii Străini și al Comitetului Financiar. A fost deputat în Knesset până în 2009. Moshe Sharoni este
Moshe Sharoni () [Corola-website/Science/306036_a_307365]
-
al Partidului Pensionarilor (Gil) din Knesset, președinte al Comitetului pentru Munca, Sănătate și Protecție Socială, membru al Comitetului pentru Locuințe, al Comitetului pentru Afaceri Externe și Apărare, al Comitetului pentru Muncitorii Străini și al Comitetului Financiar. A fost deputat în Knesset până în 2009. Moshe Sharoni este căsătorit și are doi copii. Fiica sa, dr. Simona Sharoni, lucrează ca Director Executiv al COPRED-PSA, Consorțiul pentru Cercetări asupra Păcii, Educației și Dezvoltării și al Asociației de Studii asupra Păcii. Pe langă limba ebraică
Moshe Sharoni () [Corola-website/Science/306036_a_307365]
-
la Sinagoga Corala din Moscova, unica sinagoga a cărei funcționare era permisă în capitala rusă. La intrarea în sinagoga, ea a fost întâmpinată și aclamata de mii de evrei entuziasmați. În 1949, Meyerson a fost aleasă că deputata în parlament - Knesset - pe lista partidului al "Mapai" (Partidul Muncitoresc din Eretz Israel),(din 1968 Partidul Muncii) unde s-a menținut până în 1974. Din 1949 până în 1956, ea a deținut diverse funcții înalte în stat. În anii 1949-1956 a ocupat postul de ministru
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]