470 matches
-
era cățelul Bobiță, motanul Negrișor și pisica birmaneză, Pițișor. Cu fiecare zi cei doi iepurași creșteau minunat, țopăiau prin locul îngrădit cu plasă de stăpână, iar blănița lor avea o strălucire aparte. Erau permanent puși pe joacă, se curățau cu lăbuțele în cap, își roteau urechiușele când în față, când în spate, ca niște antene, boticurile le mișcau cu o rapiditate de invidiat, iar din când în când, se ridicau pe piciorușele din spate de parcă voiau să se măsoare în înălțime
POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359435_a_360764]
-
seară,târziu, când asfințitul se juca cu mii de nuanțe, urechiata mergea la culcare cu sufletul plin de durere. Lipsa prietenului său era din ce în ce mai greu de suportat. Se așeza în culcușul de iarbă pregătit de stăpână, în poziție iepurească, cu lăbuțele din față întinse, iar cu cele din spate sub codiță și retrăia momentele petrecute cu Iepurilă. Părea atât de îngândurată... sau poate cugeta la viitorul ei care acum părea încărcat de singurătate. Frica aceasta părea să nu-i dea pace
POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359435_a_360764]
-
viitorul ei care acum părea încărcat de singurătate. Frica aceasta părea să nu-i dea pace și din când în când scotea câte un oftat și murmura: -De ce? De ce nu ai fugit Iepurilă? De ce te-ai lăsat prins de lăbuța neîndurătoarei pisici? Nu știai că arma noastră împotriva primejdiei este fuga? Of, sau poate nici nu te-ai ferit, convins fiind că Pițișor îți este prietenă. Așa se întâmplă când avem încredere în cine nu trebuie. Un prieten nu se
POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359435_a_360764]
-
spectacol. Era fascinat de micile vietăți și agitația lor. Dar cel mai mult îi plăcea să urmărească buburuzele. Și erau deja câteva în grădinița de flori din curtea casei. Atât de tare îl atrăgeau, încât hotărî să prindă una în lăbuța lui. Gata! a ales-o. O să se joace cu gărgărița aceea ce stă pe floarea de narcisă. Ca și cum ar fi simțit că este urmărită de ochii ageri ai motanului, aceasta își propuse să-l necăjească. Și cum se apropia motanul
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
-o. O să se joace cu gărgărița aceea ce stă pe floarea de narcisă. Ca și cum ar fi simțit că este urmărită de ochii ageri ai motanului, aceasta își propuse să-l necăjească. Și cum se apropia motanul ca să o prindă în lăbuță, cum își lua zborul spre o altă floare. Astfel că, acum era pe floarea de lalea, în minutul următor era deja pe cea de liliac. Dându-și seama că Buburuza vrea să-l supere, Zonzonel se ambiționă și mai mult
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
despre tine. Oprește-te, te rog, o clipă din zborul tău zglobiu! -Zonzonel, altul îți este gândul! Nu de admirația aripioarelor mele ești tu dornic acum, ci alte lucruri ești dispus să faci, cum ar fi... să mă prinzi în lăbuța ta! -Greșești, micuță vietate! Eu nu aș face rău niciunei insecte. Crede-mă, sunt cel mai cinstit și generos motan din câți ai cunoscut vreodată! Cum aș putea să te conving? -Păi, ar fi o soluție. Să mă lași să
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
scutură din aripi de bucurie, simțind că are un amic așa puternic, astfel că, pentru o clipă, coborî de pe spatele lui Zonzonel și se așeză înaintea sa. Motanul, care doar se prefăcuse a-i fi prieten, o și prinse în lăbuță și o strânse atât de tare, încât una din aripi aproape că i se frânse. Zadarnic se văita Buburuza, pisoiul părea că nu se înduioșează de geamătul ei. -În sfârșit, te-am prins, vietate mică! O să te închid într-o
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
secret, daca i-l împărtășești atunci când nu ai cu cine stă de vorbă. Existența ta capătă un sens, o culoare, un nou avânt, o nouă mireasma. Inconvenientul este că acestea nu vorbesc, dar își manifestă simțămintele, cu ochii, urechile, coada, lăbuțele, mustățile ș.a. Cine nu iubește un animal, nu va fi capabil să iubească nici oamenii. Creaturile fără grâi sunt și ele semne ale mărinimiei Atotputernicului. Nu s-au ivit din neant. Au fost date în mediul lor natural pentru că omul
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359205_a_360534]
-
zdravăn șira spinării. Altădată m-am lovit mai tare la genuchiul stâng că și acum calc mai blând cu stângul și ceva mai apăsat cu dreptul. Odată cu desprimăvărarea, începeau să curgă streșinile, ieșeam ca gâzele la soare să ne uscăm lăbuțele, vedeam cum se micșorează stratul de zăpadă, cum capătă o crustă care se ținea scrob dar se și înnegrea de tristețe, nu mai avea albul pur al ninsorii proaspete și înțelegeam că-și plânge apropiata dispariție și se topea văzând
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
se încolăcesc de orele mele tardive. Obedientele insomnii își avortează bocancii interogativi. Aștept trenul pe un peron căruia i-a fost amputată vitalitatea. Mă simt aidoma unui arin ce face surfing cu antetele rutinei. Trenul se aude cum își scutură lăbuțele mecanice. Îi simt coastele cum defilează pe pasarela bucolică. Stau și privesc pașii scatiilor navetiști. Privesc prin infraroșu războiul ludic, minor, din tunel. Norii joacă golf cu cârtițele. Tuia se hlizește hoțește la șinele pe care merg mușuroaiele de tinichea
AZI NORII JOACĂ GOLF CU CÂRTIȚELE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340238_a_341567]
-
să pape toată hrana. Într-o zi, îmbujorată, Merse la stăpân îndată Și îi spuse mieunat: „Câinele m-a supărat! Când merindea tu ne-ai dat-o, El pe toată-a devorat-o, Iar pe mine, sărăcuța, M-alungase cu lăbuța. Eu, atunci, m-am speriat, Am fugit de la mâncat. Te-aș ruga, dacă voiești, Separat să ne hrănești!“ Stăpânul, foarte supărat, Pe câine s-a înfuriat, Nu a mai stat a chibzui Că mâța vrea a-l păcăli. Luând pisica
AZOREL ȘI PISICA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341050_a_342379]
-
Vrabiuțele, harnice, s-au repezit să ciugulescă cele mai mărunte fărâme de mămăligă. Din ce aruncase moșul la gunoi, rămăse doar o coajă de cartof și un cotor de măr. Veverița, stând pe o ramură înaltă de pom, frecându-și lăbuțele, își făcea evaluări peste evaluări, dacă merită sau nu să-și pericliteze pielicica pentru cotorul de măr, care-i făcea cu ochiul. Oricum, ce avea ea în scorbură era mult mai prețios, dar nu-i strica un supliment, ca rezervă
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
Fâstâcit peste măsură a-ncercat să-l lămurească: Cățelușul este șchiop, nu prea vrea nici să zâmbească, Nici s-alerge, să se joace, stă mereu și meditează, Nu mănâncă, nici nu lătra, toată ziua dormitează, I s-a rupt cândva lăbuța, va fi șchiop întreaga viață. Ce-ai putea să faci cu el? Este fără de speranță. Copilașul a tăcut și din buzunarul mic A scos banii sifonați, strânși cu truda, într-un plic. Văzând omul că nu poate să-l convingă
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
drumul spre iad doar cu intenții bune este pavat. Și nu știu dacă ai văzut vreodată ce face o pisică înainte de a-și mânca șoarecele. Parcă savurează anticipat momentul și se joacă puțin cu el, rostogolindu-l de colo-colo cu lăbuțele până-l amețește, pândindu-i apoi cu capul aplecat galeș într-o parte orice urmă de mișcare, orice respirație... Cuvintele pe care Angela le spunea, la început păreau să i se desprindă cu dificultate de pe buze, alunecând lent, precum stropii
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
însă n-o mai luau în seamă. Parcă o și uitaseră. Până într-o dimineață când, intrigați de schelălăiturile ce se auzeau din curtea casei, au rămas uimiți să vadă în jurul ei trei cățeluși, trei ghemotoace negre și pufoase cu lăbuțele maronii, care se împingeau cu boticurile umede trudindu-se să-și găsească un loc cald lângă trupul mamei. Nimeni, nici măcar femeia care-i aducea mâncare, pe fugă ce-i drept, nu văzuse vreun semn care să vestească un așa eveniment
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
se facu și mai mare milă de pisoi. Luă un pai de grâu, îl bagă în cana cu lapte și îi picură câțiva stropi în botic. Pisoiul își reveni puțin și începu să lingă picăturile, apoi luă vârful paiului între lăbuțe și începu să-l sugă. Babana își dădu seama că acesta nu știe încă să mănânce ca lumea. Luă o cârpă curată o înmuie în lapte și îi dădu motănelului să sugă un colț. Din când în când mai turna
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
de un fir de iarbă Zilnic vizita gândăcelul iarba... șușoteau dezinvolt despre natură, râdeau în soare fără griji apăsătoare, până într-o zi, când el s-a agățat de firul de iarbă, care se unduia involuntar. Gândăcelul călca iarba cu lăbuțele firave, se prindea de ea, o tatona cu perișorii sensibili și se trăgea pe ea tot mai sus... firul de iarbă se înclina spre pământ, se lăsă apăsat de pașii mici, dornici de măreție... el se avânta cu putere și
GÂNDĂCELUL ÎNDRĂGOSTIT DE UN FIR DE IARBĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342539_a_343868]
-
apoi după ce toate lebedele l-au înconjurat și s-au bucurat gălăgios de venirea lui, puiul a părăsit cârdul și s-a întors la mal, la picioarele lui Nicolae și ale cățelușei, ciugulindu-i, de pantalon pe bărbat și de lăbuțe pe Molda. A ridicat gâtul și l-a scuturat în aer cu bucurie. Nicolae a înțeles mesajul: vor rămâne prieteni pentru totdeauna. În momentul când Ghețuș a plecat din nou spre apa mării, Molda porni în fugă după el spre
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
-i stric. Dau iar să plec, dar cățelușul Pe urma mea venea tiptil. Să mă conducă până-acasă Se strecura tăcut, docil. Cu ai lui ochi duioși și negri, Direct în față m-a privit Și, brusc, mi-a arătat lăbuța Unde un om rău l-a lovit. Simt inima că-mi sângerează De mila lui și mă gândesc: Oare ce vină el să aibă În ochii Tatălui Ceresc? Nevinovat e al lui suflet În trupul mic și slăbănog, Nu merită
DOI OCHI TRIȘTI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341636_a_342965]
-
puțin comentate. Președintele ne-a explicat foarte convingător de ce românul nu e bou - „Numai boul e consecvent.” Cum Dan Andronic a suferit o ruptură de menisc la genunchiul cu care ia interviuri și a fost lovit de „crampa scriitorului” la lăbuța cu care scrie „editoriale servite”, Traian Băsescu își ia singur interviuri, iar Elena Udrea nu mai semnează (și) „Dan Andronic”, ci (doar) „Ion Cristoiu”. E fascinant noul rol electoral al lui Traian Băsescu - de la populism cu damf de Vadim Tudor
Sherlock Holmes, Baba Vanga și Moș Piele () [Corola-blog/BlogPost/337725_a_339054]
-
și bine în cameră. La un moment dat, i se păru că o aude pe Molda lătrând și își puse întrebarea: “Cine dracul să apară pe o asemenea vreme vitregă?” Molda însă, lătra cu putere la ușa camerei, scormonea cu lăbuțele tocul ușii, apoi fugea spre malul lacului, într-un “du-te, vino” neîncetat. În fața bufetului strălucea un bec cu vapori de mercur, ca o stea cereasca. Când Ghiță se uită pe fereastră, văzu cursele repetate ale cățelușei. Aceasta râcâia cu
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
după ce toate lebedele l-au înconjurat manifestându-și astfel bucuria la fel de gălăgioase la vederea lui, puiul a părăsit cârdul și s-a întors la mal, la picioarele lui Ghiță și ale cățelușei, ciugulindu-i, de pantalon pe bărbat și de lăbuțe pe Molda. A ridicat gâtul și l-a scuturat în aer cu bucurie, scoțând din nou același țipăt. Moșul a înțeles mesajul: vor rămâne prieteni pentru totdeauna. În momentul când Ghețuș a plecat din nou spre apa mării, Molda porni
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
legat în fața căruții. La unele hamuri mai simple pot fi și din funie.( n.aut.)], luna și ceara mamei mele”, înjurătura sa preferată și des utilizată la supărare, mai ales că fusesem invitat expres să ies din apă, dădeam din lăbuțe pe luciul apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă pe marginea ei, aceasta s-a răsturnat și eu: bâldâbâc! în apa lacului, care era mai adâncă decât înălțimea mea. igur că am înghițit destulă apă, cât să
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
printre norii pufoși trec din când în când avioane, păsări.. Mi-am construit din nămol aproape uscat o păpușă pe care o strâng în pumni de câte ori simt nevoia.Tiberiu, fruntașul de la Galați are un cățel pe care-l strânge de lăbuțe mereu.Zice că așa își alină durerea și dorul de casă.Mai pe la ora 10 s-a plimbat un neamț printre noi, era cred că locotenent , nu le știu gradele paștele mamii lor! S-a plimbat printre noi șcrâșnind din
INGERI CAPTIVI P3 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343651_a_344980]
-
printre norii pufoși trec din când în când avioane, păsări.. Mi-am construit din nămol aproape uscat o păpușă pe care o strâng în pumni de câte ori simt nevoia.Tiberiu, fruntașul de la Galați are un cățel pe care-l strânge de lăbuțe mereu.Zice că așa își alină durerea și dorul de casă.Mai pe la ora 10 s-a plimbat un neamț printre noi, era cred că locotenent , nu le știu gradele paștele mamii lor! S-a plimbat printre noi șcrâșnind din
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]