298 matches
-
Ligii ca simbol oficial. Ziarul lui Goga, „Țara noastră”, a devenit oficiosul partidului. Goga și Cuza s-au grăbit să asocieze PNC-ul cu cauza fascistă internațională și au păstrat Lăncierii ca forță paramilitară a lor. Între 1935 și 1937, Lăncierii au fost responsabili pentru chinuirea și brutalizarea evreilor, care rivalizau cu cele comise de Garda de Fier. Nu erau neobișnuite confruntările, uneori sângeroase, între Lăncieri și unități ale Gardei de Fier. Platforma PNC-ului cuprindea și poziții antisemite care existaseră
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
fascistă internațională și au păstrat Lăncierii ca forță paramilitară a lor. Între 1935 și 1937, Lăncierii au fost responsabili pentru chinuirea și brutalizarea evreilor, care rivalizau cu cele comise de Garda de Fier. Nu erau neobișnuite confruntările, uneori sângeroase, între Lăncieri și unități ale Gardei de Fier. Platforma PNC-ului cuprindea și poziții antisemite care existaseră înainte de fuziune în platformele partidelor lui Goga și Cuza. Ei erau pro-monarhiști, dar susțineau modificarea Constituției din 1923 pentru a asigura supremația etnică românească în
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Nici Italia și Germania nu le mai oferea sprijinul lor. Dar și armonia din interiorul PNC s-a deteriorat. Cuza vroia acțiuni radicale împotriva evreilor și un ritm rapid în aderarea la Axă. În plus, cerea mână liberă pentru folosirea Lăncierilor în acțiuni de stradă contra evreilor și a Gărzii de Fier. Cuza s-a înfuriat atunci când Goga, încercând să programeze o nouă serie de alegeri, s-a opus campaniei de teroare rezultată din aceste acțiuni. El a obiectat și când
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
a demonstrat cât de puține țări erau pregătite să primească fie și un număr mic de evrei. Violența antisemită în timpul primilor doi ani de dictatură regală a fost limitată. Garda de Fier fusese dizolvată la începutul noului regim, ca și Lăncierii PNC-ului. Ministrul de Interne și ulterior primul ministru Armand Călinescu a fost în primul rând interesat să împiedice ca violența legionară să perturbe situația politică deja dificilă din țară. După ce Călinescu însuși a căzut victimă asasinilor legionari în septembrie
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
lui la Italia. Gabriele D’Annunzio a acceptat să preia conducerea expediției. Timp de trei zile, conjurații au pregătit acțiunea, în timp ce autoritățile militare au închis ochii. Pe 12 septembrie, D’Annunzio sosea la Ronchi îmbrăcat în uniformă de locotenent-colonel al lăncierilor din Novara, iar la scurt timp avea să intre în Fiume în forță. D’Annunzio a devenit „comandant al orașului Fiume”, având depline puteri. S-a înscris în fascia din Fiume, în calitate de ostaș. Totuși, a menținut legătura cu guvernul Nitti
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
vizuina ei, printre olane. Drept care m-am ridicat și m-am întors încet. Vârful unei lănci longobarde se afla la o palmă de inima mea. Un fier vechi, asemănător frunzei de salcie, și nu de laur, ca în zilele noastre. Lăncierul cu brațul ridicat și gata să lovească era un tânăr musculos, gigantic chiar și pentru un longobard. Părul bălai îi era prins într-un conci la ceafă, și ochii albaștri mă fixau nemilos. Era gol pușcă, dar n-avea nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am auzit zgomot de copite și scârțâit de roți. Anunțate de o tremurătoare geană de lumină roșiatică, s-au ivit câteva umbre de cai. Alaiul era deschis de doi purtători de torțe lungi și sfârâitoare; venea apoi un pâlc de lăncieri: însoțeau un car acoperit, cu felinare la cele patru colțuri ale platformei. Ne-am dat mai în față ca să vedem mai bine. Perdelele carului erau trase, și am izbutit să zărim o figură întunecată în interior. În lumina făcliilor am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aș vrea să te las să pleci, dar te voi Însoți o bucată de drum. Și el trebuia să ajungă la castel Înainte de căderea nopții. Pădurea lăncilor Înalte de șase metri Întoarse spatele asfințitului, pornind către răsărit. În comparație cu purtătorii lor, lăncierii din Mino păreau niște pitici fără minte. Ah, mi-a pierit toată pofta de viață. Va sosi ziua când copiii mei vor ajunge să Își cerșească viața de la nebunul ăsta! Și totuși, n-am ce face, le spuse Dosan, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Dar ar trebui să te răsplătesc și pe tine cu ceva. Ce leafă ai acum? Primesc treizeci de kan-i. — Numai atât? — E mai mult decât merit, stăpâne. — Ți-o măresc la o sută de kan-i, te transfer la regimentul de lăncieri și te pun În fruntea a treizeci de pedestrași. Tokichiro rămase tăcut. Teoretic, posturile de supraveghetor peste cărbuni și lemnele de foc, precum și de șef al lucrărilor de construcție le erau rezervate samurailor de rang Înalt. Dar prin venele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
soldat blocă lovitura cu trupul său și căzu străpuns, Înainte de a fi avut timp să ridice sabia. Celălalt sări rapid În cale, dar și el fu Înjunghiat de lancea lui Koheita, prăbușindu-se peste trupul tovarășului său. — Stai! Unde fugi? Lăncierul iute ca fulgerul se luă după Yoshimoto, care alerga În jurul trunchiului unui brad. Aici sunt! Cu sabia pregătită, Yoshimoto Îl privi crunt pe Koheita. Lancea lui Koheita se repezi, lovindu-i flancul armurii. Însă platoșa era bine călită și rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la Okehazama. — Cu tot respectul, stăpâne, nici nu mai părea să fie om, ci o Încarnare a zeului războiului. — Și totuși, cu toții am luptat bine Împreună, nu-i așa? Erai În regimentul arcașilor, dar În ziua aceea ai fost printre lăncieri, așa e? — Este adevărat, stăpâne. — Ai participat la atacul asupra cartierului general al clanului Imagawa? Când, În sfârșit, am luat cu asalt colina, lupta a devenit atât de Încurcată, Încât nici nu mai puteam distinge prietenii de dușmani. Dar, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
a fost ceva prea important. După aceea, mirele fu gătit cu un kimono ceremonial și i se Înmână un evantai. Luna strălucea limpede pe cerul serii de toamnă timpurie, iar torțele ardeau luminoase, la intrare. În fruntea procesiunii mergeau doi lăncieri și un cal fără călăreț. Îi urmau trei făclieri, apoi mirele, cu sandale noi. Nu aveau mobilier nupțial luxos, precum scrinurile cu intarsii, paravanele pliante sau mobilă chinezească, dar aveau un cufăr pentru armură și o ladă pentru haine. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mult. — Nu-i subestima, spuse Ieyasu, intrând În pădurea de pe malul râului. Acolo se aflau propriile lui trupe tăcute, floarea armatei lui Nobunaga. În pădure domnea o dezolare totală. Soldații se răspândiseră Într-o linie de foc, ghemuiți În iarbă. Lăncierii Își strângeau În mâini armele, privind spre râu, unde nu se mișca nimic Încă. Îi aștepta viața sau moartea? Ochii soldaților străluceau. Neatinși de viață sau de moarte, Își imaginau, În tăcere, deznodământul bătăliei. Nici unul nu părea Încrezător că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fiul lui Sakai, Kyuzo, se repezi În toiul luptei. Fu răsplătit cu o moarte glorioasă În bătălie, Împreună cu peste o sută de oameni de-ai săi. Cu o forță imparabilă, soldații lui Tamba sparseră a treia linie a clanului Oda. Lăncierii lui Ikeda Își pregătiră lăncile, Încercând să oprească năvala inamică, dar fără nici un rezultat. Îi venise rândul lui Hideyoshi să se mire. Acesta Îi murmură lui Hanbei: — Ai mai văzut niște oameni atât de impozanți? Însă nici chiar Hanbei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Tokugawa se Învârti ca o roată uriașă, menținându-și formația aripă-de-barză, și se dispuse În fața inamicului ca un stăvilar omenesc. Praful sârnit de cele două armate Întuneca văzduhul. Numai lăncile lucind În soarele la asfințit sclipeau În tenebre. Corpul de lăncieri din Kai și cel din Mikawa avansaseră În primele linii, stând acum față În față. Când fiecare tabără scotea câte un strigăt de război, cealaltă răspundea - aproape ca un ecou. Pe măsură ce norii de praf se așezau, cele două tabere Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Întăririle din clanul Oda. Tadatsugu, În șa, țistuia din limbă, nemulțumit. Ploaia de pietre prăvălită asupra lui dinspre prima linie a armatei din Kai Îi lovea calul, Înnebunindu-l. Și nu numai calul său. Animalele călăreților care așteptau momentul Înapoia lăncierilor Începură să se cabreze, cuprinși de o asemenea panică, Încât sparseră formația. Lăncierii așteptau ordinele lui Tadatsugu, care Îi ținuse În loc cu strigăte răgușite: — Nu Încă! Așteptați să dau ordin! Aruncătorii cu praștia din linia Întâi a inamicului jucaseră rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pietre prăvălită asupra lui dinspre prima linie a armatei din Kai Îi lovea calul, Înnebunindu-l. Și nu numai calul său. Animalele călăreților care așteptau momentul Înapoia lăncierilor Începură să se cabreze, cuprinși de o asemenea panică, Încât sparseră formația. Lăncierii așteptau ordinele lui Tadatsugu, care Îi ținuse În loc cu strigăte răgușite: — Nu Încă! Așteptați să dau ordin! Aruncătorii cu praștia din linia Întâi a inamicului jucaseră rolul de pionieri, deschizând o cale de atac pentru forța principală. Prin urmare, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
burtă. Ofițerii săriră din șa Înainte de a cădea caii și o luară la fugă Împreună cu oamenii lor, călcând În picioare trupurile camarazilor doborâți. — Înapoi! ordonă comandantul trăgătorilor Takeda. Pușcașii se retraseră imediat. Rămânând pe loc, ar fi fost spulberați de lăncierii Oda, care atacau. Cu boturile cailor aliniate, corpul Yamagata, floarea provinciei Kai, galopa calm și demn, urmat imediat de corpul Obata. În câteva minute, blocară linia lui Sakai Tadatsugu. Din rândurile armatei Kai se ridicară strigăte mândre de victorie când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Își desfăceau rândurile, fiind Înlocuiți rapid de a treia grupă. Astfel, intervalul pe care-l aștepta inamicul nu apărea deloc, pe tot parcursul luptei. De asemenea, palisada avea deschizături, din loc În loc. Măsurând perioadele dintre valurile de atac, corpurile de lăncieri ale clanurilor Oda și Tokugawa țâșneau de după palisadă și loveau rapid ambele aripi ale armatei din Kai. Obstrucționați de palisada protectoare și de Împușcături, soldații din Kai nu reușeau să avanseze. Când Încercau să se retragă, erau hărțuiți de urmăritorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din invazia provinciilor apusene. În timp ce prelunga coloană de trupe intra, pe două rânduri, În castel, un sunet sacadat umplea aerul serii. Primul corp era format din stegari; al doilea, din pușcași; al treila, din arcași; al patrulea, din sulițași și lăncieri; al cincilea, din halebardieri și spadasini. Corpul central era alcătuit din călăreții și ofițerii adunați În jurul lui Hideyoshi. Adăugând toboșarii, purtătorii de drapele, poliția militară, supraveghetorii, caii de rezervă, caii de samar și cercetașii, erau cam șapte mii cinci sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la drumul de lângă lac. Ultimele urme de căldură a zilei Încă mai făceau să se unduiască aerul pe cerul dinspre vest, peste lacul Suwa. Toshimitsu privi, un timp, În lungul drumului. În sfârșit, Își văzu stăpânul venind spre el. Caii, lăncierii și ajutoarele Îl urmau În grup compact. Dar Îngrijorarea de pe chipul lui Toshimitsu nu se risipi când se apropiară. Ceva nu era așa cum s-ar fi cuvenit. Nimic din Înfățișarea lui Mitsuhide nu sugera că se Întorcea de la un banchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se părea că acest lucru se Întâmplase de câțiva ani. Nu cădeți! Nu lăsați să vi se ude armele! răcneau ofițerii. Curentul Râului Katsura era mult mai violent decât de obicei, probabil din cauza unor ploi abundente În munți. Corpul de lăncieri trecu, fiecare om ținându-se de lancea celui din fața lui, urmat de pușcași, care se țineau de paturile și de țevile armelor. Călăreții din jurul lui Mitsuhide urcară, În galop, malul opus, lăsând În urmă o dâră de spumă și clăbuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Însă, curentul era puternic. În timp ce corpul de trăgători al clanului Akechi apărea prin stufărișul de pe malul din miazănoapte și trăgea În rândurile forțelor lui Hideyoshi care stăteau pe malul de la miazăzi, câteva grupe de oameni În armuri - soldații batalionului de lăncieri, aleși pe sprânceană, din armata clanului Akechi - năvăliră spre țărmul celălalt, stârnind jerbe de apă. — Trimiteți compania de lăncieri! strigă un ofițer al unității lui Takayama, sărind pe mal. Întrucât râul era atât de Îngust, pușcașii nu serveau mai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
trăgea În rândurile forțelor lui Hideyoshi care stăteau pe malul de la miazăzi, câteva grupe de oameni În armuri - soldații batalionului de lăncieri, aleși pe sprânceană, din armata clanului Akechi - năvăliră spre țărmul celălalt, stârnind jerbe de apă. — Trimiteți compania de lăncieri! strigă un ofițer al unității lui Takayama, sărind pe mal. Întrucât râul era atât de Îngust, pușcașii nu serveau mai la nimic. Pe când rândurile din spate se apropiau, pentru a le da timp celor din primele linii să-și reîncarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
forța drept Înainte, așa cum ne aflăm. Dar ar trebui să trimitem iscoade imediat ce trecem râul și să nu ne grăbim pe drum, cu nebăgare de seamă. Să așezăm În față cât mai mulți pedestrași, urmați Îndeaproape de un corp de lăncieri. Să plasăm pușcașii În fața ariergărzii. Când soldații pândesc În ambuscadă, armele de foc nu sunt de prea mare folos În linia Întâi. Dacă inamicul ne așteaptă și iscoadele noastre dau semnalul, bateți toba imediat, dar nu vă arătați zăpăciți nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]