933 matches
-
dau produsul volatil SiF4 . Vasele de platină se pot folosi și pentru anumite dezagregări, calcinări, etc. În locul vaselor de sticlă sau porțelan, se pot folosi în special creuzete și capsule de cuarț. Vasele de cuarț sunt transparente ca sticla sau lăptoase din cauza unor bule mici de gaz conținute în masa cuarțului. Creuzetele și capsulele de nichel, argint sau aur sunt stabile la soluții alcaline sau topituri alcaline. În cazuri mai rare se utilizează și creuzete de oțel pentru dezagregări prin topire
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
urcă artezian în cascade populații tinere" (p. 68), "cum să sângeri într-o existență supusă imaginii" (p. 96). Reținem prezentarea bisericii brâncovenești înfățișată "ca un acvariu de sticlă verde albastră" (p. 40): Și înăuntru era luminos și pustiu, o strălucire lăptoasă, aseptică, cântau mii de discuri și casete deodată, curgeau filme, imagini, reviste colorate erau răsfoite, cărți cădeau pe dale de marmură și o mulțime invizibil forfotea din nevăzute antene și etaje, printre nișe, labirinturi și rafturi până în ultima cameră, sub
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
și-au construit o baie, alimentată desigur din pârâul satului. Turcii dobrogeni au botezat practic toate lacurile litorale cu nume ce le caracterizează într-un fel sau altul: Tașaul, de la taș = piatră, cu maluri stâncoase; Siutghiol, de la siut = lapte, aspectul lăptos fiind dat de izvorârile din lac; Agighiol, de la agi = otravă, datorită apei amare; Tekirghiol, de la tekir = vărgat, aspectul dat de valurile sale de vreme vântoasă; Tuzla, de la tuzlu = sărat, Tatlageac, de la tatli = dulce, datorită calității excelente a izvoarelor ce-l
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în SN sever, din cauza pierderilor urinare (excepție nefopatia lupică, unde sunt crescute). compoziție anormală a LDL, bogate în trigliceride și în LDL mici și dense (sdLDL), cele mai aterogene; creșterea variabilă a trigliceridelor, serul putând fi clar, opalescent sau chiar lăptos; creșterea constantă a colesterolul total și a LDL-colesterolului; creșterea apo-B, paralelă cu LDL-colesterolul; HDL variabil, de la scăzut la ușor crescut, și cu modificări de compoziție: fracția HDL3 crescută și fracția HDL2 scăzută; creșterea lipoproteinei (a). Mecanismele acestei hiperlipidemii nu sunt
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și verze”, „durerile pândesc [...] ca niște iepuri vii”. În nopțile fără lună, „pășunile au răni: / spinări de cai curbate”. Prin „păduri bătrâne” „trec urșii spre izvoare cu botul sângerând de mure, / un cerb flocos își spală barba în roua ierbilor lăptoasă”. Dominantă în poeme e o atmosferă sobră, de reculegere și cucernicie, solemn melancolică, suav hieratică: „Înconjurat de rude la masă stau sfios / și nu vorbește nimeni. E o tăcere calmă. Ei mă privesc pe mine și eu privesc în jos
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
benzoică pentru buze Aduceți 2 căni de vin alb la punctul de fierbere. Adăugați o bucățică mică de rășină benzoică. Fierbeți la foc mic 30 de minute. Puneți 15 picături din acest lichid într-un pahar cu apă. Va deveni lăptos și va avea un miros foarte plăcut. Aplicați lichidul pe buze. Preparatul va aduce sângele la suprafață și va face buzele să aibă o culoare roșie naturală. Acesta poate fi folosit și ca loțiune pentru față. Stropiți fața cu el
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
încet, chiar în locul unde se scufundase mai adineaori. Uitînd pentru o clipă de Moby Dick, contemplam cel mai uluitor fenomen pe care marea cea tainică l-a dezvăluit vreodată oamenilor: pe apă plutea o masă cărnoasă enorma, de un alb lăptos și strălucitor, cu nenumărate brațe lungi ce iradiau din mijlocul ei, răsucindu-se aidoma unui ghem de șerpi anaconda, ca și cum ar fi vrut să înhațe orbește orice ar fi întîlnit în cale. Nu avea nici un fel de față sau frunte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
brîu de lînă. Văzură de asemenea întinsa rețea a ridurilor ce se încrucișau pe capul enorm al balenei, întrezărit dincolo de cocoașă. în fața ei, foarte departe pe covorul turcesc al apelor, se proiecta umbra albă, strălucitoare, a frunții sale late și lăptoase, umbră acompaniată de susurul vesel al undelor despicate ritmic; iar înapoia monstrului, apele albastre se amestecau în valea mișcătoare a dîrei sale statornice; de-o parte și de alta, se înălțau bulbuci scînteietori, al căror dans jucăuș era curmat numaidecît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
urmat și pe care am putut s-o privesc în întregime, am sfîrșit prin a fi eu însumi supt de vîrtejul stîrnit de scufundarea corabiei, dar, cînd am ajuns la marginea lui, vîrtejul se domolise, devenind un fel de baltă lăptoasă. M-am tot învîrtit de jur-împrejur ca un nou Ixion, atras de sîmburele negru al osiei acelei roți domoale. Ajuns în sfîrșit în centrul acela vital, am avut norocul ca tocmai atunci bășica neagră să se spargă și colacul de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întrerupea din cauza francezului, închidea ochii câteva secunde, apoi îi redeschidea larg, în fundul unor orbite tot mai scobite, care nu vedeau sau, în orice caz, nu ne vedeau. Obrazul lui, sub firișoarele de sudoare, semăna cu un ciob de cuarț, când lăptos, când translucid. Interveneam, știind foarte bine că toate injecțiile alea erau bune doar pentru a prelungi încă o dată acele negocieri absurde. I-am spus acest lucru. Chipul lui de cuarț se însenină sub umbra unui zâmbet: „Știți, aici, în Orient
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
revolverului de la spate. Calul continua să tropăie pe loc și respira sacadat, ca pentru a alunga muștele. Umbra din mijlocul copacilor era deja foarte deasă, ochiul nu mai deslușea contururile. Iar luna încă foarte joasă încețoșa vederea, cu sclipirea ei lăptoasă. Trunchiurile erau dublate de reflexe alburii. Nevăzut încă, cineva sau ceva stătea la pândă... Vulpoiul făcu un salt iute într-o parte, trăgând iapa după el. O pată neagră, o zdreanță de blană zbârlită, țâșni aproape sub picioarele lor și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
clădirea sovietului. Deasupra ușii, niște piroane încă mai păstrau câteva capete de frânghie decolorată de soare. Iar pe jos, scheletele acoperite de veșminte zdrențuite erau așezate sau culcate, străpunse de tulpini aspre și de frunze, înconjurate de inflorescențe largi și lăptoase, cu aromă de vin cald... Își petrecu noaptea în pătratul acela de trunchiuri de brad înnegrite, care încă mai delimitau, în mijlocul bălăriilor, locul unde se aflase casa lor, acum, dispărută. Nu mai suferea. Încă de la primii pași în jurul vechiului incendiu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
exagerez puțin, intrați, am un whisky bun... Înțelegeam că tonul ăsta avea să facă, peste câteva secunde, din nou de nerostit ceea ce trebuia să-i spun. Vorbele lui Vinner aveau același efect anesteziant, ca gâlgâitul iscat de pai în spuma lăptoasă din paharul lui, sau ca efortul unei vilegiaturiste obeze, de a se ridica odată cu fotoliul din plastic înțepenit în colacii de grăsime de pe șolduri... — Am uitat să vă dau ceva, am spus cu o voce foarte neutră, scotocind prin sac
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
patru la franc ! striga el femeilor ce se perindau pe lângă țol. - Ceapa cât-îi ? - Un leu legătura. Spân, un omușor ședea cu mutra parcă dată cu cocă, fără urmă de sprânceană, cu craniul gol ca un călcâi, moale și alb. Ochii lăptoși, albaștri, chipul cu pete, aveau o expresie resemnată. O școrlă de vită albă răgea după vițel. Acesta tremura pe picioarele moi, împins de la spate de gospodarul care îl luă, la urmă, în brațe și-l aduse lângă mă-sa. Cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
căzuse, ploaia curgea mai liniștită. Negurile se depărtau, lăsând în loc o lumină nelămurită. în josul stăvilarului gârla încă bubuia, dar șuvoaiele din cer, pe încetul, încetară. în cojoacele albe, sus pe punte se mișcau spinări încordate. De sub nori, zorii se iveau lăptoși. BABELE Măruntă și cu tulpan în cap, Aglaia bătea în mijlocul casei metanie. O adresa soarelui răsărit, închinăciune vioaie care, când o ridica pe babă în picioare, când o ghemuia jos. Prin fereastră lumina mătura masa, desemnând pe podina de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dreptate. Mândria Guvernului, încrederea Ministrului suferise o înfrângere. O mână de copii respinsese un atac al Gardienilor. Ce se întâmplase cu lumea? Vladimir, unde sunt cadavrele? L-am întrebat pentru că nu erau. În schimb, pământul era acoperit de o ceață lăptoasă ce nu putea fi străpunsă cu privirea. Ploaia se domolise și acum era doar o amintire a ceea ce a fost. Sub ceață. E doar începutul. Du-te sub pământ. Ești așteptat. Am eu grijă aici. Îmi puse o mână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să-și continue drumul, pentru că nu mai avea victime pe care să le devoreze. Realizând cine e de vină că ținta ei prioritară fugi, într-o clipă se aruncă asupra celor cinci tancuri și le învălui în mantia ei albă lăptoasă, condamnându-le. Nu mai avea rost să zăbovească acolo. Văzură, din pură coincidență, cum colegiul le-a fost distrus și cum Boala Neagră se răzbuna acum pe cei care i-au forțat ținta să-și părăsească bârlogul. Coborâră înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lui Yozō. Pâcla nu se ridică nici după cinci, nici după șase zile. Jilave cum erau, pânzele, la fel ca și puntea, scoteau un miros urât de putreziciune, iar bătăile clopotului se auzeau la fiecare două minute printr-o perdea lăptoasă. Uneori, un soare ca o tipsie albă răzbătea prin negură, dar era îndată acoperit de următorul nor de ceață groasă. Când soarele pătrundea prin pâclă, marinarii spanioli își pregăteau în grabă sextantul și încercau să stabilească poziția vasului. La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ziua se îngemăna cu noaptea, începură să se deslușească umbre de oameni care se adunau grupuri-grupuri în piața San Pietro din Vatican așezându-se pe rânduri. Erau călugări și pelerini veniți de departe. Strânși în fața bazilicii așteptau răbdători. Prin ceața lăptoasă, mulțimea îndura aerul rece al dimineții murmurându-și necontenit rugăciunile. Când ceața se risipi, piața era aproape înțesată cu astfel de pelerini și călugări, iar pe treptele de piatră se înșiruiau tineri străjeri cu uniforme roșii și coifuri de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
La șase și jumătate, prietenii mei au atins acea limită. În zori, ceața se ridică de parcă ar fi răsuflarea lacului, iar munții fantomatici dispar În spatele straturilor din ce În ce mai deschise de gri, mov și albastru până când marginile ceții se unesc cu cerul lăptos. Barcagiii opriseră motoarele. Liniște deplină. Munții reflectați În apele lacului Îi făcură pe prietenii mei să se gândească la viețile lor agitate. Oare serenitatea le rămăsese necunoscută până acum? —Mă simt ca și cum zarva lumii s-ar fi oprit, șopti Marlena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de când gândul funest al sfârșitului i se înșurubase în creier. Mai auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu creierii zdrobiți. Fiind firavă și cocoșată, a fost probabil trasă în hău de greutatea ciuturii pline... N-am mai avut nici un dubiu; urmam eu. M-am repezit în atelierul bunicului cu un topor în mână și cu o ceață lăptoasă pe mine. Le am găsit acolo nepăsătoare, parcă mai zgomotoase, mai active, mai pline de viață. Stăteam inutil în mijlocul lor, neîndrăznind să izbesc cu fierul mort pe cel însuflețit. Erau în ele viețile tuturor a lor mei și n-am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se prea poate să se fi înșelat. Ar mai fi vrut să o întrebe pe Odetta și multe altele, dar, biruit de oboseală și reconfortat de atingerea ușoară a degetelor sale, închise ochii și adormi. 32 în lumina leneșă și lăptoasă a unor zori fără soare, războinicii hiung-nu își ridicaseră tabăra, în tăcere, cu binecunoscuta eficiență. Urcați în șaua mărunților cai mongoli, se deplasau pe două rânduri, de-a lungul torentului, în vreme ce ecoul tunetului stăruia huruitor deasupra văii - un tub ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de când gândul funest al sfârșitului i se înșurubase în creier. Mai auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu creierii zdrobiți. Fiind firavă și cocoșată, a fost probabil trasă în hău de greutatea ciuturii pline... N-am mai avut nici un dubiu; urmam eu. M-am repezit în atelierul bunicului cu un topor în mână și cu o ceață lăptoasă pe mine. Le am găsit acolo nepăsătoare, parcă mai zgomotoase, mai active, mai pline de viață. Stăteam inutil în mijlocul lor, neîndrăznind să izbesc cu fierul mort pe cel însuflețit. Erau în ele viețile tuturor a lor mei și n-am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]