2,387 matches
-
Într-o zi, am fost cu el la râu, stăteam pe atunci la marginea orașului, cu mama și cu tata. Apa era rece, dar m-am bălăcit până am simțit frisoanele. Lord înota pe lângă mine. Și lătra. Doamne, ce mai lătra! Am uitat să vă spun că Lord lătra aproape tot timpul, nu numai în apă. Era un câine cu personalitate, așa s-a exprimat poștașul, într-o după-amiază ploioasă când adusese niște facturi de-astea aveam tot timpul parte, indiferent
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
râu, stăteam pe atunci la marginea orașului, cu mama și cu tata. Apa era rece, dar m-am bălăcit până am simțit frisoanele. Lord înota pe lângă mine. Și lătra. Doamne, ce mai lătra! Am uitat să vă spun că Lord lătra aproape tot timpul, nu numai în apă. Era un câine cu personalitate, așa s-a exprimat poștașul, într-o după-amiază ploioasă când adusese niște facturi de-astea aveam tot timpul parte, indiferent de anotimp și tata înjura de mama focului
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
întunecase afară sau mi se pusese mie o ceață neagră pe ochi, îmi zvâcneau tâmplele, iar inima făcea nazuri și vroia să ajungă neapărat în gât, pentru a urca apoi, încetul cu încetul, către gura mea făcută pungă. Lord, bineînțeles, lătra. Ca o pușlama nesimțită, cu blana udă. Lătra îngrozitor de tare. Acum cred că lătratul lui semăna puțin cu râsul doamnei Geta, CURVA!, dar atunci eram prea mic și doamna Geta era departe de mine, și adolescentă, poate nici nu avea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ceață neagră pe ochi, îmi zvâcneau tâmplele, iar inima făcea nazuri și vroia să ajungă neapărat în gât, pentru a urca apoi, încetul cu încetul, către gura mea făcută pungă. Lord, bineînțeles, lătra. Ca o pușlama nesimțită, cu blana udă. Lătra îngrozitor de tare. Acum cred că lătratul lui semăna puțin cu râsul doamnei Geta, CURVA!, dar atunci eram prea mic și doamna Geta era departe de mine, și adolescentă, poate nici nu avea nevoie să se fardeze strident. Lord avea o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în apă. Era murdară și în ea înotau mulți mormoloci. Ce-o nsemna asta, nu știu... Pe partea cealaltă a bălții, Lord se alerga cu pistruiata pe care am aruncat-o pe pod, v-am povestit ce și cum. Câinele lătra, ceea ce înseamnă că îi crescuse limba la loc, iar pistruiata, cu aceeași fustă roșie, cu buline albe, citea versurile mele și râdea în hohote. O nebunie de vis, nu altceva! Îmi aduc aminte că am zâmbit, până când am simțit o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de vopsea, mai aranjă una-alta, permanent urmărit de Toni, care își dădea seama că se întâmplă ceva deosebit și că va avea și el parte de ceva pe cinste! A doua zi dimineață, de Sâmbăta Mare, îl auzi pe Toni lătrând. Deodată, pe potecuță, văzu urcând fetele cu Camelia. Cărau niște cutii mai mari și mai mici. Ce bucurie! Petre le ieși în întâmpinare, o îmbrățișă pe Camelia, o sărută pe Alice, fata mai mare și pe Ana, fata cea mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu "echipa de conducere", totul era în ordine. Lăsă lui badea Ion cheile de la casă și rugămintea pentru Carmen să aibă grijă de Toni. De tot râsul a fost despărțirea lui Toni de Pic cel mic, ce tot scâncea și lătra trist din coșuleț! Cei de la "Mamaia" erau bronzați și bine dispuși, petrecuseră excelent, dar nici Ana și Petre nu se puteau plânge pădurea, aerul curat, mâncarea sănătoasă, serile lungi de discuții pe prispă le prinseră bine, nu le lipsea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aceste lucruri. În viață te întâlnești cu multe răutăți și trebuie să le depășești. Dumnezeu l-a ajutat ca să i se găsească rinichiul compatibil pentru a putea fi operat. Ăsta e cel mai important lucru, în ultimă instanță. Altfel, câinii latră, caravana trece!", a conchis actrița.
Stela Popescu: Ați fi vrut să moară Arșinel ca să trăiască altul? by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/71837_a_73162]
-
Nenuanțate, brutale, stăpînite de umori irepresibile. Plîngîndu-se că n-ar putea intra în dialog "cu o publicație de teapa României Mari", d-sa nu șovăie a scrie cu o asprime și nedreptate, ambele insuportabile, despre Adrian Marino care "se gudură", "latră" și comite o "mîrșăvie", despre Ion Bogdan Lefter că ar fi "incapabil să pună pe hîrtie un rînd care să nu declanșeze automat un căscat!", iar despre C. Rogozanu și Luminița Marcu că n-ar fi decît niște "scandalagii care
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
-ul Vacanței Mari, care-ți lasă impresia unei forme grave de retard, "Familia Bundy", în locul cățelului familiei jucînd o găină rătăcită în sacoșa kazahului Borat și un fel de stand-up comedy grefat pe un sitcom, unde se pot auzi rîsurile lătrate din off. Pentru ca acest cocteil să devină cu adevărat incandescent peste el se toarnă feliat mărunt bucăți de Goran Bregovic din filme cît mai diferite, Regina Margot, Casă pentru spînzurați, Underground etc., dar și, pe platouri mai mari, bucăți din
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
de concepție: "lui văru-meu tipul cu geaca dintr-un/ mai vechi instantaneu îi stă bine/ supărat pe viață e colosal băiatu' ăsta/ când vorbește despre pupe cei patru bunici Ťde culori diferiteť călătoriile/ lui în capitala cu femei superbe/ care latră/ e mai haios decât o mașină la scară/ și nici berea blondă/ nu-l lasă rece." Nu cred că mai e o surpriză pentru nimeni că reușitele certe ale volumului Klein spuse Klein se ivesc începând din locul în care
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
spun nu pentru tine!), urma să citesc, dintr-însul, câte-un poem allabendlich, "seară de seară". E, pe cât cred, acest allabendlich, unul dintre cele mai frumoase cuvinte ale unei limbi pe care Borges o iubea nespus, alții având grijă ca, lătrând-o, s-o demonizeze pe de-a-ntregul: Anubis e un câine infernal... Allabendlich ca Luna (minus catamenialu-i interregn), ca Steaua păstorului/Luceafărul de seară, ca "Neznakomaia Dama" a lui Blok... Allabendlich și Sehnsucht, dragă Ioana, - și, mai cu seamă, dacă
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
e psycho, ceața la fel. Foarte terne amândouă. Mânăstirea Dealu - de aici, de jur împrejur, câinii se strâng, din oraș în sat și invers. Se agită între ei, ca mai apoi să se ascundă după coastă. Mai mereu ies și latră la câte-o mașină. O urmăresc până la cea mai periculoasă curbă, măcar să se facă înțeleși. Și mă mir cât de abrupt pot să cadă obosiți. Și cât de departe. O ploaie măruntă izbește-n celular. Picăturile ajung mult mai repede
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
personaje nu este una metafizică, asocială, în afara lumii din care provin. Dimpotrivă, ea se naște din agresiunea acestei lumi, care pune în funcțiune un terifiant mecanism totalitar, eficient în zdrobirea individului. Telefoanele terorizante pe care le primește Eleonora, cu câini lătrând la celălalt capăt al firului, ori frica pe care îmblânzitorii de cobre o răspândesc în jurul profesorului îi fac pe aceștia să fugă văzând cu ochii, cât mai repede și cât mai departe. Undeva, pe peronul unei gări părăsite, la care
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
îmi întind pene ucise de păsări talismane/ cu plopi/pe parchet în oglinzi sus pe geamuri/ luna se despică în trăsnet/ lupii tineri dependenți de risipă/ trec prin glasvand/ urcă până la creier/ și rod/ ia o doză, îmi spun/ îmi latră ciudat ca din altă țară/ freacă-te cu ea pe păr pe spinare/ ai numai arsuri" (Tropicală). A pune toate aceste stângăcii sub specia hibridă și imună a sincerității ar fi o netă demonstrație de ipocrizie. E adevărat că tonurile
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
Turnir medieval se precizează și mediul: "De-atâta liniște-mi părea/ Eu însămi umbra altcuiva/ Cum șiroia pe zidiri./ Venisem să aprind un gând/ medieval curriculând/ Sau, dacă vreți, doar înnoptând/ Poetic pe ruinuri.(...) De-atâta liniște-auzeam/ Doar câinii transdanubian/ Lătrând sârbește adică./ Numai la Turnul lui Sever/ Era o liniște sub cer/ De câine mort demult stingher/ Și am plecat de frică". Elaborată în orașul care mai păstrează piciorul podului lui Traian și turnul lui Sever, lirica d-nei Ileana Roman
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
Cânu și penalty clar plus eliminare. Aici e al doilea Piatră Neamț. Nu mai spun mai multe, discut doar de Dinamo”, a spus Andone la conferința de după meci. Replică antrenorului vasluian Viorel Hizo nu s-a lăsat așteptată. “Andone a lătrat toată săptămâna că va câștiga la Vaslui. Înainte de meci a zis că e rândul lui să câștige. Dacă Andone spune că am câștigat cu ajutorul arbitrajului, înseamnă că atât a inteles el din acest meci. Nu am ce să îi zic
FC Vaslui a învins pe Dinamo cu scorul de 2-0. Contre între cele două părţi () [Corola-journal/Journalistic/77117_a_78442]
-
mi nu-mi comandă nimeni. Am impresia că tânjești după concendiu, pentru că nu v-a lăsat Felix, având în vedere măsluirea referendumului, să plecați în concediu. Mi se pare normal, că dacă nu te lasă Felix, tu stai acolo și latri toată ziua” a mai comentat realizatorul.
Banciu, atac la Ciutacu: Tu nu poți să vorbești despre mine. Ești un sclav () [Corola-journal/Journalistic/82076_a_83401]
-
nu strigă la tine - eu sunt Fofo! - ia-mă nene, și du-mă și pe mine prin câmpii... Și profesorul râse. Râdea ca un haiduc; spre 60. * Chiar! Sunt unii câini care parcă vor să intre în vorbă cu tine... Latră întruna, domnule, și tu nu înțelegi. Dar să văd - zice - ce s-a întâmplat într-o zi... Voia într-adevăr să se ducă la vânătoare de vulpi... Și pune mâna în birou pe cartușieră. S-o verifice. în clipa aceea
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
cartușieră. S-o verifice. în clipa aceea, în casă am auzit un lătrat, că o țin undeva în casă, într-un loc izolat, destul de departe de mine... Pun mâna pe un cartuș să-l vâr în cartușieră. Iar o aud lătrând... Repet mișcarea. Latră iar... Măi, mă simțise. Deși nu făcusem nici un zgomot. Urma să plec la vulpi... da, la vulpi, chiar mă gândeam că semăna cu ele la culoare, tot castanii... și ochii, așa puțin pieziși,... Ei bine în alea
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
verifice. în clipa aceea, în casă am auzit un lătrat, că o țin undeva în casă, într-un loc izolat, destul de departe de mine... Pun mâna pe un cartuș să-l vâr în cartușieră. Iar o aud lătrând... Repet mișcarea. Latră iar... Măi, mă simțise. Deși nu făcusem nici un zgomot. Urma să plec la vulpi... da, la vulpi, chiar mă gândeam că semăna cu ele la culoare, tot castanii... și ochii, așa puțin pieziși,... Ei bine în alea trei zile se
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
castanii... și ochii, așa puțin pieziși,... Ei bine în alea trei zile se dădea pe lângă mine, de unde aș fi venit, mirosind altfel, de la treburi, de pe la cursuri... Știa precis ce am de gând să plec, - și, culmea, fără ea! Și mă lătra întruna. îmi dădea de înțeles că e la curent. - Și n-ai luat-o niciodată... - Nu numai la păsări o duc. îi plac ei fazanii. După culori, se joacă, țopăie, e un spectacol la fazani. îi plac bărbătușii... că sunt
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
s-o duci o dată și pe ea... Altfel, se întristează și mai rău, și tristețea prea lungă se vindecă greu. Intră și rămâne în ochi ca la oameni. - Și-n glas, domnule... Știi că în ultima vreme, câteodată, începe să latre așa... a jale. Nu mult. Dar destul, ca să-mi bată inima, nu? parol! - Rezon! am făcut, sperând că-ntr-o zi tristețea să i se ducă din ochi...
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
erau prieteni și veniseră de mai multe ori Împreună să pescuiască pe lacul Pușcași. Era greu, foarte greu pentru cei doi soți, mereu trebuia să râmână unul din ei acasă, tresăreau la fiece zgomot și săreau la geam ori de câte ori Vinzanti lătra la om. Atunci, unul dintre ei ridica un colțișor de perdea și spunea celuilalt din spatele său: Stăi cuminti, aista a lu’ Tufî duci ghițălu’ la apî! sau Văru’tu vine cu căruța cu leme, mama lui de hoț! Era o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fără ca măcar unul din ei să știe cât va dura acesta și câte urcușuri și coborâșuri va mai avea. Din somnul cel greu și agitat i-a trezit câinele lor, Vizanti, care urla prelung și dureros, apoi scheuna a chemare, lătra de două-trei ori pentru ca apoi iar să tulbure noaptea cu urletul lui care În urechile Mariei răsuna ca un sfârșit dureros, ca un rămas bun fără de speranță dar, mai ales, ca un semn rău, un semn care, ca și cântecul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]