662 matches
-
bun cu copiii, deși trebuie avut grijă deoarece rasa poate fi mult prea jucăușă, în special cu copiii mici. Acești câini iubesc interacțiunea cu oamenii și apreciază familiile active, care le dau posibilitatea să-și elibereze energia. Semnalează printr-un lătrat puternic prezența intrușilor pe teritoriul său, cu toate că nu se poate spune că bracul este un câine de pază. Un instinct de vânătoare puternic este corect, ceea ce este uneori periculos dacă aveți animale mici, precum iepurii. Bracul german are nevoie de
Brac german () [Corola-website/Science/305904_a_307233]
-
mai pot închide complet sau în situațiile în care curentul de aer este insuficient de puternic pentru a pune în vibrare pereții glotei. "Tusea lătrătoare" este foarte sonoră, zgomotoasă, aspră, stridentă, de intensitate crescută, cu un timbru lătrător (asemănată cu lătratul câinelui). Este cauzată de un edem al laringelui și glotei și spasme ale mușchilor laringieni în afecțiunile inflamatorii laringiene fără leziuni distructive sau compresiuni ale traheii și bronhiilor în procese mediastinale. Apare, de obicei, în accese, mai ales la copii
Tuse () [Corola-website/Science/332436_a_333765]
-
a fost prima țară europeană care i-a adoptat cu entuziasm, mopșii devenind repede favoriții liderilor politico-militari din epocă (Willem de Orania, poreclit Taciturnul, despre care legenda spune că ar fi reușit să evite un dezastru militar grație vigilenței și lătratului viguros al câinelui său)). Olandezii au ales să-i denumească "Mopshond". Dealtfel, în spațiul cultural de limbă germanică acești câini sunt recunoscuți sub denumirea de Mops. La finalul secolului al XVII-lea, odată cu accesul la tronul Angliei a lui William
Mops () [Corola-website/Science/323712_a_325041]
-
place să sape și să hoinărească așa că asigurați-vă că grădina are garduri bune. Stres cauzat dacă este lăsat singur: scăzut Protecție personală: ridicată Compatibilitate pe post de câine de pază: medie Riscul de a speria oile: ridicat Tendință de lătrat: medie Ușurință la transport: ridicată Nivel de agresivitate: mediu Compatibilitate cu alte animale: medie Compatibilitate pentru copii: ridicată Caracter general și temperament: Westie sunt caractere obraznice, încrezătoare și afective. Sunt alerți și curajoși putând fi buni câini de pază. Pot
West Highland terrier () [Corola-website/Science/308240_a_309569]
-
să intre în conflict asupra unui cadavru proaspăt. Ciuful de câmp are un pH ridicat în stomac, de aceea nu poate digera oasele. Astfel, în excrementele dale se pot observa rămășițe nedigerate de animale. Ciuful de câmp scoate sunete asemănătoare lătratului cățeilor. Apelul este prezentat atât în zbor cât și în relaxare. Țipete mai ascuțite pot fi auzite în sezonul împerecherii. În timpul iernii, pasărea este, în general, liniștită. Deși populația se află în declin, specia nu este amenințată de dispariție, conform
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
de membrii familiei de adopție. Sunt foarte zvăpăiați și puși pe șotii în faza de juniorat, fiind greu de strunit în primii 2 ani de viață. În ciuda taliei mijlocii emană vigoare și forță și își face cunoscută prezența cu un lătrat foarte sonor. În ciuda aspectului foarte elegant, plin de noblețe, sunt câini rustici, care se adaptează ușor unei largi varietăți de condiții și nu sunt pretențioși. Sunt foarte activi fizic, având nevoie de multă mișcare. Nu acceptă străinii de la primul contact
Dalmațian () [Corola-website/Science/323179_a_324508]
-
vânătoare "Waidmannsheil!", el afirma: Caracteristicile copoiului sau bracului ardelenesc i s-au format în condiții specifice de climă, de relief și condițiilor de vânătoare. Mână și oprește excelent. Simțul mirosului este dezvoltat. Caută perseverent pe urmă rece, pe urmă proaspătă, lătratul scurt, intermitent, este caracteristic. Răpitoarele mai mici cu păr sunt sugrumate, vânatul mare mânat și oprit. Latră persistent vânatul oprit sau rănit. Lucrează individual și departe de conducătorul lui, cu ocazia unei vânători aleargă chiar și 80-100 km. Totdeauna se
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
lipăi de câteva ori din apă. Zgomotul străzii în ziua aceea era mai prezent că de obicei. În poarta casei se oprise un buldozer și un excavator uriaș. Câțiva oameni în salopeta intrară grăbiți. Câinele se repezi la ei cu lătraturi furioase, fără a reuși să-i sperie. Oamenii isi căutară de treabă. Furios câinele continuă să se repeadă la picioarele lor, până când unul dintre ei îl lovi cu o lopată între coaste. Se retrase schelălăind spre cușcă. Buldozerul își înfipse
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
În drumul lui trecu și pește cușcă, strivind-o sub senile. Câinele abia avu timp să sară din calea lui, plecând schelălăind de spaimă undeva, aiurea-n oraș. * * * Domnul Georgescu ieși la geam furios. Nu văzuse lumină, dar îl sculase lătraturile câinilor. Mai zări vecinii de la parter deschizând fereastră și mai zări și un câine strecurandu-se în blocul lor. ― Doamne, o să ne atace câinii, zise el făcându și cruce. Abia apucă să-și termine semnul crucii când pe trotuar zări
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
insuficient, mereu cu un pas în urmă în raport cu lumea. Atunci, existența mea s-a desfășurat pe fundalul profundei mele inexistențe. Sau măcar absențe. Probabil mă și invizibilizasem. N-a existat nici un martor care să certifice. M-a trezit - din ce? - lătratul asurzitor al unor câini. Ședeam pe marginea acelui promontoriu de beton, cu capul sprijinit în palme. Acela e momentul, draga mea, acela e momentul, dragul meu, când se poate pierde totul. Fiecare îl depășește cum poate. În acele clipe groaznice
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
și de un alt sentiment. „Acum, sunt ca toată lumea,” își spuse el. „Adult.” Auzi un câine de pripas lătrând. În tenebrele unei țări aflate în război cu sine însăși, se părea că singurul lucru care devenea tot mai puternic era lătratul câinilor. Hiyoshi ieși. — Ei bine, am plecat. Altceva nu putu spune, nici măcar „aveți grijă de voi” - cuvintele i se opreau în gât. Mama sa se aplecă adânc în fața altarului. Otsumi, ținându-l în brațe pe Kochiku care plângea, ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
episodul respectiv. Memorialistul râde întâi de pretinsul bazin cu arteziene al lui Călinescu-Ioanide - "un șanț adânc, cimentat, plin cu apă" -, iar după aceea reconstituie comedia agitației care se produce în casa scriitorului când cineva îi sună la ușă: se aud "lătraturile furibunde ale unui cățel isteric", pașii târșâiți ai unei doamne, vocea "de gen incert, între bărbat și femeie" a maestrului, clamând interogativ: "Cine-i?". Dintr-o antologie, oricât de severă, a portretului literar românesc, n-ar putea să lipsească portretele
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
făcui un pariu. Dacă, în minutul următor, cerul îmi va trimite un semn, un tunet, ceva, înseamnă că cerul m-a înțeles și că îmi dă drumul... Am stat cu ochii închiși, numărând. Pe la cincizeci de secunde, am auzit un lătrat vesel. Un cățel alb, venit de nu știu unde, sări pe mine, pus pe joacă. La început am crezut că visez. Era chiar Bill, cățelul meu alb din copilărie, cu care mă jucam și care nu se despărțea de mine nici o clipă
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
un ochi toată noaptea. —Toți mergem la culcare, a decretat mama. În orice caz, unde ai fost până la ora asta? — Am făcut sex cu Adam, le-am spus. Tata a izbucnit într-un râs nervos care a semănat cu un lătrat foarte sonor. Mama a rămas înțepenită. Așa și trebuie, m-am gândit. Tu ai fost cea care mi-a băgat ideea asta în cap. Nu, vorbesc serios, a zis mama. Ce-ai făcut? —Și eu vorbesc serios, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în plin de iarnă... E frig, e tare frig... îngheață acolo!... Cậțiva bărbați l-au dus cu forța în casa lui. Era o liniște de mormậnt și interiorul devenise înfiorător. Se lăsase întunericul și în sat se mai auzea doar lătratul cậinilor. Yon căzuse frậnt, bolnav parcă incurabil și interiorul devenise înfiorător, iar bărbații plecaseră fiecare pe la casele lor.Odihnească-se în pace! Înainte de ivirea zorilor, drumurile erau bătătorite de oameni cu coase-n spinare, mergậnd către cậmp. Femeile vorbeau despre
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
a mușcat, labagiilor? Nici unul dintre ei n-a mărturisit așa că m-am hotărât să-i împușc pe amândoi, dar aveam destule belele și m-am gândit c-ar fi mai bine s-o șterg, pentru că alde O’Grady o să audă lătratul și o să iasă să investigheze. Dacă se puteau dezlipi de Some Mothers Do ’Ave ’Em.) Fundul mă durea înfiorător, de-abia puteam să stau pe scaun ca să conduc, dar trebuia s-o fac. Am condus până la Dalkey, am parcat în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui. Îndreptându-se către ușă, Hugo s-a împiedicat de ceva mare și pufos. Și-a dat seama că era câinele hidos, operat pe bază de baterii, care și lătra. Unul dintre cadourile grotești ale Amandei. Câinele era uriaș, iar lătratul, care era activat de la câțiva centimetri distanță datorită unui senzor montat în nas, era terifiant de realist și de agresiv. Singura metodă prin care sunetul putea fi oprit era să apeși pe butonul de pe spate. Ceea ce Hugo și făcuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
l-a dus direct la pubela din spate. —Te-am terminat, a mârâit el către câine, trântind capacul pubelei deasupra. Cu toate astea, câinele avea alte idei. Pe tot parcursul nopții, Hugo a fost trezit, în mod intermitent, de un lătrat feroce, acompaniat de un ecou metalic. De fiecare dată când s-a culcat la loc, și-a spus: slavă Domnului că mâine e ziua când vin gunoierii. Capitolul 22tc " Capitolul 22" A doua zi, Hugo s-a dus la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Nu are rost să amâni dresajul până ajunge să facă lucruri care nu Îți plac. Un cățeluș e foarte dornic să te amuze mereu, Însă tu trebuie să Îl răsplătești pentru giumbușlucurile pe care vrei să le repete. Fie un lătrat, un dat din coadă, un căscat. Sau atunci când se lasă pe lăbuțele din față și Își menține partea din spate În aer. Atunci, imediat ce Îl vezi, trebuie să Îl recompensezi. Esmé Îl privise pe Harry plimbând pe la nasul lui Cuțu-Cuțu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și evoluaseră grăsuț, bonom și nevinovat, ca niște ursuleți; pe spatele unora puteai să așezi tava sau să joci șeptică. Când nu dormeau, ursuleții se trezeau din moleșeală și lătrau de sărea tot cartierul la geam; când se-opreau din lătrat, mușcau. Hortensia nu prevăzuse chestia asta. Dacă îți venea cheful să faci detectivistică literară (sau pur și simplu să urci la etaj, la o cunoștință), trebuia să ai picioare zdravene: javrele alergau pe toată lumea pe care n-o știau. Goguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin cartier afișe cu mutra lui terorizată, cu un fular înfășurat pe bot și-o cerere de recompensă dedesubt: am fi strâns o sumă frumușică de pe-urma lui! În realitate, nu puteai să te-atingi de Goguță și Bombonica. Lătratul lor nerecunoscător și laș te întâmpina de oriunde, ca un sistem antifurt. Când era beznă, te simțeai ca-n The Thing: alarma se declanșa la maxim și riscai să pleci cu pantalonii decupați. Familiile aveau farmecul lor. Le consideram un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Neputința lui și a altora de a înțelege că eu mă bucur să fiu lăsată în pace, citind, scriind, desenând sau ascultând muzică, chiar jubilând, domesticind astfel „animalul” din mine să țină cont de altă voce decât de răgetul sau lătratul lui însuși. Am fost educată așa: să fiu cu oamenii, dar și singură, cu pustiul din mine, în care este o dimensiune pe care am exersat-o treptat, găsind-o plină de mister, sursă de energie, adăpând puterea de îndurare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-l întâlni la Copenhaga. Vinul și mâncarea au fost foarte apreciate de colegii mei, dar după ce burțile s-au umplut și vinul s-a urcat la cap au început să șușotească pe la spate, unii dintre ei scoțând sunete amintind de lătratul câinilor excitați. S-ar putea spune că încercau să-mi muște mâna. I-am auzit spunând că „jidanul” îmi trimisese bani ca să fug la el. Am plătit și am ieșit în stradă, ei au venit după mine, jignindu-mă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fad carnaval ne reține, Eu mângâi statuia din tine Și-l caut pe regele Lear. De jur împrejur, un Shakespeare plângând, Pe-o scenă lăsată să moară, Alături, doar visul de vară, Cu visul pre viață călcând. De jur împrejur, lătraturi de câini, Othello desfidă batista Și plânge-n culise artista, Ținând o factură în mâini. De jur împrejur, destui mașiniști Mănâncă salam pe scenarii, Se-njură-n direct adversarii, Iar toți dramaturgii sunt triști. De jur împrejur, aceiași actori, Mirările
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
noaptea umbli aiurea. Cu gându’ la șoareci morți. (râs lătrat) Miki: Mă, jigodie flocoasă, să nu mă superi că-ți sparg capu’ ăla sec... (Miki afișează un anunț: ,,Lătratu’ permis dimineața între 8 și 9.’’). Citește analfabetule! Îți citesc eu: Lătratul permis dimineața între 8 și 9. (intră Gigel, făcând mișcări de ,,înviorare’’ în timp ce Miki și Piki sunt pe punctul de a se ,,confrunta’’: mârâituri, lătrături...) Gigel: Stop! Liniște! Aici nu-i circ, ci locuință!... ( trage husa de pe colivia
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]