656 matches
-
drumuluinu oferă decât o singură perspectivăcea în care conștientizezi existența în singurătateca o particularitatedistonantă aproape imposibil de calibratobsesiv adun toate străzile într-o linie dreaptă cu precizia unui ceasornicchiar dacă sunt însoțit pretutindeni de ochii tuturor neîmplinițilorde lună plinăca un lătrat în joase salturitu în schimb ești altfel crescutăai privirea sălbăticită chiar și când mă frămânți în deplinătatea pieptuluigenerosși mă înfricoșezi până în adâncul cuvintelorpoate din acest motiv apartamentul nostru era la vedere cu toate scările întortocheate până în umătoarea ziși pereții îmbâcsiți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
o lumânare, Murmurând o rugăciune-n glas. E-atâta liniște în cimitir...! Se-aude somnul din morminte; Uncheșii dorm cu mâinile-n chimir, Trăgând cu ochiul pe la sfinte. Clopotul din turlă bate-n dungă, În vechea biserică de lemn. Un lătrat anemic, jos în strungă, Când își amintește, dă un semn. Prin ramuri vântul șuieră pustiu, Smulgând și ultimile frunze; Le duce hăt departe, nici nu știu Prin care văgăuni confuze. Pe coastă toamna mătură prin vii Turbată, ca un vin
CE CHESTII!? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356979_a_358308]
-
Acasa > Versuri > Farmec > LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului nu am timp să răpesc zilele pe furiș poate din acest motiv sunt irespirabil când strănut trupul în cuvinte încât
LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356607_a_357936]
-
367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului nu am timp să răpesc zilele pe furiș poate din acest motiv sunt irespirabil când strănut trupul în cuvinte încât lunile au devenit întregi de plictiseală când nu ne iubeam până la capăt lătratul pereților mi-a zgâriat lacrima până la însângerare deoarece adori să te scalzi în orele mele goală până dincolo de piele voi mai dezlipi câteva rămășițe din fruntea albită a tavanului unde zac împrăștiate în tăcere chipurile de ieri îndoiala din încredere
LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356607_a_357936]
-
zac împrăștiate în tăcere chipurile de ieri îndoiala din încredere ți-a scăzut apetitul pentru tot restul drepților care mai credeau în zburatul prin pământ deși e impropriu spus să alergi alergatul dintr-un singur capăt de înțelegere Referință Bibliografică: lătratul peretelui mi-a zgâriat lacrima / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356607_a_357936]
-
luna iunie aducea în ferestre visele femeilor și dor, mergând nicăieri, așteptând în pridvor ... Mama mi-a pus în straița, în loc de pâine visul zilei de mâine, pe care l-am trăit într-o singură noapte când ursitoarele jucau pe un lătrat de câine pe strada unde școală intrase în vacanță și paznicul plecase cu cartelă după pâine legând poartă cu o speranță ... jucării confecționam din zdrențe de vise, ciorapul piciorului desculț îl făceam minge, în curtea școlii cădeau iubiri ucise, pe
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
redeschidea rana singurătății ori de câte ori Florița plângea. Nu mai e mult. A ajuns aproape lângă școală apoi va trece de biserică și imediat lângă biserică e dispensarul. La gardul lui Nelu Surului, potaia lui părea că-și iese din minți de lătrat la apropierea bătrânei. „Mustre-te, câine! N-ai ce mânca de mine, doar oarece oase bătrâne. Latră-i pe ceie de mi-o furat găinuțele!” Când a ajuns la ușa dispensrului lacătul era pe ușă. „O plecat doctorița de vreo
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
și să finalizeze actul sexual. - Vezi că pricepi repede, târfulițo? Dacă ești cuminte, mâine te voi învăța primele lecții. Am o mare surpriză pentru tine. Acu, gata! Treci la culcare și ai grijă ce faci... Dimineața a fost trezită de lătratul câinilor, după un somn chinuit început în lacrimi și suspine înfundate, când cocoșii cântaseră de miezul nopții. Era singură în cameră. A îndrăznit să se apropie de fereastră. Se vedea mașina trasă în fața casei și i a citit numărul de
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
a ridicat pentru a i smulge rucsacul din mâini. L a întors cu fața în jos și l a scuturat până ce toate lucrurile au căzut. Când a luat primul caiet și l a aruncat scârbit pe masă, s a auzit lătratul câinilor asmuțiți și bătăi puternice în poarta de lemn. S a ridicat și s a uitat pe fereastră. - Ce paștele mă sii vrea și prostu' ăsta acuma, băi?! A ieșit înfuriat, bodogănind și înjurând. Iuliana s a repezit la rucsac
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
mistreți, Vouă fete și băieți. Ziuă bună le doresc Părinților ce trudesc Zi de zi neobosiți, Ca sa fim noi fericiți! 5. Cățelușul Patru labe și-un botic Ce plânge după lăptic; O codiță jucăușă Și o mutriță ghidușă. Recunoști după lătrat Că-i cățel adevărat, Cum mă vede, deodată, Poftă mare-are de joacă. Prieteni suntem cum vezi bine Toată ziua-i după mine, Tare-i place îmbăiat Și curat și periat. Educat, cum vrei să fie, Mănâncă din farfurie! Deși sunt
POEZIE PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356117_a_357446]
-
hăituială. Sunetul de alarmă ce se declanșa în sufletul înveninat de prigoană și mereu în alertă era dat de câinele bunicilor mei care adevereste proverbul că este cel mai bun prieten al omului, acest semnal de alarmă cu ticăitul său lătratul era dat de fiecare dată când se apropiau cei ce cu ură față de neamul meu vroiau să-l lege pe bunicul. Înarmat cu o cergă (pătură de lână) de dimensiuni cât o lungime și 2 lățimi de om, sărea peste
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE I de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370810_a_372139]
-
ai insomnii, e posibil să-ți fie asta o pedeapsă pentru că ți-a rămas ceva neterminat în timpul zilei. * În lumea satului arhaicul mai poate fi întâlnit doar în casele-muzeu. Ceva din primitivitate e încă în stare manifestă în acustica nopții: lătratul câinilor și cântatul cocoșilor în zori. * Se spune că banii nu aduc... fericirea. Dar lipsa lor nu e o condiție care o garantează. * Dacă-ți ridici ștacheta propriilor fapte, asigură-ți și... salteaua. * Eu am cunoscut omul în trei ipostaze
GÂNDURI DE NOAPTE… (SAU) CUM SE ÎMBLÂNZESC INSOMNIILE (VI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370520_a_371849]
-
plânsul vântului la geamuri) sau ” E miezul nopții. Singurătate!/ Vuiește, pierdut în zare, dorul./ A adormit uitat, pe deal, la mănăstire./ Nu-i nimeni să-i alunge cu dragoste fuiorul:/ Nici ciripit de păsări, nici licăriri de stele,/ Doar un lătrat stingher, îndepărtat de câine.” ( E miezul nopții ) Versurile doamnei Daniela Popescu Stroe, stârnesc, incită la lectură. Ele se adresează deopotrivă consumatorului avizat de poezie sau profanului. Un parfum de toamnă cu miresme îmbietoare se revarsă din buchetul de metafore ce-
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
eclipsat inerent de grămada / de viori-Stradivarius sparte / mărunt de-un curcubeu sălbatic» (deci nu de cel de jurământ divin de la Potop), de fapt un curcubeu-arcuș; pe „ordinea de zi a scriiturii cu pești de pradă în oniric registru“ se află «lătratul întărâtat al florii de cactus, / într-o piscină cu albastre pioneze» și, mai profund oximoronizând „realitatea piscinei“, «prea nelimpedea apă, e clar / mă făcu să le confund cu viori / pisate mărunt în plină orgie muzicală» (s. n.); de fapt - constată eroul
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
Se miră baciul Teodor cum de câinele lui, Țurțurii, stă atât de liniștit, atât de blând. Ne spune că e foarte inteligent, că simte cine este om bun, sau om rău! Uneori nici rudele sale nu sunt primite fără un lătrat agresiv. Ei, l-am mai îmbunat noi cu o chftea aruncată sub masă! Să nu uit... cam după un an de la acea vizită, când am revenit pe acele meleaguri, câinele ne-a simțit de la mare distanță și a alergat în
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
vor apărea probleme neprevăzute.Probabil de aceea, într-o zi, pe când venea de la magazin acasă pentru a servi prânzul, se pomeni că o luase pe drumul care ducea la casa Vetei.Bătu în poartă casei și câinele îi anunță cu lătratul lui pe proprietari, că un străin bate în poartă. Ușa casei se deschise și Anișoara, fata Vetei, zise cu glăsciorul ei subțire: - Taci, Bubi!... treci la coteț! Cine este acolo? - Sunt eu, Mache, spune-i maică-ti că am venit
MOȘ MACHE CAP. VII. PUNCT ȘI DE LA CAPĂT. de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352729_a_354058]
-
12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului RĂZBOI ÎN PACE I-a plăcut MILITĂRIA.A fost OFIȚER în Marele Stat Major al ARMATEI, în cel de-al doilea RĂZBOI mondial. A fost pe FRONT, printre PUȘTI, CARTUȘE, BOMBE, MORȚI, DUȘMANI, în lătratul turbat al MITRALIERELOR și al TUNURILOR.După munți de durere, după râuri de sânge și după fluvii de lacrimi, veni și mult așteptata PACE. Tot un fel de RĂZBOI. Alt fel de RĂZBOI. Lăsat la vatră, mutilat fizic și metafizic
RĂZBOI ÎN PACE de JANET NICĂ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357043_a_358372]
-
o ploaie de stele suspendate deasupra capetelor noastre, la lumina divină a focului care arunca scânteile ca o artificie pe sârmă și în liniștea atâtor copiii, fermecați de decorul feeric, unde se auzea numai cântatul unei păsări rătăcite, acompaniata de lătratul îndepărtat al unui câine. Aveam senzația că plutesc și în afară de trosnitul lemnelor care ardeau în spatele meu, nu mai era nimeni. Doar aplauzele de la sfârșit și vocea șușotită a instructoarei, m-au trezit la realitate. -Bravo! mi-a spus când m-
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
m-am consolat repede pentru că îl aveam și pe tataie Gogu, căruia puțin îi păsa de Ciobănel. Pe cât era de iubit în curte Cartuș pe atât era de urât pe stradă. Nimeni nu îndrăznea să treacă pe trotuarul nostru din cauza lătratului furios al lui Cartuș, iar de intrat în curte, nici vorbă! De cele mai multe ori vecinii noștri își înjurau câinii, care nu se oboseau nici măcar să latre, dacă cineva striga la poarta lor. -Nu sunt iubiți, le spunea tata-mare, ”să se
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
Era așa de furios Cartuș, că nici vocea lui tata-mare care îl striga cu disperare nu l-a adus înapoi la poartă, decât după ce a reușit să vină în gură cu o bucată destul de mare din stofă. Vecinii, atrași de lătratul furios al lui Cartuș și de țipetele victimelor, au ieșit în stradă. -De ce nu închideți poarta cu cheia, vecine? au început să strige cu toții supărați. -O să omoare pe cineva, într-o zi, fiara asta sălbatică! țipa o altă
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
câteva vetre de foc stins, unde locuitorii cartierului veneau la sfârșit de săptămână să-și petreacă timpul liber la o friptură și la o bere. O pasăre, destul de mare, și-a luat zborul de lângă noi. În pădure se auzea un lătrat de câine. „Își plimbă câini slugile”, am gândit. Pe versantul celălalt al dealului apăruse un adevărat cartier de vile și blocuri. „Oamenii se vaită ca din gură de șarpe că mor de foame, că n-au bani, dar casele și
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
că l-am încurajat pe Ciobănel să latre, chiar mai tare decât țipam eu. Găinile speriate de atâta gălăgie ne priveau fără să îndrăznească să cotcodăcească. Spre norocul meu, mamaia se întorcea de la fântână, când țipetele mele disperate, acompaniate de lătratul câinelui, răsunau în toată curtea. Lăsând căldările în mijlocul drumului să poată alerga mai repede, mamaia înarmată cu primul băț găsit în șanț a intrat în luptă. Încurajată de prezența ei, am pus mâna pe primul cocoș care mă ciugulea din
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
nr. 316 din 12 noiembrie 2011. RĂZBOI ÎN PACE I-a plăcut MILITĂRIA.A fost OFIȚER în Marele Stat Major al ARMATEI, în cel de-al doilea RĂZBOI mondial. A fost pe FRONT, printre PUȘTI, CARTUȘE, BOMBE, MORȚI, DUȘMANI, în lătratul turbat al MITRALIERELOR și al TUNURILOR.După munți de durere, după râuri de sânge și după fluvii de lacrimi, veni și mult așteptata PACE. Tot un fel de RĂZBOI. Alt fel de RĂZBOI. Lăsat la vatră, mutilat fizic și metafizic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
coborî MILITĂRIA din pod și începu INSTRUCȚIA. Citește mai mult RĂZBOI ÎN PACEI-a plăcut MILITĂRIA.A fost OFIȚERîn Marele Stat Major al ARMATEI, în celde-al doilea RĂZBOI mondial. A fost pe FRONT,printre PUȘTI, CARTUȘE, BOMBE, MORȚI, DUȘMANI,în lătratul turbat al MITRALIERELOR și alTUNURILOR.După munți de durere, după râuride sânge și după fluvii de lacrimi, veni și mult așteptata PACE.Tot un fel de RĂZBOI. Alt fel de RĂZBOI.Lăsat la vatră, mutilat fizic și metafizic,se dusela
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
vegheat cu altruism copiii, ca cel mai credincios „guardia espalda”! Și când mă gândesc, că eu am fost aceea care la început eram gata-gata să nu-l primesc, îmi vin și azi în urechi, cu mustrare de cuget, ecoul acelui lătrat cristalin, și plângăreț totodată, de pui de cățeluș neajutorat, care mă dojenea așa cum se pricepea el atunci, de imprudența ce aș fi putut-o face, dacă nu-l acceptam. Momentele de remușcare și melancolie, nu m-au părăsit niciodată. Ba
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]