470 matches
-
își ridică privirea. ― Bine, acceptă ea. Cred că ai dreptate, mai spune, și privește spre tavan. Să mă ierte Dumnezeu și managerul băncii mele. Ies amândouă pe ușă. ― Prima oprire e la Jeff, anunță Geraldine, conducându-și mașina pe străzile lăturalnice din Kilburn până în West Hampstead. ― Jeff? ― Hair-stylist-ul meu. ― De ce? Încep să mă simt ușor nervoasă, pentru că părul meu lung și lucios a reprezentat până la urmă una dintre caracteristicile mele favorite și da, am încredere în Geraldine, dar vreau oare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a întors și ne-a aruncat o privire ciudată. Toată lumea o să creadă că ești iubita mea lesbiană, pentru numele lui Dumnezeu! ― Scuză-mă! Geraldine își revine, și atunci începem amândouă să râdem. Mă împinge într-un butic pe o străduță lăturalnică, dar chiar înainte să intrăm, mă întorc către Geraldine și-i spun: ― Serios, chiar nu pot să cred tot ce ai făcut pentru mine. Tot ce faci pentru mine. Sincer, nu știu cum să-ți mulțumesc. ― Jemima! oftează ea, dându-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
coceau În soare. Un copac făcea umbră pe veranda din spatele casei lui Fontan și acolo stăteam eu, la o masă, iar madam Fontan mi-aduse o bere rece din pivniță. O mașină ieși de pe șoseaua principală și Întoarse pe drumul lăturalnic, oprindu-se În dreptul casei. Doi bărbați se dădură jos din mașină și intrară pe poartă. Băgai sticlele sub masă. Madam Fontan se ridică. — Unde-i Sam? Întrebă unul dintre bărbați prin ușa din plasă. — Nu-i aici. E la mină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
repede la un spital. Eram nevoit să merg pe jos și era destul de departe. Dacă aș fi luat-o pe strada principală, aș fi putut să mă prăbușesc în timp ce mergeam. De aceea am decis să o iau pe o străduță lăturalnică. Mergeam încet-încet, clădinându-mă ca un bețiv. Afară era întuneric și se auzeau sirenele ambulanțelor și ale mașinilor de pompieri. Oamenii se agitau. Se pare că e o situație destul de gravă!» Mai întâi m-am dus la serviciu și am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de sus spuneau: «Nu te alarma!» sau «Ce te grăbești?» Poate că le era frică să nu fac un atac de panică. Nu mă interesa, mi-am făcut loc printre ei. Am alergat vreo cinci, șase metri pe o străduță lăturalnică. Nici nu aveau loc să treacă două mașini pe acolo. Era periculos să rămân pe bulevard. Așa credeam atunci. Voiam să mă urc într-una din mașinile parcate acolo, dar era încuiată. Firește că era închisă. Eram atât de speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
eram fericit. Când, deci, în fața unor chestiuni destul de precise, mă lăsam înșelat, cu atât mai mult nu puteam să-mi dau seama întrucît admirația Irinei pentru natură era profundă, aci, unde afirmațiile nu se pot face precis. Imaginile sau observațiile lăturalnice nu vădesc neapărat înțelegerea. Și apoi eu însumi, care sunt așa de mândru în chestiunea aceasta, de câte ori nu părăsesc o seară parfumată, cu stele sclipitoare, cu luna enormă, cu pomii foșnitori legănând umbre, ca să mă duc să mă culc, înainte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
absent și indiferent pentru locul unde mi se îndreptau ochii. N-am observat-o, căci eram cu gândul în altă parte: la ea!) A treia oară am schimbat împreună chiar câteva cuvinte. Mi-a ieșit în cale pe o stradă lăturalnică, am salutat-o și am trecut înainte. După ce ne-am depărtat câțiva pași, m-a strigat. Mai târziu mi-a spus că a visat în noaptea aceea că o să mă întîlnească și înconjura pe cât putea străzile principale spre a mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la față, Gualfard își luă ochii de la el și începu să-i bruftuluiască pe cercetași, acoperindu-i de ocări și blesteme. Unul dintre ei, ridicând mâinile ca să se apere, reuși să strecoare: — Probabil că au luat-o pe un drum lăturalnic; sunt o mulțime pe aici. Noi eram doar patru, iar... Departe de a se potoli, furia lui Gualfard atinse culmea. — Sunteți niște idioți! tăbărî el asupra soldatului, pălmuindu-l. Nu se poate să dispară așa doi copilandri și un cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
despre voi, nu aveți nici un motiv care să vă mai țină aici. Dacă vreți... Nu! îl întrerupse Balamber. O să rămânem aici și o să luăm parte la căutare. Gualfard obiectă: — în scurtă vreme, pe drumul spre Genava și pe toate cele lăturalnice o să înceapă să vină capii de prin sate, îndreptându-se către marea adunare. N-ar fi bine ca voi, hunilor, să mai întârziați pe aici. Netulburat și fără să bage în seamă privirea uimită și plină de iritare a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fiindcă vorbesc mereu despre mine? Ce se petrece sub conștiința mea? E mândria de a-i arăta că nu sunt un imbecil, care crede că mai e încă tînăr? E dorința de a o asigura că nu pot avea gânduri lăturalnice, fiindcă tocmai poate încep să le am? E regretul că sunt prea bătrân pentru ea și nevoia de a mă lamenta, fie chiar ei, poate mai ales ei? E dorința de a fi din nou combătut de ea? (Pînă acum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se Înnorase. VÎntul Încetase, dar s-a lăsat ceață, parcă priveai totul printr-un geam aburit. Luminile de pe stradă se topiră una-n alta... Magazinele de pe strada principală se pregăteau de Închidere dar de Îndată ce am luat-o pe o stradă lăturalnică, ne-am trezit Într-o lume Însuflețită În care abia atunci parcă Începea să clocotească viața. Cafenele - mari și mici -, pasaje Între magazine cu jocuri mecanice, dughene cu băuturi, cu mîncăruri... și printre toate acestea, magazine cu aparate de fotografiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
coleg canadian s-a îndurat de frustrările noastre, a închiriat o mașină și ne-a dus duminică la lucrul acela neadevărat: Manhattanul. Am trecut podul peste Hudson, am intrat prin Harlem și, în sfârșit, am parcat mașina pe o stradă lăturalnică și pustie. Când am coborât din mașină, în jur am văzut clădiri argintii până la cer în care se scăldau fețele altor clădiri argintii până la cer. Totul era pustiu. Am luat-o aproape instinctiv în dreapta. M-am lipit de vitrina unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oameni, așa că, pentru început, i-am privit doar cu o oarecare contrariere: ce e cu aerul ăla pe mutra lor? Parcă Gorbi nu-i punea pe ai lui să-i tragă Te Deum în public. Am intrat pe o străduță lăturalnică, la un magazin de bijuterii. Acolo am găsit cerceii mei cu un bețișor auriu de care atârnă o perlă, Liviu era pe lângă mine, vorbind încă puțin, încă intimidat că se fâțâie peste tot soiul de interdicții cu diriga lui. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în cauză ne priveau recunoscători. Se năștea astfel o complicitate, în subteran, pe care justiția din țările lumii libere n-a cunoscut-o niciodată, pentru ea de neimaginat. Întorceam direcțiile acelor legi, dându-le un sens uman, prin savante interpretări lăturalnice. Dar cui ai fi putut să spui aceste adevăruri fără riscuri definitive? Nefericiți, și fericiți totodată, ne aflam în fața puterii statale pe care numai noi știam că o învingem prin simpla ignorare a prezenței ei, un anumit fel de ignorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
numărat anume. E-adevărat că scrie, rar, dar scrie”. Se făcea a nu acorda o prea mare atenție scrisorilor, deși le păstra anume, având grijă să știe toți ai casei, pentru a alunga de la început orice eventuală indiscreție sau gând lăturalnic, cu motivarea că scrisorile, indiferent de la cine, e bine să fie păstrate, măcar ca amintire, din care cauză se simțea nevoită să păstreze și scrisorile surorii, primite din București, pe care însă, spre deosebire de ale lui, odată puse deoparte, nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
totuși nu era ea omul care să se bosumfle și să se plângă. Rugându-se să nu fie văzută de nici una din cunoștințele sale sau din celelalte fete de la Politehnică, Pinky o târî pe Ammaji printr-o rețea de străzi lăturalnice, întunecoase și murdare, insistând să meargă pe drumul din spate către bazar ca să fie văzută de cât mai puțini oameni posibil; era cu nervii încordați și cu ochii în patru la eventuale incidente care ar putea face-o de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Urma să conducă până la tamarin și acolo, în funcție de ce va simți, îi va spune lui Pinky că era un lucru imposibil sau o va lua pe sus și vor pleca împreună cu dubița Hungry Hop... O luă pe mai multe străzi lăturalnice și nu pe strada cu sens unic, ca să aibă destule ocazii să întoarcă repede și să se îndrepte spre casă, în caz că ar lua această decizie, sau să treacă pe drumul principal, dacă ar fi dorit asta. — Pinky sau domnișoara Budincă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Încercă să cotească rapid pe altă stradă, dar aceasta era foarte îngustă și dubița i se înțepeni. Astfel de lucruri sunt menite a se întâmpla în momente cruciale din viață, desigur, astfel că dură destul până întoarse în altă stradă lăturalnică și porni spre alt punct al călătoriei sale. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Sau nimeni, mai bine! Nimeni! Îi făceau viața un iad. 24 Înainte să se facă ora 4, perceptorul districtual era deja treaz și îmbrăcat în bungalow-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cărăbuș, și dispăru din nou! — La naiba cu dubița aia afurisită, urlă brigadierul. În mod sigur, așa ceva nu se putea întâmpla aievea. Numai că, iar și iar, ivindu-se uneori în fața lor și alte ori în spatele lor, dispărând pe străzi lăturalnice, apoi reapărând, era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc, articulă brigadierul, vorbind dintr-odată încet. Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
soția lui Ignatius Q. Gribb, gânditorul orașului, — De n-aș fi eu, drumul s-ar surpa. Pietrele au nevoie de dragoste la fel de mult ca și dumneata. Și, practic, el chiar proteja drumul, îl apăra zelos de năvala prafului de pe străzile lăturalnice și de stricăciunile provocate de animalele aflate în drum spre pășuni. îl spăla și îl îngrijea. Era al lui. în schimbul trudei sale iubitoare, era hrănit de oricine se nimerea prin preajmă atunci când îi era foame și găzduit de oricine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
paharelor. Afară soarele era puternic și mi-am pus ochelarii fumurii. Nu aveam nici cea mai vagă idee cum reușeam să mă aflu cu regularitate în oraș sau prin împrejurimi la ora aglomerației de la prânz. Probabil incompetență. Chiar și străzile lăturalnice dintre Farringdon și Clerkenwell erau împânzite cu funcționari și baruri cu sendvișuri de vânzare. Cel puțin eram aproape de următoarea mea destinație. M-am îndreptat către birourile de la Herald, meditând asupra unei căi să aflu pe cine mai șantaja Charles de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nălucă de cadână. . Nu gândeam să cobor astăzi pe Bulevard. De câtva timp, de când am început să scriu cartea aceasta, împins de nevoie (destin?), drumul meu duce într-acolo, dar fac în așa fel încât ocolesc Bulevardul. Ocolesc pe străzi lăturalnice care, adeseori, îmi par necunoscute, deși le-am străbătut de-atâtea și de-atâtea alte ori. Am constatat, scriind la această carte, coborând în text, descoperind puterea textului, misterioasa lui fascinație, halucinatoria lui putere de absorbție, că încă nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
drept, frate. Am mai auzit eu de întâmplări din aiestea - s-a auzit un glas din fundul vagonului. ― Într-una din seri, însă, după o lipsă îndelungată, lotrul a intrat în han și s-a așezat la o masă mai lăturalnică. Cu ochii ascunși în dosul zagaralei pălăriei, încât abia i se vedeau, cerceta încăperea. Aștepta s-o vadă pe hangiță. Ardea inima în el. N-o văzuse de atâta vreme! Și înainte, de câte ori a încercat să-i vorbească, ea a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
i-a întâmpinat: ― Domnule căpitan, în cealaltă margine a pădurii există o formație militară de tăria unei companii de infanterie, care a făcut haltă pe parcursul marșului. Le-am luat urma de la intrarea în pădure. S-au deplasat pe un drum lăturalnic. De ce? Nu știu. Acum staționează în marginea pădurii. Din câte ne-am dat seama, sunt români. Nu am luat legătura cu ei înainte să vă raportăm. ― La ce distanță se află față de acest loc. ― Cred că este vreun kilometru. ― Sergent
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vadă crucificat. Iar Johnny Stomp rămăsese în tot acest timp soldatul credincios, cobaiul bun la toate pentru prințul evreu. Amândoi trebuiau tratați cu foarte mare atenție. Laurel Canyon se sfârșea chiar la capătul Strip-ului. Buzz o luă pe niște străzi lăturalnice, luând-o spre Holywood și Vine și oprind la fiecare semafor. Simțea cum Audrey Anders îl urmărește de pe bancheta din spate, încercând, probabil, să ghicească ce fel de relație era între el și Mickey. Buzz trase în față la Breneman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]