3,897 matches
-
prin expresia poetică, se străduiește a-și struni emoțiile centrifuge, a-și asigura "egalitatea manifestării", "echilibrul ciudat". Autenticitatea rezidă în "uimirea" constatării unei identități emoționale pe care minusculele variații de meteorologie sufletească n-o pot altera. Dimpotrivă, o confirmă precum lăuntrice omagii: Nimic mai adevărat/ ca acest drum prin zăpadă/ o adîncire în prăpăstii albastre/ cu pașii uimiți// un semn te poate scoate/ din starea egală cu sine/ un fior de culoare o frică/ în blana de animal rătăcit" (Sensul mirării
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
ce ar putea îndritui un "sistem al armoniei universale"... Procedeul favorit e aci reducția. La antipodul spectaculosului poeziei "sociale", întemeiate pe o hiperbolă a eului agitat și compact proclamativ, Vasile Gogea cultivă o discreție fin persiflatoare, bizuită pe o comprimare lăuntrică, adică pe o litotă a eului moral. Laconismul îi traducea îndurerata modestie. Restrîngerea, economia sînt imperativele scriiturii d-sale. Idealul poetului îl constituie experimentarea limitei: "Să locuiești la limita ființei/ să nu ai lemne, pîine, țuică/ nici cărți pe rafturi
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
un viraj paradigmatic firesc, aducător de înțelesuri și subînțelesuri nebănuite... P.T. nu vrea să uzurpe sfera de influență a clasicismului psihologic și nici să atenteze la integritatea bunurilor sale. Unicul ei deziderat este să navigheze mai departe în explorarea spațiilor lăuntrice, încă necunoscute, întru spiritualizarea și dezmărginirea ființei umane. Iată pentru ce, iubitorii împătimiți ai psihologiei de tip cartezian, dacă nu doresc să slujească o «știință western», cum o denumea R. Frager, trebuie să manifeste, dacă nu mai multă deschidere, măcar
Agenda2004-14-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282249_a_283578]
-
au fost la îndemână, crucea de pe turnul bisericii de iarnă, greu accesibilă fără o schelă special concepută și construită ori fără utilaje elevatoare pe măsură, s-a dovedit a fi intangibilă. La ordinul vreunui politruc zelos ori dintr-o pornire lăuntrică aflată în rezonanță cu cerințele politice ale momentului, un lucrător s-a angajat să escaladeze clopotnița și să doboare crucea. Nu este însă deloc exclus ca la baza acțiunii să fi stat vreo două-trei sute de monopol, primite gratuit pentru
Agenda2004-21-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282438_a_283767]
-
Fundației Blue Star, va avea loc la Școala cu clasele I-VIII nr. 12 din Timișoara (vizavi de Piața agroalimentară din Iosefin) joi, 9 septembrie, de la ora 19,30, și vineri, 10 septembrie, de la ora 17,30, lansarea cărții „Divinitatea lăuntrică“ de Sri Vasudeva, urmată de o prelegere și un seminar ce se vor desfășura în prezența autorului. Intrarea este liberă. Relații suplimentare se oferă la tel. 0722-517 039. ( I. B.) Interimat Până la organizarea concursului pentru ocuparea postului de director al
Agenda2004-36-04-de retinut () [Corola-journal/Journalistic/282836_a_284165]
-
ani, din visul acesta a rămas doar recunoașterea nevoii de afecțiune datorată absenței tatălui și prezenței intermitente a mamei în copilărie. Am tot așteptat să se întâmple acel mare eveniment care va schimba tot și îmi va activa puterile mele lăuntrice și nu îmi puteam ierta că nu zbor deja și că nu înțeleg nimic din cărțile de filosofie ale mamei mele, pe care le citeam pe ascuns, când nu-mi atrăgeau atenția albumele de artă din raft, sau cele de
Agenda2004-29-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282649_a_283978]
-
familie, cît și în atelierul tatălui său, Babă a trait, încă din primii ani ai vieții, experiențe pe care nu i le puteau oferi nici stradă, ca univers restrîns, și nici climatul general din spațiul vechiului Regat. Cultul muncii, ordinea lăuntrica și exterioară, constiinta vie a apartenenței la o geografie fizică și morală anume, alături de unele reflexe ale civilizației vieneze pe care tatăl său le perpetua încă, la o anumită scară, în însăși rigoarea academista a picturii sale, l-au pregătit
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
încărcătură revendicativa. Prin absurdul pur, poetul ajunge la o impersonalitate caricaturala, deci paradoxal tendențioasa: " copilul meu are o mie de porecle, / fragile și cuminți, precum diminețile mele - / copilul meu, e un epitaf malițios / care merge la serviciu, lîngă Hubertus - / în timp ce lăuntricul meu copil a luat, deja, / formă de lift..." (Lunecînd). Sau într-o panoramare sentimental-geologică, parodica în ondulația îndrăznelilor asociative: "viorile curg printre mari straturi / de lucruri - / trupurile lor ard pînă la sărut: apoi tac - / săracă, împietrita cunoaștere.../ privesc între mascotele
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
solide ale unei estetici ad hoc. Pentru că printr-o subtilă premeditare a organizatorulor, sau numai prin tainica expresivitate a hazardului, aceste două elemente sînt simultan fenomene ambientale / procese administrative, pe de o parte, si definiții morale, repere ale unei crize lăuntrice, pe de altă parte. Din punct de vedere astronomic, eclipsă este, în raport cu arta, un fenomen exterior, un simplu pretext pentru o percepție simultană, în timp ce din punct de vedere moral ea este metaforă unui impas lăuntric, echivalentul retoric al unei crize
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
morale, repere ale unei crize lăuntrice, pe de altă parte. Din punct de vedere astronomic, eclipsă este, în raport cu arta, un fenomen exterior, un simplu pretext pentru o percepție simultană, în timp ce din punct de vedere moral ea este metaforă unui impas lăuntric, echivalentul retoric al unei crize prelungi care are toate șansele de a deveni agonie. Cu alte cuvinte, conceptul tradițional de artă și obiectul (fetișul) artistic sînt ele însele în eclipsă, după cum și reperele noastre în spațiul artistic sînt din ce in ce mai fragile
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
-ți imagina o cartografie intimă a unui psihic străin și de a o recunoaște de ca si cum ar fi a ta. "Artă telepatiei emoționale," cum o numește Kundera. Astfel concepută, compasiunea e o maladie sinistra, pentru că ea te aruncă în universul lăuntric al celuilalt, obligîndu-te să simți simțirile sale fără a avea și puterea să le reprimi, să le domini ori să le dai uitării. Devii, astfel, un mai autentic trăitor al nenorocirii altuia, pe care, de fapt, o amplifici, o sporești
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
precum și la acea politică a asimilării și toleranței impusă popoarelor cucerite. Cea de-a doua influență este cea exercitată de creștinism, a cărei funcție esențială este de a forma conștiința europeanului, de a-i crea o morală și o viață lăuntrica. Iar a treia influență vine din partea Greciei, căreia europenii îi datorează pasiunea pentru o disciplină a spiritului, vocația perfecțiunii, dar mai ales transformarea ființei umane în propriul său sistem de referință. Cele trei repere identificate de Valéry greu pot fi
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
hotarele căreia pășește cu o perceptibila siguranță de sine. Sobru, lucid, cu o răceală ce ține de distanțare, liber de emoție. Un fel de neutralizare ametaforică, opusă exaltării. Încearcă pe cât posibil o obiectivare a sinelui, caută să-și surprindă zvâcnirile lăuntrice, disciplinându-le și contemplându-le cu detașare, dar mănat de dorința de a se descoperi. Nu introspectându-se, ci proiectându-se. Nu afectiv, ci senzitiv, înclinat în același timp spre conceptual, în măsura în care drumul spre opera devine la un moment dat mai
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
rea". Dogmatici intratabili că Novicov, Selmaru, Sorin Toma, maleficul Beniuc, sunt judecați fără vehemență, priviți mai degrabă cu umor, văzuți că oameni căzuți și ei sub vitregia vremurilor. Sentințe drastice, definitive, pronunța rar, căutând cel mai adesea să descifreze resortul lăuntric, mecanismele ascunse ce au dictat o anume comportare, fie ea și blamabila. Cu atat mai mult este atent cu mării scriitori ce pactizaseră, cum s-a tot spus, cu puterea comunistă în anii postbelici, cu Sadoveanu, Arghezi, Călinescu, Ralea, cărora
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
destul de mult". Faptul s-ar fi petrecut și mai tarziu, în anii ^80, cănd ceausismul "devenise, efectiv, o năpasta" si cand Desliu crede a desluși, la exponenți ai vieții literare ce păruseră perfect obedienți, ca G. Ivașcu, semnele unei "rezistente lăuntrice". Pentru că am vorbit de anii ^50 și ^80, corespunzători epocii Dej și, respectiv, epocii Ceaușescu, este locul să arătăm că primul interval este privit de Dan Desliu cu mai multă îngăduința decât al doilea, spre acesta îndreptând cele mai multe vituperări. Omenește
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
prăbușești, unde grafia absolvă monorima de o posibilă bănuiala de facilitate. Volumul îmi pare o reușită. Cu Vedere periferica, Monica Rohan, pe lîngă faptul că știe să atragă în mod inteligent privirea cititorilor (cumpărătorilor!), știe să le bucure și "ochiul lăuntric". (Monica Rohan - Vedere periferica, Ed. Hestia, Timișoara, 1998, 81 pag., preț neprecizat.)
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
se află în căutarea răbdătoare a fulgurațiilor, a acelor notații inspirate care scînteiază, iluminînd brusc textul cu voință anost: "Stă/ în fața tarabei goale,/ îmi surîde și mă îmbie:/ Alege!/ Iată, aici, lumina coborîtă-n oglindă/ doritoare să ia forma chipului tău lăuntric" (Tarabă). Ori abstractizant: "Absența pastelului -/ măcar de ar fi un gol/ prin care să vezi gîndul" (Efigie pentru Ștefan Luchian). Ori paradoxal-sarcastic: "Poate o grea așteptare/ de care/ deodată/ eternitatea se plictisește" (Casă părinteasca). Timorarea, inhibiția devin vibranțe. Din acest
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
în viața asta cu nuanțe eterne/ cînd ușile scîrțîie și pe trepte/ zărești talpă înnoroiata în care ninge" (Nuanțe eterne). Spiritul sau se proiectează pe lucruri cu o deznădăjduita voluptate, precum o ultima șansă a unei șalvari exterioare și totodată lăuntrice, ca într-o mistica a realului: "Corect că aerul dintre crengile copacilor/ oblic precum sclipirile ferestrelor, iată sînt singur, inconfundabil./ Urzica din rodos/ frunzele ei în mai multe culori/ azvîrl în eterul particular al pupilelor mele/ semne disperate care/ mă
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
directe, experiențe artistice, experiențe livrești. Intervalul de referință este de aproape treizeci de ani, mai exact cuprins între 2 iulie 1967 și 15 august 1995. Cei douăzeci și opt de ani trec monoton, împărțiți egal între întîmplări exterioare și gînduri, reflecții, neliniști lăuntrice. Între lumea de afară, obiectivă și previzibilă, cu evenimente meteorologice, schimbări de peisaj și de decor, si ambientul intim, lumea atelierului, a lucrărilor care se nasc și care dobîndesc viața autonomă - lume cu îndoieli, cu victorii și cu melancolii. Prin
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
să constituire. Dacă întreaga narație urmărește devenirea personajului, trecerea să prin experiențe și prin medii diferite, permanent se abat de la discursul principal o sumedenie de povestiri care nu au o legătură directă nici cu viața exterioară și nici cu evoluția lăuntrica a artistului. Ele compun, însă, o lume complexă, vie și veridica. Prin ele sînt introduse acele elemente care dau istorisirii pregnanta spațială, extensie pe orizontală, dincolo de mișcarea continuă pe verticală timpului. Spre deosebire de Paginile... lui Negreni, care comunică o experiență directă
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
care larva poate deveni fluture. Val Gheorghiu citește acest moment și această șansă (pe care fiecare o are și pe care cei mai multi o ignoră) pe chipul omului, al "larvei" programate să zboare, căutînd acolo, în detaliul adesea insignifiant, configurația ființei lăuntrice, aceea care secretă (sau nu!) aripile. Așa se întîmplă, de pildă, cu Vasile Dalailama din proza În falia neagră se iveste-un picior, cu Pepa din Pepa și Piti, cu Darly din Un Funès pictat de Daumier, cu Firfirica din
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
un Martini, te rog! etc. Iată: "Îl văd venind, nări fremătînde, semn că are gînduri mari, freamătă, are gînduri mari": detaliul - nările fremătînde - naște întregul (Pip-Narcisa, Piticul, "martorul" și personajul-narator). E un balans - un dans - halucinant între starea și adevărul lăuntric; personajele sînt într-o stare de excitație permanentă, de continuă ardere, ele se nasc pentru a muri într-o singură pagina numai (larva și fluturele!). Prozatorul nu caută subiectele, ele i se oferă într-o mișcare burlesca, într-o atmosferă
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
natură, Mariana Ionescu oferă un text "dificil" prin hybris-ul analitic al unor pagini, și ceea ce este mai grav, necurățat de un anume manierism. Ceea ce nu știrbește valoarea a cel puțin 100 de pagini performante, prin acel vibrato al exegezei lăuntrice, prin ingeniozitatea investigației legăturilor periculoase dintre viață și arte, prin ridicarea (mântuirea) ardentei biografii intelectuale la puterea ficțiunii. Mariana Ionescu, Exerciții de fidelitate, Editura Eminescu, București, 1999, 237 p., f. preț
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
elaborării și cu o înțelegere a creației specifice spațiului literar al generației ulterioare. Dar această situare filosofică, estetică și morală, nu este determinată din exterior, prin contaminări directe sau prin decizii de ordin programatic, ci este o problemă de construcție lăuntrică, evident consolidată prin cultură generală și prin educație specifică. Fără a fi un spirit teoretic și fără a-și ambala retoric programul de creație, Dumitriu lucrează exclusiv în spațiul lucidității, al deliberării și al deplinei conștiințe a gestului său. Toate
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
dincolo de aparentul ei aer sentimental, se transformă într-un examen necruțător atît pentru artist cît și pentru privitor. Artistul este supus, tocmai datorită acestei scrutări a finișului prin lentila punctului de pornire, unei probe de rezistență exterioară și de coeziune lăuntrică, iar privitorul unei verificări severe în ceea ce privește capacitatea sa de lectură în timp, în spațiu și în context. Ion Dumitriu trece testul cu un firesc și cu o seninătate, ambele imperturbabile; sigur pe sine, coerent și seducător, iar privitorul, în această
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]