1,874 matches
-
mai ales că echipele din B, în seria a II-a, erau pricăjite și verzi ca broaștele, încât toată lumea aștepta să fie înghițite de șarpe. După ce fluiera arbitrul și după ce mingea începea să se învârtă, conta doar cum mânuiau instrumentele lăutarii din teren. Dacă Nae Manea avea chef să ciupă corzile viorii pe extrema stângă, dacă piticul Paraschiv se îndemna să bată la țambal în linia de mijloc sau dacă plăvanul ăla, Damaschin, trăgea de acordeon prin careu, se încingea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
orice cultură populară identifică valorile cu etnicul? [...] Când va ridica țăranul român capul sus? În jos am privit de când ne-am născut. [...] Mulți români, nesfârșit de mulți români, mărturisesc zilnic că România este ultima țară din lume. Ceea ce spunea un lăutar țigan unui cerc de români: «aveți noroc cu noi, că de nu ați fi ultimii» definește o situație reală, nu o exagerare trivială. Dacă România nu va face istorie va rămâne ultima țară din lume. Românii au trăit o mie
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ce i-a premers și cu amețeala de după, aceiași oameni, care nu muriseră, nu atît de glonț cît și de tifos ori gripă spaniolă, trecuseră dintr-un ev în altul. Trecuseră de la boierie, de la rădvan, de la chefuri cu ciubuce și lăutari țigani, de la taifas și moțăiala digestiei, de la mustăcioara răsucită, a bastonului, a pălăriei de pai ori cu voaletă, de la crinoline și malacoffuri, de la lampagii și arendași la o cu totul altă lume, în care stăpîneau alte cuvinte, alte ritmuri, alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu altceva și nici rînduiala cu devălmășia ori cu bunul plac. De aceea dormise liniștit și cînd afla ce se mai punea la cale în Bufetul Parlamentului, ori în casele boierești din Cîmpineanu, ori la moșie, între două petreceri cu lăutari; dormea liniștit în primul rînd pentru că știa și, în al doilea rînd, pentru că tot ce știa nu era mare lucru, nu însemna un capăt de țară. Cum s-ar zice, se schimba morarul, dar moara măcina înainte în felul știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unei vechi credințe populare, morților tineri, necăsătoriți, li se organizează înmormântarea ca un ceremonial de nuntă. Nunta este o împreunare a cadrului natural, pământesc, cu cadrul cosmic, ceresc. Apar aici și simbolurile nelipsite din ceremonialul unei nunți: mireasa, nașii, preoții, lăutarii, nuntașii. În cadrul unei minunate alegorii, contopirea dintre om și natura eternă este făcută printr-o enumerare de elemente naturale: soarele și luna, brazii și păltinașii, paseri și păsărele, munții și apele. Elementele naturii devin, pe rând, preoți care oficiază nunta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nuntașii. În cadrul unei minunate alegorii, contopirea dintre om și natura eternă este făcută printr-o enumerare de elemente naturale: soarele și luna, brazii și păltinașii, paseri și păsărele, munții și apele. Elementele naturii devin, pe rând, preoți care oficiază nunta, lăutari și nuntași, prin acest procedeu al personificării creându-se un cadru fantastic, de basm. Această reacție a ciobanului moldovean conferă baladei Miorița semnificația unui proces față de moartea prematură și nedreaptă; aflat în centrul cântecului, testamentul ciobanului conține răspunsul la întrebarea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întro nuntă mioritică. Aceasta constituie o soluție cât se poate de naturală și de originală: Că m-am însurat / c-o fată de crai / Pe-o gură de rai, / C-am avut nuntași / Brazi și păltinași, / Preoți munții mari, / Paseri lăutari, / Păsărele mii / Și stele făclii. În această atitudine a ciobanului, poporul român își recunoaște modelul său de existență și totodată răspunsul pe care poate să-l dea destinului, atunci când acesta se dovedește, așa cum s-a mai întâmplat de multe ori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
orașele pakistaneze Karachi, Lahore, Peshawar și Rawalpindi (la sfârșitul turneului membrii ansamblului au fost primiți de președintele Pakistanului) 1976); a ansamblului "Semenic", în Danemarca (1993). A inițiat și organizat "Luna Culinară Românească", la restaurantul Torni din Helsinki, cu bucătari și lăutari români. La inaugurare, au participat ministrul culturii, ministrul finanțelor și președintele Asociației de Prietenie Finlanda-România (august 1969). A sprijinit activitatea asociațiilor de prietenie Danemarca-România și Finlanda-România, dedicată dezvoltării relațiilor culturale dintre România și țările respective. În colaborare cu aceste asociații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
dragoste cu năbădăi, ca o avalanșă, În care pasiunile -dincolo de aportul frumuseței fizice erau sporite de interminabile discuții prelungite târziu În noapte, despre societate, natură, filosofie, istorie, mistere și noi descoperiri din domenii diverse. Logodnă precipitată, nuntă mare cu lăutari aduși din capitala județului, nuntași sosiți din obligații de familie, din interes -nici nu știi când ai nevoie de șeful de jăndari! din curiozitate nedisimulată, specifică și atunci acelor locuri -ce frumoși sunt, tu, și ce bine le stă din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
două „bumboani cu lapti”, mulțumea Întorcând spre Ionel ochii săi mari, cu gene lungi și interesați de cunoaștere și apoi cele două bomboane poposeau direct În guriță pentru a-și umfla obrăjorii ca moș Măguță din bantă, cel cu „primul”, lăutarul iubit de toată lumea și excelent imitat de bunicu’ Ghiorghi atunci când lucra la roată. Nimeni nu imita mai bine solo-urile baritonului-prim ca bunicu’ Ghiorghi: Pu, ru, ru ruuu... Poro-roro-roro-roro-roro... Ionel era bucuria familiei! Știa să-și facă singur mari și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
desenat-o după o umbră impregnată pe o vitrină (vernisaj cu îngeri în albumul lui Dumnezeu), a decupat-o cu un foarfece de lumină dintr-o frescă cu gâze și fluturi (strada, un decor al absențelor, Dumnezeu a furat mireasa, lăutarii cântă cu ochii închiși). Este păcat să-mi caut toamna în icoană, părinte? Dimineața, la 4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc ramură ostenită în brațele ei; îi simt umărul, bărbia, pântecele, sânul, respirația, lacrima, de noiembrie. (Tristețea livezilor îndulcește suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca toți ceilalți țigani, de-a stînga Văii Măriei, mai sus de poduri, drept În fața dealului Cerhatului. Ca să urce coasta, „bandele“ de țigani treceau Valea prin vaduri știute și bătute numai de ei. „Banda“, atunci și acolo, era taraful de lăutari - o vioară, un acordeon, o gordună, uneori două viori și, În plus, un țambal de piept. De jos, de la ei, vedeau negreșit care dintre marile uși de lemn ale pivnițelor săpate În deal stătea deschisă și unde era rost de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ei, nepoate, cu ce cântec vrei să-ncepem? întrebă deadul Vasile, după ce isprăvi. Culae nu spuse nimic. Păi atunci, hotărî bătrânul, ia să-ncepem cu un cântec pe care l-am învățat când eram copil de-o șchioapă, de la un lăutar vestit... Ascultă și bagă bine la cap!... Și bătrânul se porni să plimbe arcușul pe coarde trist și tânguitor. Lui Culae aproape că-i dădură lacrimile ascultând, copleșit de o jale care venea din timpuri apuse și de la oamenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un izvor fermecat: Ascultă, nepoate, îl lămurea din când în când bătrânul, acum o să-i tragem învârtita lui Mitru Pribeagu, mare cântăreț din scripcă la vremea lui!... Și-acum, uite, ține-te bine, ai s-auzi sârba lui Marinică Ploscă, lăutarul de la Ponoarele, mare scripcar și el... Pe unde i s-or fi odihnind acum ciolanele!... Hora asta, nepoate, o zicea Siminel Șolcanu, de-i spunea lumea Veselu. Eram flăcău pe vremea aia... Hei-hei, că din vremurile alea multă apă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tânguie și să se frângă sub povara durerii. După ce ultimele sunete se stinseră, în odăița cu tavanul jos și afumat se așternu o tăcere cucernică. De afară se auzeau niște foșnete ciudate, ca și cum prin preajma casei ar fi dat târcoale duhurile lăutarilor din timpurile vechi, stârnite de cântările lui deadul Vasile. Ai băgat bine la cap cântecele noastre, nepoate? întrebă moșneagul, uitându-se la copil cu ochii săi îngropați adânc în găvanele orbitelor. Ei, ia să-i zici acum împreună cu mine!... Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își dorise întotdeauna. De bucurie, chiar în ziua în care își văzu cel de-al doilea fiu, el făcu un chef de pomină cu prietenii și cu colegii de serviciu, întorcându-se acasă după miezul nopții beat turtă, cu câțiva lăutari după el, ca-n vremurile bune de altădată. În zilele următoare, împreună cu Mariana, el hotărî ca botezul lui Severel-Angheluș să aibă loc cât mai repede cu putință și îl convinse pe doctorul Emanoil Rigani să accepte să fie nașul copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la liber-alese", după cum s-a exprimat gazda. Numai că, fiind și un specialist de față, profesorul meu drag de muzică omul care-mi zicea mereu, la fel de drăgălaș ca și diriginta, de ce nu ți-ai scris tema nici pentru astăzi, băi, lăutarule? a trebuit să fac față unei provocări artistice fără precedent. Ei, geniosule, m-a întrebat muzicianul școlii, ne-ai putea răsfăța cu Sonata nr. 3 de Mozart? Eu, cum eram full de istoria trecută și viitoare a muzicii, am mimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
moarte, prin care trecuse soția sa. Proful de muzică, în schimb, m-a apreciat cum se cuvine a doua zi, la oră. Nu m-a mai întrebat, ca de obicei, de ce nu ți-ai scris tema nici pentru astăzi, băi, lăutarule, ci m-a lăudat pentru "interpretarea fericită de ieri". Totuși, ca un specialist ce era, a ținut să-mi precizeze că probabil de emoție ucisesem un bemol, chiar în prima măsură a sonatei, și că i s-a mai părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
căcatul orașului, ai cântat ce-ai vrut, culegând din buruienele capului tău nenorocit, ai încropit ad-hoc, pușlamao, depravatule, râde lumea de mine prin școală, prin târg, am ajuns de nu mai pot intra într-o crâșmă nenorocită, că mă întreabă lăutarii dacă nu vreau să-mi interpreteze celebra Sonata nr. 3 în re minor, futu-ți Dumnezeii mă-tii de scripcar ordinar!... Pe când domnul de muzică își pregătea repertoriul favorit pe care-l prezentase și altor colegi de-ai mei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
al lui Genji către Akikonomu), sau "Doamna de lângă pod își poate afunda mânecile În lacrimi însingurate de noapte dar nu pentru mult timp" (poem al lui Niou către iubita sa, Nakanokimi). Suferă acestea comparație cu abisalele versuri citate de Filimon? Lăutarii lui strigă așa: Cine la amor nu crede N-ar mai călca iarbă verde" și adaugă, într-un acces de superb afflatus, că "pe la timpi se auzea câte un oftat (torturant este că nu vom ști niciodată cauza acestuia, n.
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Caragea degenerează, în chip aproape inevitabil, în haos balcanic. Observați, vă rog, stupida metamorfoză facială a mesenilor, precum și tipicul acces de locvacitate curajoasă, care pare a pune stăpânire, în circumstanțe sardanapalice, pe altminteri "austerii" boieri bucureșteni: Toți oaspeții ascultau pe lăutari cu mai multă sau mai puțină băgare de seamă; numai Caragea și hatmanul Cărăbuș păreau mai agitați decât toți ceilalți. Aceasta se vedea din mișcările capului, din alterarea feței și mai cu seamă din desele oftări ce ieșeau din piepturile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fost licențiat doar în Teologie). După revenirea în țară din Franța (1931), Șerboianu își asumă latura organizatorică în cadrul comunității țiganilor. Astfel, în aprilie 1933, el fondează Asociația Generală a Țiganilor din România, având la bază și vechea structură a societății lăutarilor "Junimea Muzicală". Meritul său era evident, fiind vorba despre o prima încercare de organizare, din punct de vedere asociativ, a țiganilor romani. Scopul acestei asociații era emanciparea țiganilor, în acest scop Șerboianu redactând un "Apel către toți țiganii din România
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
contactul tărcatului public de la Kromeriz cu noua componistică românească (Ștefan Niculescu - Sextuplum, Dan Dediu - Gothic Concerto, Liviu Marinescu - Motto perpetuo), dar și cu posibilele surse propriu-zis muzicale ale acesteia (Ioan Căianu - Dans din Nires, Francois Rouschitzki - Chanson vallaque, George Enescu - Lăutarul). Apropo de Liviu Marinescu: fostul student al Academniei de muzică din București devine neîndoielnic una dintre vocile cele mai autorizate ale muzicii americane, de la care preia unele ticuri și formule componistice, dar și tupeul de a distila varii detente creatoare
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
dur, dar sunte un om sensibil! Am trădat, enervează obsesia mea cu sandalele, aroganță, impulsivitatea, limbajul trivial, faptul că-mi spun brutal părerile și că nu-s deloc discret. Așa că află lumea că îmi place să o ard cu maneliștii/lăutarii/șprițul. Irită lumea plecarea mea de la Antenă 3 la România TV, că am desființat emisiunea de dinainte, pantofii colorați, impulsivitatea, iuțeala la mânie, sastiseala, aroganță cu plebea, ca mănânc prea multă carne și, uneori, postările vulgare. Cică pot face mult
Victor Ciutacu, ”o lepră simpatică”. Vezi cine zice by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/67766_a_69091]
-
și antrenul de pe strada noastră. Că noi sîntem, mereu, en train de ceva. En train de a ne naște și, deopotrivă, en train de a muri. En train-ul e firea noastră, condiția noastră de a fi. Sîntem o petrecere cu lăutari (în cel mai bun caz!), iar petrecerea sîntem. Și lăutarii sîntem noi. Ne trecem înainte de a petrece cu adevărat. Derizoriul a devenit, mai curînd ca oricînd, o categorie din viața noastră. Sîntem, mai rău ca întotdeauna, pierduți în spațiu. Nu
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]