276 matches
-
s-o ia pe post de sclavă. Laban se închisese în cortul lui și nu voia să iasă și să recunoască ce-i făcuse mamei fiilor săi, dar negustorul era acolo și nu se lăsa. Avea asupra lui toiagul lui Laban, pe care i-l lăsase garanție și venise și cu un slujbaș, ca martor. Ruti și-a lipit fruntea de pământ și a implorat-o pe Lea s-o salveze. Lea a ascultat-o și a afurisit numele tatălui ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
venise și cu un slujbaș, ca martor. Ruti și-a lipit fruntea de pământ și a implorat-o pe Lea s-o salveze. Lea a ascultat-o și a afurisit numele tatălui ei. - Fundul unui măgar valorează mai mult decât Laban, a zis ea, tatăl meu e un animal, e rahatul putrezit al unui animal. A pus de-o parte urciorul cu lapte pe care îl covăsea și s-a îndreptat cu pași hotărâți înspre pășunea unde tata se ocupa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a tăcut și și-a luat locul în spatele bărbatului. A adus un urcior plin cu berea cea mai tare ca să-l ajute pe Iacob să înmoaie hotărârea negustorului. Dar omul văzuse că, deși arăta ca vai de ea, femeia lui Laban nu era nici șchioapă, nici nu avea buză de iepure, așa cum prețul pus de Laban pe capul ei ar fi putut să indice. Și era destul de isteț ca să vadă că prezența lui acolo produsese ceva neliniște. A mirosit avantajul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
berea cea mai tare ca să-l ajute pe Iacob să înmoaie hotărârea negustorului. Dar omul văzuse că, deși arăta ca vai de ea, femeia lui Laban nu era nici șchioapă, nici nu avea buză de iepure, așa cum prețul pus de Laban pe capul ei ar fi putut să indice. Și era destul de isteț ca să vadă că prezența lui acolo produsese ceva neliniște. A mirosit avantajul și și-a dat seama că putea pune mâna pe destule bunuri femeiești și chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mâna pe destule bunuri femeiești și chiar pe vreunul din prețioșii căței ai lui Iacob în schimbul lui Ruti. Repede, toate femeile aveau să afle povestea și, timp de câteva săptămâini de atunci încolo, Iacob a fost hrănit ca un prinț. Laban n-a mai adus vorba niciodată despre cum îi salvase Iacob femeia. A devenit doar cu totul dement în felul în care o trata pe Ruti și ochii ei s-au înnegrit de atunci pentru totdeauna. Fii lui, urmându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și iar. CAPITOLUL DOI În zilele care au urmat salvării lui Ruti, Iacob a început să se gândească serios la plecare. În timpul nopților cu Lea și în cele cu Rahela, le vorbea despre dorința lui de a părăsi corturile lui Laban și de a se întoarce pe pământurile tatălui său. Iacob îi spunea Bilhei că îl muncea gândul plecării și că nu mai dormea bine. S-a întâlnit și cu Zilpa într-o noapte când nici unul, nici altul nu puteau dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de argint și a flauturilor de aur. Lea nu era așa doritoare să vadă lumea de dincolo de dealurile unde se născuse. - Sunt mulțumită cu chipurile din jurul meu, spunea ea, dar e adevărat că aș vrea să scap de duhoarea lui Laban. O să plecăm, desigur. Dar eu o să plec cu părere de rău. Bilha dădea din cap. - O să plâng pentru că lăsăm aici rămășițele Adei. O să-mi lipsească răsăritul soarelui deasupra locului unde l-am născut pe fiul meu. O să plâng după tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și-l vom duce cu noi, cu soțul și cu copiii noștri. - N-o să ne facă nici un rău, spunea ea, în timp ce planul prindea contur în mintea ei. Dacă o să fie în mâinile noastre, idolii nu-l vor mai ajuta pe Laban, spunea ea cu un aer șiret. Bilha și Lea chicoteau la ideea că Laban o să rămână fără idoli. Bătrânul își consulta statuetele pentru fiecare decizie pe care o avea de luat. Sătea ore în șir prostit în fața lor. Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ne facă nici un rău, spunea ea, în timp ce planul prindea contur în mintea ei. Dacă o să fie în mâinile noastre, idolii nu-l vor mai ajuta pe Laban, spunea ea cu un aer șiret. Bilha și Lea chicoteau la ideea că Laban o să rămână fără idoli. Bătrânul își consulta statuetele pentru fiecare decizie pe care o avea de luat. Sătea ore în șir prostit în fața lor. Să-l lași fără ele era ca și cum ai fi luat sânul plin de la gura unui copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rămână fără idoli. Bătrânul își consulta statuetele pentru fiecare decizie pe care o avea de luat. Sătea ore în șir prostit în fața lor. Să-l lași fără ele era ca și cum ai fi luat sânul plin de la gura unui copil flămând. Laban avea să fie nebun de furie. Dar Rahela avea și ea oarecare drepturi asupra terafim-ului. În vremuri îndepărate, pe când familia trăia încă în orașul Ur, fiica cea mică era cea care moștenea obiectele sacre. Dar acele obiceiuri îndepărtate nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fața de la mine. Iacob a început să se târguiască pentru plecare chiar în acea seară. La căderea nopții femeile au adormit în corturile lor auzându-i pe bărbați certându-se între ei. Și asta s-a întâmplat multe nopți la rând. Laban de-abia aștepta să-l vadă pe Iacob plecat, împreună cu fetele lui și cu nepoții care nu prea îl respectau, dar de mâncat, mâncau mult. Bătrânul nu suporta însă ideea că Iacob ar putea pleca de la el ca un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe Iacob plecat, împreună cu fetele lui și cu nepoții care nu prea îl respectau, dar de mâncat, mâncau mult. Bătrânul nu suporta însă ideea că Iacob ar putea pleca de la el ca un om bogat. În lungile nopți de certuri, Laban stătea umăr la umăr cu cei doi fii ai lui, Kemuel și Beor. Cei trei beau bere și răcneau la Iacob și de obicei discuția se termina fără nici un rezultat. Iacob stătea și el alături de fiii lui mai mari, Ruben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Iosif ce vorbeau ele între ele cu vocea scăzută. Nu-i povesteam cum făceau provizii de pâine uscată sau cum își desfăceau tivurile rochiilor și ascundeau acolo mirodenii scumpe. Știam chiar și despre planurile Rahelei de a fura idolii lui Laban. În fiecare noapte, Laban striga la Iacob și-i spunea că n-are nimic de luat de acolo în afară de zestrea celor două neveste Lea și Rahela, adică mai nimic. Asta ar fi însemnat să rămânem doar cu corturile în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
între ele cu vocea scăzută. Nu-i povesteam cum făceau provizii de pâine uscată sau cum își desfăceau tivurile rochiilor și ascundeau acolo mirodenii scumpe. Știam chiar și despre planurile Rahelei de a fura idolii lui Laban. În fiecare noapte, Laban striga la Iacob și-i spunea că n-are nimic de luat de acolo în afară de zestrea celor două neveste Lea și Rahela, adică mai nimic. Asta ar fi însemnat să rămânem doar cu corturile în care stăteam. Apoi, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i spunea că n-are nimic de luat de acolo în afară de zestrea celor două neveste Lea și Rahela, adică mai nimic. Asta ar fi însemnat să rămânem doar cu corturile în care stăteam. Apoi, într-un acces de mare generozitate, Laban i-a mai oferit și douăzeci de oi și douăzeci de capre - câte una pentru fiecare an în care Iacob îl slujise pe Laban, făcându-l mai bogat decât ar fi visat el în cele mai bune vise. Iacob, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
însemnat să rămânem doar cu corturile în care stăteam. Apoi, într-un acces de mare generozitate, Laban i-a mai oferit și douăzeci de oi și douăzeci de capre - câte una pentru fiecare an în care Iacob îl slujise pe Laban, făcându-l mai bogat decât ar fi visat el în cele mai bune vise. Iacob, pe de altă parte, pretindea măcar dreptul oricărui arendaș, adică o zecime din turme și anume zecimea cea mai bună. Voia, de asemenea, averea personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
anume zecimea cea mai bună. Voia, de asemenea, averea personală a nevestelor lui, adică o cantitate însemnată de pietre de măcinat, fuse, războaie de țesut și vase de apă, bijuterii și bucăți de brânză. Îi aducea aminte în zadar lui Laban că corturile, turmele și servitorii erau acolo doar datorită muncii lui Iacob. Îl amenința că o să-și caute dreptatea la tribunalul din Haran, dar asta îl făcea pe Laban să râdă. El băuse și jucase de nenumărate ori cu bătrânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bijuterii și bucăți de brânză. Îi aducea aminte în zadar lui Laban că corturile, turmele și servitorii erau acolo doar datorită muncii lui Iacob. Îl amenința că o să-și caute dreptatea la tribunalul din Haran, dar asta îl făcea pe Laban să râdă. El băuse și jucase de nenumărate ori cu bătrânii orașului și n-avea nici o îndoială a cui parte ar lua-o aceștia. Într-o seară târziu, după săptămâini întregi de discuții inutile, Iacob a găsit în fine cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de nenumărate ori cu bătrânii orașului și n-avea nici o îndoială a cui parte ar lua-o aceștia. Într-o seară târziu, după săptămâini întregi de discuții inutile, Iacob a găsit în fine cuvintele care să-i înmoaie inima lui Laban. Bărbatul Rahelei și al Leei, tatăl copiilor făcuți de Zilpa și de Bilha, s-a uitat fix în ochii lui Laban și i-a spus că zeul părinților lui nu-l va privi cu ochi buni pe cel care încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
târziu, după săptămâini întregi de discuții inutile, Iacob a găsit în fine cuvintele care să-i înmoaie inima lui Laban. Bărbatul Rahelei și al Leei, tatăl copiilor făcuți de Zilpa și de Bilha, s-a uitat fix în ochii lui Laban și i-a spus că zeul părinților lui nu-l va privi cu ochi buni pe cel care încearcă să-i supere tribul. Iacob i-a spus că zeul venise la el în vis și-i spusese să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi lovit în trup, în turme și în fiii săi. Asta l-a cam pus pe gânduri pe bătrân, care tremura de frică în fața oricărui zeu. Când Iacob a pomenit de zeul strămoșilor săi, zâmbetul a pierit de pe fața lui Laban. Norocul lui Iacob cu turmele, faptul că cei unsprezece fii supraviețuiseră și erau sănătoși, loialitatea servitorilor față de el și chiar și istețimea nemaivăzută a câinilor lui - toate astea arătau clar că Iacob era iubit de zei. Laban și-a amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de pe fața lui Laban. Norocul lui Iacob cu turmele, faptul că cei unsprezece fii supraviețuiseră și erau sănătoși, loialitatea servitorilor față de el și chiar și istețimea nemaivăzută a câinilor lui - toate astea arătau clar că Iacob era iubit de zei. Laban și-a amintit dintr-odată anii în care Iacob adusese sacrificii însemnate zeului și s-a gândit că o asemenea devoțiune trebuie să-l fi mișcat pe zeul El. A doua zi, Laban s-a închis împreună cu zeii lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
clar că Iacob era iubit de zei. Laban și-a amintit dintr-odată anii în care Iacob adusese sacrificii însemnate zeului și s-a gândit că o asemenea devoțiune trebuie să-l fi mișcat pe zeul El. A doua zi, Laban s-a închis împreună cu zeii lui și n-a mai fost văzut până seara târziu. Atunci l-a chemat pe Iacob la el. În secunda în care Iacob a văzut fața socrului său, a înțeles că norocul se întorsese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sunt pătate și pestrițe - adică cele a căror lână e mai ieftină și a căror piele e mai puțin căutată. Tu rămâi cu animale nepătate, cu cele mai bune, adică. O să plec din casa ta sărac, dar plin de recunoștință. Laban mirosea o capcană în propunerea lui Iacob, dar n-a prea înțeles care. Toată lumea știa că animalele pestrițe nu produceau lână prea bună și nici piele care se putea lucra frumos, pentru că rămânea cu pete. Ceea ce Laban nu știa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plin de recunoștință. Laban mirosea o capcană în propunerea lui Iacob, dar n-a prea înțeles care. Toată lumea știa că animalele pestrițe nu produceau lână prea bună și nici piele care se putea lucra frumos, pentru că rămânea cu pete. Ceea ce Laban nu știa era că aceste animale erau mai rezistente și mai sănătoase decât cele care aveau lâna perfectă și pielea curată. Mioarele brumării fătau miei gemeni mult mai des decât cele albe și majoritatea puilor erau de parte femeiască, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]