241 matches
-
Ț. Morar. După lansarea cărților, la care au vorbit Doamnele Lyggia Naum, Rodica Zafiu și Directoarea Editurii Humanitas Educațional, Dana Papadima, a urmat momentul întemeietor. Se considera membru al Clubului Apolodor oricine citește un fragment favorit din povestea pinguinului din Labrador a spus solemn domnul moderator, adăugînd liniștitor: nu se plătește cotizație. Să deschidem cărțile (am facut zilele trecute un drum pînă acasă la Doamna Naum ca să cercetez lista "prinsă în versuri" în exemplarul ei) și să urmărim semnăturile, în ordinea
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
Indescifrabil ( A doua carte..., p. 23: "Astfel zice Amedeu..."), Dan Stanciu, Annie Bentoiu, Ada Roșeți și Tana Marian. Pentru doritori, cartea rămîne deschisă, la fel și lista. În club au intrat mulți copii care au o slăbiciune pentru pinguinii din Labrador. Cel mai mult curaj a avut domnișoara Lăură, care a deschis lista celor mici și a închis cartea, pentru că știa versurile pe dinafară. Cea mai timidă a fost domnișoara Iulia ( 5 ani) care nu s-a lăsat adusă cu nici un
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
nu știa nimic despre eroul care a dat numele noului Club. Cei prezenți au asistat la un dialog neconvențional: Domnul moderator citînd: "Cum se numea ?" Băiatul: Scufița Roșie. Moderatorul: Nu, nu, nu, îl cheamă Apolodor. Ce animal e Apolodor ...din Labrador? Băiatul, hotărît: Leu. Moderatorul: Nu, leu e Amedeu, prietenul lui Apolodor. Uite, fii atent: Apolodor e "grăsuț, curat, atrăgător" și stă îmbrăcat "în fracul lui strălucitor". Ce animal crezi că e ? Băiatul: Șarpe. Cum există și Calea Șarpelui a aceluiași
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
de tergal mototolite, strâmte, ca niște jaloane. Privesc fix, nu văd nimic, nu aud nimic. Copilul tău doarme. Un milițian te oprește. Să mergi mai pe lângă zid, nu la marginea trotuarului. Mașina lui Ceaușescu trece fâșâind spre casă, În mașină labradorul negru cască plictisit, iar tu intri pe Clopotarii Vechi. Măcelăria goală. Câțiva oameni așteptând În ploaie. Să vină carne. Sau pui. Sau tacâmuri. Să vină orice, numai să vină. Un câine vagabond, orfan al Uranusului, așteaptă și el, ud și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Mark, aș fi învățat și eu de la tine despre cum să mă port cu un bărbat. Contasem pe prietenele mele să mă ajute să trec prin greutățile care mă așteptau - poate ar fi fost mai bine să-mi iau un labrador. Capitolul 3tc " Capitolul 3" Cea mai groaznică seară și cea mai groaznică noapte din viața mea. Mai groaznică decât noaptea în care Mark și cu mine am hotărât să ne despărțim. Și atunci a fost groaznic, dar prezența lui Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
amintești excursia de anul trecut la schi? S-a întors și a continuat să povestească unei fete de lângă ea. Când Simsy și-a scos-o să i-o arate chelneriței din cabană și am început toți să râdem. Cred că labradorii o aveau mai mare. Au râs cu toții nostalgic. Simon nu părea cât de puțin rușinat; hohotea alături de ceilalți, și a zis: Era destul de drăguță fata aia. Cum o chema? —Belinda Cutare-Cutare, a spus o clonă a lui Sophie. Johnny a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu se abătuse asupra ei. Stătea În picioarele goale prin jungla de buruieni care crescuse Între casele noastre. Pielea tocmai Începea să-i reacționeze la iarba tăiată, care se lipise de minge, iar umezeala mingii a fost explicată brusc de labradorul grăsan care a apărut șchiopătând. Clementine Stark avea un pat cu baldachin ancorat ca o corabie regală Într-un capăt al covorului bleumarin din dormitorul ei. Avea o colecție de insecte cu Înfățișare veninoasă, prinse pe un suport. Era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
niște străzi unde casele erau mai mari decât locuința semidetașată a lui Wilt, unde și copacii erau mai mari, și grădinile mai întinse, iar mașinile erau toate marca Land Rover și Mercedes. Acesta era și locul în care Clem, un labrador cu pedigriu, care aici se simțea în mod evident mai la el acasă, își făcea nevoile, în vreme ce Wilt stătea lângă el și se uita în jur neliniștit, conștient de faptul că ăsta nu era genul de cartier potrivit pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bună-voie. „Adică dacă nu voiam să se întâmple ceva de genul ăsta, de ce mă tot gândeam la felurite metode de a o ucide?“ își zicea el la două noaptea. „Oamenii sănătoși la cap nu ies să se plimbe cu un labrador după ei și să se gândească la planuri de ucidere a nevestelor când pot scăpa foarte ușor de ele cu un divorț.“ Probabil că exista o motivație psihologică ciudată și pentru un asemenea lucru. Wilt putea să-și imagineze el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și el în curând. Au intrat în livingul bine dotat, iar când Lisa a văzut că plasticul care acoperă de obicei mobila fusese dat la o parte, a simțit o puternică lovitură sub centură. —Ceai? sugeră Rita veselă, în timp ce mângâia labradorul auriu care își pusese capul în poala ei. Lapsang Suchong sau Earl Grey? —Oricare, mulțumesc, spuse Lisa încet. Ce era în neregulă cu familiile de doctori? — Nu mă așteptam la așa ceva, nu se putu abține Lisa când rămase singură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să avem și un cîine, dar nu ceva foarte mare, nu pentru casa din Londra, adică. Eu voiam un terier alb scoțian, dar Dan a zis că ăștia sînt cîini pentru fete și că e musai să avem măcar un labrador de talie mică. A venit și a trecut și vremea desertului, după care a urmat cafeaua cu lapte, moment În care Dan a devenit brusc serios. Ce s-a Întîmplat? Am privit cum i se duce culoarea din obraji, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
i-am pus zeci de întrebări. Am aflat că Apolodor a fost luat cu forța din ținuturile natale și adus la circ. El plângea săracul, rugându-mă să-l duc înapoi. Unde? La Polul Nord? am întrebat eu... Da, acolo, în Labrador. Fiindu-mi foarte milă de el, am plecat cu primul avion spre Labrador. Când am ajuns acolo, pe micul pinguin l-au întâmpinat milioane de pinguini, dar cu cea mai mare bucurie, părinții și frații lui. Îi venea să plângă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu forța din ținuturile natale și adus la circ. El plângea săracul, rugându-mă să-l duc înapoi. Unde? La Polul Nord? am întrebat eu... Da, acolo, în Labrador. Fiindu-mi foarte milă de el, am plecat cu primul avion spre Labrador. Când am ajuns acolo, pe micul pinguin l-au întâmpinat milioane de pinguini, dar cu cea mai mare bucurie, părinții și frații lui. Îi venea să plângă de bucurie lui Apolodor. Mulțimea de pinguini se adunase în jurul meu, bătând din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
foarte rău când e vorba de iepuri sau de arici, pentru că mașinile Îi terciuiesc iar ciorile au grijă de ce rămâne din ele. Dar câinii și pisicile și celelalte... Știi tu... Oamenii se plâng dacă trec În fiecare zi pe lângă un labrador care putrezește În drumul lor spre serviciu. Făcu o pauză, un autobuz oprindu-se lângă ei. — Nu știu ce ne-am face fără Bernard. Înainte ca el să fie integrat În comunitate, nu reușeam să convingem pe nimeni să facă treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Philips ținea adăposturile numerotate În ordine. Logan Îi arătă prin ușa deschisă. — De la unu la cinci. Șase e ferma. Probabil că planul era să le umple pe toate. Unul câte unul. Doi polițiști scoaseră din grămadă un cocker spaniel sau labrador plin de găuri și-l duseră Între ei până la masă. — Clădirea asta tocmai o umplea. Dacă el l-a luat pe Peter Lumley, aici ar trebui să fie. Logan vedea cum Miller se strâmbă În spatele ochelarilor de protecție. — Dacă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai bine era faptul că el era gata să-i ajute. Cel puțin o vreme. Și așa Își petrecu Logan după-amiaza. Miller, binecuvântate fie șosetele lui de bumbac, lăsă mândria la o parte și luă o lopată. Cockerul spaniol sau labradorul se afla de data aceasta aproape de vârful grămezii. Intrase ultimul, ieșea primul. Dar Încet Își făcură loc prin conținutul containerului cu deșeuri. Logan era convins că examinase același iepure borșit cam de treizeci de ori când Începură țipetele. Cineva ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
umplu ecranul. Stătea Într-un scaun cu spătar amplu, Îmbrăcat În cardigan, cu un aer avuncular și integru. — Au Încercat să mă facă să par un monstru! spuse el, iar camera trecu pe un instantaneu În care el plimba un labrador vesel. M-au acuzat de crime pe care nu le-am comis! Un alt salt al camerei, de data aceasta cu Cleaver așezat pe un dig de piatră, cu un aer cinstit și Îndurerat. Citiți despre anul meu de iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-ul personal și un forum de discuții. Relația dintre lumea virtuală și cea reală, în termenii blogurilor, este chiar mai complexă și mai complicată, deorece implică și comunitatea 168. David Carr, reporter la New York Times, a comparat blogul cu "un labrador: prietenos, comic, nu prea inteligent, dar care cere ereu atenție"169. Blogul este ca și o publicație care are câteva caracteristici comune: noile postări apar mereu în partea de sus a paginii; arhivele sunt accesibile mereu tuturor datorită datelor de
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
Aaron Barlow, Blogging America The New Public Sphere, Praeger, UȘA, 2008, p. 51. 169 http://www.caslon.com.au/weblogprofile 2.htm, accesat la 2. 02. 2011. David Carr, reporter la New York Times, a comparat blogul cu "a large yellow Labrador: friendly, fun, not all that bright, but constantly demanding your attention". 170 Cyril Fievet, Émily Turrettini, op. cît., p. 5. 171 Alain Lefebvre, op. cît., p. 95. 172 Sangmi Chai, Minkyun Kim, What makes bloggers share knowledge? An investigation on
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
lângă North Fork, un chioșc de grădină și barul de la Colson Creek fuseseră ambele refăcute, cinci pensiuni apărute înainte de intrarea în vechiul oraș minier Shoup. Jake, terrierul, a sărit de pe scaunul din față și-a tras un lătrat vesel. Doi labradori negri, cu bandane roșii legate în jurul gâturilor l-au întâmpinat entuziasmați. Amândoi l-au mirosit, s-au învârtit de mai multe ori în jurul lui, apoi au plecat cu toții spre apă. Dusă era ploaia, duși erau vânătorii, dusă era liniștea. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în care formaseră o familie. Ei trei. Cum toate golurile se astupaseră. Cu cercul devenise complet. Ea și Mike nu fuseseră singuri niciodată. Nu realmente. Drew s-a apropiat de grup și-a pus o mână pe brațul Jinei. Prietenii labradori au lui Jake plecaseră. Terrierul se învârtea în jurul lor într-un nor de praf. Tata mi-a zis că s-ar putea să fi nițel speriată. Acum, că te-ai întors aici. Jina s-a uitat la Danny, care țopăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a observat bărcile înaintea lui Irene. Erau șase. Ghizii le conduceau cu expresii serioase către mal. Irene a închis jocul. Văzuse grupul respectiv la începutul excursiei, atunci când toată lumea țipa și se stropea cu apă. La lansarea bărcilor fusese și-un Labrador care alerga de colo-colo. Acum nimeni nu scotea nici un sunet. Câinele nu s-a aplecat peste provă, ci a rămas pe fundul bărcii, cu capul pe labe. Irene și-a dat seama că mai era o oră până la răsărit. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
e vreun tip de la Hot Enchiladas cu livrare la domiciliu, care a venit să lase un meniu; sau, cel mai probabil, cineva care a confundat ușa, apăsă pe butonul Mute al telecomenzii și rămase nemișcată. Își înălță capul ca un labrador încercând să-și dea seama dacă intrusul a plecat, dar nu se auzea decât zgomotul înăbușit și constant de deasupra. Suferind de ceea ce psihologul ei numea “sensibilitate la zgomot”, iar toți ceilalți îi ziceau “nenorocită de nevroză”, firește că Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tot și nimeni n-a luat-o ca pe o exagerare. Amândoi se trag din aceeași viță nobilă. Numele lor de familie e imposibil de pronunțat, părinții lor au moștenit din moși strămoși un conac uriaș în Somerset, unde cresc labradori, iar toți prietenii lor au porecle pe care nimeni altcineva nu le-ar putea născoci. Lui Finn i se spune Plug1, iar lui Barney, Beetle 2. Nici unul nu pare să știe de unde vin acestea sau poate nu vor să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e mai rar și grăbit, mai mult Luna îi ține locul, pe atunci și mama era mai tânără, se pensionase de o boală închipuită pentru a face față bărbaților după moartea tatei și femeilor care o plăceau și animalelor; un Labrador devenise chiar animalul ei preferat, știam că lumea se mira și tu poate ai să te miri, dar eu găsisem rochia de mireasă potrivită, nu mi-o lua Mamă, nu e a ta, tu ai fost mireasă, eu niciodată, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]