KorAP: Find »[drukola/base=lacheu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...13 >

307 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

se uita fix la el și nimănui nu i-a venit să creadă cînd o spălătoreasă bătrînă pe care o chema Arminda le-a zis să nu rîdă de domnul În negru fiindcă era În bucătărie și era adevărat, fiindcă lacheul a trebuit să strîngă masa și domnul În negru continua să se uite țintă la biban și bibanul Începuse să prindă miros și lacheul a trebuit să-l ducă la lada de gunoi din bucătărie și domnul În negru voia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
zis să nu rîdă de domnul În negru fiindcă era În bucătărie și era adevărat, fiindcă lacheul a trebuit să strîngă masa și domnul În negru continua să se uite țintă la biban și bibanul Începuse să prindă miros și lacheul a trebuit să-l ducă la lada de gunoi din bucătărie și domnul În negru voia ca bibanul să-și plece privirea În fața lui și, Încăpățînat cum era, a venit după el În bucătărie și lacheul a aruncat peștele În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să prindă miros și lacheul a trebuit să-l ducă la lada de gunoi din bucătărie și domnul În negru voia ca bibanul să-și plece privirea În fața lui și, Încăpățînat cum era, a venit după el În bucătărie și lacheul a aruncat peștele În lada de gunoi și domnul În negru s-a dus după el În lada de gunoi și cum era așa de mic lacheul nu l-a văzut și a pus capacul deasupra și a doua zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
În fața lui și, Încăpățînat cum era, a venit după el În bucătărie și lacheul a aruncat peștele În lada de gunoi și domnul În negru s-a dus după el În lada de gunoi și cum era așa de mic lacheul nu l-a văzut și a pus capacul deasupra și a doua zi l-au luat gunoierii cu camionul.“ — Nu se zice lada de gunoi, Julius; se zice lada cu gunoi. Citești foarte prost, mult prea repede; de multe ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
lui, rugîndu-l să semneze scrisoarea. — Ai fost la spovedanie? o Întrebă, Încercînd să evite inevitabila insistență a Susanei. Nu. Astăzi n-am avut timp. Victor are zile cînd nu-i bun de nimic. O să mă lipsesc de serviciile unui asemenea lacheu. SÎnt zile cînd face totul pe dos... — Bine, dar ai Încă timp să mergi la spovedanie... — Vai, Juan! De cîte ori trebuie să-ți spun că părintele Pablo nu primește la spovedanie decît pînă la șase după-amiază? — Bine, bine, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
că Briceno ar putea să se restabilească și să vină măcar la cea de a doua corridă pe care o programase. Acolo, la Quito, tocmai În seara cînd rotofeiul se zvîrcolea de durere În salonul de recepție al hotelului, un lacheu le aduse o telegramă fulger trimisă de Bobby. Susan o deschise Înspăimîntată, dar după o clipă Începu să zîmbească și cînd ajunse aproape de sfîrșit rîdea cu atîta poftă, Încît a trebuit să-i ceară iertare rotofeiului Romero, care continua să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

ursuz pe nume Javier, singurul copil al portarilor de la San Gabriel, care locuiau Într-o gheretă modestă, situată lîngă intrarea În grădinile colegiului. Javier, pe care, la fel ca pe Fernando, restul băieților Îl considerau ceva mai puțin decît un lacheu nedorit, mișuna singur prin grădini și curțile interioare, fără să intre În contact cu nimeni. De atîta rătăcit prin colegiu, ajunsese să știe pe de rost toate cotloanele edificiului, tunelele din pivnițe, pasajele ce urcau În turnuri și tot soiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Întoarcă la prînz. Fără să mai stea pe gînduri, se prezentă la birourile pe care consorțiul Aldaya le avea pe Paseo de Gracia și ceru să-l vadă pe don Ricardo. — Și pe cine am onoarea să anunț? Întrebă un lacheu cu o mină trufașă. — Pe pălărierul său personal. Don Ricardo Îl primi, oarecum surprins, Însă bine dispus, crezînd că, poate, Fortuny Îi aducea o factură. Micii comercianți nu ajung niciodată să priceapă cum e cu protocolul banilor. Spune-mi, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

vadă pe general pentru o chestiune importantă, servitorul, derutat, îl introduse alături, într-o încăpere mică de lângă anticamera cabinetului și-l predă unui alt om, care făcea dimineața aici de serviciu și-i anunța generalului pe musafiri. Acest al doilea lacheu era îmbrăcat în frac, avea mai mult de patruzeci de ani, o fizionomie preocupată și, fiind ușierul special al cabinetului, cel care-l anunța pe Excelența Sa când venea cineva în audiență, își cunoștea foarte bine valoarea. — Așteptați puțin în anticameră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
bocceluța în mâini. Dacă-mi permiți, zise prințul, mai bine aș sta aici cu dumneata, căci ce să fac singur dincolo? — În vestibul nu puteți rămâne, fiindcă sunteți vizitator, adică oaspete. Vreți să vorbiți chiar cu generalul? După toate aparențele, lacheul nu se putea împăca cu gândul că trebuie să introducă un asemenea vizitator și se decisese să-l mai întrebe o dată. — Da, am o problemă... dădu prințul să înceapă. Nu vă întreb ce problemă aveți, treaba mea e numai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
voise, poate să întrebe: „Chiar sunteți prințul Mâșkin?“ — Da, mai adineaori am coborât din tren. Mi se pare mie sau ai vrut să mă întrebi dacă într-adevăr sunt prințul Mâșkin și n-ai făcut-o din politețe? — Hm... bâigui lacheul surprins. — Te încredințez că nu te-am mințit și că n-o să trebuiască să dai socoteală din cauza mea. Și dacă arăt cum arăt, dacă sunt cu bocceluța asta, nu-i nimic de-a mirării: în momentul de față circumstanțele mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
un sfat, însă în primul rând am venit ca să mă recomand, pentru că sunt prințul Mâșkin, iar generăleasa Epancina e și ea ultima dintre prințesele Mâșkin și, în afară de dumneaei și de mine, nu mai există Mâșkini. — Carevasăzică, sunteți și rudă? întrebă lacheul și tresări speriat aproape de tot. — Tot aproape deloc. Adică, dacă am întinde coarda, ar reieși, desigur, că suntem rude, însă atât de îndepărtate, încât nici nu s-ar putea zice că suntem cu adevărat. Din străinătate i-am scris generălesei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îi intraseră în cap două bănuieli: sau prințul e un coate-goale venit să cerșească, sau e pur și simplu un prostuț lipsit de ambiție, deoarece un prinț cu ambiție nu s-ar fi înjosit într-atâta, încât să stea cu lacheul în vestibul, destăinuindu-și problemele; deci, și într-un caz, și în celălalt, el, valetul, nu va trebui cumva să dea socoteală? — Și totuși ar trebui să poftiți în anticameră, spuse el cât putu de stăruitor. — Păi, dacă aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
se ridică, își dezbrăcă în grabă pelerina și rămase într-un sacou destul de decent și bine cusut, deși cam uzat. De jiletcă avea prins un lănțișor de oțel, de care atârna un ceas genovez de argint. Deși prințul era prostuț - lacheul ajunsese deja la această concluzie -, totuși, în cele din urmă, valetului i se păru că nu se cade să întrețină discuția cu acesta, în pofida faptului că prințul îi plăcea, desigur, în felul său. Însă, din alt punct de vedere, vizitatorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu dumneata și îmi zic: „Păi vorbesc bine“. Poate că de asta vorbesc atât de mult. Zău, de ieri am poftă să tot vorbesc rusește. — Hm! He! Înainte ați locuit la Petersburg? (Cu toate că n-ar fi vrut s-o facă, lacheului îi era imposibil să nu susțină această discuție atât de afabilă și politicoasă.) — La Petersburg? Aproape deloc, am fost doar în trecere de câteva ori. Nici înainte nu știam nimic din rânduielile noastre, iar acum se-aud atâtea lucruri noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
săptămână, zic eu, ar înjunghia-o. Auzind aceste cuvinte ale prințului, Ganea tresări atât de tare, încât interlocutorul mai că nu țipă. — Ce-i cu dumneavoastră? întrebă el, apucându-l de mână. — Luminăția Voastră! Excelența Sa vă invită la doamna, anunță lacheul apărut în ușă. Prințul porni în urma acestuia. IVtc "IV" Toate cele trei fiice ale generalului Epancin erau domnișoare sănătoase, înfloritoare, înalte, cu umeri extraordinari și piept masiv, cu brațe puternice ca de bărbați și, firește, drept consecință a forței și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Filippovna, dați-mi voie să vi-l recomand, e un subiect ultraprețios, cu toate că nu l-am cunoscut decât azi dimineață. Nastasia Filippovna îl privi stupefiată pe prinț. — E prinț? Prinț? Imaginați-vă, mai adineaori, în antreu, l-am luat drept lacheu și i-am poruncit să mă anunțe! Ha-ha-ha! — Nu-i nici o nenorocire, nu-i nici o nenorocire! se băgă în vorbă Ferdâșcenko, apropiindu-se în grabă și bucurându-se că asistența începuse să râdă. Nu-i nici o nenorocire: se non è

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ușă scrie Kulakov. — Kulakov... Dacă scrie Kulakov, asta nu-mi spune nimic. Apartamentul e al lui Sokolovici și sun la ușa lui Sokolovici, de Kulakov mă doare-n cot... Uite că deschide cineva. Într-adevăr, ușa se deschise. Ieși un lacheu care-i anunță că „stăpânii nu-s acasă“. Ce păcat, ce păcat și-i ca un făcut! repetă de câteva ori, cu mare părere de rău, Ardalion Alexandrovici. Transmite-le, amice, că generalul Ivolghin și prințul Mâșkin au dorit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ei. Prima dată cearta se iscase pe marginea „problemei femeii“, iar a doua oară în privința anotimpului când e mai bine să prinzi cintezoi. Oricât ar părea de incredibil, a treia zi după ceartă, Lizaveta Prokofievna îl trimisese la el pe lacheu cu o scrisoare, rugându-l să poftească neîntârziat. Kolea nu se fandosise și venise de îndată. Cine știe de ce, numai Aglaia nu era binevoitoare cu el și îl privea tot timpul de sus. Tocmai pe ea îi era hărăzit lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mergi cu mine la altar; intri într-o familie cinstită, dar știi cum ești tu acum? Uite, zic, așa ești.“ — I-ai spus? I-am spus. — Și? — „Poate că acum, zice, n-o să mai vreau să te iau nici ca lacheu, nici să te mai gândești că o să-ți fiu soție.“ „Iar eu, zic: nu mai plec de-aici și basta!“ „Iar eu, zice, îl chem acum pe Keller, îi spun și el o să-ți dea brânci pe poartă.“ M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
acum o să ți se servească prânzul. Și dacă mă mărit cu tine, a adăugat, o să-ți fiu soție credincioasă, să nu te îndoiești de asta și să nu-ți faci griji.“ Apoi a tăcut puțin și zice: „Totuși, nu ești lacheu; mai înainte am crezut că ești un lacheu desăvârșit.“ Tot atunci a fixat și ziua nunții, iar peste o săptămână m-a părăsit și a fugit aici, la Lebedev. De cum am sosit, îmi zice: „Să știi că nu mă dezic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mă mărit cu tine, a adăugat, o să-ți fiu soție credincioasă, să nu te îndoiești de asta și să nu-ți faci griji.“ Apoi a tăcut puțin și zice: „Totuși, nu ești lacheu; mai înainte am crezut că ești un lacheu desăvârșit.“ Tot atunci a fixat și ziua nunții, iar peste o săptămână m-a părăsit și a fugit aici, la Lebedev. De cum am sosit, îmi zice: „Să știi că nu mă dezic câtuși de puțin de tine; vreau numai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să declarăm că v-ați fi putut purta mai amabil cu noi, neobligându-ne să așteptăm două ore în camera servitorilor... — Și desigur... și eu... și așa fac prinții! Și asta... dumneavoastră, deci, sunteți general! Și eu nu vă sunt lacheu! Și eu, eu... bâigui pe neașteptate, neobișnuit de tulburat, Antip Burdovski, cu buzele tremurânde, cu un tremur de om ofensat în voce, cu stropi care-i săreau din gură, de parcă ar fi plesnit sau ar fi explodat cu totul; însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
modestia lui onestă și de triumful său prea evident. Se vedea clar că articolul îi plăcuse nespus de mult. Naiba știe ce-o mai fi și asta, bombăni Ivan Feodorovici cu jumătate de voce. Parcă s-au adunat cincizeci de lachei laolaltă, s-au apucat de scris o porcărie și au scris-o. — Dați-mi voie să vă întreb, stimate domn, cum puteți să ne jigniți cu asemenea prezumții? declară Ippolit și începu să tremure din tot trupul. — Asta, asta, asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
noi. „Nouă dă-ne toate drepturile, iar tu să nu-ndrăznești să spui nici măcar pâs în fața noastră. Nouă dă-ne toate onorurile, chiar și pe cele care nu există, iar pe tine o să te tratăm cu dispreț, ca pe ultimul lacheu!“ Caută adevărul, își apără drepturile și tot ei, ca niște lifte păgâne, l-au calomniat în articol. „Pretindem, nu cerem și n-o să auziți de la noi nici un cuvânt de mulțumire, pentru că o faceți ca să fiți cu conștiința împăcată!“ Halal morală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]