302 matches
-
simplu, holbându-se la el. Gosseyn își aminti modul în care încercase alter-ego-ul lui să-i analizeze pe acești oameni; și că nu erau cetățeni ai unei societăți democratice. Implicațiile, acum, și aici, conduceau la concluzia că acești băieți, probabil lachei, așteptau ordine de sus. Poate de la Vocea Trei, poate de și mai sus. Într-un fel, mai apoi, analiza se dovedi a fi corectă. De undeva, din tavan, o voce total străină, spuse pe un ton aspru: - Prizonierul era singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
vadă pe general pentru o chestiune importantă, servitorul, derutat, îl introduse alături, într-o încăpere mică de lângă anticamera cabinetului și-l predă unui alt om, care făcea dimineața aici de serviciu și-i anunța generalului pe musafiri. Acest al doilea lacheu era îmbrăcat în frac, avea mai mult de patruzeci de ani, o fizionomie preocupată și, fiind ușierul special al cabinetului, cel care-l anunța pe Excelența Sa când venea cineva în audiență, își cunoștea foarte bine valoarea. — Așteptați puțin în anticameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bocceluța în mâini. Dacă-mi permiți, zise prințul, mai bine aș sta aici cu dumneata, căci ce să fac singur dincolo? — În vestibul nu puteți rămâne, fiindcă sunteți vizitator, adică oaspete. Vreți să vorbiți chiar cu generalul? După toate aparențele, lacheul nu se putea împăca cu gândul că trebuie să introducă un asemenea vizitator și se decisese să-l mai întrebe o dată. — Da, am o problemă... dădu prințul să înceapă. Nu vă întreb ce problemă aveți, treaba mea e numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
voise, poate să întrebe: „Chiar sunteți prințul Mâșkin?“ — Da, mai adineaori am coborât din tren. Mi se pare mie sau ai vrut să mă întrebi dacă într-adevăr sunt prințul Mâșkin și n-ai făcut-o din politețe? — Hm... bâigui lacheul surprins. — Te încredințez că nu te-am mințit și că n-o să trebuiască să dai socoteală din cauza mea. Și dacă arăt cum arăt, dacă sunt cu bocceluța asta, nu-i nimic de-a mirării: în momentul de față circumstanțele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un sfat, însă în primul rând am venit ca să mă recomand, pentru că sunt prințul Mâșkin, iar generăleasa Epancina e și ea ultima dintre prințesele Mâșkin și, în afară de dumneaei și de mine, nu mai există Mâșkini. — Carevasăzică, sunteți și rudă? întrebă lacheul și tresări speriat aproape de tot. — Tot aproape deloc. Adică, dacă am întinde coarda, ar reieși, desigur, că suntem rude, însă atât de îndepărtate, încât nici nu s-ar putea zice că suntem cu adevărat. Din străinătate i-am scris generălesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi intraseră în cap două bănuieli: sau prințul e un coate-goale venit să cerșească, sau e pur și simplu un prostuț lipsit de ambiție, deoarece un prinț cu ambiție nu s-ar fi înjosit într-atâta, încât să stea cu lacheul în vestibul, destăinuindu-și problemele; deci, și într-un caz, și în celălalt, el, valetul, nu va trebui cumva să dea socoteală? — Și totuși ar trebui să poftiți în anticameră, spuse el cât putu de stăruitor. — Păi, dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se ridică, își dezbrăcă în grabă pelerina și rămase într-un sacou destul de decent și bine cusut, deși cam uzat. De jiletcă avea prins un lănțișor de oțel, de care atârna un ceas genovez de argint. Deși prințul era prostuț - lacheul ajunsese deja la această concluzie -, totuși, în cele din urmă, valetului i se păru că nu se cade să întrețină discuția cu acesta, în pofida faptului că prințul îi plăcea, desigur, în felul său. Însă, din alt punct de vedere, vizitatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu dumneata și îmi zic: „Păi vorbesc bine“. Poate că de asta vorbesc atât de mult. Zău, de ieri am poftă să tot vorbesc rusește. — Hm! He! Înainte ați locuit la Petersburg? (Cu toate că n-ar fi vrut s-o facă, lacheului îi era imposibil să nu susțină această discuție atât de afabilă și politicoasă.) — La Petersburg? Aproape deloc, am fost doar în trecere de câteva ori. Nici înainte nu știam nimic din rânduielile noastre, iar acum se-aud atâtea lucruri noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
săptămână, zic eu, ar înjunghia-o. Auzind aceste cuvinte ale prințului, Ganea tresări atât de tare, încât interlocutorul mai că nu țipă. — Ce-i cu dumneavoastră? întrebă el, apucându-l de mână. — Luminăția Voastră! Excelența Sa vă invită la doamna, anunță lacheul apărut în ușă. Prințul porni în urma acestuia. IVtc "IV" Toate cele trei fiice ale generalului Epancin erau domnișoare sănătoase, înfloritoare, înalte, cu umeri extraordinari și piept masiv, cu brațe puternice ca de bărbați și, firește, drept consecință a forței și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Filippovna, dați-mi voie să vi-l recomand, e un subiect ultraprețios, cu toate că nu l-am cunoscut decât azi dimineață. Nastasia Filippovna îl privi stupefiată pe prinț. — E prinț? Prinț? Imaginați-vă, mai adineaori, în antreu, l-am luat drept lacheu și i-am poruncit să mă anunțe! Ha-ha-ha! — Nu-i nici o nenorocire, nu-i nici o nenorocire! se băgă în vorbă Ferdâșcenko, apropiindu-se în grabă și bucurându-se că asistența începuse să râdă. Nu-i nici o nenorocire: se non è
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ușă scrie Kulakov. — Kulakov... Dacă scrie Kulakov, asta nu-mi spune nimic. Apartamentul e al lui Sokolovici și sun la ușa lui Sokolovici, de Kulakov mă doare-n cot... Uite că deschide cineva. Într-adevăr, ușa se deschise. Ieși un lacheu care-i anunță că „stăpânii nu-s acasă“. Ce păcat, ce păcat și-i ca un făcut! repetă de câteva ori, cu mare părere de rău, Ardalion Alexandrovici. Transmite-le, amice, că generalul Ivolghin și prințul Mâșkin au dorit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ei. Prima dată cearta se iscase pe marginea „problemei femeii“, iar a doua oară în privința anotimpului când e mai bine să prinzi cintezoi. Oricât ar părea de incredibil, a treia zi după ceartă, Lizaveta Prokofievna îl trimisese la el pe lacheu cu o scrisoare, rugându-l să poftească neîntârziat. Kolea nu se fandosise și venise de îndată. Cine știe de ce, numai Aglaia nu era binevoitoare cu el și îl privea tot timpul de sus. Tocmai pe ea îi era hărăzit lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mergi cu mine la altar; intri într-o familie cinstită, dar știi cum ești tu acum? Uite, zic, așa ești.“ — I-ai spus? I-am spus. — Și? — „Poate că acum, zice, n-o să mai vreau să te iau nici ca lacheu, nici să te mai gândești că o să-ți fiu soție.“ „Iar eu, zic: nu mai plec de-aici și basta!“ „Iar eu, zice, îl chem acum pe Keller, îi spun și el o să-ți dea brânci pe poartă.“ M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acum o să ți se servească prânzul. Și dacă mă mărit cu tine, a adăugat, o să-ți fiu soție credincioasă, să nu te îndoiești de asta și să nu-ți faci griji.“ Apoi a tăcut puțin și zice: „Totuși, nu ești lacheu; mai înainte am crezut că ești un lacheu desăvârșit.“ Tot atunci a fixat și ziua nunții, iar peste o săptămână m-a părăsit și a fugit aici, la Lebedev. De cum am sosit, îmi zice: „Să știi că nu mă dezic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mă mărit cu tine, a adăugat, o să-ți fiu soție credincioasă, să nu te îndoiești de asta și să nu-ți faci griji.“ Apoi a tăcut puțin și zice: „Totuși, nu ești lacheu; mai înainte am crezut că ești un lacheu desăvârșit.“ Tot atunci a fixat și ziua nunții, iar peste o săptămână m-a părăsit și a fugit aici, la Lebedev. De cum am sosit, îmi zice: „Să știi că nu mă dezic câtuși de puțin de tine; vreau numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să declarăm că v-ați fi putut purta mai amabil cu noi, neobligându-ne să așteptăm două ore în camera servitorilor... — Și desigur... și eu... și așa fac prinții! Și asta... dumneavoastră, deci, sunteți general! Și eu nu vă sunt lacheu! Și eu, eu... bâigui pe neașteptate, neobișnuit de tulburat, Antip Burdovski, cu buzele tremurânde, cu un tremur de om ofensat în voce, cu stropi care-i săreau din gură, de parcă ar fi plesnit sau ar fi explodat cu totul; însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
modestia lui onestă și de triumful său prea evident. Se vedea clar că articolul îi plăcuse nespus de mult. Naiba știe ce-o mai fi și asta, bombăni Ivan Feodorovici cu jumătate de voce. Parcă s-au adunat cincizeci de lachei laolaltă, s-au apucat de scris o porcărie și au scris-o. — Dați-mi voie să vă întreb, stimate domn, cum puteți să ne jigniți cu asemenea prezumții? declară Ippolit și începu să tremure din tot trupul. — Asta, asta, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
noi. „Nouă dă-ne toate drepturile, iar tu să nu-ndrăznești să spui nici măcar pâs în fața noastră. Nouă dă-ne toate onorurile, chiar și pe cele care nu există, iar pe tine o să te tratăm cu dispreț, ca pe ultimul lacheu!“ Caută adevărul, își apără drepturile și tot ei, ca niște lifte păgâne, l-au calomniat în articol. „Pretindem, nu cerem și n-o să auziți de la noi nici un cuvânt de mulțumire, pentru că o faceți ca să fiți cu conștiința împăcată!“ Halal morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ins nemulțumit (deși, de altfel, în sensul cel mai admisibil), ba chiar veninos (dar și această calitate îl făcea plăcut), cu apucături de aristocrat englez și cu gusturi englezești (privitoare, de pildă, la rostbiful în sânge, la harnașament și la lachei etc.). Era la mare prietenie cu „demnitarul“, îl distra și, pe deasupra, cine știe de ce, Lizaveta Prokofievna nutrea ideea ciudată că acestui domn în vârstă (cam ușuratic și cam crai din fire) nu-i exclus să-i treacă deodată prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prin diferite intrigi care de care mai meschine, prin adulațiuni care de care mai base la Palat și prin fapte așa de mișelești încît de am cita unul singur ar fi suficient pentru a pune pe acei miniștri în rândul lacheilor ce-și dispută pe ascuns unul de altul favorile stăpânului. Un ministru, pentru a linguși palatul, pregătește un proiect de lege de dotațiune pentru Doamna, [î ]l ține însă secret de colegul său. Acesta află lucrul și într-o zi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
zărește în buzunarul vestmântului lui, [î ]l trage din buzunar pe nesimțite și-l aruncă în Cameră pe jos; se găsește de un deputat și se divulgă, de aci o ceartă între d. Cogălniceanu și d. Boerescu, adevărat ceartă de lachei. Partidul d-lui Brătianu fu atunci așa de discreditat în țară, dezordinea ajunsese la un astfel de grad încît miniștrii ajunseseră a fi efemeri. Se dizolvă Camera de către d. Manolache Costache și alegătorii, neavând înaintea lor două partiduri spre a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Petre Fedorovici, ce mare cravată ți-au pus! " Și era p-aci s-o desfacă dacă nu-l împiedecau garzii. La 21 iulie, cadavrul, a cărui față devenise cu totul neagră, s-a depus în groapa sepulcrală de cătră patru lachei de curte. S-a uitat să se celebreze, pentru pacea sufletului răposatului, serviciul divin obicinuit; o uitare ce a autorizat pe pseudoprinți a pretinde că Petru III era încă în viață". [28 martie 1881] ["DEMULT ERA VORBA... Demult era vorba
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vechi rivalități ce exista în Orient, fără meritul măcar de-a o fi provocat în interesul conservării noastre naționale. ["CA SĂ REZULTE CEVA... "] 2264 Ca să rezulte ceva de-aci puterea vecină va trebui să mănție miniștri și deputați în București pe lacheii pe cari i-a decorat și cărora le-a dat titluri. Voiți bună înțelegere, domnule conte? Bună înțelegere voim și noi. Dar nația românească are o singură șiră a spinării și un singur creier. Ceea ce se întîmplă dincolo ne doare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
eminescianizau. Capacitatea de a sesiza și exploata comicul l-a îndreptat și către teatru. Încercările dramatice, comedii, farse, monologuri, unele rămase în manuscris, altele pierdute (Învățătorul Policarp, Flușturaticul, Gusturile nu se discută, Să vii mai des, monșerică!, Pacienta, În cămin, Lacheul pedagog, Pe la miezul nopței), sunt traduceri și localizări după repertoriul francez la modă. În Pacienta se introduce limbajul autentic, local, în vorbirea unor personaje provenite din mediul rural. Câteva compuneri au fost jucate la Lugoj (Pacienta, În cămin). Paginilor de
VLAD-DELAMARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
din toată inima ?” [...] - „Aici mi-am găsit un fel de familie...” - „Nu e adevărat, de ce trebuie să te minți pe tine ! ? S- a pompat în gospodăria asta luându-se de la alții ! Toată lumea știe că Mărieș e prietenul tău ! Ce prieten, lacheul tău ! Și nimeni nu îndrăznește să deschidă gura !”. Stoian aruncă țigara. În jur sunt numai pomi înfloriți. „Ai terminat ? Am 54 de ani, 6 ani de muncă ilegală, 14 ani de închisoare, muncesc de dimineața până seara. Și sunt singur
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]