254 matches
-
religioase, aduc un răspuns juridic într-o atmosferă de mobilizare națională opusă oricărei intruziuni a Romei. Unele personalități ale lumii ortodoxe, cum ar fi mitropolitul Nicolae Bălan, contestă dreptul Parlamentului de a interveni în domeniul religios și se teme de laicizarea statului și a societății, în timp ce Constituția din 1923 garantează Bisericii ortodoxe, la articolul 22, caracterul de Biserică dominantă și autonomă. La 28 martie 1923, mitropolitul Miron Cristea declară în Senat: "Biserica română este instituția cea mai necesară, nici o alta nu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ha, astfel încât proprietatea țărănească a ajuns la aproape 30 % din suprafața arabilă și pășuni. 2. Legea instrucțiunii publice - promulgată la 7 dec. 1864 învățământul primar devenea obligatoriu liceul avea 7 clase cu o pondere mai mare pentru disciplinele umaniste instituia laicizarea, egalitatea între sexe, pregătirea pedagogică a cadrelor didactice 4 iulie 1864 se înființa Universitatea din București care avea secții de drept, științe și filozofie, cea din Iași a fost înființată în octombrie 1860, în prezența lui Al. I. Cuza . 3
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
este inoperantă cât timp Biserica este controlată de un partid politic. În perioada interbelică, pe fondul apropierii campanilor electorale și al intensificării luptelor între partidele politice, ierarhia bisericească este supusă unei adevărate presiuni, prin încercarea de politizare a Ecclesiei, de laicizare și metamorfozare a ei într-un instrument al politicii de stat. Intelectualitatea interbelică creștină atrage atenția asupra acestui pericol, prin luarea unei atitudini tranșante, pe linia tradiției patristice 6. Diagnosticul lui Nae Ionescu pus asupra influenței liberale asupra Bisericii Ortodoxe
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fel de raport. În perioada interbelică, mai existau Biserici de stat, îndeosebi în țările de credință ortodoxă. Cât timp omenirea s-a aflat sub regimul teocratic, era firesc ca Biserica și Statul să fie una; ulterior, pe măsura procesului de laicizare a vieții, s-a produs separarea Bisericii de stat. Dacă ținem cont de faptul că acest proces de separare a avut loc nu numai "în țări de spirit și observanță laică", atunci putem afirma că nu laicizarea este factorul preeminent
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
măsura procesului de laicizare a vieții, s-a produs separarea Bisericii de stat. Dacă ținem cont de faptul că acest proces de separare a avut loc nu numai "în țări de spirit și observanță laică", atunci putem afirma că nu laicizarea este factorul preeminent al detașării Bisericii de stat. De altfel, apariția statelor naționale corespunde cu procesul de separare al Bisericii de stat. În momentul în care statele au organizat "așezări cu unitate organică națiile", atunci a început să se pună
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în "Cuvântul", an VI, nr. 1712, 27 ianuarie 1930, p. 1: " Nu există partid politic în țară care să fi dușmănit și să lovit mai statornic Biserica, de cum au făcut-o liberalii. Politicianizarea Bisericii ei au făcut-o. Tot ei, laicizarea și transformarea ei într-un instrument de stat. Ei sunt răsturnătorii de mitropolit, ei, înjositorii prestigiului Bisericii și semănătorii de vrajbă, ei, stricătorii de tradiție". 7 Nae Ionescu, Politica în Biserică, în "Cuvântul", an IV, nr. 1121, 7 iunie 1928
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
riscând să ajungă la compromisuri. De aici a început și o decădere morală și spirituală a societății creștine pe care Ciprian (210-258), în De lapsi (Despre cei căzuți), 5-6, nu va ezita să o denunțe. Episcopul cartaginez ne spune că laicizarea ecleziastică ar fi oferit până și pretextul unor reacții persecutoare din partea împăraților Decius (249-251) și Valerian (253-260), în fața cărora mulți dintre creștinii vlăguiți spiritual nu vor ști cum să reacționeze și vor apostazia în masă. Îmbogățirea economică a Bisericii a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pot fi uitate personalitățile hieratice ale lui Martin din Tours (316-397) și Paulin de Nola (355-431), primul abandonează armata pentru oștirea lui Dumnezeu, celălalt vorbea despre abandonarea serviciului militar. Viața monahală apare ca un martiriu viu și o mărturie în fața laicizării poporului, dar și a dorinței de Dumnezeu. Organizarea vieții monahale cu biserica în mijlocul adunării, iar chiliile rotite în jurul acesteia a fost probabil o formă de imitare a dispunerii taberelor militare. Ruptura dintre Biserica ante și postconstantiniană nu este atât de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu armăsarii, înjunghie și deșartă ulcioare cu sânge, se aruncă în fântână pentru ca la Rusalii fetele să-și facă pe dată ca până la toamnă să se mărite. Poetul descrie motivul "Caloianului" în versiunea mai modernă care implică un proces de laicizare a cântecului ritualic al ploii; apare dubletul feminin al mediatorului magic: Caloița; "Ion Caloian, Manda Caloian, Constandin Caloian". Poezia lui Ion Gheorghe descinde din tradiție, pentru a trece prin modernii perioadei interbelice, prin expresioniști și suprarealiști. Poemul "Amiază" este rodul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
XlX-lea, rezonanța amplă și indiscutabilă pe care au avut-o marile teme ale Complotului "iudeomasonic" este, din acest punct de vedere, un exemplu extrem de clar. Întrucît primele măsuri guvernamentale ale anticlericalismului republican au evidențiat și amplificat acțiunea generală de laicizare a societății, vechea Franță creștină se simte lovită în profunzimea credinței și devotamentului său, în esența tradiției sale spirituale și morale. Simultan, dezvoltarea urbană, progresul concentrării capitaliste, apariția unor noi forme de activitate și de producție vin să afecteze mai
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
alungă pe Dumnezeu din Univers, care devine o mașină autosuficientă absolut perfectă, ce-și află Ordinea în ea însăși. Din acest moment, Determinismul universal devine dogma care instalează Perfecțiunea și Eternitatea lui Dumnezeu în Mașina cosmică însăși. Încă o dată, o laicizare absolută instalează în mod inconștient divinizarea absolută în obiectul laicizat. De-a lungul întregului secol al XIX-lea și pînă astăzi, reconstruirea Lumii va continua prin descoperirea "Legilor" care guvernează interacțiunile sale fizice și speranța de a reuni aceste Legi
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ideile paria care, atîta vreme cît domneau ideile Irecuzabile, rămîneau Intangibile. Astfel, sacrul a putut fi discutat și criticat public de către profan fără a fi fost invadat și devastat de profanare. Cu toate că era înscrisă încă de la origine în logica Renașterii, laicizarea a fost o consecință tardivă, rămasă de altfel incompletă în unele țări, și a fost nevoită să regreseze, în cursul acestui secol, în virtutea impunerii Sacralității unei noi ordini în jumătate de Europă. Însă în nici o altă cultură, inclusiv cea ateniană
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
tardivă, rămasă de altfel incompletă în unele țări, și a fost nevoită să regreseze, în cursul acestui secol, în virtutea impunerii Sacralității unei noi ordini în jumătate de Europă. Însă în nici o altă cultură, inclusiv cea ateniană, nu a existat o laicizare atît de amplă. Și totuși, nu totul a fost profanizat și prozaizat în sînul sferei laice. Dimpotrivă, am văzut că mitul și religia se infiltraseră în chiar inima ideilor demitizante și antireligioase. Însă mitul Rațiunii sau religia umanistă reprezintă neo-mituri
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în țară, a voit să participe la efortul de modernizare a societății noastre și a făcut-o investind propriul său efort, îndelung, tenace, în diverse registre și mai ales în spațiul culturii. O întreagă reformă se impunea, aici, în legătură cu ortografia, laicizarea instituțională, autonomia valorilor, raportul dintre național și universal, adică integrarea în cultura europeană, chestiunea continuității culturale, a ritmului dezvoltării etc. În toate direcțiile era de făcut enorm și totul întârzia fără termen "sinteza generală" acum "ștearsă de la ordinea zilei", dar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sémioclastie (spunea Roland Barthes à propos de această știință critică și critică a științei). Vidat de valoarea sa religioasă și metafizică, Mythosul se va opune progresiv Logosului pentru a nu mai semnifica decît "ceea ce nu poate exista cu adevărat". O dată cu laicizarea discursului mitic (nemaiînțeles ca adevăr, ci doar ca exemplu), logosul devine logica opusă poeticului ca adevărul falsului. De la Galilei și Descartes, deci odată cu oficializarea dualismului gîndirii occidentale: res extensa/vs /res cogitans și reducerea sacrului la profan, umanitatea a utilizat
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
secolul al XVII-lea, divinația nu mai este o artă, o cunoaștere, un dar sau un mijloc de a comunica cu zeii pentru a afla și a cunoaște mai multe, ci un simplu act infracțional ce cade sub incidența legii. Laicizarea profundă a vieții în Occident (și nu numai) a schimbat criteriile de evaluare și de analiză. Vechile practici magico-religioase atât de bine cotate altădată sunt azi blamate și ridiculizate. Totuși, divinația și multe alte practici magico-religioase, deși golite de înțelesurile
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în cultura română V. urmărește primele manifestări ale interesului pentru literatură și fazele profesionalizării scrisului „în perioada de formare și consolidare a literaturii române moderne”. Pornind de la aceste deziderate, sunt analizate circumstanțele ce au favorizat apariția scriitorului, circumstanțe legate de laicizarea culturii, rezultat al nașterii burgheziei românești la începutul secolului al XIX-lea. Cartea - remarcă V. - având în epocă un prestigiu uriaș, părea să aibă puteri miraculoase, fapt consemnat și de unele creații populare, iar răspândirea tiparului a sprijinit misiunea autorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
al lui Liviu Rebreanu într-o operă artistic valabilă, dar laică, despre patriotism, dragoste de oameni și „Totul se plătește în viață !”, cum spune Bologa când află că l-a omorât pe nevinovatul Petre. O obiecție în legătură cu cauzele propagandistice ale laicizării romanului lui Rebreanu ar putea fi ateismul declarat al scenaristului Titus Popovici, relatat de contemporani. Titus Popovici ar fi procedat astfel din pricina antireligiozității lui, nu pentru că așa cerea doctrina comunistă. Nu putem ști. Dar e de menționat poziția contrară a
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
didactice românești. Înainte de 1850, instrumentele pedagogice utilizate în școlile primare au fost bucoavna, ceaslovul, octoihul și catehismul, ceea ce a conferit învățământului un caracter aproape exclusiv religios (Ianoș, 2010, p. 213). Ulterior acestui moment, se resimte din ce în ce mai puternic un curent de laicizare graduală a literaturii didactice, prin substituirea bucoavnelor, prin excelență religioase, de către abecedare, cărți de citire și în cele din urmă cu manuale specializate al căror conținut este din ce în ce mai puțin manifest religios. Perioada de tranziție, câtă vreme bucoavna (religioasă) și abecedarul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fibră religioasă. Ulterior instituționalizării învățământului prin Regulamentele școlare din 1832, respectiv 1834, al căror efect este, pe lângă consacrarea unei infrastructuri educaționale întinsă pe întreg teritoriul principatelor, și acela al preluării statale a responsabilității pentru învățământul primar, se inițiază o relativă laicizare sesizabilă și în informațiile transmise prin cărțile școlare. Deși conținutul materialelor didactice rămânea puternic saturat de morala religioasă, autoritățile statale din cele două principate au operat separarea instituțională a învățământului de biserică. Această acaparare a responsabilității educaționale de către agenții statali
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unitatea conținutului programei; iii) unitatea școlii elementare rurale cu cea urbană în privința curriculei; b) gratuitatea învățământului; c) egalitatea de sex în materie de educație publică; d) etatizarea învățământului, în sensul că legea desprinde educația de sub tutela bisericii, favorizând și o laicizare a conținutului educativ (cf. Manolache și Pârnuță, 1993, p. 224). Sub auspiciile legislative consacrate în 1864, rețeaua școlară a continuat să se expandeze și să cuprindă un contingent din ce în ce mai numeros din populația școlară. Iată cum se prezenta, în cifre, situația
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Din 1856, de acest drept beneficiază și Biserica Unită română, iar în 1861 acesta este extins și asupra Bisericii Ortodoxe. Învățământul românesc transilvănean va rezista sub forma sa confesională până după 1918, când unirea cu Regatul României va duce la laicizarea educației publice. În 1865, de exemplu, în Transilvania existau 767 școli românești greco- catolice și 704 școli elementare ortodoxe (Manolache și Pârnuță, 1993, p. 241). Continuând politica de maghiarizare pornită de legea din 1868, Legea educației din 1879 a reconfirmat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o performanță "fără precedent în istoria învățământului românesc" (Bârsănescu și Bârsănescu, 1978, p. 152). În al doilea rând, reforma socialistă din 1948 finalizează alte trei tendințe interrelaționate prezente în tradiția educației românești: i) uniformizarea programei și unificarea sistemului, alături de ii) laicizarea completă a educației prin desființarea învățământului confesional; iii) etatizarea totală a procesului educational, prin desființarea învățământului particular. Se poate contra-argumenta că desființarea învățământului particular a fost o măsura care a venit în contra tradiției învățământului românesc, dezvoltat istoricește simultan pe două
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și dimensiunea moralizatoare urmărită de exemplele date, sub forma aforismelor. Dorește instituirea unei alte lumi, are o viziune nouă asupra ordinii sociale, ce nu e dictată doar de sentiment. Femeia devine la Boccaccio exponentă a unei epoci înnoitoare, moderne, de laicizare și progres real. Cel care i se opune personajului feminin în acest elan nobil, antagonistul, este de cele mai multe ori tatăl, simbol al puterii decizionale absolute, al constrângerilor unei tradiții sufocante. Acesta constituie emblema crepusculului, a desuetului, desconsideră orice act care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
divină. Modernitatea ei se evidențiază prin faptul că are curajul rostirii adevărurilor pe nume, este dominată de acel ésprit fort care-i permite să ia în glumă evlavia simulată sau frivolă 521, iar uneori simte dorința să se distanțeze, anticipând laicizarea din epoca Renașterii. „Pornirea și ura împotriva preoților și călugărilor nu sunt decât reversul unui atașament și al unui respect general și profund.”522 Considerăm că primele trei povestiri din capodopera boccaccescă sunt grăitoare în acest sens. Decameronul se deschide
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]