250 matches
-
oficială așadar, deosebirea dintre corpul eclezial și corpul social nu are încă destulă relevanță, credința continuă să fie gîndită mai degrabă în manieră sociomorfică. Bisericile est-europene încearcă să-și recucerească, măcar formal, dreptul de supraveghere asupra întregii societăți, pe care laicizarea l-a erodat și de care comunismul le-a privat în mod brutal. în Occident, Biserica nu mai recurge la instrumentul puterii decît cel mult atunci cînd își exercită presiunea normativă asupra membrilor ei. Influența religiei în societate scade, e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ambițiilor rusești, iar singura posibilitate luată în calcul, de îmbunătățire a stării popoarelor creștine de pe teritoriul administrat de Constantinopol rămâneau reformele interne. în acest scop, în 1856 a fost emis „Firmanul de redresare”, care încerca să împingă societatea islamică spre laicizare, iar în 1869, sultanul Abdul-Aziz a acordat Legea cetățeniei. Acestea nu reprezentau însă o rezolvare a chestiunii orientale, după cum o va dovedi izbucnirea, cu forță, a chestiunii românești. Inițial Anglia nu a respins eventualitatea unirii Principatelor, sperând în formarea unui
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
opoziție cu klerikos "cler, preot", laic este utilizat astăzi prin extensie, ca noțiune social-organizatorică, aflată în opoziție cu religia. Laicism este un termen cu o trăsătuă filozofică mult mai pronunțată, prin care sunt desemnate "doctrinele sau programele politice care preconizează laicizarea întregii vieți publice" (Dicționar de filozofie, 1978: 395). Numeroși termeni filozofici au statutul de termeni interdisciplinari, veniți dinspre limbaje conexe și/ sau dinspre limbajul științelor exacte prin transfer metaforic: entropie (gr. en "în"+ trepo "conversiune, involuție") este un termen introdus
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Marele umanist olandez s-a afirmat cu preocupări în domenii dintre cele mai variate (filozofie, pedagogie, filologie) fiind recunoscut ca o figură enciclopedică de la cumpăna veacurilor XV și XVI. Reflecțiile sale teoretico-filosofice și pedagogice au produs o mare contribuție la laicizarea învățământului, la cristalizarea unui nou ideal de viață umanist. Erasmus persistă în mentalul colectiv al istoriei mai ales prin efortul său de a supune unei critici severe teologia și scolastica medievală, pretențiile fățarnice și fariseismul Bisericii în general. Lucrarea sa
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în est să se instaureze o viață birocratică și conservatoare și, în acest mod, statul a fost consolidat prin biserică, stabilindu-se o tradiție a statului unit cu biserica ce s-a continuat de-a lungul perioadei medievale, procesul de laicizare a statului produ-cîndu-se tîrziu. Principiile dreptății, ale iubirii de oameni și ale întrajutorării, esențiale în dogmatica creștină, presupun o asamblare a problemelor sociale cu cele culturale, ceea ce a dus la o transformare a societății europene creștine în interiorul căreia s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-lea și s-a încheiat la începutul secolului al XVII-lea, epocă inaugurată în Italia și extinsă în toate zonele Europei occidentale. S-a produs atunci o exaltare a valorilor clasice și ale artei antice, s-au făcut eforturi de laicizare a culturii și de promovare a gîndirii umaniste, care să aibă omul drept valoare centrală. Din acest motiv, admirația pentru antichitatea greacă și latină nu a devenit o imitare servilă, ci numai o preluare a ei ca fundament pentru realizarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
chestionabilă) despre identitatea noastră colectivă. 2. Câteva observații în marginea chestiunii evidențierii importanței tradiției creștine și a rolului Bisericii Ortodoxe Române în istorie "Întreaga tradiție a modernității politice europene de 200 de ani încoace este orientată spre un proces de laicizare a instituțiilor statului. Rolul Bisericii Ortodoxe Române în istoria acestei țări, unul de altfel important, trebuie precizat și căutat doar în manualele de istorie, în cadrul unor simpozioane sau alte evenimente speciale. Nu trebuie precizat în Constituție. Este o anomalie ca
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
în fîlosofia istoriei: eseu despre limitele obiectivității istorice", Ediție nouă revăzută și adnotată de Sylvie Mesure, București, Editura Humanitas, 1997. 42 "Malgași" nume dat locuitorilor din insula Madagascar. 43 C.F.D.T. ("Confederația Franceză Democratică a Muncii") sindicat format în 1964 prin laicizarea centralei creștine C.F.T.C. ("Confederația Franceză a Muncitorilor Creștini"). 44 Ultimii ani ai guvernării lui Dej și cei dintîi ai lui Ceaușescu sînt socotiți drept o perioadă de liberalism. Se înțelege că acest liberalism este un termen relativ, care trebuie abordat
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
cunoaște mai bine lumea în care trăiesc, acolo unde este ea; cred că un preot ar trebui să-i cunoască pe oameni mai mult acolo unde sunt ei și să împărtășească mai mult din viața lor. Asta nu înseamnă o laicizare a vieții preotului, ci o - participare mai autentică la condiția umană, o solidarizare mai profundă cu grijile și neliniștile, cu lipsurile și nesiguranțele unei lumi pentru binele căreia noi suntem răspunzători. Știu că acesta reprezintă un risc ce costă mult
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
dețineau posturile cheie; notabilii creștini și beii musulmani puteau bloca orice tendință de schimbare. După cum era de așteptat, instituția religioasă musulmană constituia o piedică în calea reformelor. Ulema nu le sprijinea în nici un caz, deoarece țelul final al acestora era laicizarea și modernizarea societății musulmane. O chestiune strîns legată de cea a reformelor erau necazurile pe care le întîmpina Poarta ca să țină piept presiunilor marilor puteri. Cu toate că statele acestea se refereau de obicei la imperiu folosind termenul de "bolnav", chiar ele
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de predecesorul său. Ali și Fuad au rămas în funcțiile ocupate anterior. Poarta a constituit centrul guvernării pe toată durata perioadei Tanzimatului. După cum era de așteptat, birocrații și-au făcut foarte mulți dușmani, atît de dreapta, printre cei nemulțumiți de laicizare și de influențele occidentale, cît și de stînga, în rîndurile unui nou grup, Junii Turci, care considerau că schimbările nu merseseră suficient de departe. Cei care făceau parte din acest grup crescuseră în atmosfera reformelor. Ei erau în general funcționari
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
exterminați discret și metodic”. „A trebuit ca lucrul să fie aflat și comunicat M. Sale Regelui [Ferdinand], În calitate de suprem comandant al armatei, ca exterminarea oficială să fie oprită” (684, p. 76). 704. Într-adevăr, de multe ori se producea o „laicizare” a ritului. Actul ritual era complet golit de orice semnificație religioasă : el nu se mai producea În fața bisericii, Într-o zi de Paște, de regulă de Vinerea Mare, efigia nu mai purta Însemnele lui Iuda Iscarioteanul etc. În Anglia secolului al
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
magnifică replică cristică: „Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Rareori în soarta unui om a intervenit o asemenea splendidă răsturnare. * În stilul său atât de caracteristic, de familiarizare a profundului, de laicizare a sacrului, N. Steinhardt scrie (în Monahul de la Rohia..., p. 9): „Iisus a jucat cinstit, într-atât s-a întrupat de serios, de sincer, de total, încât nimeni nu a putut da crezare învierii Sale. Învierea a fost surpriză și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
perioade tumultuoase de căutări identitare, apare ca o "passation d'héritage" (Dubois 33), în care se regăsesc, adaptate, valorile fundamentale ale păgânismului și ale creștinismului, dar mai ales noțiunea, de origine creștină, a "demnității umane". Ea moderează extremismul prometeean și laicizarea cunoașterii (de origine antică) și eliberează activitatea științifică de presupoziții dogmatice: concilierea lor duce la construcții importante, precum ideea drepturilor omului, dar și la stabilirea unei etici riguroase a științei. Pe aceste principii se fondează practic umanismul modernității, atât cel
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
închinat, accentuează aspectul triumfal al intrărilor în Roma − fără referință însă la ritualul "păgân" −, precum și celebrarea puterii imperiale. Cu referire la această citare (în general, sursa este puțin credibilă), în literatura științifică actuală se vorbește mai mult despre o anumită "laicizare" a ceremonialurilor respective, dată fiind importanța practică alocată prezenței sale în vechea capitală, mai curând de suprem administrator (din cauza vizitelor la mari intervale de timp). Împăratul creștin devine centrul procesiunilor doar ca funcție politică, iar relația pe care adventus o
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
teatrale 3. Literatura este religioasă într-o proporție copleșitore, care impune norma. În rest, "arta pentru artă" este o blasfemie, un nonsens. Sau, aș adăuga, o prejudecată recentă. Odată cu barocul însă, se definitivează un proces care începe odată cu Renașterea, anume laicizarea literaturii. "Barocul introduce o pietate mai puțin exaltată, făcută din gravitate, moralism și rigoare controlată", mutând astfel accentul dinspre "literatura sacră" către cea "profană"4. Aceasta din urmă "constituie de acum înainte forma curentă, normală, tradițională, de expresie literară, de unde
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
s-a născut. El este omul veacului său. Oricum, ca mentalitate, el depășește cu mult medievalitatea culturii române, dar și ortodoxismul care persistă în aria răsăriteană a continentului, ca urmare a influenței tradiției bizantine. În timp ce Occidentul cunoștea acest proces de laicizare alertă, Răsăritul levantin se deschidea și el către formele occidentale, dar într-un ritm mai domol. Persista încă o atitudine refractară față de cultura autocefală. Și totuși, schimbarea se produce și aici: "Învățătura devenise un instrument de reușită socială", constată Virgil
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
urmare, Adevărul poate fi apropriat doar prin intermediul unei cunoașteri revelate, nu al uneia raționaliste ori empirice. Soluția lui Cantemir este una radicală, de vreme ce gândirea post-bizantină se deschidea, începând cu secolul al XVII-lea, către o atitudine mai puțin rigidă, de laicizare a gândirii; cee ce nu înseamnă renunțarea la principiile dogmatice, ci doar o tratare a lor într-o manieră flexibilă, care admite și metodele filosofiei profane. Cantemir, dimpotrivă, pare a se întorce către modelul primelor secole de teologie bizantină, când
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
În fine, indiferent de cele două mentalități, imaginea doamnei cu licorn este una dintre cele mai întâlnite în texte, iconografie, emblematică sau reprezentări artistice. Un loc comun al artelor, care a cunoscut, de-a lungul timpului, un inevitabil proces de laicizare. De la figură a lui Hristos (spiritalis unicornis), inorogul a devenit un simbol falic. Este și el, ca atâtea altele, un simptom al desacralizării lumii, al îndepărtării raționaliste de epistema cunoașterii religioase. Dar un lucru rămâne constant în ambele paradigme, cea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dezvoltarea unei prese și "industrii media" catolice foarte active 56. Prima jumătate a secolului al XX-lea a fost o perioadă de analiză interioară a Bisericii, provocată de tendința de accelerare a procesului de secularizare, dar și a celui de laicizare. Cât timp Biserica latină a făcut parte dintr-o societate catolică închisă, instituțiile ecleziastice și civile nu au comunicat între ele. Desacralizarea realităților terestre, diminuarea influenței credinței asupra vieții de zi cu zi, tot mai puternica autonomie a puterilor civile
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
este marcat nu prin prefigurare și împlinire, ci prin coincidență și este măsurat cu ceasul și calendarul 80. Intervine apoi dezvoltarea tehnologică a tiparului și publicarea de cărți în limbile autohtone în detrimentul latinei, un rol important în procesul acesta de laicizare avându-l Protestantismul. Cărțile, ziarele sau romanele populare în limbile vorbite de ei, i-au determinat pe cititori să înțeleagă că existau, simultan în timp, alte grupuri de cititori care beneficiau de aceleași produse culturale. Acestea au trezit sentimentul de
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Român de Economie Comparată și Consens, Editura Centrului de Informare și Documentare Economică, 2009, p. 8. Explicația o catalogăm ca simplistă. Este dificil de spus dacă asistăm cu adevărat la un proces de de-spiritualizare (asimilat, probabil, cu procesul de laicizare a construcției sociale) a lumii și dacă o criză economică sau de altă natură se datorează acestui proces. Sesizăm mai degrabă, în spatele afirmațiilor, un anticapitalism de sorgintea ,,vremurilor bune de altădată". Vezi capitolul despre anticapitalism. Ilie Bădescu continuă, exagerând, apocaliptic
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și cercetări în domeniul unor științe conexe istoriei, evoluționismul a susținut două importante elemente: Ca urmare, evoluția era considerată continuă și ascendentă, munca reprezentând un fir călăuzitor al acesteia; era contestată expresia biblică a genezei omului, într-o încercare de laicizare a gândirii, în două variante: fie omul se trage din maimuță, fie sunt veri, deci, în ultimul caz, au un strămoș comun. Mijloacele de susținere pentru acest punct de vedere le-au reprezentat ideile: Descoperiri recente (inginerie genetică, biologie, biochimie
Antropogeneză () [Corola-website/Science/299070_a_300399]
-
i-au fost risipiți călugării și călugărițele (cei care au mai scăpat cu viață, deoarece mulți au fost ghilotinați), i-au fost confiscate proprietățile materiale, i-au fost retrase și negate privilegiile și, cel mai grav, ea a dus la „laicizarea” (descreștinarea) ideilor și moravurilor. Confiscarea imenselor proprietăți ale bisericii de către statul francez nu este însă o premieră în istoria Europei, Anglia procedând la o măsură similară cu secole înaintea Revoluției franceze, când Henric al VIII-lea a confiscat proprietățile funciare
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
și mai dificile. Dificil a fost (și mai este) și procesul de adaptare la democrațiile moderne. Istoria creștinismului în secolul al XX-lea, din acest punct de vedere, poate fi citită ca istoria unei confruntări delicate cu „modernismul” și cu „laicizarea”, secularismul. În general, însă, este vorba de o reluare viguroasă a vieții creștine, care a străbătut toate confesiunile creștine, propunând noi sinteze teologice (deosebit de bogat este filonul spiritualității și al teologiei protestante inițiate, în secolul al XIX-lea, de Søren
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]