607 matches
-
SOrd, II, 33 sq.). Criticul literar Alex. Ștefănescu sublinia dinspre „avântul“ formei în istorie, lăsând în plan secund substanța lirosofică: «Un poem ca În dulcele stil clasic este, de pildă, o piesă lirică galantă - sinteză între elegantul stil trubaduresc și lamentațiile amoroase din timpul lui Ienăchiță Văcărescu - supusă de Nichita Stănescu unui asemenea tratament de regenerare-caricaturizare. Poetul a intensificat în general caracterul aleatoriu al combinațiilor de cuvinte, sugerând că, oricum, într-un apel erotic contează, mai mult decât „argumentația“, tonul galeș
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
de creștinism și de sinteză culturală a fost între Roma, Grecia și iudaism, iar ea a aparținut Bizanțului. Din Bizanț au plecat și manuscrisele lui Aristotel și Platon, care au făcut mai apoi Renașterea și Umanismul în Occident. Astfel că lamentațiile care s-au făcut și se mai fac, că Ortodoxia ne-a scos afară, sunt total nefondate. Iar acum, prin intrarea popoarelor ortodoxe în Uniunea Europeană, Europa își câștigă de fapt vechiul ei plămân, vechea ei tradiție culturală, la fel de venerabilă și
INTERVIU CU PĂRINTELE PROFESOR IOAN ICĂ JR. DE LA SIBIU, DESPRE DUMINICA ORTODOXIEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364539_a_365868]
-
Întâiul meu iubit, fără s-o știe, Mă va cuprinde-atât de mult în el Încât nu va putea să mai despartă De trupul lui pe-al meu- și-n alb inel Mă va iubi fum svelt și ceață moartă” (Lamentația Ioanei D Arcpe rug.) Poet al Sibiului, „cneazul valah”, se stinge la porțile cetății, vrăjit de un„coral luminos”. Cuprins de mari neliniști interioare, el intră într-un Sibiu ca un zeu: „Intru-n Sibiu cum intră-n ceață luna
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
obiect, irelevante. Unui modern incisiv și rafinat Ar părea prea puțin artistic, neelevat. Unui sentimental (se găsesc) - un viveur: Aș părea mult prea rece și plictisitor. Dar unui critic introvertit, taciturn? Nu am în nici un caz poezie „de turn”, Nici lamentațiile muezinului: Mă închin regelui-soare, seninului. Vor fi și lucruri bune, și de criticat. Rezultatul s-ar dovedi neașteptat Dacă fiecare din ei ar scoate Nerealizările mele toate ! Ar fi o metodă infailibilă Și la îndemâna oricui, posibilă; Să scriem pe două
CRITICILOR (AMICALĂ) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361925_a_363254]
-
Se sprijină în imagini ce nu ignoră greul rafinamentului, aspirând la inocenta transfigurare. Zice: „fiecare cuvânt/ să-l aștern în eter/ să uit să mai mor,/ să uit să mai cer“ („Femeia de fum”). Prea multă ezitare a gravitației. Altcum, lamentațiile pot deveni “arhivă” de oftată tandrețe, zbucium eclipsat“ în sâmburi de cireșe amare”, gol sonor de violă „în scorburi de întuneric”, târâș de „umbre călătoare”. Când ochiul neliniștit vede „dincolo” infamia fără măsură și se întoarce în cearcănul cât o
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]
-
seninătate a naratorului din romanele cu Ilie Moromete și se plânge, ca un copil, cititorilor. Ni-l imaginăm adeseori cu obrajii scăldați în lacrimi. „Cel mai iubit dintre pământeni” este o mărturisire completă, un raport către Dumnezeu, dar și o lamentație. Dar stăm și ne întrebăm dacă astăzi romanul mai prezintă același interes ca atunci la apariție. Unii critici îi minimalizează importanța estetică și eseistică. Eugen Simion îi laudă substanța epică. El spunea despre scriitor: ,,În secolul nostru s-a văzut
CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (LA 34 DE ANI DE LA APARIŢIE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365377_a_366706]
-
și cercetez acel punct luminos pe hârtia acului de ceasornic am trecut pe lângă tine femeie singura cale de a rămâne am plătit pentru asta tu nu râzi citești înainte.” Poem cu simțul răspunderii „m-am rătăcit în codrul urban o lamentație înăbușită e halta asta care arde într-o sclipitoare viteză a nemișcării ațipit este gestul tău voluptos de zilele trecute dar poți să te joci de-a mușcătura lămâii ca să-i lași fără continuitate pe ceilalți cu propriul gât înjugat
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
ascunse ale mele, Mântuitorul meu și cântă ca David: Miluiește-mă după mila Ta“ (Canonul cel Mare, Oda a 7-a, Troparul al XIX-lea). Un necredincios, ascultând slujbele din Postul Mare, ar putea înțelege că ele reprezintă doar o lamentație neputincioasă și nicidecum semnul supremei bărbății a omului care are curajul de a-și asuma chemarea spre veșnicie a vieții sale. În acest război nevăzut, libertatea umană este chemată să intre în comuniune cu voința dumnezeiască prin ascultarea față de ea
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
vei constata că emblema și mândria acesteia o constituie catedrala, nu șoselele mărginașe, numite „centură“. Quartetul format din românul consumerist, cârcotașul de profesie, alogenul proaspăt vopsit român și cel care se află în elementul său atunci când este manipulat a început lamentația împotriva construirii unui templu de artă și spiritualitate ca acoperiș spiritual peste capitala țării. Așadar, au și apărut acțiunile de împiedicare a realizarii acestui edificiu, necesar unui popor care vrea să lucreze la propria lui demnitate. Un popor își arată
DESPRE CATEDRALA MANTUIRII NEAMULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361534_a_362863]
-
de muncă a rumânilor , o făcea vulnerabilă . În același timp , situația familială a Hârșovei, rămasă singură și cu mari datorii de pe urma tatălui său Curuia , hărțuită de creditori , au determinat-o la acest act extrem ,argumentat de ea printr-o adevărată lamentație : .. murind părinții mei și toți frații mei și rămânând de moșii noștri și de părinții noștri o mănăstire ce se chemă Topolnița , la care iastă hramul Useacnovenia Cinstitului Cap al Sfântului Ioan Prediteci , noi din vrearea lui Dumnezeu și cu
DR.MITE MĂNEANU, LUPU BULIGA PERSONALIATATE PROEMIONENTĂ ÎN EPOCA LUI MATEI BASARAB. VOCATIA DE CTITOR de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354894_a_356223]
-
sau, vorba lui Cioran “Pe culmile disperării”. Nu încă. Poate dragostea să provoace în om atâtea ravagii, atâtea dezastre? “Un rău cosmic, un rău al lumii din mine, din tine?” Da, poate. Dovadă rândurile Jurnalului nefericirii. Și peste toate aceste lamentații, “duhul prezent al poeziei”. Un duh al trăirii, al simțirii. Venit, “odată ca niciodată,”. Nelipsit. Necesar. La datorie. Care o definește plenar. “Când scriu sunt eu, cea adevărată. Scrisul e oglinda mea clară”. Cartea este spațiul în care poți să
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
vesnica.Vine o zi...http://www.youtube.com/watch?v=8N-y9wgFxUI... XII. ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ, de Ioan Ciobota, publicat în Ediția nr. 411 din 15 februarie 2012. www.ioanciobota.wordpress.com Zăpezile de altădată Mai auzi din când în când lamentații de genul: "Ce zapezi erau dom'le pe vremea mea"... sau "Unde sunt zăpezile de altă dată?" Priviți afară, uitati-va pe geam sau în timp ce mergeți pe stradă și veți vedea "zăpezile de altă dată". Asta doar în Timișoara, fără
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356841_a_358170]
-
va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urma nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tarziu. Citește mai mult www.ioanciobota.wordpress.comZapezile de altadataMai auzi din când în când lamentații de genul: "Ce zapezi erau dom'le pe vremea mea"...sau"Unde sunt zăpezile de altă dată?"Priviți afară, uitati-va pe geam sau în timp ce mergeți pe stradă și veți vedea "zăpezile de altă dată". Asta doar în Timișoara, fără
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356841_a_358170]
-
Toronto, Canada); *** Frumoasă carte și amețitoare printre fumurile gândurilor și frământărilor tale interioare. Cursul lin al stofei mă duce cu gândul la melodia melancolică a psalmilor pe care îi auzeam în copilărie la biserica din Câmpeni-Deal. Dar, poezia ta transcede lamentația psalmică și se înalță pe coloane de curcubeu, sprijinind cerul îndoielii, pe care orice om îl are... Dincolo de aserțiunea cuvintelor, poezia ta e rugă, mulțumire, recunoștință, dragoste, izbândă, frumusețe, legământ, fereastra spre cer, acolo unde sufletul fuge prin icoana răsăritului
RUGĂ ALE SCRIITORULUI ADJUDEAN GHEORGHE A. STROIA, TRADUSE ÎN LIMBILE FRANCEZĂ, ITALIANĂ , ENGLEZĂ ȘI ALBANEZĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352860_a_354189]
-
vei constata că emblema și mândria acesteia o constituie catedrala, nu șoselele mărginașe, numite „centură“. Quartetul format din românul consumerist, cârcotașul de profesie, alogenul proaspăt vopsit român și cel care se află în elementul său atunci când este manipulat a început lamentația împotriva construirii unui templu de artă și spiritualitate ca acoperiș spiritual peste capitala țării. Așadar, au și apărut acțiunile de împiedicare a realizarii acestui edificiu, necesar unui popor care vrea să lucreze la propria lui demnitate. Un popor își arată
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346974_a_348303]
-
Adrian Maniu, vezi Cântece de dragoste și moarte, ce găsește în Emil Botta un sol fertile, pentru a vibra într-o atitudine de “ damnat“, incapabil, de foarte multe ori, de a iubi fără sarcasm și conștiința morții iminente, dar fără lamentație. Universul eroticii lui Emil Botta diferă fundamental de spațiul închis al lui Bacovia, de “odăița “ acestuia, unde iubita cântă despletită la clavir, pentru a se prăbuși epuizată pe covor, face lecturi “de la Poluri “ și își tamponează din când în când
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]
-
o întâmplare albastră din șirul acela dement. pielea văzduhului învelind mici excrescențe benigne: aici e rost de ghicit în cuvântul abandonat pe mese strălucitoare. dar limba pe care o vorbești nu mai există. nici cuvântul tentacular de la capătul firului. doar lamentații asurzitoare. vociferări impudice. o totală lipsă de respect pentru mâinile roșii ale celor ce nu iartă. dar tu ai trecut pe lângă ea fără să-i dai importanță. fără să știi codul acela tăcut care-ți însuflețește disperarea. numărând din doi
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]
-
vei constata că emblema și mândria acesteia o constituie catedrala, nu șoselele mărginașe, numite „centură“. Quartetul format din românul consumerist, cârcotașul de profesie, alogenul proaspăt vopsit român și cel care se află în elementul său atunci când este manipulat a început lamentația împotriva construirii unui templu de artă și spiritualitate ca acoperiș spiritual peste capitala țării. Așadar, au și apărut acțiunile de împiedicare a realizarii acestui edificiu, necesar unui popor care vrea să lucreze la propria lui demnitate. Un popor își arată
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359037_a_360366]
-
în carne/ și crescându-mă sălbatic,/ văd zilele verii sfătuindu-se/ și dăruindu-mi un zbor lăuntric/ spre universuri paralele;/ cerul se scaldă-n cercuri concentrice/ până-n lumina ochilor tîi,/” Uneori, tonuri de pastel! Alteori, imaginea ființei iubite dincolo de discrete lamentații, ținute la ideea de nefericire, de durere. O reflecție mai veche întâlnită în doctrina indiană a lui Buddha („nașterea e suferință, iubirea e suferință, ...” etc). O vom regăsi în poeziile lui Eminescu („Ce e amorul?”, ”Te duci”, „Kamadeva”). Imaginare și
LIRA DE PE OLT de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340438_a_341767]
-
iar la momentul potrivit realizează asaltul în urma căruia obține rezultatul dorit; - prezenta substantivului comun "venin" (sau derivatele acestuia) în poeziile din volumul în lucru ("Ziua despărțirii", " Glasul tău", "Eu și tu", "Lacrimi seci", "O inimă", "Numai tu" etc.).” Străină de lamentațiile stridente,Florentina Dinu cercetează lumea prin fereastra sufletului primăvăratic, plin de vigoare și neîmblânzit de timp. Dezlănțuindu-se în aventura sublimă a scrisului, poeta încearcă să intre în grațiile muzei, promițându-i poeme stilizate la care va lucra cu migală
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
sfidărilor și amenințărilor pe care le identifică, îmi pare necesară separarea temelor și tratarea lor oarecum distinctă. O primă asemenea temă privește limitarea intelectuală și criza harului conducător în lumea contemporană. Domnul Leu începe și își sfârșește eseul printr-o lamentație referitoare la imaginea dezolantă a summit-urilor europene, unde epigonii marilor fondatori ai creștin-democrației și ai Europei valorilor postbelice, se manifestă aidoma acelor sacerdoți care urmează dogmatic ritualul întrucât au uitat dogma, mesajul codificat în gest. De aceea predica lor
CREŞTIN-DEMOCRAŢIA, POPULAR-DEMOCRAŢIA ŞI POPULIST-DEMOCRAŢIA (1) de ADRIAN SEVERIN în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342401_a_343730]
-
am fost dezamăgită să găsesc doar informații despre activități de team-building și sfaturi generale. Nu știm cât ne costă lipsa de motivație și poate nici nu ne gândim la ea ca la un cost. Există o avalanșă de statistici și lamentații cu privire la pierderile suferite de economia noastră datorită plecării în străinatate a concetățenilor noștri, dar paradoxal nu știm cât ne costă cei care nu pleacă fizic, dar pleacă motivațional. După cum, în mod similar, știm aproximativ câți bani se cheltuie pentru acțiuni
Fenomenul angajaților care „își dau demisia” fără să plece din firmă. Cum pot deveni oamenii mai implicați, îndeplinindu-și în același timp visele () [Corola-blog/BlogPost/338138_a_339467]
-
haos și plictiseală, evenimente desfășurate în rânduială.” (Ceva și cineva). Așadar, ce am putea face, atunci, fiecare dintre noi? s-ar putea încă întreba un sceptic. Pentru început, răspunsul ar fi: să nu uităm că, după cum spune Ortega y Gasset, “lamentația bolnavului nu este numele bolii de care suferă”. Să încercăm, cu alte cuvinte, să vedem cât mai departe, atât în afara, cât și pe dinăuntrul nostru. Și să nu ne pierdem speranța, uitând că zarurile, înainte de a fi aruncate, au fost
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
Vini Popescu, Între porți de univers, este o galerie a valorilor naționale, în care prind nu numai contur, ci viață toți eroii și poeții noștri. Este o pecete teleormăneană pe Ceahlău, pe mare, pe Alba, pe Balcic și e o lamentație în care se întrezărește lacrima profetului Ieremia, plangând pentru Ierusalim. VV Popescu mângâie istoria cu versul, face dreptate uitaților și ridică vălul prăfuit de pe valorile noastre naționale. Este o cronică în versuri, elaborată tematic, minuțios, parcă temându-se să nu
O CRONICĂ MINUȚIOASĂ DE RESTAURARE A VALORILOR NAȚIONALE de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378522_a_379851]
-
mai avem timp de lectură. Cu toate astea, nevoia de literatură nu a scăzut, doar a îmbrăcat forme noi. Se scrie și se citește, poate chiar mai mult. Este evidentă o efervescență a scrisului românesc. Nu de puține ori auzim lamentații pentru că se scrie mult și cumva mai altfel. Îndeosebi scriitorii consacrați sunt cei mai nemulțumiți, considerând că operele lor sunt umbrite de prea multe scrieri noi. Tumultul acesta al scrisului românesc a impus apariția unui mare număr de antologii, culegeri
STARPRESS 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373324_a_374653]