654 matches
-
îi era distrusă. Nicu se opri din joacă și își prelinse soția pe trupul lui până când ajunse cu chipul în dreptul ochilor. O strânse în brațe și o sărută pe păr, pe gât, pe sâni. - Nu ești în toate mințile, se lamentă Elena cu o privire jucăușă în ochi. Soțul ei nu răspunse, în schimb o sărută îndelung și o ținu strâns în brațe, cu apa mării scurgându-se pe trupuri. - Am făcut o scurtă baie în mare... Îmi era dor... Cât
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
noi, femeile, creem lumea. Amândoi o creează...și bărbatul și femeia. Însă femeia este cea care a ținut și ține în pântecele ei lumea. Și istoria. ( după un timp, oftând) Acolo, în pântecele ei este geneza lumii. (ca și cum s-ar lamenta) Și ea știe asta. Simte lucrul acesta. Dacă nu știe cu știința, acolo în subconștientul ei, ea știe asta. Inconștientul sau subconștientul ei știe, știe că acolo, în pântecele ei, al femeii, se alcătuiește și izvorăște lumea... De aia ea
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
în veșnicie. Potrivnicii-răufăcători săvârșesc necontenit fărădelegi în lung și în lat, împrăștiind în toată țara duhul anarhiei, al sărăciei și al deprimării. Și noi privim ca niște spectatori neajutorați și chiar dacă nu aplaudăm, rămânem fără ocrotire ca niște orfani părăsiți, lamentându-ne. De ce atâta tulburare? De ce nemaisfârșita anarhie? De ce neostoita trufie? De ce atât de abundenta ură? Pentru că, ne răspunde Sfântul Ioan de Kronstadt: Duhul înșelător i-a prins pe învățații din vremea noastră, făcându-i să se încreadă în rațiunea omenească
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
Pleșii Că ne aduse-n vaicăr și-ananghie Și tot plătim mari biruri pe prostie Măi, oameni, cum v-o fi chemând Tot implorând pierdurăm timp și ani Și sănătate multă socotită-n bani Cât să mai stăm pasivi și lamentând ? Ne spuserăm nevoia dar ne făcură felul Că apelând pe față la chestii cu „rastelul” (!) Tot așteptând o să rărească rânduri Tabula rasa o să-se-aștearnă în gânduri... Referință Bibliografică: Băi, nea. bade... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
BĂI, NEA. BADE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346738_a_348067]
-
fiecare noapte,/ Zâmbetul tău,/ Blândețea ta,/ Parfumul tău/ Rămân în sufletul meu“.- Parfumul Amintirii), dar care este în fapt un altfel de cântec ce nu are, de data aceasta, nimic din vraja stării de încântare și armonie deplină. Nu se lamentează niciodată, ci doar invocă chipul ei ( ,,N-ai oboist să umbli pribeagă printre stele ... ?”), care și-a găsit locul de veci chiar în sufletul poetului. Paradoxal, deși tragic de singur, Eul poetic nu este niciodată singur, pentru că se află în
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
rădăcini, la stările arhetipale ale ființei, în poeme interogativ-exclamative, ea se mărturisește lumii pe care o recreează, chiar dacă presimte cum spumegă fereastra unei păduri ca o limbă de clopot (În ploaie). Eleonora Stamate își asumă durerile lumii, dar nu se lamentează, nu face din durere un spectacol. Metaforele țâșnesc din toate zonele ființei sale, fantezia poetei este debordantă, sondând și prelucrând continuu toate datele lumii într-o coerență revelatoare a verbului a fi care ne supune pe toți. „Ca să-mi cunosc
NOI APARIŢII LITERARE ÎN COLECŢIA „LIRIK” A EDITURII ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352088_a_353417]
-
fiică-sii. -Și de ce nu o faci? o întrebă mașinal Geluța. -Nu pot! N-au aceeași culoare! răspunse chestionata, dându-se ursuză. -Acum, de suferi pentru cromatica celor două "canes", nu cred că pot convinge Pronia să-ți schimbi părerea. Lamentează-te puțin, așteaptă viața viitoare și poate, cine știe, vei avea două identice! Ce zici?! -De-ar fi să aștept atât amar de vreme, n-aș mai vrea bastoane! M-aș mulțumi numai și cu cele două picioare sănătoase, mormăi pentru
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]
-
înafara de Possada, mai aveau Extrăda! Cu toate astea, timpul le spunea văgăunenilor că trebuiau să se convingă de un singur adevăr, si asta psihopat și limitat de sinergia faptelor! Și, acuma, în fine, sfîrșitul! Iar difuzorul continuă să se lamenteze: “La femei, precum la mare, te îneci între vapoare!” SFÎRȘIT Referință Bibliografica: PARFUMUL PĂPUȘILOR DE PORȚELAN 74-75 (SFÎRȘIT / Ioan Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 549, Anul ÎI, 02 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan Lila : Toate
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
eroare pe bucureștenii ce veneau să ia apă plată de la izvor, lepădînd pe drum în urma lor baligi greu de identificat, care păreau a fi ba de Mercedes, ba de bivoliță, ba de lada de zestre a bunicii. Vax Albina! se lamenta el, obosit de atîtea raționamente, în definitiv, nu intră în vizorul meu aceste probleme rebusistice, pentru că ba e ligă, ba nu-i ligă, mingea tot rotundă rămîne, chiar și cea din epoca de piatră, pentru că era de neimaginat vreo epoca
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
ar fi povestit despre ea însăși și se întreba melancolică dacă ar mai fi avut înțelepciunea să-și retrăiască viața încă o dată, dar acest lucru nu mai era posibil și nu regreta nimic, pentru că ar fi fost zadarnic să se lamenteze, dar, să-și detalieze povestea, avea, totuși, un sens aproape metaforic, în ideea că va scăpa de acele aminiri obsedante și, mai ales, de regretele pustiitoare din sufletul ei. Mă miram și i-am și spus-o, că o femeie
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
și iedul cel mic Care nu pățise nimic. Ba, chiar, el era cel care A plîns cu disperare Că, idioții lui de frați, Nu aveau aceiași tați! Morala fără de morală: Capra e tot capr ă, fîrtați, Nu v ă mai lamentați, Că, și lupul din poveste, Tot fîrtat vă este ! FULGUL DE ZĂPAD Ă Ne știind ce este moartea Cum s ă înțeleg că viața E fulgul de zăpadă Topindu-se timid... Atît de multe visuri Ne amăgesc cu șoapte Dar
DEFINITII de CRISTINA LILA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356748_a_358077]
-
memorii recuperate. ” (Valentin Ciucă) “Artistul este un magician al sinesteziilor, căci prin compozițiile sale reușește să sugereze parfumul câmpurilor, mirosul specific al gospodăriilor țărănești din Țara de Sus, sunetele acestora ca și acordurile doinite pe un caval cu nuanță de lamentă ce însoțesc glasul unui bard autohton.” (Adrian Silvan Ionescu) “Lumea ruralului se învârte în jurul câtorva motive inspirate din geografia locului și realizările simple și telurice ale oamenilor satului din acest colț de țară. Ele, imaginile, exprimă un calm concentrat, o
VICTOR HRENIUC de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346103_a_347432]
-
dumneavoastră, că încerca o apropiere, folosindu-l ca pe un confident. - Nu, nu, nu se cade, se codi ea însă fără tragere de inimă. Dacă ne vede cineva și apoi ne putem auzi vorbe urâte prin școală cum că..., se lamenta ea fără vlagă. - Nu vă faceți probleme colega, aceste întâlniri sunt normale și firești în ziua de astăzi. Oamenii se întâlnesc, discută, bea o răcoritoare sau o bere, fără să impacienteze pe cineva. Se vede că ați dus o viață
ALMA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356042_a_357371]
-
Basti, de culoare galbenă cu păr lung și ochi aurii. Cealaltă, Siky de culoare gri cu ochii de culoare aurie, era cea pe care eu o văzusem mai devreme urmărită de un motan negru în parc. Dora tocmai mi se lamentează gânditoare: - Unde o fi dispărut Siky, că nu o văd de azi de la prânz? Ciudat! De obicei adoră să dormiteze după prânz. - Dora, cred că Siky azi a avut o întâlnire de amor, în parc! Am văzut, cum o urmărea
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
îl trezeam pe Gioni să-l ducă afară. Îmi era teamă că tot mișcându-se sub strachină o dă jos de pe fund și putea scăpa înapoi în cameră. Se mai întâmplase.Eram terminată de frică. Cele două surori mă auzeau lamentându-mă și eu le auzeam chicotind prin ușă. În cele din urmă fratele meu trebuia să coboare din patul său și să ducă șoarecele afară, că eu nu aș fi pus mâna pe cursă cu șoarecele înlăuntru, pentru nimic în
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
nu, din capitală. - Da, dar... - Niciun dar! Știți destulă matematică ca să obțineți punctaj maxim la această olimpiadă. Poate cunoașteți mai mult decât vă trebuie, dar nu-i nimic. Asta vă va scuti de emoții. - Dar avem destule, domn profesor, se lamentă Ramona, nu vedeți cum tremur? - Lăsați-le aici afară, în fața liceului, nu aveți nevoie de ele în interior. Angelei îi transpirau palmele de atâtea emoții și Condurache îi spunea să le lase afară. Cum naiba să scape de ele? Și
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
trei, mai are patru ani de facultate plus rezidențiatul. - Și noi tot în anul doi ne-am culcat prima dată. - Deja trăiesc împreună? Doamne, cred că înnebunesc.Cum să ne facă fiica noastră așa ceva după educația primită? - Nu te mai lamenta ca o femeie isterică. Nu ai aflat cine este acum familia băiatului. Ramona începu să-i povestească tot ce a aflat de la Andrada despre familia Trăistaru. Cele auzite l-au mai liniștit pe Viorel. Nu averea și starea socială a
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353869_a_355198]
-
Or, doamna Denisa Mihăilă, programat sau nu, stăruie asupra acestui om, cel de după cădere, cu mediul și cu unele din preocupările lui. Și îl pictează - îl măsoară din priviri - fără exaltări și patetism, fără să-l jelească, fără să se lamenteze, dimpotrivă, cu calm, cu multă rezervă, cu o relativă înțelegere, cu o relativă bunăvoință, cu detașare, cu luciditate, cu suficientă neîncredere și cu un dram de ironie. O atitudine cât se poate de inteligentă, de înțeleaptă. Oricum, nu mai e
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
Dar și mai interesant ar putea fi la Pacific sau la Atlant Hause ! Zise o distinsă doamna cu o pălărie mare și albă cu flori roz pe cap. Însă fără Dionysos-copil ne va fi foarte greu la toate acum, se lamentă aceiași doamnă, care se pare că era prima dintre Președintele femeilor venite la congres ce interveni din mijlocul Doamnelor în roz, schimbând oarecum sensul discuției. - Ok, zic eu, stați să vă explic despre ce Okeanos este vorba acum: născut de
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 1 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357888_a_359217]
-
al unor păreri de rău și, ca Hamlet, ne vine să exclamăm: “ A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea”, cu singura îndreptare că Hamlet își punea o întrebare despre rostul sau deșertăciunea existenței umanității, pe cînd noi ne lamentăm pur și simplu, încă sub amețeala confuziei produse de timpul care, totuși, curge. Cu mine însă n-a fost așa, îi spun greierașului, cu o singură excepție nesemnificativă, care nici măcar nu mi-a marcat sau încetinit mersul spre destinația pe
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
noi aici, ce Soare salutăm și pe ce cai de rasă călărim noi acum! Ca la mine au început să vine iar Cai verzi la marginea acoperișului și prin “ Cosa mentale “ la mine umblă numai Caii negrii ai iubirii! Se lamentă femeia. - Vrem regat! Vrem regat! Sânge albastru de bărbat! Continuau să strige în cor Doamnele doamnelor și Doamnele în roz, de data asta unite într-un singur cerc mare. În mijlocul lor intră în forță cele Cinci Președinte ale femeilor cu
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
de unde se vedea șerpuind o apă (Ozana copilăriei mele, numai că nu era curgătoare), îmi aduc aminte că în timp ce țăncușam vreun pepene, sau ne odihneam pe marginea tarlalei, cultivate cu căpșuni, cu burțile gata să ne plesnească, începea să se lamenteze și s-o înjure pe cățeaua aia de mamă, care-l adusese pe lume și-l abandonase în mijlocul unei familii ce-l tiraniza prin iubirea și afecțiunea lor exagerată. Tot timpul cât durau ulcerațiile sale, înfigea în pământ un briceag
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
complexe și au ceva de ,,divulgat,, despre etapa respectivă. Oamenii Melaniei Cuc din acest roman sunt ca și reali, nu sunt tragicomici, nu sunt eroi, nu sunt trădători, sunt oameni normali, în adevăratul sens al cuvântului. De aici credibilitatea cărții. lamentează, nu dau test de curaj, pur și simplu își trăiesc viața ca indivizi, ca societate. Ar mai fi de adăugat că despre „Tablete contra disperării”, Artur Silvestri, în „Mărturisire de credință literară”, afirma: „Melania Cuc este autoarea unui tip singular
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
bolnav. Mărul frumos e găunos... -Haide, liniștește-te...Gata...Radu e puternic...Tu trebuie să fii tare...Noi îl cunoaștem pe Radu. Nu trebuie să-i porți grija... -Da’ cui să-i port, ai... !? - întreabă Elena. -Lasă, nu te mai lamenta...Am ajuns... În curând vin și nepoții... -Doamne-ajută, să vină cu sănătate... Cele două prietene intră în casa scărilor și încep să urce. -Chiar că mi-a prins bine plimbarea, zău...Parcă sunt sălbatică. După trei ani de hei-rup, nu
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350726_a_352055]
-
să se situeze în afara legii și să lucreze cu contract de muncă!?... Cum se poate ca toți agenții economici să rețină și să vireze integral și ilegal, firește, contribuțiile de asigurări sociale pentru toți angajații!?... Unde vom ajunge, Doamne?!...” se lamenta el. Așa cum era de așteptat, o asemenea stare de fapt nu putea trece multă vreme neobservată de premier, astfel că a două zi, chiar de la prima oră, acesta și-a convocat toți miniștrii de urgență, într-o ședință de guvern
POVESTE de LIVIU GOGU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360066_a_361395]