13,725 matches
-
și de bani. Leapădă hainele europene, se îmbracă în portul studentului brachmacarin, umblă în sandale și se supune regimului integral vegetarian. În schimb capătă un kutiar, adică o cameră solitara cu prispa de ciment, un pat de lemn și o lampă. Și, astfel, începe traiul sau de eremit, descris atent, cu sfințenie și recunoștință. Uimitor că, aici, libertatea este totală, fără prezenta obligatorie la serviciile religioase, liberă fiind și conduită personală. Își descrie tovărășii de călugărie mai mult pentru a fixa
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
asistase la una din ședințele de lectură. Traduc: ...El (Balzac, n.n.) se înfierbînta, gesticulă, se ridică în picioare și umblă de colo-colo prin salon recitind mai departe din memorie, desi ținea în mînă manuscrisul; și cum se apropia totuși de lampă ca sa-si mai arunce din cînd în cînd ochii pe paginile scrise, i se așezau candelabre aprinse pe mai multe mese din jur. Balzac nu spunea nimic mergînd de la un fascicul de lumină la altul, continuîndu-si mimica. Îmi venise mie
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
Balzac nu spunea nimic mergînd de la un fascicul de lumină la altul, continuîndu-si mimica. Îmi venise mie rîndul să aplaud interpretarea textului. Arlette îl citise foarte emoționată, cu pauze și repetări, în ciuda înfățișării ei sigure pe șine. Îmi arătase apoi lampă astrala de care Balzac era atît de mîndru, construită după recomandările lui, si care nu arunca nici o umbră, sau vreo dunga de întuneric. Părea acționata de un fluid cosmic, inca nedescoperit, de o lume în care ar fi apărut doar
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
să proiecteze în conștiința cititorului tablouri virtuale: "De aceea mă voi închină ție/ Pentru că ești albastrul durerii". (De aceea) Suntem atât de bătrâni/ Că timpul în poalele unei/ Femei de la țară." (Atât de bătrâni) S-au adunat filosofii/ an față lămpii/ și părea că lumina/ Le scrie pe frunte gândurile." (Filosofii) Acest ultim citat, din poemul Filosofii, poate constitui o carte de vizită pentru talentul Adinei Huiban. ăntrebată cine este, poeta ar avea dreptul să răspundă: sunt cea care a scris
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
frunte gândurile." (Filosofii) Acest ultim citat, din poemul Filosofii, poate constitui o carte de vizită pentru talentul Adinei Huiban. ăntrebată cine este, poeta ar avea dreptul să răspundă: sunt cea care a scris " S-au adunat toți filosofii/ an față lămpii/ și părea că lumina/ Le scrie pe frunte gândurile." an numai câteva cuvinte, cu o tehnică a exprimării de maxim randament, ea schițează prestanta magică, dar și comedia condiției de filosof. Stil energic și tonic Merită să revenim la ceea ce
Debut remarcabil la 16 ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17622_a_18947]
-
cozonac. Apoi e liniște ș i farfurie, are soneria ca o ceașcă, jumătate la loc în pumn și iar întuneric. S-a stins și focul și pusă cu gura în jos și pe fața lui împrăștie cu îndemânare ce a lampa. Parcă am dormit destul. umblă mereu un tren care scoate rămas. Palma alunecă moale și Lângă sobă, pâlpâie lumini din aburi. Tic tac, tic tac, ... Câte împarte grăunțele cu siguranță. lemnele putrede, rămase nearse. după-amiezi de duminică ronțăie Geana le
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
stradale și geografice, descriind cercul biografic al ardeleanului acum viețuitor în Capitală: „O răzbunare a cărnii tale sfîrșite, a lutului/ Către-o zăranie dinspre nălucirile începutului,/ O dibuire prin umbrele anilor, vanii,/ Coasta Vaideiului repetată prin mirifice Transilvanii,/ Ori numai lampa din amintire, în nopțile mele de vară/ Cînd a început să mă apese această sfîntă povară./ Pe-atunci eram trimisul norilor pe lespedea cerului,/ Acum sînt un simplu cetățean al cartierului” (Lespede). Unele stihuri sînt îndesate asemenea unui sac cu
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
sau clasicul foc de artificii. Românii vor avea parte și de povești spuse de mari personalități care vor explica semnificația zilei naționale dar și de concerte susținute de Holograf sau Zbob și Zbub. Momentul culminant al serii va fi lansarea lămpilor plutitoare, iar seara va continua cu un after party. 09.00 DEPUNERI DE JERBE ȘI COROANE - statuia I.I.C. Brătianu 09.30 DEPUNERI DE JERBE ȘI COROANE -statuia Iuliu Maniu 10.00 DEPUNERI DE JERBE ȘI COROANE - busturile Regelui Ferdinand și
Programul zilei de 1 Decembrie la Alba Iulia. Vezi când are loc parada militară () [Corola-journal/Journalistic/24357_a_25682]
-
ȘI ZDUB - concert, scenă (Parcul Unirii) 20.00 HOLOGRAF - concert, scenă (Parcul Unirii) 22.00 MOOD PROJECTION - proiecții video pe zidurile Cetății, spațiile R.Y.M.A. 22.00 DJ BEN, MC DYLMA - after party, Club Stage 22.15 LANSARE LĂMPI ZBURĂTOARE - spațiile R.Y.M.A. 22.30 JURJAK, JIGGA - after party, spațiile R.Y.M.A. Citește și:
Programul zilei de 1 Decembrie la Alba Iulia. Vezi când are loc parada militară () [Corola-journal/Journalistic/24357_a_25682]
-
c v e n ț ă a s p i r i t u l u i Exemplul pilduitor de reașezare rămânând, de ce nu? ca un fluture pe comparatist care a funcț ionat și respectare a culturii naționale în o lampă (ca să preluăm titlul unei permanent la Mircea Eliade, nu numai spațiile epocii moderne îl oferă, în piese de teatru a lui Paul Everac). la nivelul religiilor, dar și al literaturii cu cunoștință de cauză, diplomatul O sinceră laudă se cuvine
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
Comedia umană a lui Balzac socotită cea dintîi expresie integrală a literaturii moderne reflectînd genul omenesc. Față de felul în care se scrie și se citește acum, Balzac doar pare că este în mijlocul nostru. Lumina electrică însă nu se inventase. Nici măcar lampa astrală, născocită anume de Balzac, contemplată la castelul Saché și la care autorul pretindea că scrie fără ca sursa de lumină să fie străbătută de vreo dungă de întuneric; nici măcar în bătaia ei meșteșugită de autor, lumea nu putea fi văzută
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
prima pagină, citesc... "...Balzac se înfierbânta, dădea din mâini, se ridica de pe scaun și începea să umble de colo-colo prin salon, citind din memorie, deși avea manuscrisul în mână; și cum în preumblarea sa febrilă se apropia de câte o lampă, ca să vadă mai bine, i se așezau jur-împrejur o mulțime de candelabre pe mai multe mese. Balzac citea neîntrerupt mai departe mergînd de la un fascicol de lumină la altul și continuîndu-și mimica." Consider azi acest "loc excepțional al lui Balzac
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
Roxana Racaru Antologia de critică a lui Ștefan Aug. Doinaș prilejuiește o binevenită (re)întîlnire cu bătăliile canonice și idealurile (și greșelile) poetice ale generației "Labiș", în secțiunile Lampa lui Diogene și Poezie și modă poetică, pentru ca Incursiunile în lirica românească să ne apropie de sunetul clasic din vocea poeților mai vechi (Eminescu, Pillat, Bacovia, Arghezi, Ion Barbu, Blaga, Philippide, G. Călinescu) și, pare paradoxal, mai ales în cazul
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
G. Călinescu) și, pare paradoxal, mai ales în cazul poeților contemporani (Virgil Teodorescu, Dragoș Vrînceanu, Geo Dumitrescu, Gellu Naum, Radu Stanca, I. Negoițescu, Nina Cassian, Eta Boeriu ș.a.). Citite astăzi, fără contextul literar care le-a prilejuit, selecțiunile din volumul Lampa lui Diogene se desprind și de poeții (chiar mai cunoscuți) comentați, alcătuind un adevărat manual de estetică '60 ("o campanie pentru lirica românească autentică", precizează autorul într-un Avertisment). Fiecare articol lămurește un aspect al lirismului și-l definește (iar
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
malițioase, umorul alunecă adesea în sarcasm, iar ironia devine mușcătoare. În acest sens, episodul intitulat Castronul cu căpșuni poate fi edificator: "Octavian Paler stătea la un birou pe care se aflau teancuri de cărți de o înălțime ostentativă și o lampă electrică menită să sugereze scrisul nocturn (...). Trecuseră trei sferturi de oră de când ascultam un discurs despre Oedip și Sfynx și tot nu găseam prilejul să-mi iau rămas bun și să plec. Deodată, în încăpere și-a făcut apariția Mariana
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
probabil în mod inconștient, dintr-o hipertrofiată considerare a propriei valori... Cînd l-am vizitat odată, eu, care îl admir, și care îi sînt un fel de ucenic, de care glumește tot așa cu un haz îngăduitor, - "Costică,... Costică,... fă lampa mai mică!"... Prin urmare, vizitîndu-l odată să-l felicit pentru o carte recent apărută, îmi mărturisise: că atunci cînd auzise soneria, mai întîi nu voise să deschidă, pe urmă uitîndu-se prin ochiul magic, văzuse că eram eu și că atunci
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
agale, într-o lume cvasinecunoscută parcă ireală, în care eram un intrus invizibil al unei alte lumi, satisfăcut că salvasem echilibrul universal fără totuși a ști cum, dar conștient de datoria împlinită. Ajuns acasă, așezându-mă la birou am aprins lampa și în razele scânteietoare ale luminii am văzut pe masă trei plicuri mari, unul galben, unul albastru și unul negru, care erau cheia pătrunderii în universul spiritual și transcendental, interdimensional, atemporal sau altfel spus, calea comunicării între entitățile universurilor paralele
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
ură, la anarhie? Există oare destui copaci în pădurile României pentru țepele și spânzurătorile pe care le merită un asemenea atentat? Seară la Miclăușeni Tricot, ziar, album cu fotografii vechi, cu țigara în mână, stăm toți la lumina unei singure lămpi, strânși unul în altul, în jurul mesei mari rotunde din bibliotecă. Încăpere lungă, fără ferestre, tapisată cu cărți până în plafon, pe care nimeni nu pare să le atingă, legate cu grijă și purtând blazonul familiei, dar total lipsite de iradierea obișnuită
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
în jurul mesei mari rotunde din bibliotecă. Încăpere lungă, fără ferestre, tapisată cu cărți până în plafon, pe care nimeni nu pare să le atingă, legate cu grijă și purtând blazonul familiei, dar total lipsite de iradierea obișnuită a cărții, tot așa cum lampa nu risipește ci mai curând accentuează întunericul des care ne împresoară din toate părțile. Tot așa de apăsătoare, obscuritatea din salonul mare lipit de bibliotecă, cu toată lumina lunii care face pete mari pe parchet și a privirii luminoase din
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
de a reprezenta, în modul cel mai armonios din lume, la Iași, pe Regele Constantin și pe adversarul său, Venizelos: grec cinic și rafinat, faun cu maniere perfecte, îmbrăcat de un perfect croitor, de o urâțenie inteligentă, vesel luminată de lampa cu abajur roz din colț, exercită asupra femeilor o atracție irezistibilă. Două din ele erau vizibil neliniștite, astă seară, de lunga mea conversație cu el. În cursul acestei discuții în doi, mi-a atacat cu îndârjire înclinația spre intuiție și
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
fată eschimosă. Ei nu se cunoșteau, băiatul fiind născut în Alaska, iar fata la Cercul polar, dincolo de Scandinavia, din părinți laponi. Băiatul se născuse după un străvechi obicei al eschimoșilor din Alaska. Acest obicei se numea, după vraciul lor, stingerea lămpilor. Locuind pe un pământ atât de urgisit și sărac, neamul eschimoșilor dădea semne de oboseală și de neputință trupească. Așa că, cei din Alaska, ce s-au gândit? Ei se gândiseră să împrospăteze sângele celor din tribul lor. Zeița la care
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
spre a trăi. O zeiță care să fie vânată, drept cam ciudat vine, dar aceasta se întâmpla în locurile îndepărtate, unde viața este o luptă continuă. Dar să vă lămurim cum era cu acest obicei, numit atât de ciudat stingerea lămpilor. Obiceiul era ca în nopțile cele mai adânci ale ținutului lor de ghiață, când neamul lor părea că se istovește, să se strângă cu toții în Iglul cel mai încăpător al tribului, ca într-un fel de sală de ședință și
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
în care ardea un fuior de pânză tăvălit în untură de pește. Doctorița Asklepia, despre care vom vorbi mai târziu, spunea că obiceiul acesta al lor se putea denumi un fel de selecție naturală. Aceasta însă este o paranteză. După ce lămpile erau stinse, femeile mai tinere umblând de-a bușilea prin iglul lor pe întuneric, căutau să-și găsească un soț mai bun și mai voinic, mai fierbinte și mai înțelept, după vorbirea sa și cu acesta se împreuna în mijlocul nopții
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
interpretare din perspectivă feministă, perfect justificabilă dacă ne gîndim doar la prestația excepționalei vrăjitoare Margareta, devenită la un moment dat invizibilă, într-o bună seară de sabat: "Margareta se ridică la un metru în văzduh și lovi în lustră. Două lămpi făcură explozie, aruncînd în toate părțile țurțuri de cristal. Strigătele de la intrare amuțiră și pe scară se auzi un tropăit. Margareta pluti pe geam afară și făcîndu-și ușurel vînt, își repezi ciocanul în geamul ferestrei, care scînci în timp ce pe peretele
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
le Douanier: ,,singur cern gînduri galbene ca nisipul/ mănînc plictisit noapte cu zahăr/ telefonul alături ca o prepeliță moartă/ pe cărți au răsărit boababi/ șerți roșii se-ncolăcesc pe pereți/ moartea ageră e la colțul pleoapelor/ mîna licăre ca o lampă cu gaz pe pătura transparentă/ pe cer genunchii donei juana escaladează luna/ jumătate albi jumătate negri/ de ce noaptea e infinită de ce zahărul e amar" (tristețe infinită boababi șerpi roșii). În zona Erosului întîlnim aceeași ingenuitate dezarmantă, aptă a dezamorsa grandilocventa
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]