2,011 matches
-
scurți - aparat foto & aparat radio - cafea & zahăr & pahare & linguriță - fierbător de plastic - trusă de șurubelnițe - carnețel & pix - brichetă & chibrit - saci plastic & saci rafie & cădiță - șuncă & ouă & untură - mănuși & fular & căciulă - sifoane - săpun de casă - umbrelă de soare - cântar de mână - lanternă - sare pentru pește - ardei usturat, usturoi, sare pentru saramură - telefon - butelie & apărătoarea de vânt - lingură de lemn - burete - grătar & cărbuni - balonzaid kaki - cratiță - zdrobitor usturoi - tuci pentru mămăligă Un nou început politic pentru Emil Constantinescu Echipat într-un halat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Boldur! În numele legii, deschide! Măriuca și băiatul au sărit speriați. Cine-i? Stați liniștiți! Cu mine au treabă - a răspuns Costăchel calm, în timp ce se îndrepta spre ușă. A deschis-o... În prag, cu pistolul într-o mână și cu o lanternă în cealaltă, ședea căpitanul Hahău. Cetățene Costache Vultur! În numele legii, ești arestat! Aprinde lampa! Costăchel a executat ordinul fără să scoată o vorbă. Știa că orice împotrivire - pe lângă faptul că este zadarnică - este și primejdioasă. Ai zece minute să te
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Și va reîncepe să gândească. Poate că, atunci, Occidentul va Înțelege, că a decăzut prea mult, obsedat maniacal de „eficiență”, și va descoperi ce a uitat: că, la lumina stelelor, unele lucruri se văd mai bine decât luminate cu o lanternă. Nu mă aștept să se pună capăt „post-gândirii” printr-o atitudine combativă, categorică, de genul celei la care vă referiți, sau printr-o „Înmuiere diplomatică”. Pe de altă parte, fiindcă, după părerea mea, „războiul civilizațiilor” este doar o latură a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
senzualitate. Mi-a promis că va face tot posibilul să mă ajute. A mai trecut un an de la această vizită, perioadă În care am vorbit de câteva ori la telefon. Într-o seară de toamnă, stând singură la lumina unei lanterne, aud bătăi În ușă. Pulsul mi-a crescut fulgerător, simțindu mi inima gată să-mi sară din piept. Frica, frica ca nu cumva un străin să-mi calce casa și să-mi facă vreun rău. Am inspirat adânc, Întrebând cine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
generat in timp diverse moduri de pescuit ilegal, dar de mică amploare, în comparație cu braconajul actual. Pescuitul de noapte este și astăzi plin de suspans, peștele, atras ca vrăjit de lumina unei făclii, a unei lămpi de carbid sau a unei lanterne, era lovit în spinare cu o furculiță gigant, având coada de doi metri, denumită ostie. De multe ori, peștii cei mai mari, răniți pe spate, scăpau doar cu o cicatrice până la viitoarea confruntare. Un alt gen de pescuit pe care
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Orchestra interpretează Simfonia neterminată a lui Schubert. Muzica e sublimă, instrumentiștii cântă admirabil, totuși ceva straniu se Întâmplă. Spectatorii stau țintuiți de scaune, singurii care se mișcă prin sală sunt doi supraveghetori. Sunt prea gălăgioși pentru o sală de concerte. Lanternele le joacă În palme, uneori ațintindu-se asupra figurilor celor de pe scaune, dar nu le pasă. Caută, mă gândesc, aparate foto sau de Înregistrare. Mă uit discret către vecina din stânga, o blondă În taior, cu coc și voaletă. Își ține
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
frece obrajii. O ninsoare de bobițe albe cade pe costumul impecabil al domnului. „Bine, dar așa ceva e...!“, protestez și Încerc să mă ridic, Însă mâna lui Édouard mă ține strâns. Cei doi supraveghetori au auzit zgomotul și Își Îndreaptă simultan lanternele spre noi. Încremenesc cu privirea spre scenă, atentă să nu mă dau de gol. Începe soloul de clarinet, iar pe urmă cel de oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
simultan lanternele spre noi. Încremenesc cu privirea spre scenă, atentă să nu mă dau de gol. Începe soloul de clarinet, iar pe urmă cel de oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala rămâne cufundată În lumina difuză, gălbuie, a lămpilor de veghe. Privesc În jos. Pe podea, firele de apă subțiri și tremurătoare se unesc Într-un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și bălării de o vigoare nefirească care camuflau gura peșterii, aflată chiar sub mal. Străbătură mai Întîi o galerie În pantă, Întunecată și mocirloasă, cu miros iute de excrement. Ca să vadă pe unde calcă, omul cu fața verde aprinsese o lanternă. Mergea În urma lui Pablo și numai Îl Împingea Într-o parte sau alta, atunci cînd ajungeau Într-un loc unde trebuia să schimbe direcția. CÎnd Întîlneau cîte un prag Înalt, pe care Pablo nu-l putea urca, se așeza capră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-ți comunic un lucru, aproape la fel de important. Tipul de colo e un mare mincinos, Îi răspunse tot În șoaptă Vic. Poate că totuși Michel dormea. Atîta doar, că nu-l chema Michel, ci David. După ce ieșiră din peșteră, Vic stinse lanterna, deși afară era aproape la fel de Întuneric; luna Încă nu răsărise, sau poate că apusese deja. Pablo Îl urma pășind mult aplecat, Încercînd să se ferească astfel de tăișul rece al aerului. În cele din urmă, cărarea pietroasă pe care urcau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
treisprezece? se miră Dendé. — Dom’ Roja, zice Tîrnăcop, chiar vreți să facem totul uitat, întreabă, dîndu-și seama că dintr-o clipă în alta cortul o să cadă grămadă. — Toate catrafusele astea nefolositoare, se aude vocea lui Roja pufăind, haine, cratițe, scule, lanterne, brichete, mîncare, apă, cărți. Păstrăm doar armamentul și muniția, zice. — E ca un leu dom’ Roja, zice Tîrnăcop simțind că se înviorează, o fi ieșind oare în sfîrșit din letargie? — Numai așa o să putem să ne facem auzită vocea, numai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că nu ne stau în cale, altfel am fi fost obligați să-i călcăm în picioare ca pe niște zdrențe. Uite dacă tot te interesează așa de tare itinerarul, se îndură cineva din nou să-i satisfacă curiozitatea băgîndu-i o lanternă în ochi, am să ți-o spun și pe asta. Dar promite-mi c-o să-ți ții gura și n-o să ne faci necazuri. Drept cine mă iei? se simți ispitit pentru o clipă să-i răspundă, dar se abținu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Nici n-am avut bine timp să-mi duc palmele la ochi ca să mă protejez, că vocea lui Gulie mi-a răsunat limpede în timpane. Știam c o să vă reveniți pînă la urmă, dom’ Roja, mi-a spus mutînd lumina lanternei în altă direcție, Dendé a zis să vă lăsăm în pace c-o să vă treacă în cîteva secunde și a avut dreptate. M-a apucat de mînă și mi-a făcut semn să-l urmez. Tîrnăcop și Dendé ne așteptau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un trăznet, răscolindu-i simțurile. Puah, ce dracu faci, În Întunericul ăsta? Stinge lumânarea derbedeule că ai să dai foc la tot cartierul !,,. Polițistul, Își ține șapca În mână, de parcă i-ar fi teamă să nu i-o zboare vântul. Lanterna pe care i-o vâră În ochi, Îl orbește pe Antoniu care Închide În grabă caietul și se ridică În picioare , apropiindu-se de ușa deschisă a magherniței, timp În care polițistul Își mișcă mâna În care ține micul obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
legist e un bețivan și, ca orice bețivan, face treabă de mântuială. -----Simțurile mele Îmi spun că În această spurcăciune de ghetou, nimeni nu poate muri de moarte bună,, Și, În timp ce spune ,,moarte bună,, Îi vâră bietului Antoniu, În ochi, lanterna aprinsă. Ce-ai zice să-ți dărâm Împuțita asta de cotineață, și să te duc la prima secție de poliție? -Kawabata a murit de boală. A zăcut mai bine de o lună, știu toți vecinii. L-am Îngrijit cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar fi vrut să-și limpezească gândurile, a apărut grobianul ăsta care culmea, Îl mai și acuză de moartea lui Kawabata. Cine a avut oare cinismul să-l trimită cu băutura În nas, și la ora asta? După ce mai rotește lanterna de câteva ori, și Înjură ca la ușa cortului, polițistul Își pune șapca pe cap și pleacă Împleticindu-se . În Întunericul ghetoului, lumina lanternei lui, pare că face salturi de colo-colo, fugind de cineva care ar vrea să o prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
oare cinismul să-l trimită cu băutura În nas, și la ora asta? După ce mai rotește lanterna de câteva ori, și Înjură ca la ușa cortului, polițistul Își pune șapca pe cap și pleacă Împleticindu-se . În Întunericul ghetoului, lumina lanternei lui, pare că face salturi de colo-colo, fugind de cineva care ar vrea să o prindă. Într-un târziu, se aude o portieră trântită, rateurile unui motor și zgomotul mașinii care se Îndepărtează. Antoniu intră În magherniță, răsuflând ușurat. Cimitirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un mort, și un câine care nu s-a dezlipit de trupul lui, până nu a fost lovit cu picioarele și gonit cu urlete bestiale. Legistul a ieșit de câteva minute din pivniță, după ce a plimbat un timp lumina unei lanterne pe chipul decedatului, fără să constate nimic suspect. A rămas autopsia. Ea va stabili cu precizie cauza morții. Acum, el poate să afirme, că nu sunt semne vizibile de violență. Cloșardul este scos din pivniță Într-o pătură jerpelită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar fie i-am tras una la țurloaie, fie am mușcat-o. Nu vreau să aducă a lăudăroșenie, dar cred c-au fost și una, și alta. De ce, vrea ea să afle lăsându-se în genunchi ca să mă orbească cu lanterna, de ce faci chestii din astea? Vai, proasto, de ce și-a făcut Ronald Nimkin felul și de ce a dat dracului pianul? FIINDCĂ NU MAI SUPORTĂM! FIINDCĂ, ALE DRACULUI DE MAME OVREICE CE SUNTEȚI, AȚI DEVENIT DE-A DREPTUL INSUPORTABILE! Am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se plasase pe un fond alb, până când polițistul veni și se Îndepărtă din nou. Apoi Începu să urce. Trebuia doar să treacă de un etaj neocupat, dar când ajunse la fereastra de sus, asupra lui se aținti un fascicul de lanternă și se auzi un țignal. Nu se poate să fiu prins, se gândi el, nevenindu-i să creadă, n-am fost niciodată prins, nu mi se Întâmplă mie, și așteptă cu spatele la triaj un cuvânt sau un glonț, În timp ce creierul Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ale unui mecanism de ceasornic, fiecare gând potrivindu-se cu celălalt și punând În mișcare un al treilea. Cum nu se Întâmplă nimic, Josef Își Întoarse fața de la scară și de la peretele gol. Triajul era pustiu, lumina venea de la o lanternă pe care cineva o purtase În podul antrepozitului de marfă, iar sunetul de țignal fusese unul din multele zgomote ale gării. Greșeala Îl făcuse să piardă secunde prețioase, așa că Își continuă coborârea neglijând cu nesăbuință gheața de pe tălpi, săltând câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Încât să nu-i poată vedea nimeni de la ușă. Sacii erau grei, plini cu grăunțe, și ea nu terminase treaba când auzi voci. Se ghemui În grotă cu degetele Încrucișate, să-i poarte noroc. Ușa se deschise și raza unei lanterne se plimbă peste saci, deasupra capului ei. Apoi ușa se Închise și liniștea se reinstaură. Trecu multă vreme Înainte să aibă destul curaj să-și ducă munca la bun sfârșit. — O să pierdem trenul, spuse Myatt, urmărind cum șoferul Învârtea manivela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
voce strigând peste zgomotul motorului. — Trec prin ei? Întrebă omul calm, cu piciorul pregătit să apese pe accelerație. Nu, nu! exclamă Myatt. Nu vedea de ce ar fi intrat În Încurcături de dragul unui străin. Îi putea zări pe oamenii ce țineau lanterne În mâini. Purtau uniforme cenușii și erau Înarmați cu revolvere. Mașina opri Între ei, sărind peste prima linie și apoi rămânând nemișcată, ca o barcă eșuată. Unul din soldați spuse ceva și șoferul traduse În germană: — Dorește să vă vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi strigase „Evreu Împuțit“, de privirile santinelei, de insolența funcționarului. Tocmai În asemenea colțuri pustii de lume, printre câmpuri Înghețate și vite slăbănoage, te puteai aștepta să găsești, Încă vii, vechile aversiuni ale lumii. Un soldat Îi lumină fața cu lanterna și repetă somația cu nerăbdare și dispreț. Myatt Își scoase pașaportul. Omul Îl ținu cu susul În jos și examină de aproape leul și unicornul, apoi rosti singurul cuvânt pe care Îl știa În germană: — Engländer? Myatt dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
omul aruncă pașaportul Înapoi pe banchetă și deveni preocupat de hârtiile șoferului, care se deschideau Într-un pliant lung, asemenea cărților pentru copii. Josef Grünlich se aplecă prevăzător În față și luă pașaportul lui Myatt de pe bancheta din față. Când lanterna roșie Îi lumină fața, rânji și flutură pașaportul. Soldatul Îl chemă pe prietenul lui și Îl cercetară În lumina scăzută, vorbind unul cu celălalt În șoaptă, fără să dea atenție gestului său. — Ce vor? se plânse el, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]