840 matches
-
după spusele Matildei, fata asta urâtă și care nu era nicidecum bătrână când se luaseră și nici așa urâtă nu era, nașterile o sluțiseră, îl iubea foarte tare pe Petea... Avea să-mi explice Matilda prin una din formulările ei lapidare și patetice, ce era cu Petea... Fapt e că urâta pusese stăpânire pe cele două fetițe pe care le făcuseră împreună și le crescu împotriva lui, roasă în același timp de o gelozie fără vindecare, deși la data aceea Petea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei independent, autonom, incompatibil cu comunicarea lingvistică uzuală, ar putea oferi standarde și norme pentru celelalte genuri literare: Demnitatea literară îți impune un rol activ în spectacol, o atitudine în cuvinte, o frântură de imagini, o iuțire și o abreviere lapidară, un ritm - o mie și una de sarcini pe care trebuie neapărat să le răstoarne scriitorul. Ceva să umble prin interiorul cuvintelor, să le reînsuflețească, să le croiască un destin, să le stăpânească și să le comande. Limba nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cere: "Luați măsuri pentru constituirea unui comitet local Eminescu în vederea comemorării centenarului și comunicați de U.S. din R.P.R., Șahighian". Se știe cît de croșetat și ideologizat va fi poetul național cu prilejul centenarului mărturie volumele publicate atunci. Pe cît de lapidare au fost indicațiile privind sărbătorirea poetului, pe atît de ample vor fi cele din scrisoarea transmisă pe 26 octombrie, același an, "cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la nașterea tov. I. Stalin": În acest scop (se cere Filialei ieșene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ar fi o încercare de teatru absurd înregistrată de autor, ceea ce apoi se transformă într-o narațiune cu un plan de roman axat pe amintiri: profesori și prieteni din studenție, nume și personaje reale. Dialogul alternează cu rememorarea, notația e lapidară, de o maximă economie, într-o totală absență a podoabelor sau a pretenției stilistice, denunțând orice emfază auctorială. În fine, poemele din Game (2002) fac parte dintr-o culegere la care P. se referă adesea (work in progress) în romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
spațiu lăuntric de manevră a imaginației. El, niciodată, nu va zice nimic. Poetic, este neutru, nul. Nimeni nu le (le simt neutre) va face pe tu sau pe tine din poeme să vorbească. Ele sunt nonelocvența placida. Mutul." Nu la fel de lapidar e, în schimb, prefațatorul volumului, Al. Cistelecan. Acesta dezvolta, în cele cincisprezece pagini care anticipa cartea, o pledoarie menită să condamne absența lui Aurel Pântea din sumarul Istoriei critice. Are dreptate, sigur, să proclame valoarea poeziei din Negru pe negru
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
fiind faptul ca Gherla este un oraș construit de către armeni, în cadrul muzeului este amenajată o sală armenească unde pot fi văzute piese provenite din mediul religios aparținând cultului armeano - catolic. În anul 2007 a fost amenajat în curtea muzeului un lapidar roman și medieval, ce cuprinde coloane, ancadramente, cărămizi cu inscripții precum și stele funerare. Cele mai importante exponate ce se găsesc la muzeul din Gherla sunt: o sobă de fontă cu cap și corp de femeie (există doar două astfel de
Casa Karácsonyi din Gherla () [Corola-website/Science/324988_a_326317]
-
coarne și gîndaci cu vizor/ De pe metereze. Mă priveau new-yorkeze/ Cu humori și proteze" (Coșmar). E vorba aici de un coșmar" care cochetează cu sine, într-o tonalitate sprințar-flegmatică, precum un ironic contrapunct. Să mai semnalăm și acele violențe contrase, lapidare, am spune emblematice, care ni-l evocă de asemenea pe Caraion: "Alergam cu toții/ oameni și lucruri/ prin grotele luminate/ ale unui instrument inventat" (Existență în somn prin miriști orbitoare). Sau: "și peste tot/ posibilul intrat în grevă" (Oraș de sticlă
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
didactice: Ce părere au colegii mei de introducerea în școala noastră a unui curs de limbă engleză pentru adulți? Ar trebui întrebată și domnișoara Simona Deleanu, nu credeți, rosti directorul pe un ton conciliant. Fără să se anunțe Simona răspunse lapidar: Nu va fi posibil. Sorbonista, tonul nu era lipsit de ironie, e înscrisă la universitate. Roti ochii către mai mulți bănuiți persiflatori, care din umbră îi atribuiau apelativul de sorbonistă, așa cum erau etichetați toți cei care urmaseră doar cursurile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Deleanu a fost mutată disciplinar la o școală din mediul rural. * Cele două luni de concediu trecură repede. În această perioadă, Simona făcu mai multe încercări de anulare a sancțiunii. Se adresă chiar și Ministerului învățământului, de unde primi un răspuns lapidar: Situația dumneavoastră intră în competența Inspectoratului școlar". ,,Birocrație", își spuse Simona, ,,Ministerul mă trimite în gura lupului. Mulțumesc de așa sfat!" Astfel, la 1 septembrie Simona fu nevoită să se prezinte la noul post. Merse cu un autobuz până la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se și îmbolnăvească. Adormi târziu. Dimineață nu-i sună ceasul și întârzie la seviciu. Fetele bănuiau de ce, dar toate se prefăcură a nu observa. * Nici Simona nu se putea lăuda că i-au înflorit crinii în poartă. Primi o telegramă lapidară care o zdruncină cumplit: Mona dragă, vino urgent. Adă și băiatul! Tata Nu știa ce să creadă. Nu avea un tren potrivit decât a doua zi, pe la unsprezece. Porni la drum cu Răducu de mână, toată un ghem de neliniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dăruindu-ne noi lumini, dezvăluindu-ne un om superior, de o rară luciditate și noblețe sufletească. Cartea sa, bogată în sugestii, pășește pragul „tinereții fără bătrânețe”, căci tinerețea nu are vârstă. În loc de încheiere vă ofer o dedicație eminesciană și anume lapidara poezie ,,Se bate miezul nopții...” ,, Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă. Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte, s-asamăn între-olaltă viața și cu moarte; ci cumpăna gândirii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ginere al preotului Const. Pricopescu din Priponești. Venind o dată vorba despre oamenii cinstiți - demni de apreciere - din Priponești, preotul Const. Pricopescu l-a dat ca model de cinste și mod de a gândi și a trăi pe tatăl meu. Această lapidară apreciere m-a determinat să consemnez cele relatate mai sus.. Comparând pe tatăl meu, modest ca om - cu omul care a fost bancherul Nic - am satisfacția majoră de a fi feciorul unui om ca tata, rămas în amintirea mea și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de drum. Identitatea evreului originar din România Înainte de a proceda la analiza propriu-zisă a subiectului propus, am căutat un răspuns la întrebarea ce se înțelege prin noțiunea de identitate ca atare? Am găsit că dicționarul Petit Larousse definește în mod lapidar identitatea drept "acel ceva ce face ca un obiect să fie de aceeași natură cu un alt obiect", iar dicționarul Hachette de la langue française consideră că identitatea este "starea unui obiect care rămâne totdeauna neschimbat față de el însuși". Întrucât aceste
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
găsim o îndrumare satisfăcătoare nici în structurile definiției metafizice reproduse anterior ea se aventurează spre sfere care nu ne preocupă în momentul de față și nici în definițiile lingvistice care sunt restrictive prin însăși natura lor. În sfârșit, nici definiția lapidară și parțial tautologică oferită de Gérard Durozoi și André Roussel conform cărora "identitatea, principiul de identitate înseamnă caracterul a ceea ce este identic, adică unic, deși perceput sau numit sub denumiri diferite 65" nu deschide perspectiva căutată în vederea promovării obiectivului urmărit
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
să fi intrat în contact cu românul fără ca acesta să-și bată joc de el. Sunt nenumărate anecdotele populare în cari se iau peste picior grecii, evreii, nemții, ungurii, polonii, muscalii; asupra țiganilor există o întreagă epopee populară în versuri lapidare, cum și-au făcut biserică, ce predică le-au ținut părintele Porgație și popa Mătrăgună, cel de viță bună. Crezul și cele zece porunci s-au răstălmăcit de către român și s-au potrivit neamului; despre bulgari există asemenea o lungă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
centru de luptă contra necredincioșilor. În același an, 1487, era înălțată și biserica de la Milișăuți închinată Sfântului Mare Mucenic Procopie de a cărei protecție s-a bucurat în timpul luptei de la Râmnic, din 8 iulie 1481, pisania bisericii fiind o cronică lapidară a evenimentului. Piatra de temelie a bisericii era pusă în ziua în care se sărbătorea Aducerea Moaștelor Sfântului Teodor Stratilat, sfânt militar care figurează în cavalcada împăratului Constantin de pe peretele de apus al bisericii de la Pătrăuți. După zidirea bisericilor de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
străini”, care reflectă gândurile, starea de spirit a acestuia. Anumite expresii se regăsesc în locuri diferite - cum este relatarea bătăliei de la Războieni în Letopiseț și de pe pisania bisericii ridicată de domn pe locul bătăliei: același stil, aceași logică, aceași formulare lapidară. Dar și din primele documente ale cancelariei domnești se simte personalitatea domnului. Salvconductele, date fostului logofăt Mihul de a se întoarce în țară, ni-l arată pe domn concesiv, dispus să uite conflictele trecute, promițându-i logofătului că îi va
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
încredere. Și fără să vreau, am dat peste un anunț al catedrei noastre de istorie, din 1980... Am rămas dintr-o dată pe gânduri, nemișcat, tăcut, asaltat de un roi de aduceri aminte, cu ochii pironiți în gol, dincolo de literele anunțului lapidar și ... mai mult protocolar, cum se fac în asemenea împrejurări. ... Era prin 1973. Într-o zi, rectorul, Vasile Ploeșteanu, care era și șeful catedrei de istorie, trecând pe la cabinetul unde se aflau cei trei tineri absolvenți, veniți nu de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
perfect, în care sarcofagele defuncților au fost așezate sub brazde de gazon verde ca buratecul și tuns periodic, iar la capul celor decedați, pe pietre ovale sau plăci de marmură roșie sau neagră, relativ reduse ca mărime, se află inscripții lapidare, cuprinzând doar: numele și prenumele, anul nașterii și cel al trecerii în eternitate. Și, lângă aceste însemne funerare se află cel mult o candelă modestă, care poate fi aprinsă de cei dragi, de către urmași ori prieteni, la sărbătorile esențiale: Crăciun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
născut în sudul Basarabiei, de unde-a venit, împreună cu părinții la Fălticeni, când avea 12 ani. Acest nou volum, Un album al viselor frumoase (Editura "George Tofan", Suceava, 2009, 470 pagini) cuprinde peste 1400 de imagini de epocă, însoțite de explicații lapidare și pline de vibrații despre oameni, case și locuri din Fălticeni și împrejurimi. Despre activitatea și spiritualitatea din ultimele două veacuri (XIX și XX), având un pronunțat caracter memorialistic, sentimental, romantic, ca și lucrările sale anterioare, privitoare la aceeași temă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
moravurilor dăscălicești, din unghiul prozei polemice și patetice. Daniel Durban, promisiune a filozofiei, caută anonimatul și uitarea departe de lașul consacrării sale, în urma unei drame devenită prin reverberație proces de conștiință. Theodor Codreanu scrie cu oarecare cursivitate, are știința caracterizării lapidare, taie fraza nervos, dar nu are consecvența unui regim epic. Cartea, minusculă, e compusă din mai multe cărți, stilul, ca să zic așa în formare, din mai multe stiluri. O inconsecvență fără program estetic și fără finalitate dă întregului un aspect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ibrăileanu, de pildă, a publicat Privind viața la aproape 60 de ani, iar N. Iorga ne-a dat seria de Sfaturi pe întuneric începând de pe la 65 de ani. Se presupune, deci, că o esență a gândirii, exprimată concentrat în sinteze lapidare, esență decantată din frecventarea îndelungă a gândirii și a oamenilor, nu poate rezulta decât o dată cu accentele concluzive ale unei vârste înaintate, încărcată de experiență. Este, însă, aici vorba numai de un anumit tip aforistic acela care a pătruns mai direct
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aforistic ori ca o imensă bibliotecă imaginară. Și ea continuă în veacul vitezei al douăzeci și unulea să aibă, pentru unii scriitori, o irezistibilă atracție. Nu m-a surprins vocația și atracția spre apoftegme la scriitorul Theodor Codreanu, pentru că expresia lapidară și memorabilă este congenere unui critic literar, așa cum este și domnia-sa. Volumul Fragmentele lui Lamparia (Ed. Fundația "Scrisul Românesc", Craiova, 2002, cu o prefață de Edgar Papu), structurat în două părți, În căutarea stilului și Oglinzi, prin titlu m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care înțelege că fragmentul are rangul de simbol al perfecțiunii. Dacă nu atinge rigoarea lui Fénelon și La Rochefoucauld, fragmentul trebuie să fie o sinteză între suplețea poetică și gravitatea filosofică. În orizontul de gândire al unui autor de cugetări lapidare intră o problematică diversă, într-un lanț în care o maximă o pregătește pe alta. Cugetarea dobândește condiția de erudiție lirică redusă la proporții mici sau la dimensiunile unui microeseu. Fragmentele lui Lamparia nu sunt destinate simplei lecturi, ci se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
neliniștitor palpabil (într-un chip aproape palpabil) remarcabil (într-un chip remarcabil și enigmatic) unic viu (într-un chip extrem de viu) în manieră/a + adjectiv cavalerească cotidiană dâmbovițeană (în acea manieră dâmbovițeană) descriptivă indirectă ironică (în maniera sa ironică) îndoielnică lapidară neserioasă (în cea mai neserioasă manieră) originală personală reflexivă romantică securistă (în vechea manieră securistă a legislației din 1991) într-o manieră + adjectiv agresivă (într-o manieră atât de agresivă) agresivă (într-o manieră cât mai puțin agresivă și explicită
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]