822 matches
-
Simona Vasilache Două sunt, înrudite doar prin bunăvoința metaforei, înțelesurile pe care le acoperă acest plural. Steaua, si stela. Scrisul în stele are, asadar, si nease-zarea capricioasă a dorințelor hotărâte în altă parte, si încremenirea solemnă a însemnelor lapidare. Deopotrivă luciul începutului de destin și-acela al pietrei de căpătâi fac tâlcul Poeme-lor într-un vers, pe care Ion Pillat le publică în 1936 la Cartea Românească. Fuseseră scrise, spune colofonul exemplarului 58, pe care-l am în față
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
decât la concizia ei, Grigurcu se numără printre acei autori care sunt convinși că, în degustarea estetică, drumul cel mai scurt e drumul cel mai prost, savurarea unui text cerând o desfășurare migăloasă, cu meandre și repetiții, iar nu secvențe lapidare de searbădă eficiență telegrafică. Iată de ce autorul scrie atent și minuțios, având ceva din tacticoasa rutină cu care păsările solitare, atunci când își fac cuibul, își aleg, fir cu fir, paiele. E un meticulos acerb cu prețiozități metamerice, legând fraza bucată
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
fiind împrumutate de Societatea istorică din Chicago. Nu știm cât de bun este scriitorul Brik. Hemon, însă, a uluit America: a început să scrie și să publice într-o engleză nu doar fără cusur, ci și aforistic expresivă, cu formulări lapidare dar pline de înțelesuri, la numai trei ani după ce începuse să învețe această limbă, întrecân-du-l prin rapiditatea cu care și-a însușit-o până și pe Joseph Conrad (venit nu dinspre bosniaca maternă a lui Hamon, ci dinspre poloneză). Firul
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
într-o austeritate frizînd mizeria: străzi insalubre, case dărăpănate, igienă precară (nu se spălau niciodată pe dinți, scuipau pe jos, mureau pe capete de malarie și tuberculoză) și o cruzime francă față de infractori, mergînd pînă la execuții prin răstignire (apotympanismós), lapidare sau aruncare în prăpastie. Al doilea clișeu stă în ideologizarea Greciei pînă la preschimbarea secolului lui Pericle (de la 490 î.e.n., cînd încep războaiele medice împotriva perșilor, pînă 429 î.e.n., anul morții lui Pericle) într-un apogeu al democrației europene. Etimologic
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
E ca și cum știința se clatină din neputința de a-și păstra acele reguli de a căror valabilitate nu se îndoia pînă acum nimeni, iar clătinarea vine dintr-o breșă care a apărut în chiar miezul principiilor ei de bază. Enumerate lapidar, ele sînt 1) un univers inteligibil prins într-un corset de materie perceptibilă; 2) o metodă experimentală care dă putința de a măsura tot; 3) o cauzalitate sigură care hrănește viziunea unui determinism previzibil. Din cele trei premise, azi nu
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
clișeul. Când greșește, Un Cristian greșește în virtutea propriilor convingeri. O face ca un încăpățânat, nu ca un yes man. Pasta prea groasă a ironiei, periculos de apropiată de pamflet, mi se pare, de pildă, un defect. E cazul unui portret lapidar al numitei Eva Stana Lunguțu, dotată cu un curriculum vitae impresionant prin irelevanță (pp. 232 - 238) sau al omnipotenței kitsch de care se arată în stare trustul Carte &stuff (care comercializează în școli nu numai manuale și auxiliare didactice, ci
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
ideologică. Oricum, în ciuda decepției, ambiția de a înființa o școală de muzică la București îi va inspira hotărîrea de accepta invitația regimului, lucru ce reiese din nota informativă a ambasadorului român la Praga, Gheorghe Nițescu, din care se desprinde un lapidar portret al lui Celi: „Pare să fie un bun organizator și pedagog. Om de vastă cultură, are trei doctorate. A acceptat invitația de a veni în țară la noi în acest an, cam în septembrie.“ (p. 53) Ca detaliu pitoresc
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
a mai fi încețoșată, tulburată de spaime, clarvăzătorul își evaluează lucid statura, valorând nimicul, groaza, trecerea. În această categorie intră, în tonalitate ludică, Livius Ciocârlie și „fleacurile” sale. „Spre moarte mă îndrept în același fel: incompetent”, notează L.C., întro definiție lapidară a ființei muritoare. Competența absolută și albă - toată lumea moare - e întâmpinată cu zeci de pagini de șubrezire a absolutului ei implacabil. Specia de jurnal pe care a născocit-o instrumentează, ca-ntrun veritabil „proces”, trecerea. În viațaspre- moarte, „totul e să
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
a reușit. Un lucru e sigur, însă. Eșantionul pe care-l extrage din consistentul opus magnum ivănescian este, esteticește, convingător. De mai mult, nici nu era nevoie. De bună seamă, se pot alcătui oricând alte antologii de acest gen, la fel de lapidare și, poate, la fel de convingătoare. (E o presupoziție întemeiată pe o logică elementară). Numai că presupozițiile sunt presupoziții, iar faptele sunt fapte. Până acum, pragul dintre ele n-a fost trecut decât o singură dată. Prin volumul de față.
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
sunt cărți a căror valoare nu poate încăpea în tipar estetic, detaliu ce nu le micșorează cu nimic calitatea umană. Fără un minim efort de a te pune în pielea unor ființe care trec printr-o situație-limită, limba jurnalului e lapidară pînă la inexpresivitate, numai că valoarea ei stă în altă parte: în mărturia făcută în marginea unei experiențe cruciale, la capătul căreia nimeni din familia Spijavca nu va mai fi ca înainte. E o experiență inițiatică aici, a cărei intensitate
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
Răzvan Voncu S-a vorbit mult, în primele două decenii de după 1989, de recuperă ri, de restanțele criticii (ca să reiau lapidara sintagmă a lui Eugen Negrici), dar realitatea este că abia în anii din urmă am început cu adevărat să recuperăm ceea ce a fost interzis sau ocultat, din motive politice, în perioada comunistă. Pentru că primii ani de democrație au fost, de
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
mai fericit mod cu putință, după părerea mea: în liniștea bibliotecilor, printre cărți și manuscrise. De aici și titlul prezentei culegeri de studii și cercetări, care strânge laolaltă contribuții de istorie culturală și literară publicate de-a lungul ultimelor decenii. Lapidar și neutru, ca și discursul autorului, volumul se adresează, evident, în primul rând specialiștilor în istoria literaturii române și editorilor, cărora le sugerează nu puține capitole noi și deschideri către zone mai puțin frecventate. Domeniile de interes ale lui Mircea
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
ritm prozodic, o sacadare a gîndirii care trece în cadența expresiilor, talentul lui neținînd de estetica cuvintelor, ci de tensiunea pe care le-o imprimă. E cazul rarisim al unui logician care fascinează printr-o strictețe de tip rapsodic, forma lapidară a intuițiilor avînd ceva ominos și tulbure, de duh coborît în străfunduri periculoase, de unde și senzația că asiști la o procesiune de revelații subtile. Vocabularul îi este elementar pînă la sărăcie lexicală și sînt fraze a căror stîngăcie, dacă nu
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
împrospăta aerul rarefiat, se binedispun, ridicând praful în gol ca să roadă ochii și să usuce gâtlejurile” (33)1. Utilizând inspirat tehnicile narative de anticipare a conflictului și pregătire a cititorului, Yasmina Khadra își începe narațiunea cu scena execuției publice prin lapidare a unei femei acuzate de prostituție. Tot cu o execuție a unei femei acuzate de o faptă ignobilă, pe care ajungem să o cunoaștem prin derularea narațiunii, se va încheia demersul narativ al lui Khadra. Marea schimbare este, însă, faptul
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
înțelege, pentru că iubirea ei pentru Atiq este tot atât de fără speranță precum cea a lui Atiq pentru Zunaira. Mussarat îi propune o soluție disperată. Se oferă să se substituie Zunairei. Cine va mai căuta identitatea celei ascunse sub chador? Moartea prin lapidare i se pare lui Mussarat preferabilă față de lunga suferință cauzată de cancer. Are loc substituția. Dar, neprevăzutul intervine, precum în istoria lui Romeo și a Julietei sale. Atiq e obligat de către șeful lui să asiste la execuție. La întoarcere nu
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
insistent de către comentatori. Istoriile literare au revizuit descrescător valutarea flatantă de care beneficiase între 1948 și 1989, începând cu Eugen Negrici și Literatura română sub comunism, continuând cu Alex Ștefănescu și Istoria literaturii române contemporane (1941-2000) și încheind cu verdictul lapidar al lui Nicolae Manolescu, din Istoria critică a literaturii române: „Tot ce a scris Bogza după 1948 în afară de poezie este de un nivel lamentabil”. S-a întâmplat, însă, un fenomen curios, oricâte explicații istoricoliterare i-am găsi. Poeții tinerei generații
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
te prezinți cu 22 milioane de caractere, dacă din ele nu a ieșit nici o ispravă”. N-am avut nici pe departe intenția de a „demola”, vai, marile noastre valori, așa cum au pretins răuvoitorii, care, simptomatic, au căutat a mă taxa lapidar, ferindu-se ca de foc de-a intra într-o discuție lămuritoare. Din fericire, un M. Sadoveanu, un T. Arghezi, un G. Călinescu, un Camil Petrescu și-au terminat cea mai mare parte din operă înainte de perioada comunistă, rămînînd stîlpi
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
în Coșnița-Dubăsari, Transnistria), figură de vîrf a cercetării românești de peste Prut. Articolele sînt semnate de Maria Mona Vâlceanu, Ion Ungureanu, Mihai Cimpoi și Nicolae Dabija, conturînd imaginea unei veritabile personalități. Numai că Ion Ungureanu, furat de elan encomiastic, îl definește lapidar pe Petru Soltan drept un scriitor rătăcit printre matematicieni sau, dacă vreți, viceversa (în articolul Bucuria comunicării sau invitație „la o cafea”). Iată cum iadul poate fi pavat cu bune intenții. Vrînd să-i aducă un elogiu, Ion Ungureanu de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4518_a_5843]
-
în natură nu există zgomote, ci numai sunete, iar palma singură, dacă ascultă de o rațiune a lumii, emite o melodie. Căci subiectul lumii nu e omul, ci stihiile pe care le întîlnim în mituri, arte și știință. O carte lapidară și totuși consistentă, pe care o citești cu plăcere contrariată, avînd impresia că ești inițiat într-o mentalitate aparținînd altui univers. Gîndirea orientală există, și ea nu poate fi redusă la etosul occidental. Alte apariții recente Constantin Abăluță, Tot atât de liber
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
Inclusiv, ca ultim argument, o fotografie-suvenir pe care stă scris doar „Mămica” și, în chip de dedicație, „lui Relucă” (p. 141). Nu numai că fiului apostat cumulul de diminutive i se pare intolerabil, dar, în replică, pentru o epistolă la fel de lapidară, acesta se străduiește să facă uz de întregul inventar de tactici (retorice, persuasive, sugestive, livrești) pe care-l are la dispoziție. Se simte amorțit de o imposibilitate de ordin practic (fiind hăituit de amintirea unei lecții de pian în timpul căreia
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
Florin Răducanu la Liceul George Enescu din București, unde a alcătuit o formație de mari perspective, distinsă cu Premiul Esperanza. Cred că ar fi injust să nu semnalez și pregnanța contrabasistică a lui Michael Acker, originalitatea grupului Earth, Wind & Drums, lapidarele solouri ale pianistului Albert Tajti, talentul de baterist al adolescentului Iulian Nicolau, șarmul vocalistei Viorica Pintilie... A existat și o seară dedicată muzicienilor români consacrați. Acolo l-am revăzut pe reedsman-ul timișorean Liviu Laurențiu Butoi („reconciliat”, printre altele, cu instrumentul
Fiesta jazzului în România rămâne tot la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3585_a_4910]
-
de apostat războindu- se cu valorile unei lumi din care boala îl împiedica să facă parte. Dar la Bayreuth, în preajma Paștelui din 1873, în spiritul lui Nietzsche mocneau umori mai senine: la cererea Cosimei Wagner, filosoful pune pe hîrtie o lapidară istorie a presocraticilor, cu intenția de a face pe plac gusturilor lui Wagner, care vedea în greci apoteoza unui spirit pe care germanii nu-l pot concura decît într-un singur fel: prin muzică. Altfel spus, la pragul de eminență
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
crede Vladimir Tismăneanu despre ce a însemnat experiența bolșevică: „Demonismul utopiei bolșevice, născută din prometeismul sociologic marxist, a constat tocmai din instituirea unui regim care promitea maximum de libertate, realizabil doar prin distrugerea completă a libertății.” Am spune că această lapidară formulare a lui Vladimir Tismăneanu are meritul de a surprinde esența infernalului mecanism social încercat prima oară pe oameni vii în Rusia. Din sumar În APOSTROF (nr. 4), Ion Pop îi consacră un amplu eseu lui Eugen Simion, la împlinirea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3617_a_4942]
-
vedere în primul rând refuzul lui Fănuș Neagu de a-și tematiza suferința), această pistă nu poate fi, totuși, neglijată. Fără-ndoială, viitorii biografi o vor lua în considerare și-o vor exploata. Notațiile pe acest subiect sunt de obicei lapidare și se rezumă la însemnări legate de încheierea câte unui nou ciclu de internare (la Elias), de tratamentele care i se administrează (perfuzii Zometa, injecții Lucrin) sau de aureola exemplară a medicilor și anesteziștilor. Sunt rânduri, evident, zguduitoare, mai ales
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
prejudecăți, cu sinceritate, dar și empatie, pentru că, așa cum o mărturisește într-un cuvânt înainte al cărții, călătoria sa în Iran a însemnat o experiență-limită; mai mult, cazurile din carte (printre care, cel al avocatei Ghazal, cea care sfârșește ucisă prin lapidare, în scena care și închide romanul) pornesc de la întâmplări reale, transformate în ficțiune dar conservând un mesaj legat de toleranță și iubire de celălalt. Documentarea scrupuloasă, observațiile de rafinament, impresia generală de autenticitate, de romandocument al unei epoci și lumi
Lumile lui Omar cel orb by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3631_a_4956]