758 matches
-
spre zecile deopere plastice pe care le-a realizat părintele imprsionismului-ClaudeMonet. Peste mumurul vizitatorilor se fac auzite explicațiile-mai mult saumai puțin competente -a unor ghizi. În schimb, buticul își are un succesmaterial deosebit.Marea mea dorință în acele momente de larmă omenească, denesatisfacție deplină- constatând că pe primul plan sunt ,,încasările'' șidoar apoi grija pentru prezentarea acestor valoroase opere de artă.Respiram adânc aerul proaspăt al pajiștilor florale, iar gândul îmi zburaspre tablourile marelui Monet pe care le văzusem în numeroase
SENA-UN VOIAJ ÎN INIMA CULTURII EUROPENE de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364056_a_365385]
-
numărul! Și este atât de convingător încât îți vine să-l crezi. S-a apucat și de cultură. Este critic. Este doct. Dar de fapt este semidoct. Sau mai bine sfertodoct cum îi spunea un confrate. Critica lui pute a larmă didactică. N-a făcut în viața lui o poezie. N-a scris nici un roman. El doar critică. Crede că un carton de filolog îi dă acest drept. Nici nu-și poate imagina cum ar ieși din mâinile lui un sonet
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
numărul! Și este atât de convingător încât îți vine să-l crezi. S-a apucat și de cultură. Este critic.Este doct. Dar de fapt este semidoct. Sau mai bine sfertodoct cum îi spunea un confrate. Critica lui pute a larmă didactică. N-a făcut în viața lui o poezie. N-a scris nici un roman. El doar critică. Crede că un carton de filolog îi dă acest drept. Nici nu-și poate imagina cum ar ieși din mâinile lui un sonet
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
lipsei de comunicare. Omul mileniului al III-lea, care simte că nu este ascultat și, mai ales, nu este înțeles, substituie cumva trauma pe care o trăiește sau poate chiar și-o ascunde făcând gălăgie, mare gălăgie, zarvă, ba chiar larmă... Numai dacă deschidem televizorul, radioul, computerul sau răsfoim un banal ziar și ne vom convinge. (sic !) Omul noului mileniu simte o nevoie acută de a-și umple golul sufletesc prin vorbe. Parole... Parole... Primordială este deci exprimarea cu orice preț
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
La pian, un cintezoi, Sare pe clape vioi! Două ciori lângă ponton Cârâie într-un trombon. Trei sturzi pe o creanga-nalta Susțin un concert de harpa. Patru tinere egrete Sufla de zor în trompete. Cinci presuri în crâng fac larma, Dau examenul la goarna. Șase mierle dau din buza, Se-ntrec la cântat din frunză. Șapte vrăbii pe balcon Se bat pe-ntr-un xilofon. Opt grauri în păpușoi Cântă veseli la oboi. Nouă ciocârlii istețe Vor vioară să învețe
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului Poem de toamnă toamna vine pe cărare frunze se aștern pe vale trec furnici pe drum grăbite cuiburile-s părăsite. doar în pod e mare larmă curătenie-i de toamnă șoricei sunt la tot pasul cu mătura și fărașul. altii rânduiesc pe loc nuci, grăunțe , lemn de foc , strâng de toate de tot felul pentru când o veni gerul. așează pe umerașe din lână-albă paltonașe papucei și
POEM DE TOAMNĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360788_a_362117]
-
a-ți cere Să ningă des, iubirea să-mi adape, În alba-ți haină trupu-mi să îngroape, Să-ți simt, frumoaso, dulcea-ți adiere! Să văd copii cum fericiți înoată Printre nămeți crescuți de vânt în noapte Și-acoperă cu larmă valea toată. Mă satur cu miros de turte coapte, Dar de sărutul tău, eu, niciodată! Gingașii-ți fulgi mă-nvăluie în șoaptă... (Din volumul "Celei ce nu mai este") Referință Bibliografică: D ale iernii / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
D ALE IERNII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363267_a_364596]
-
Vai, ce strigate se puteau auzi atunci, ce vaier... Duhurile toate simțeau irezistibila pornire de-a se purta pentru câteva clipe dedesubtul apelor iar cercurile din apropiere își conștientizau condiția de poligoane cu o infinitate de laturi. Îndată după încetarea larmei, un cărăbuș venea să se așeze în locul rămas gol, pentru a-i alină unghiului durerea despărțirii. Stătea acolo, nemișcat, insensibil la chemările florilor, pana cand rană unghiului era vindecată și vârful lui redevenea un simplu punct oarecare, fără niciun fel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
uneia dintre cele douăbisectoare.Vai, ce strigate se puteau auzi atunci,ce vaier...Duhurile toate simțeau irezistibila pornirede-a se purta pentru câteva clipe dedesubtul apeloriar cercurile din apropiere își conștientizau condițiade poligoane cu o infinitate de laturi.Indată după încetarea larmei,un cărăbuș venea să se așeze în locul rămas gol,pentru a-i alină unghiului durerea despărțirii.Stătea acolo, nemișcat, insensibilla chemările florilor, pana cândrana unghiului era vindecată și vârful luiredevenea un simplu punct oarecare,fără niciun fel de dimensiune ... XXVIII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
singură cameră, mai mult goală. În curtea cea mare a bogatului era o liniște desăvârșita. Slugile trebăluiau în tăcere, stăpânul ședea mai mult în casă, ieșind foarte rar, nimeni nu-i călca pragul..... În schimb, în curtea săracului, era mereu larmă mare: țipete, râsete, țopăieli, hârjoneli, dojeni, ce mai, tot ce se poate întâmpla într-o curte cu cinci copii și doi părinți iubitori. De dimineața până seara, Soarele privea și se minuna. Cum se poate ca într-o familie cu
OM SĂRAC ȘI OM BOGAT de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368519_a_369848]
-
biserica pierde însemnătatea mesajului creștin, se ajunge la această situație, în care formele iau locul esenței. În acest sens, Petru Lascău ne spune: „Produsul religiilor noastre este mai degrabă, slujba sau serviciul, decât caracterul asemănător al lui Hristos. Și când larma slujbei se ridică spre cer, Divinitatea Își astupă urechile. Sărbătorile și slujbele, ritualurile și închinările nu pot sta alături de lipsa de caracter. Dreptatea și neprihănirea trebuie să fie ape limpezi, care să curgă viu și etern de sub altarul religiilor noastre
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
pârtia de schi din apropiere. Era deja luată cu asalt de numeroși turiști - copii, tineri și mai puțin tineri - dornici să se bucure de tot ce le putea oferi natura atât de bogată, de frumoasă și de darnică. Înțelegând că larma cea mai mare pătrunde dinspre pârtia de schi destinată amatorilor, s-a hotărât să meargă și el acolo. „Unde sunt copii este mai frumos și veselia nu se sfârșește decât la plecare” a fost gândul care a condus la această
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
Ei, nu! Nu mă deranjează, dar eu știu? Doriți cu adevărat? Sunteți singur, așa... ca mine? - Păi..., cred că... așa ca dumneavoastră. Doresc să cred că este așa, răspunse Iustin râzând și încercând să o privească în ochi. Este așa larmă aici și noi... pierdem timp prețios, cred. - Ha, ha, ha! Aveți umor, domnule Tinu! - Cum? Tinu? De ce ați... Păi..., așa v-am botezat eu în gând. Mi-a plăcut mie așa, răspunse ea râzând cu seninătate. - Îmi place și mie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
Și cine pe cine ar putea să mai ierte? Acum Acum este acasă primăvară, Printre uluci e știr și iarbă grasă În sol minor,fac semne pe chitară Și în refren e ruga de acasă. Acum se-aprind în rămurele larme, Mieii înmuguresc în jurul stânii, Icoana înlacrimată adoarme, Cum soarele în cumpăna fântânii. Acum se-ntoarce mama în grădină; Cu degete triste răsfiră pământ, Uită durerea ce trupu-i înclină, Și uită de mine pe unde mai sunt. Acum e primăvara Învierii
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
cu care m-am născut. Spoveditorul pare a fi rudă cu prietena mea. Ca și ea, dă pe-afară de indiscreție, dialogând cu plecatul sub patrafir tărișor de tot, încât să fie auzit și de restul. Între timp se produce o larmă printre copiii întărâtați de așteptare și-n zadar avizați de-acasă de ce trebuie să facă sau nu în lăcașul bisericesc. Până la urmă, doamna lumânăreasă le stinge tuturor ciuda ce li se insinuase în inimi și rosturile bisericești primează. Preț de
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
spre ochiul de lumină/o lacrimă închid și strig/auzindu-mă”. Daniel Thomas Dobircianu mizează pe efectele ludicului, reușind mai mult în sunetele ritmice ale cuvintelor decât în rostul lor semantic:”penumbră în umbră/vieții/rece și sumbră//alarme în larme/vene/albastre și arme//ecouri în nouri/pământului/aripi,cavouri//neoameni în oameni/doliu/blesteme și fameni//talioane în strane/victorii/câini și ciolane//carte în moarte/front/suflet și arte”. Textul citat se intitulează, nici mai gaz, nici mai
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
tăi mă dor- E liniște ca după nuntă Și mirii tac în treaba lor... Ce dor ciudat îmi arde huma! E luna mai în toate cele, Tu nu auzi cum cade bruma Din cer pe dealurile mele? Sătule de atâta larmă, Ca apa obosită-n piuă, Lasă-mi cuvintele să doarmă, Măcar până se face ziuă Și-apoi jucați-vă împreună, Nimic din Dor să nu te doară, Mireasă fără de cunună Te uită-n ochii mei-fecioară... Referință Bibliografică: E liniște ca
E LINIŞTE CA DUPĂ NUNTĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349600_a_350929]
-
uitat să vă spun că Bethleemul are mai bine de o sută de mii de locuitori; cam cât urbea mea natală... Casele lui albe, dealurile golașe, puținătatea vegetației, oamenii tăcuți sub căldura toridă, contrastează puternic cu iernile noastre viforoase, cu larma pruncilor pe uliți, cu veselia colindătorilor. Stelele lui sunt în cinci colțuri ca și pe stindardul comuniștilor, ca pe flamurile islamiștilor. De altfel am aflat că în tradiția creștină abia prin secolul al VI-lea a fost adoptată Steaua lui
CU GÂNDUL LA BETHLEEM de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349662_a_350991]
-
ce cuprinde în horă rabini și preoți, Relicvele tale ce lumea o pune-n uimire ne atrag astăzi pe toți; Rămas fără de Templu... Ne-ai primit doar la Zidu-ți cu Plâns, Iar prin biserici?! Doar igrasie, scorojeli și păianjeni și larmă ai strâns! Tu nu vei renaște de mână de om ; nu-ți vor da strălucire artiști iconari, Nici împărații nu te-or înălța, oștiri fără număr, ori meșteri zidari... Prin minune divină vei fi rezidit, oraș ce o vreme, ai
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
Când prin dreptu-i a țâșnit O nălucă roșcovană, Cu mișcări ca de cucoană. Atât apucă să vadă Din ce se-ntâmplă-n ogradă. Cineva se strecură, Trei găini de înhăță Și dădu bir cu fugiții, Cu noile achiziții. În curând larma fu stinsă, Curtea de pace cuprinsă, Iar prin iarbă se-adunau Cosașii de țârâiau. Se crăpă curând de zi Și nimic nu îl opri Pe-Ioachim să cerceteze, Găinile să-și salveze. S-a plimbat în lung și-n lat, Doar-doar
MOTANUL IOACHIM (CUMĂTRA VULPE) de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349328_a_350657]
-
-i tragedia, multe lacrimi au mai curs. nu mi- e frică de cuvinte, ele încă-mi sunt veșminte, se zbat și-și caută culcușul ca răsfățatele feline, le las să zburde zdrențuite, nu mai mi-e frică de cuvinte, în larma lor eu mă răsfăț, se cuibăresc adesea-n mine. mai lasă-mă un pic, Isuse,- să mai rămân pe-acestă zare, în cuibul meu atât de drag ce-l voi lăsa de după moarte, să urc cu tine dealul crucii, zădărmicii pustiitoare
IMN ÎNCHINAT LUI CRIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344583_a_345912]
-
ales Dați-mi tot ce mi-ați promis: Dați-mi dreptul meu la vis Că l-ați invocat prea des! Dați-mi liniștile care Le răpiseră ceilalați Când cobori să te înalți, Stinge vântul felinare S-a făcut prea multă larmă C-au să vină gunoierii Inimă să nu te sperii Că tu n-ai permis de armă Ce să facem împreună Când nici singuri nu puteți să-i opriți? Țiganii beți Dau cu vorbe proaste-n lună Declarăm război la
DREPTUL LA VISARE de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348113_a_349442]
-
care majoritatea populației este mahomedană, la ceasul în care copiii se îndreptau spre școală. În timp ce băieții, în pantaloni și cămăși albe, atât de albe încât te orbeau, nu au pierdut ocazia să ne atragă atenția asupra lor prin gesturi și larma pe care o făceau, fetele, parcă pluteau asemeni unor fantome albe, cu privirile în pământ, strângând la pieptul lor, în tăcere, caietele de școală. Imaginea acelor copile nevinovate acoperite de veșmintele lor, chiar dacă erau albe, puse parcă la colț și
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA I de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347539_a_348868]
-
adâncit cu timpul, și mai mult. Ele se intersectează pe pereții blocurilor, ca o urzeală, și desfac la îmbinări, perete de perete, în deschizături de profil, prin care cuibăresc vrăbiile și susură ploile. Bătrânele blocuri crâșcă azi a prevestire, în larma vântului, clătinate într-una, din temelii, și de alte seisme, dar și de intervențiile directe ale mâinilor „dibace” care sparg pereții propriului așezământ spre a croi prin casă arcade, în stilul arhitectural medieval-asiatic. Chiar se scoate de tot câte un
NICOLAE NOICA. CONDAMNABILĂ ÎNDEPĂRTARE DE BAZA ŞCOLII ROMÂNEŞTI DE CONSTRUCŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347550_a_348879]
-
loc. Iar alții pleacă mai departe, în căutare de ceva mai bun, mai atrăgător. Și poate, mai convenabil. Zi de zi, alte și alte persoane se perindă prin fața mărțișoarelor, admirând, cumpănind, căutând, într-un du-te vino continuu. În jurul tuturor, larmă, claxoane de mașini, pietoni grăbiți, vuietul străzii. 1 Martie În ajun de 1 Martie începe frenezia de dinaintea sărbătorii, de aceea cei care au amânat până în ultimul moment să cumpere un mărțișor vor trebui să facă față aglomerației. Forfota, nerăbdarea, bucuria
MĂRŢIŞOR de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347648_a_348977]