326 matches
-
pot mulțumi cu o istorie mediocră. Revoluția este valul dintre două oaze de obediență colectivă. Poți alunga omul din patrie, nu și patria din om. Suntem tatuați de istorie. Epocile se schimbă, dar marile popoare ale omenirii tot nerezolvate rămân. Latinii sunt descurcăreți. Când le-a fost greu, au supt chiar lapte de lupoaică. Celula românească a rezistat le teroare. Nu știm dacă va face față și în libertate. Glisarea granițelor, de-a lungul istoriei, nu a fost decât un imens
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
90 de ani. Dar trecerea timpului duce cu sine și puterea, și credința, și speranțele tale. 275 Un lucru e sigur: pentru literatură, așa cum o-nțele-gem (sau n-o-nțelegem) azi, tinerețea este vârsta de aur. Ea trebuie "înșfăcată", cum spuneau latinii, atâta vreme cât se mai poate. Nimeni nu-ți va mai reda anii pierduți în tinerețe. Nici o justificare nu va fi valabilă, oricât de nobilă și de omenească. Ai scris sau n-ai scris. Ai înșfăcat vremea ta sau ai lăsat-o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
latinizare a numelui abreviat, probabil pe cale administrativă sau pornind de la o formă populară paralelă a numelui întreg. Marea Neagră Este numele romînesc al mării care străjuiește Romînia în partea de sud-est, formînd granița de stat pe o lungime de 245 km. Latinii o supranumeau Mare Nostrum, înțelegînd că teritoriile care o înconjurau fuseseră cucerite de ei sau erau sub influența lor. Numele străvechi al acestei mări cu importanță economică și politică europeană îl dăduseră persanii, care o calificaseră drept „întunecata“ (Axșaena), adjectiv
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lui s final > ș, propusă de Melich, necesită alte cîteva intermedieri (gotă, gepidă, vandală, hună, avară, bulgaro turcă) pentru a asigura transmiterea numelui pînă la venirea ungurilor (care în mod sigur nu s-au întîlnit nici cu tracii, nici cu latinii, iar romînii le-ar fi transmis toponimul fără finalul latinesc -us, după cum îi obligau legile lor fonetice). Mai plauzibilă ni se pare ipoteza lui G. Giuglea, după care forma latinizată Samus ar fi avut o variantă anterioară *Samisius (cu un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prima dată în secolul 2, la medicul Galenus, celebru autor a multor tratate de anatomie. Romanii l-au împrumutat ca termen de bucătărie, pentru că la Roma ficatul umplut cu smochine era un fel de mâncare apreciat. Când l-au împrumutat, latinii nu au păstrat forma grecească, ci l-au „tradus“, apropiindu-l de termenul latinesc ficus „smochină“; așa s-a ajuns la cuvântul ficatum, care datează din secolul 4, apărând la Apicius, vestit gurmand și autor al unei cărți de bucate
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
îndreptatu și pre latini după numele său i au numit”. Pricina pentru care Latinus și cei de după dânsul au avut-o pentru a constitui din latina populară pe cea gramaticească a izvorât din contactul cu grecii după căderea Troii: „După ce latinii mai de aproape s-au însoțit și s-au amestecat cu grecii au prins a urma grecilor și a se dare după știință, și ca să fie limba lor de ajuns spre primirea și lățirea științei lor au început după forma
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acestea, nici limba lor auzită până la începutul sutei a șasea de la Christos. În timpul acela veniră mulțime nenumărată de preste muntele Carpatu, care desparte Ungaria de Polonia sau de țara leșească, și de preste râul Albis, până unde se întinde Germania”. Latinii, continuă Maior, nu au putut lua cuvinte de la o gintă necunoscută și din vorbă neauzită, „cuvintele acele care slovenii le au în limba lor și sunt și în limba latină le-au luat slovenii de la latini sau romani”. S-a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
expresii ca sub diuo caelo „sub luminosul cer”, de unde dius „cel luminos”, atestat ca formă arhaică pentru deos, concluzia fiind că „ziua luminoasă (le jour lumineux) și cerul (le ciel) se confundă cu Dumnezeu (le Dieu), cum deja o simțeau latinii” (DELL, cuv. deus și dius). Mistificarea etimologiei lui Zeus s-a produs prin izolarea formei cu dz din paradigmă, care era în întregime cu d: Δεύς, gen. Διός, dat. Διΐ și Δί, ac. Δία, ca și paradigma latinului Deus. Tot
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a cugeta s-a schimbat, că chipul de a percepe lucrurile, în special raporturile, a devenit altul, schimbări grupate sub cauza numită de mine (în „Principii...”) lămurirea psihică a cunoștințelor” (I, 381), de unde se poate deduce că înainte de contactul cu latinii autohtonii, credea Philippide, nu prea știau despre ce vorbesc. Schimbarea psihică provocată de preluarea latinei de către români a dus, se crede, la schimbarea radicală a etimologiei cuvântului. În gura românului și în mintea acestuia cuvântul își pierde legătura fonetică și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de ani o parte a Ardealului și Olteniei. Gepizii, ca și ostrogoții înaintea lor, au trecut și Dunărea, stabilindu-se în nordul Peninsulei Balcanice” (p. 269). În pofida contactului cu atâtea neamuri, considerate germanice, nici strămoșii autohtoni ai românilor și nici latinii > românii nu au lăsat în limba română urme lexicale certe. Pornind de la ideea că „n-ar fi nici o mirare dacă conviețuirea strămoșilor noștri cu popoare vechi germanice ar fi lăsat urme în limba noastră”, S. Pușcariu citează forma brutis „noră
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Mici, pe coastele sudice ale munților Taurus. „Arimii, spune Densusianu, se deosebeau de latini prin tipul lor fizic și prin temperamentul lor mai viu. Ei aveau părul și coloritul feței mai închis și nu erau așa înalți de statură ca latinii. Erau mai energici în acțiunile lor, mai deprinși în arme și cu idei politice mai înaintate”. Dialectul lor avea particularități precum adăugarea unui a la începutul cuvintelor (aboare față de boare), scurtarea terminațiilor cuvintelor prin omiterea consoanelor m și s și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
greci, așa cum am precizat, sarmas înseamnă drob de miel, căci tot cu un fel de „rulou“ avem de-a face, așa cum este învelit în prapure), dar este foarte probabil ca influența turcă să fi fost precedată de cea romană, căci latinii cunoșteau esicium-ul, o frunză de dafin umplută cu carne. Sarmalele românești cu învelișuri atât de variate puteau fi întâlnite, pe vremuri, și în Grecia, unde se umpleau frunze de limba-mielului (Borrago officinalis). Dacă matca acestui fel de mâncare este mediteraneeană
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Dicționare (mă gândeam cu groază că, dacă vreuna din ușile cu vitrină ar fi cedat, am fi fost striviți de tonele de scriitori revărsați din rafturi), ne-am oprit între două ganguri. În dreapta, se conturau în umbră și-n praf latinii, cu epopeile lor de carnaval cu care te chinuiau în anul I. În față, se deschidea culoarul medieval, cu trubaduri și truveri încremeniți în armura de sticlă a vitrinelor. I-am făcut semn lui Mihnea să tacă și să se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care apare și se definește literatura este în primul rând realitatea sacră și profană a literei. Cuvântul litera provine din latinescul littera, corespondentul grecescului grámma. Trecerea lui littere în litteratura s-a creat printr-un calc lingvistic, după grecescul grammatiké latinii au ajuns la litteratura. Sensul său de bază este eminamente grafic, înțelesul prim, fundamental este legat de ideea de scris, scriere. Substituirea lui littera prin litteratura ilustrează sensul evoluției semantice a literaturii, care absoarbe în cele din urmă, elimină aproape
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
dacă știm În ce an s-a desfășurat Bătălia de la Salamina, când a avut loc Cruciada a IV-a sau cine a fost succesorul lui Gheorghiu-Dej la șefia Partidului Comunist Român? De ce ne batem noi capul, astăzi, cu asemenea lucruri? Latinii, prin vocea lui Cicero, ar fi răspuns: Historia, magistra vitae. Cu mici rezerve față de formula prea sigură de sine a marelui orator, cred totuși, și eu, că istoria poate fi o sursă de asemenea Învățături, de imagini și priveliști dătătoare
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Dodrin, Acolo-i o fată de lătâni, fată care are și slujnică, pe care o mână „la piaț, la cumpărat”. Persistă Însă și În aceste cazuri incertitudinea de natură temporală, care conotează timpul mitic: La cea fată de latini, De latinii cei bătrâni. Gruia lui Novac pleacă pentru a și-o face soție, trebuind să Înfrunte În acest scop diferite dificultăți legate de răpirea acesteia. Episodul răpirii se leagă de necesitatea scoaterii fetei din spațiul de alteritate căruia Îi aparține, element
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nu a fost numită “judecată” în tradiția aristotelico-boeciană, anume a doua operație a spiritului între concept și raționament; ea constă în compunerea conceptelor care se exprimă în fraza declarativă. Cealaltă este judicium de origine juridică pe care nici grecii, nici latinii nu au identificat-o complet cu cea de-a doua operația a spiritului. Judicium este actul judecătorului ce determină ceea ce există raportîndu-se la o regulă. În concepția juridică, importanța judecătorului ce încarnează justiția vie este notată (scrisă); în plus, sentința
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
religioasă cu centrul la Vranije de la marginea estică a regiunii Kosovo. Populația vlahă de aici a fost întărită numeric în sec. X-XI prin elementul vlah coborât din părțile nord dunărene. În urma unui război victorios, la 1330 apar primele date despre latinii din Kosovo. După înfrângerea de la Kosova la care a participat și oastea Țării Românești sub domnia lui Mircea cel Bătrân a avut loc prima migrație a aromânilor din această regiune. Cei rămași s-au constituit în cete care au luptat
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
de mai sus Iah, prilejuiește și evidențierea argumentată că și romanii îl aveau în panteonul lor, ca Ianus (Iahavanus-Iavanus-Ianus, zeul Suprem, pe care pelasgii, înaintașii dacilor, îl numeau Zalmocsis, identificat de latini și cu Saturn (Elena Călușiță Alecu-Zalmoxis Ed. Gemenii). Latinii, ei înșiși desprinși, ca și dacii din ramura pelasgă, politeiști însă, sub influența grecilor, îl reprezentau cu două fețe, Zalmocsis însuși era considerat Stăpânul Morții și al Vieții, ceea ce arată că Ianus are aceleași atribute fiind de fapt același Zeu
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
Iisus-Dumnezeu este venerat în aceeași funcțiune de Stăpân al Vieții și al Morții. Așadar vorbim aici de Zeul cel Bătrân, numit la început Iahavanus (Ianus) de toți pelasgii, menținut cu numele distinctiv amintit de dacii ce s-au despărțit de latinii, care l-au păstrat în panteonul lor politeist, cu numele inițial originar, derogat însă de atributele zeului suprem, cauza fiind puzderia de zei cultivați de aceștia. Colindele străvechi românești, ca și cele de azi, păstrează același refren, ce invocă pe
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
numite de ei ‚’’barbare’’, printre care se numără, după ultimile cercetări, în mod cert, și dacoromâna. Revenind la timpurile ce țin de adâncimile istoriei neîntrerupte a limbii dacilor, ai căror descendenți direcți sunt valahii, românii de azi, pelasgi ca și latinii și nu numai ei, care vorbeau la început o limbă comună originară numită lingva prisca, sau latina vulgata, vom reda câteva păreri ale unor personalități antice care chiar din acea perioadă definesc felul în care se formează limbile luând în
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
păstra independența pînă în 1461, practicînd un comerț activ și extinzîndu-și autoritatea de la Sinope și pînă la Caucaz, ca și asupra mai multor orașe comerciale în Crimcca, Cherson și pînă la malurile Mării Azov. În partea europeană a ex-Imperiului Bizantin, latinii, decimați de atacurile bulgarilor, n-au putut împiedica formarea unui alt principat grec, în Epir. Aflat în fruntea sa, despotul Mihai Anghelos, care menține vechile instituții, se declară independent de Imperiul din Niccea, instalîndu-și capitala la Arta și sprijinindu-se
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a asistat la o perioadă de întărire a cetății, necesară în respingerea dușmanilor din afară, în primul rând a galilor care ocupaseră cetatea (Capitoliul a fost salvat de gâștele sfinte) sub conducerea lui Brenus. Au urmat războaiele cu samuiții, cu latinii și cu cetățile grecești din Italia sudică (Tarent, Siracuza), care s-au încheiat cu instalarea puterii romane în acea regiune, Roma devenind capitala Italiei. A urmat o perioadă în care au fost obținute noi cuceriri în afara Italiei. Războaiele punice, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
asupra riturilor și ceremoniilor religioase. Aceste descoperiri au avansat cunoștințele asupra perioadei patriarhilor Bibliei. PERSIA dispersarea ariană la originea puterii persane Indo-iranieni, perșii aparțin marii familii indo-europene; veri cu războinicii sciți și hitiți, ei sunt și rude îndepărtate cu elenii, latinii, slavi, celți și germanii. În cursul mileniului III î.Hr., dispersarea popoarelor indo-europene s-a produs lent, pornind din nordul european. Ramura orientală, căreia îi aparțin indo-europenii, s-a împărțit în mai multe grupe în jurul anului 1700 î.Hr. O grupă venită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cuvânt numește planeta și solul; cu și fără majuscula imposibil de redat radiofonic. Și, dacă tot nu se poate, să plusez: majusculă la majusculă, definind alt element filosofic. Care-mi evocă același cadru cu emisiunea, ideea de punct terminus - parcă latinii aveau un zeu cu acest nume, care veghea asupra hotarelor de orice fel - al unei lumi, pe care eu o văd doar ca etapă a unei transformări Într’un superior evolutiv. Care, cum spuneam altă dată, folosește Întru edificare vechiul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]