1,589 matches
-
de stat al unor republici; o persoană care conduce un organ de stat, o institutie, o organizație de stat, o asociație; o persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc. le e un lider. Cuvântul președinte provine din latinescul "praesidens", prae - dinainte + ședere - ședere. Praeses cuvânt latin, înseamnă "a ședea în frunte". În anumite țări președintele este un post de onoare simbolic. Iar în alte țari președintele are cea mai mare responsibilitate și putere. Statele Unite ale Americii au un
Președinte () [Corola-website/Science/302850_a_304179]
-
Zenobia anexează câteva terenuri mici din jurul Siriei Regatului Palmyrei. Mai târziu, va adăuga regatului părți importante din Asia Mică. Datorită acestor succese, Zenobia va emite mai târziu monede proprii. Pe aceste monede apare numele ei "Septimia Zenobia", precum și în relatările latinești (sau Ζηνοβια în greacă). Aceasta a fost picătura care a umplut paharul pentru romani. Aurelian, împăratul Romei,a decis să recupereze Egiptul și Asia Mică. La râul Oronte, lângă Antiohia, armatele fiind aproape egale. Romanii i-au pus pe fugă
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
pentru a-i permite utilizatorului să secere plante luându-le în mână. A fost în general înlocuită cu coasa, dar rămâne în uz în situații când folosirea coasei este incomodă. Secera și ciocanul formează un simbol recunoscut al comunismului. Cuvântul latinesc , însemnând "seceră", și-a schimbat sensul în limba română, rezultând în falce și desemnând o unitate de măsură folosită mai demult în agricultură pe teritoriul locuit de români.
Seceră () [Corola-website/Science/316239_a_317568]
-
aceste forme și romanescul "zână", "Sânziene" au fost aduse de Sorin Paliga. La albanezi, "zánë" reprezintă o zână a pădurii, ceea ce semantic o a propie de latinescu Diana. De notat este ca, desi Mircea Eliade consideră că "zânatic" provine din latinescul "dianatici" (posedați de Diana) -în ciuda asemănării cu ilirul "zanatis" pe care Eliade nu îl ia în calcul-, acesta totodată consideră că, "fără îndoială, sub numele român al Dianei se ascunde, sincretizată sau nu, o zeița aborigena". În alte mitologii
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
Corpusurilor de monede, evoluția sistemelor monetare dispărute. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Substantivul românesc numismatică este împrumutat din , care, la rândul său își are originea în substantivul din , iar în genitiv singular "numismatis", „monedă”. Substantivul latinesc "numisma", "numismatis" provine din greaca veche "νόμισμα", transliterat: "nómisma", care avea sensul de „cutumă”, „obicei”, „regulă”, iar apoi „monedă având curs legal”. Acest cuvânt "nómisma" este un derivat al vechiului cuvânt grecesc "νόμος", transliterat "nómos", cu sensul de „lege”. </br
Numismatică () [Corola-website/Science/301417_a_302746]
-
însușirilor sale fizice și psihice. Din punct de vedere legal, persoana fizică și persoana civilă sunt instituții de drept civil. Din punct de vedere juridic se face o distincție între "persoana fizică" și "persoana juridică": Termenul de persoană vine din latinescul persona, care ar deriva din grecescul prosopon care a însemnat, pe rând, în teatrul grec din Antichitate, masca actorului, rolul acestuia, actorul însuși, pentru ca, ieșind din incinta teatrului, să se generalizeze asupra omului. Procesul similar s-a petrecut și cu
Persoană () [Corola-website/Science/307673_a_309002]
-
se numește oficial "Republica Polonă". În limba poloneză există, totuși, două cuvinte corespunzătoare cuvântului românesc "republică": "republika" și "rzeczpospolita", dar cel de-al doilea este folosit exclusiv în legătură cu statul polonez. Numele "rzeczpospolita" însemnând "lucru public" este traducerea directă a vorbei latinești "res publica". Originea numelui "Polska" rămâne incertă, dar există o ipoteză foarte verosimilă, care afirmă că acest toponim este derivat din cuvântul "pole" (din slava veche "*polje") însemnând "câmp". O părere că numele statului nu vine direct de la "pole", ci
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
direct de la "pole", ci a derivat prin intermediul numelui unui popor vest-slavic, polani, deși este foarte recunoscută, a fost recent pusă la îndoială de către unii istorici. În trecut, în special în Evul Mediu, Polonia era cunoscută în afara țărilor slave sub denumirile latinești — "terra Poloniæ" ("țara Poloniei") și "Regnum Poloniæ" ("Regatul Poloniei"). Din numele acestea vin și denumirile străine în limbile romanice pentru a desemna acest stat — , sau "Polônia", spaniolă, română și . Din numele slav vin denumirile în limbi germanice - , . În unele limbi
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
papă sub numele de Pius al II-lea. Erdely este o denumire în maghiară dată unei părți din Transilvania. Are o etimologie controversată. "Anonymus scrie în latină „Erdelw” în secolul XII-XIII" Numeroși cercetători interpretează "ultra silvana" și "Transilvania" drept echivalente latinești ale denumirii maghiare "erdeuelu", adică "erdő elve" (v. mai jos). Anonymus face aceasta mențiune o dată în capitolul 12, dedicat „Lodomeriei” și „Galiției”, dar în contextul localizării geografice a țarii lui "Menumorut" și a codrului "Igfon". Citat (în ortografia latină din
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
sa până în 1430. Monumentele paleocreștine și bizantine din Salonic au fost înscrise în anul 1988 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În localitățile din împrejurimile Salonicului locuiește o importantă comunitate de meglenoromâni. Aceștia numesc portul "Săruna", nume moștenit direct din latinescul "Salona". De la ei, și nu de la greci, au preluat denumirea bulgarii și macedonenii, care astăzi îi zic "Solun". Salonicul a fost fondat de Cassandru al Macedoniei, în 315 î.Hr., și denumită astfel în onoarea soției sale, fiică a lui Filip
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
(numit și botez nou-testamental sau credobaptism, de la cuvântul latinesc ’’credo’’, care înseamnă „cred”) este ritualul creștin al botezului aplicat adulților și copiilor care au făcut o declarație a credinței lor personale în Isus Cristos ca mântuitor, prin contrast cu pedobaptismul, de la grecescul ’’paido’’, însemnând copil, prin care sunt botezați
Botezul adulților () [Corola-website/Science/303662_a_304991]
-
este "o figură geometrică fragmentată sau frântă care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin aproximativ) o copie miniaturală a întregului". Termenul a fost introdus de Benoît Mandelbrot în 1975 și este derivat din latinescul "fractus", însemnând "spart" sau "fracturat". ul, ca obiect geometric, are în general următoarele caracteristici: Deoarece par identici la orice nivel de magnificare, fractalii sunt de obicei considerați ca fiind infinit complecși (în termeni informali). Printre obiectele naturale care aproximează fractalii
Fractal () [Corola-website/Science/307004_a_308333]
-
fiind o țară cu „dezvoltare umană foarte ridicată”. Ea este pe locul al treilea în lista celor mai pașnice țări din Europa și cea mai democratică și sănătoasă (în termenii mortalității infantile) din regiune. Denumirea tradițională de „Boemia” provine din latinescul „Boiohaemum”, care înseamnă „țara boilor". Numele actual provine de la endonimul ceh "Čechy", cu scrierea arhaică "Cžechy", similară celei poloneze. De-a lungul istoriei a a fost divizată în mai multe țări, și anume Boemia propriu-zisă (Čechy) în vest, Moravia (Morava
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
combinațiile de propozitii (compuse din două premise și o concluzii)care nu pot avea concluzii false dacă au premise adevărate. Termenul (etimologic, din grecescul "horos") este componenta de bază a propoziției. Sensurile originale ale lui "horos" (și, de asemenea, ale latinescului "terminus") sunt "extremă" sau "margine". Cei doi termeni compun propoziția, când sunt conectați prin intermediul afirmației sau negației. Pentru Aristotel, un termen este, simplu, un "lucru", o parte a propoziției. Pentru unii logicieni din perioada timpurie a modernității, ca Arnauld (a
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
litere chirilice, care are probleme cu notarea unor sunete românești ca î și ă. Textul are unele particularități fonetice (în "ceale" , diftongul "ea" nu s-a redus încă la "e;" apare forma mai veche, "pre" a prepoziției "pe" provenit din latinescul "per" etc.) și gramaticale (de exemplu forma unică pentru persoana a III-a singular și plural a auxiliarului "a avea" : "au"). "Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I B[o]gom darovannomu zupan Hanăș Begner ot Brașov mnog[o] zdravie ot
Scrisoarea lui Neacșu () [Corola-website/Science/298821_a_300150]
-
Δαναοί)" (apare de 138 de ori) și ahei "(Αχαιοί)" (apare de 598 de ori). "Argivi" provine de la prima capitală a aheilor, Argos. Conține arg- însemnând "strălucire" sau "lucitor", care a dat "argyros" (άργυρος însemnând argint), "argos" (αργός însemnând strălucire ) sau latinescul argentum. "Danaani" este numele primului trib care a dominat Peloponezul și regiunea din apropiere de Argos. "Ahei" este numele acelui trib care, împreună cu eolienii, a dominat pentru prima dată teritoriile grecești, având centrul la Micene. În perioada Războiului Troian, elenii
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
reprezintă evoluția civilizației grecești clasice, de această dată deschisă întregii lumi. Analog, "elen" a evoluat de la un nume național reprezentând etnia greacă la un termen cultural, reprezentând pe oricine își ducea viața în conformitate cu standardele grecești. Cuvântul românesc „grec” provine din latinescul "Graecus", care la rândul său provine din grecescul "Γραικός" (Graikos), numele unui trib din Beoția care a migrat în Italia în secolul al VIII-lea î.Hr., și acesta este cuvântul după care elenii au fost cunoscută în lumea occidentală. Homer
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
de Mihail Strilbițki (Iași, 1789). O lucrare lexicografică remarcabilă este "Lexiconul românesc-nemțesc" al lui Budai-Deleanu (1818), rămas în manuscris. Lucrarea se bazează pe un material extras din texte și cuprinde indicații de ordin gramatical, stilistic și etimologic. După "Dicționarul românesc, latinesc și unguresc", în două volume, elaborat „din orânduiala” episcopului Ioan Bob de un autor încă neidentificat și tipărit la Cluj (1822-1823), urmează lucrarea considerată drept început al lexicografiei române moderne, "Lexiconul de la Buda" (1825), dicționar român-latin-maghiar-german. Academia Română și-a înscris
Dicționar () [Corola-website/Science/311997_a_313326]
-
teologiei și magisteriului catolic. Documentul propune abandonarea vechilor prejudecăți adeseori rău-voitoare și politice prin lămurirea dificultăților care au dus la neînțelegerile istorice dintre cele două biserici. Documentul explică și ambiguitățile lingvistice care au stat la baza disputelor, arătând că traducerea latinească a grecescului "εκπορευσις" ("Ioann 15,26") prin "procesio/procedere" urmează un viciu lingvistic, fără suport teologic și istoric. Eroarea de traducere constă în aceea că "processio" nu redă întocmai grecescul "εκπορευσις". Diferența dintre "εκπορευσις" și "processio" este aceea că primul
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
tăgadă că Fiul este de-o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în perfectă comuniune și împărtășire a Dumnezeirii, a ființei eterne. "Filioque" este, astfel, o întărire a poziției "homoousiene" și o lovitură dată ereziei ariene. Retroversiuena corectă a latinescului "processio" în limba greacă a sinoadelor ecumenice și a Sfinților Părinți ar fi "το προιεναι". Dovada istorică a bunelor intenții și a ortodoxiei Bisericii Romane este chiar refuzul acesteia de a opera modificări în însuși corpul Crezului original redactat în
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
ecumenice și a Sfinților Părinți ar fi "το προιεναι". Dovada istorică a bunelor intenții și a ortodoxiei Bisericii Romane este chiar refuzul acesteia de a opera modificări în însuși corpul Crezului original redactat în limba greacă, astfel încât textul "Credo"-ului latinesc păcătuiește doar prin aceea că s-a dorit a fi o traducere a originalului grecesc.
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
horele” din cultura Cucuteni (cca. 3700-2500 î.Hr.) sunt cele mai vechi izvoare nescrise care indică practicarea unei muzici însoțitoare în ritualul dansului. Atestarea unor practici muzicale în societatea antică a traco-dacilor ne-a parvenit mai ales prin însemnări grecești sau latinești (în vremea Daciei romane). De aceea, genurile muzicale și instrumentele de care se vorbește sunt, de cele multe ori, echivalate prin concepte similare din patria autorului. Autorii identifică genuri muzicale precum oda (în caracter epic, eroic), peanul (cântec liric), epoda
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
țări și sunt consumați zilnic de peste un miliard de oameni. În anul 2007, recolta totală de cartofi a fost de 300 de milioane de tone. În limba română, „cartof” derivă din germanul "Kartoffel", cuvânt care derivă prin intermediul limbii italiene din latinescul "tuber" („umflătură”). Cartoful a fost descoperit în Peru, de către spanioli, cam pe la 1530 și introdus, puțin după aceea, în Spania și în Italia. Originar din Chiloè, arhipelag al Pacificului, la sud de Chile, "Patata" incașilor a fost importată în Spania
Cartof () [Corola-website/Science/299951_a_301280]
-
limbă si”, a fost introdus în limbile moderne de către Dante Alighieri și folosit de către el însuși pentru prima dată, atestat documentar în 1304. "Òc", "oïl" și "si" corespunde în franceza veche cuvintului occitan, respectiv în italiană care înseamnă „da”. Termenul latinesc "lingua occitana" a apărut în secolul XIV în textele administrative. În limba română folosirea cuvântului "occitan" a intrat prin intermediul limbii franceze. „Limba òc”, „occitana” și prin extindere a sensului „provensala” sunt sinonime din punctul de vedere al lingvisticii. Occitana aparține
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
particular interesant faptul împărțirii lingvistice ale Galiei între partea de nord - cea franceză, și cea din sud, vorbitoare de occitană. Se-l explica prin nivelurile de celtizare și germanizare diferite în ambele regiuni, care au dus la păstrarea unor forme latinești la sud și înlocuirea lor la nord, ceea ce a rezultat că franceză și occitană nu sunt inteligibile mutual. Se estimează că occitana s-a născut în secolul VIII. A fost limba majoritară a populației din așa-zisă Occitania până la începutul
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]