340 matches
-
Xtyn se întoarse și intră grăbit în adăpostul lui. Își aruncă veșmântul shu peste resturile unui fruct negru și nu-și putu stăpâni un surâs când își simți haina cum începe să digere cu poftă substanțele hrănitoare. Se întinse pe lavița care îi ținea loc de pat și își aținti privirea în tavan. Nu avea prea multe amintiri din copilărie. Crescuse destul de chinuit, și numai un noroc făcuse ca tribul să nu îl supună consacrării la vârsta de șase ani, ca
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
te-au zidit te-au făcut desăvîrșit de frumos. 5. Cu chiparoși din Senir ți-au făcut toate laturile corăbiilor. Au luat cedri din Liban, ca să-ți ridice catargurile. 6. Lopețile ți le-au făcut din stejari de Basan, și lavițele cu fildeș prins în cimișir, adus din ostroavele Chitim. 7. Pînzele care-ți slujeau ca steag erau de in subțire din Egipt, cusut la gherghef, iar învelitoarea ta era de purpură albastră și roșie, din ostroavele Elișei. 8. Locuitorii Sidonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
o vreme, era amiază, bărbatul ajunse acasă, era o după-amiază de iunie. Îl aștepta nevasta lui care era Însărcinată. Intră În curte, nu era nici țipenie, câinele plecase. Lanțul zăcea În praf, casa era pustie și el se așeză pe lavița de lângă masă. Trecu o vreme, nevasta nu mai venea și, Într-un timp, obosit, fără să se atingă de ciorba de fasole verde care se răcea În farfurie, se coborî În grădinița de lângă râu, unde era fântâna, ca să scoată apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și odoarele, strigă Papa către cei care-l puteau auzi. Îl văzu în clipa aceea pe taică-său, descumpănit, cu două icoane în brațe, și strigă: — Și icoanele, și talgerele de argint... Atât. Grăbiți-vă! Țigăncile așezară pruncii pe o laviță înaltă și porniră să i îmbrace. Jupâneasa Stanca ieși, începând să poruncească cele spuse de bărbatul său. Papa dispăru pe ușa ce dădea în cerdac și coborî în curte. Lepădase caftanul boieresc iar cojocelul strâns pe trup îl făcea să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe ușa ce dădea în cerdac și coborî în curte. Lepădase caftanul boieresc iar cojocelul strâns pe trup îl făcea să pară și mai arătos. Avea de gând să deschidă poarta din spate, de puțini știută. Zamfira se așeză pe laviță și, lăsând băiețelul ei, începu să-l alinte pe Constantin, apoi, fără ca pruncul să-i ceară, își scoase țâța doldora de lapte și-i băgă sfârcul în gură. Zâmbind, copilul începu să sugă cu seriozitate, în timp ce ochișorii lui se topeau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spunea el că este odaia lui de reculegere. O cameră spațioasă, întunecoasă din cauza lambriurilor de lemn de nuc, cu covor de Ispahan pe dușumele, jilțuri, firide cu cărți, una spre răsărit cu un triptic sculptat în fildeș, un pupitru, o laviță mare din lemn bine lustruit cu multe perne pe ea. Umbla vorba că Șerban Vodă stă întins acolo când îl doare inima. Spătarul se opri în dreptul unui cufăr de piele de Cordova cu încuietori meșteșugite de argint aurit. Vodă îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tocmai povestea asta? — Uite-așa, îi ridică bărbia și o sărută lung pe buze, apoi înlănțuiți pășiră spre iatacul unde dormeau copiii, Constantin cuminte în patul lui, Ștefan în leagăn pe spate, cu brațele în sus sugând prin somn, pe laviță la perete, lângă pruncul ei, doica lui Ștefan; apoi trecură prin perdeaua grea de lână - de fapt o scoarță țesută la gherghef -, în cealaltă încăpere în care la lumina candelei, bucălate și gătite în dantele, dormeau fetele, minunea lumii, mândria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
perdeaua grea de lână - de fapt o scoarță țesută la gherghef -, în cealaltă încăpere în care la lumina candelei, bucălate și gătite în dantele, dormeau fetele, minunea lumii, mândria Brâncoveanului: Stanca și Ilinca într-un pat mare și Maria pe lavița de sub fereastră. Se furișară înapoi după ce închinară copiii și, închizând ușa, Constantin îi șopti Maricăi: — Abia acum înțelesei ce-mi veni cu povestea aia. Cred că este într-un fel o dorință de firesc, aș vrea ca lumea cu intrigile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta... Șerban Vodă se opri din mersul neîntrerupt și se uită atent la mitropolit. Un spasm așternu pe fața domnitorului o grimasă de durere și prelatul se ridică repede și-l susținu de un braț. — Culcă-te, măria ta, pe laviță. Așa... — Sfinția ta, rogu-te, poruncește să-mi aducă leacurile. Ar fi bine să mâncăm ceva împreună, că uite mi-e foame. Hai să mâncăm aici, pe furiș, să sărim peste toată eticheta. Cheamă te rog, dorobanțul, să-i poruncesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe furiș, să sărim peste toată eticheta. Cheamă te rog, dorobanțul, să-i poruncesc. Lasă că poruncesc eu și, cum o să spun, așa o să fie bine. Mitropolitul ieși câteva clipe pe sală și după ce se întoarse își apropie jilțul spre lavița pe care era întins vodă, îi trase și îi netezi frumos caftanul peste picioare și îi luă mâna în ale sale. O mângâie stângaci dinspre degete spre podul palmei. Se opri, se ridică în picioare, căută icoana și se închină
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se cam speriase de slut... Între timp slugile aduseseră o masă lungă și îngustă, pe care o acoperiră cu un ștergar, și începură să înșire felurile de mâncare. Vodă își recăpătase buna dispoziție și pofta de mâncare. Se ridicase de pe laviță, ceruse să se aprindă lumânările și se așeză la masă voios. Mitropolitul mânca și el, dar cumpătat, iar vinul rămânea întreg în paharul lui. Se simțea fericit că răul de care suferise domnitorul trecuse, probabil și toana cu frica de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu putea să nu-și aducă aminte cum îi pregăteau zestrea ei tot aci, cu meșteri, cu țigănci scărmănând lână, acum doi ani când s-a măritat. Atunci era toamnă, mirosea a frunză și a fum iute. Tot așa, pe lavițe se aeriseau dulamele de serasir și de canavăț, rochiile de atlas de Veneția și de belacoasă. Tot așa, doar că ea atunci broda liniștită la fața de masă din pânză de in, în timp ce Maria țipa și plângea: — Totul pentru Stanca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că își câștigase dreptul de a domni, învingându-și spaima de a se confrunta cu perfidia și arghirofilia tuturor dregătorilor Înaltei Porți. Se întoarse cu fața spre odaie și se arătă surprins când îi văzu pe cei invitați așezați pe lavițele neprietenoase dimprejurul zidurilor. Pe peretele opus ferestrelor, sub icoana Maicii Domnului ardea candela. Doamne, iartă-mă că o să stric pacea sfântă a acestei seri, se rugă Brâncoveanu în gând. Începu amabil conversația, întrebându-l curtenitor pe marele stolnic despre cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
odaia lui. Kuciuk Selin intră să raporteze că paza conacului va fi trează toată noaptea și că beiul poate dormi liniștit. Rămase surprins că Brâncoveanu închise în urma lui ușile și-l invită pe Selin să se așeze pe una din lavițele din jurul pereților. Bătând apoi din palme, porunci unui fecior să aducă alte șerbeturi, apă rece și cafele, iar mirării din ochii ienicerului îi puse capăt explicând scurt: — Întunericul nopții ne face să pierdem amănuntele faptelor și să vedem ca pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de argint ciocănit, lanțurile nefiind alcătuite din zale separate, ci dintr-un fel de împletitură de frunze, tulpini și mărăcini imaginând cununa de spini a lui Iisus. — Ia loc, spătare Mihai, și prelatul arată spre jilț, eu o să stau pe laviță; doar o clipă, să-mi iau rucodelia: asta este lucrul de mână recomandat de sfinții părinți pentru călugări. Munca la cărți are prea multe ispite și nu lasă libertate sufletului să se roage... Rucodelia aduce multă împăcare. Sfinția sa luă dintr-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Sfinția sa luă dintr-o firidă un sipețel pe care, deschizându-l, scoase din el o pânză pe jumătate brodată cu fire de mătase, sârmă de aur și argint și mărgeluțe din pietre semiprețioase și mărgăritare. Luându-și în drum spre laviță ochelarii de pe masa de tâmplărie, exclamă cu glas plăcut: — Vitreos ad oculis ad legendum - adică sticle de ochi pentru citit -, darul domniei tale când te-ai întors din țările italienilor. De fiecare dată când îi pun la ochi, mă rog
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
minuscul în inul pânzei cu atâta îndemânare exact pe urmele desenate de creionul cu plumb, încât spătarul Mihai nu-și putea crede ochilor. — Și ce o să fie rucodelia sfinției voastre? întrebă el fascinat. Mitropolitul se ridică și desfășură pânza pe laviță, compoziția broderiei era atât de clară încât Cantacuzinului îi păru rău că întrebase. — O să fie Sfânt Epitaf pentru mânăstirea ctitorită de noi; cu acesta și cu sfânta catapeteasmă o să-mi răscumpăr greșelile față de judecătorul pământesc... — Față de cine? Greșelile, care greșeli
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se repezi să-l ajute și amândoi, susținându-l, îl așezară într-un jilț. Bătrânul respira greu, fără să poată scoate nici un cuvânt, fața îi era roșie vineție, iar buzele palide tremurau sacadat. — Neică Mihai, să-l tragem colo spre laviță, să-l întindem pe spate. Aș, nu, ajută-mă să-i țin capul așa în sus, să i se scurgă sângele în jos, că dacă nu i se liniștesc vinele damblagește. Măria ta, cheamă slugile să aducă un doftor să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe toate patru laturile ziduri comune cu odăile și culoarele reședinței solilor Țării Românești, își primea lumina slabă doar printr-un fel de vitralii din tavan. Zăpușeala de afară nu putea pătrunde și nici zgomotul orașului. Pe pardoseală și pe lavițele largi din jurul pereților erau covoare mătăsoase de Tabriz și Ispahan, pe mesuțele joase, stranii lămpi arăbești aducând cu opaițele, pe pereții văruiți panoplii cu arme turcești, iatagane, sulițe și pumnale, pistoale cu țeava de argint neînchipuit de lungă și scuturi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rănile picioarelor și mâinilor beizadelei Constantin. — Nu-i nevoie să le ardem cu fierul înroșit, raportă el când îl zări pe monah. Domnia sa este tânăr și este bun de carne. Gherasim trecu pe lângă ei ca o umbră, se îndreptă spre lavița pe care sta Ștefan, se aplecă în fața lui și-l sărută pe frunte. Ieși spre cuhnie. O întâlni pe doamna Marica, o binecuvântă, încercă să o liniștească spunându-i că vodă se odihnește, așa stând în jilț, pentru că rănile se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
iar picioarele, date și ele prin pară, atârnau. rase, în cârligul din tavan. Afară, dârele de sânge și balta măcelului, unde mai mirosea a șoric ars, ademeneau din câmp stăncuțe lacome. După ce jertfise godacul, Belioaie, poreclit Gafton, hodinea suflecat pe laviță, c-o pereche de mustăți peste ochi și cu alta sub nas. Ca unul ce dusese la capăt cea mai sângeroasă ispravă, se ospăta c-o fleică friptă pe cărbuni, frecată cu mujdei, oleacă de brânză de oaie cu mămăligă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Și-ndată ce am adormit, numai văd că întră două felinare în casă, mă apucă, unul de picioare și altul de cap, și-ncep a mă zgâlțâi. „Ce-ai cu noi, zice, de ce ne sudui ?”, ș-odată mă astrucă sub laviță de m-am sculat cu scândurile în cap. Ptiu ! Am făcut cruce, m-am suit la icoane și le-am pupat, m-am culcat iar și de-atunce n-am mai visat nimica. - Eu câte două nopți nu dorm ! zise
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
visat nimica. - Eu câte două nopți nu dorm ! zise deodată o femeie care tăcuse într-un colț. Clipi cu sfială din ochii galbeni și-ntoarse spre adunare capul mic. Torc la buci, iar a treia noapte mă las puțintel pe laviță ș-ațipesc. Așa-ntr-o noapte, zise femeia cu gura ei largă și uscată, m-am întins oleacă. Și cum m-am întins, s-a făcut că strigă factorița la geam să ies până în drum. Dar factorița, Dumnezeu s-o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
patul de bronz în tăblii pictate cu trandafiri, fotografii într-o ramă înroșită de fum : Vârlan soldat, Vârlan mire, Vârlan nun mare, țeapăn și holbat. Nefiind locuită, odaia nici nu avea sobă. Gospodarii ședeau în șandrama, unde e cuptorul, plita, lavițele de dormit pe pari bătuți în lut și, sub geam, masa. Babele iau sloii galbeni în formă de străchini, așa cum fusese topită ceara, și, cu cuțitul, îi rad, scoțând coji frumos mirositoare. Cojile le fac cocoloașe și, în fața jarului, le
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de pe noptieră. A promis să nu mi le ia până nu termin, în rest, evident, nu am ce discuta cu el și nici cu altcineva. De altfel, nu sânt singura persoană din salon care scrie. La geam e patul Laviniei (Lavița, cum își spune singură), care mâzgălește cu febrilitate, opt ore pe zi, scrisori de dragoste către un oarecare Doru. Textul lor e foarte spațiat pe paginile roze, portocalii, albăstrii sau violete, așa încît rămâne loc destul pentru desene. Lavița, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]