1,966 matches
-
Bărbații se chinuiau zadarnic să răstoarne creanga de brad de pe trupul lui turtit și muribund, iară noi ne văicăream. Doi bărbați, cu tot gerul, își rupseră cămeșile ca să-l penseze pe muribund. Nu mai aveau însă, pe cine pansa. Hilde leșinase urlând. Cu un ultim tremurat din tot trupul, Alexandru, cu gura plină de sânge negru, vrând să mai spună ceva, își dădu duhul. Ce era de făcut? Bărbații cerură voie să îngroape trupul decedatului complet în zăpadă, pentru a nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cele din urmă, s-a oprit din vorbire. După felul cum îl privea pe Hliboceanu părea că așteaptă un răspuns. Dar în loc de răspuns a simțit cum mâinile lui Hliboceanu au devenit moi. Fără vlagă. „Ce-i cu tine, băiete? Ai leșinat din nou? Mai ai oleacă de răbdare, că ajungem la căldurică - a pornit să vorbească Cotman, lipindu-i involuntar urechea de piept. Tocmai când i-a dibuit slabele bătăi ale inimii s-a auzit glasul lui Mitruță, din capul șirului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
transformat Într-un fulger albastru și a devenit apoi invizibil timp de trei ore, după care nava a revenit În apele golfului Delaware ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat. Numai că, Între timp, unii membri ai echipajului dispăruseră, alții leșinaseră, iar alți cîțiva au Înnebunit. În octombrie, același an, experimentul a fost repetat fără echipaj, iar nava a dispărut din nou, timp de douăzeci de minute, la Întoarcere constatîndu-se că lipsea totuși o parte din echipament. Toate acestea pot fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
obrajilor viră cumva spre violet, o culoare care semăna foarte mult cu a copertelor acelei cărți. Mai tîrziu, Christina Îi va mărturisi că simțise un mare gol În abdomen, Însoțit de o senzație de slăbiciune - și se temuse că va leșina. Ceea ce, din fericire nu se Întîmplă. Atunci cînd simțea că urmează să leșine, Christina Își repeta În gînd fraza pe care o citise În copilărie Într-un roman intitulat Eroii nu mor niciodată și care i se Întipărise bine În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
copertelor acelei cărți. Mai tîrziu, Christina Îi va mărturisi că simțise un mare gol În abdomen, Însoțit de o senzație de slăbiciune - și se temuse că va leșina. Ceea ce, din fericire nu se Întîmplă. Atunci cînd simțea că urmează să leșine, Christina Își repeta În gînd fraza pe care o citise În copilărie Într-un roman intitulat Eroii nu mor niciodată și care i se Întipărise bine În minte: chiar dacă uneori mai și mor, eroii adevărați În nici un caz nu leșină
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
leșine, Christina Își repeta În gînd fraza pe care o citise În copilărie Într-un roman intitulat Eroii nu mor niciodată și care i se Întipărise bine În minte: chiar dacă uneori mai și mor, eroii adevărați În nici un caz nu leșină! Între timp, congestia obrajilor i se schimbase Într-o paloare morbidă, verzuie. Christina se Îndreptă cu repeziciune spre ușă, ca și cum s-ar fi grăbit undeva să vomite, acolo se opri, se Întoarse o clipă spre Naggie - pesemne voind să-i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îndeajuns de bine cu energia aceea aproape lichidă care ar fi trebuit să li se scurgă prin creștet În trup, adunîndu-se ca Într-un pahar. Singurul risc era ca, acumulînd prea multă energie cosmică, vreuna din doamnele mai corpolente să leșine, lucru care, din fericire, nu se Întîmplă. În schimb, În grupul doamnei Agneta, lucrurile nu mergeau deloc bine; la drept vorbind nu mergeau deloc. Socotind probabil că erau oricum plini de energie cosmică, pacienții executau tot felul de mișcări dezordonate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nouă și Încurajatoare promisiune. Era demoralizat și dorea un nou motiv de a se amăgi În continuare, căci Îi venea greu să se despartă de iluziile lui. Dar Nut și Feder nu aveau timp de subtilități psihologice, fiindcă găsiseră pisicile leșinate de foame. Totuși, la un moment dat tăcură brusc, de parcă s-ar fi Înțeles din priviri. Din acel moment, după care „rădașca“ Încetase să emită, maiorul Smith nu mai știa ce se Întîmplase. Era seară, iar el Întîrziase În biroul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să ne descurcăm cu astea, spune scoțînd la iveală un ghemotoc de ață și un cui. — Tîrnăcop o să te ajute, zice Dendé. Cine, eu? Nu se poate, nici în ruptul capului, începe să se tînguie Tîrnăcop, mie îmi vine să leșin numai cînd văd sînge, prostii, ce-i așa mare scofală? Chirurgie la patru mîini, spune Dendé, sau vrei să-l ai pe conștiință? Tu ai făcut boacăna, tu trebuie s-o îndrepți, așa spun regulile bunului-simț, îl potolește Gulie. Bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și gata, zice Gulie perforînd restul găurilor și dobîndind brusc o plăcere ciudată termină treaba în doi timpi și trei mișcări. Ia priviți-l cum arată, e cusut ca o minge de fotbal, nici n-a mai fost nevoie să leșini, Tîrnăcop, mai trebuie doar să-l pansăm, zice Gulie smulgîndu-și și cealaltă mînecă. La ce bun atîta zoreală? se gîndește Roja, simțind că se apropie de Baracă, de unde v-a venit ideea asta, dom’ Șef? își aduce aminte întrebarea lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Antonia, ți-o prezint pe Georgie Hands. Georgie, ea este soția mea. Mi s-a părut incredibil că am reușit să rostesc aceste cuvinte. Ba chiar le-am rostit fără să mă bâlbâi și fără să mă înec. N-a leșinat nimeni. Întâlnirea a avut loc în salonul locuinței lui Palmer. Draperiile din catifea violet erau trase, ascunzând înserarea, iar tapetul cu trandafiri negri pufoși, luminat de flăcările jucăușe, ne înconjura ca o pădure ostilă. Pe măsuță lămpile cu abajururi întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mi calmez respirația. M-am întrebat dacă n-ar fi mai bine să mai stau puțin și să încerc nu să mă liniștesc, căci mi-ar fi fost imposibil, ci pur și simplu să-mi reglez propria respirație ca să nu leșin. Am stat câteva minute pe loc și am respirat ritmic. Apoi mi-am spus că nu e bine să mai întârzii ca nu cumva Honor să se hotărască să se ducă la culcare. Eram sigur că nu se culcase încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
intrând, undeva, cumva, în existența mea viitoare. Mi-am ridicat ochii și am văzut că, prin ușa aflată în spatele lui Palmer, ea intrase în cameră. M-am sculat în picioare și, pentru o clipă, mi s-a părut că o să leșin. Dar apoi, sprijinindu-mă de spătarul scaunului, am reușit să îi înfrunt așa cum își înfruntă un prizonier judecătorii. Asta m-a întărit, am inspirat adânc și m-am așezat jos din nou, privind în gol. Honor era îmbrăcată în ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
culorile închise intense să-și piardă căldura. Totul părea prăfuit. Am intrat și am închis ușa în urma mea. Ne-am privit, având între noi toată lungimea salonului, În clipa aceea am simțit că sunt într-adevăr pe punctul de a leșina și mi-am înfipt mâinile în încrustațiile ușii pentru ca durerea să mă ajute să-mi revin. Ea mă privea cu același zâmbet abia schițat de statuie antică, și i-am simțit din plin puterea. Am reușit să-mi controlez respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
degetele prin părul des și-l dădu pe spate, à la Conrad Veidt. — Asta dovedește adevărata clasă. Scoase din buzunar o cutie plată din tablă și citi inscripția imprimată pe o parte: — Brilliantine par Olivier Glissant, pour le gentleman. Doamnele leșină de plăcere instantaneu. Grijuliu, deschise cutia cu un mic pumnal și puse niște pastă din aceea lipicioasă pe partea zimțată a pieptănului, pe care apoi mi-l Întinse. Dar eu am părul mult prea creț, așa că rezultatul lăsa de dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
când ai bătut, n-a răspuns nimeni. Apoi, când ai apăsat pe clanță, ai observat că ușa era descuiată, așa că ai strigat-o și ai intrat. Dar nu ți-a răspuns nimeni. Da, și apoi, mă rog, ai găsit-o leșinată În bucătărie. Ei, și doar nu era s-o lași acolo, nu? Așa că ai cărat-o În dormitor și ai culcat-o pe pat. Măcar atâta puteai și tu să faci pentru o prietenă, nu? Te-ai gândit că Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
durat doar câteva secunde, apoi greața s-a reîntors și am vomitat cu crampe dure. Puținul pe care l-am mâncat țâșni din mine În jeturi puternice, ca atunci când cineva Împinge lichidul prin seringă, apoi m-am clătinat și am leșinat, presupun. La un moment dat, În escapada În vidul zvelt care a urmat, cineva a slăbit sforile și m-a mutat pe canapea. Dar când mi-am revenit, Încercând să compun din culori și forme ceva ce să semene a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
parter. Și nu numai acolo. Mulțumit de sine, Inspectorul mă Împunse cu instrumentul său de scris. — Știți, dacă e să ne luăm după registrul Fundației, Wilms și austriacul Îl vizitaseră pe Karp deja de paștele trecut... Pe punctul de a leșina din nou, m-am Întrebat dacă n-ar fi indicat să-i spun acum că totul era o aiureală, o mare aiureală. — Nimic din ce susținuse nu era adevărat! — Și-n plus, știam cu cine fusese Dora la Fundație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În buzunarul de la piept - ceea ce completează elocvent părțile necompletate din chestionarul dumneavoastră, ceea ce nu vă Îmbunătățește situația cu nimic, nu-i așa? Wickert rânji. Mai ales că numele de pe formular e identic cu cel al compatriotului dumneavostră. Cred că am leșinat. Când mi-am revenit, Wickert Îmi Împingea poșeta În brațe, exprimându-și regretul că nu mă putea lăsa să mă odihnesc mai mult. Felix Karp era Încă În libertate, și până când avea să fie capturat, viața mea era În pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
numai să-ți înșir numeroasele porcării pe care ar vrea ea să i le faci: în primul rând, își dorește să-i iei în mâini bidonașele tari, de șikse. — Zău? — Vrea să-i fuți cu deștu’ pizduța de șikse, până leșină de plăcere. — Doamne sfinte! Până leșină? — Ai un prilej cum s-ar putea să nu ți se mai ofere vreodată. În viața ta! — Ei, dar aici e buba, cam ce șanse sunt să țină? Numele șoferului e numai x-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe care ar vrea ea să i le faci: în primul rând, își dorește să-i iei în mâini bidonașele tari, de șikse. — Zău? — Vrea să-i fuți cu deștu’ pizduța de șikse, până leșină de plăcere. — Doamne sfinte! Până leșină? — Ai un prilej cum s-ar putea să nu ți se mai ofere vreodată. În viața ta! — Ei, dar aici e buba, cam ce șanse sunt să țină? Numele șoferului e numai x-uri și y-uri - dacă nu se-nșală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
interioară, Myatt deveni conștient de nenumăratele rele necesare care compuneau viața fetei. Auzi pasul monoton al omului pe care-l văzuse trecând Încoace și-ncolo prin fața compartimentului și-i ieși În cale. — Sunteți doctor? Este aici o fată care a leșinat. Omul se opri și Întrebă cu o ezitare: — Unde-i? Apoi o văzu peste umărul lui Myatt. Ezitarea lui Îl enervă pe evreu. — Se vede pe ea că nu Îi este bine, insistă el. Doctorul oftă: — Bine, vin. Dădea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
văzuse un bărbat care să fi avut mai multă nevoie de ajutor el Însuși. — Un doctor. Tânăra Își deschise ochii, uluită, și lumea se limpezi. Ea era cea care zăcea pe coridor și străinul era cel aplecat deasupra ei. — Am leșinat? Întrebă ea. Era foarte frig. Era conștientă de mișcările lente și grele ale trenului. Luminile se scurgeau prin fereastră de-a curmezișul feței doctorului și apoi spre tânărul evreu din spatele acestuia. Myatt. My’at. Râse În sinea ei, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aveți atâția bani. Ce trebuie să fac? Îl Întrebă ea. Sunt bolnavă? — Ce v-aș putea sfătui eu? protestă el. Dacă ați fi bogată, v-aș spune: Luați-vă o vacanță de șase luni. Duceți-vă În nordul Africii. Ați leșinat din cauza trecerii canalului și din cauza frigului. Oh, da, v-aș putea spune toate astea, dar asta nu-i nimic! Inima dumneavoastră e afectată. Ați suprasolicitat-o de ani de zile. Ea Îl imploră, puțin speriată: — Și ce trebuie să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trenului se redusese și acum putu să-și regleze vocea până la o șoaptă răgușită. Ah, dacă ar exista un doctor În trenul acesta, draga mea! Mă simt atât de rău! — Dar este unul! Numele lui e doctor John. Eu am leșinat aseară și m-a ajutat. Mă duc să-l caut. Mi-este atât de teamă de doctori, scumpo, spuse domnișoara Warren, cu un licăr de triumf - era extraordinar de norocoasă că fata Îl cunoștea pe Czinner. Mai vorbește-mi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]