4,107 matches
-
să te oprești și tu câteva secunde din drum...Sau un fotoliu balansoar, ce zici... -Hm ! - Ce ? -Hm ! - Dar nu am. Îmi pare rău ! Mă gândeam la un fotoliu tip balansoar tu să stai pe fotoliu și eu să te leagăn cu mâna asta a mea să trag de acel balansoar că tu să plutești uite așa...și alătura cele două palme formând o sferă pe care o plimba dintr-o parte în alta. Jalea nu pricepe mare lucru din ce
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
de frig am fost și pe Dălina cu oile și mieii unde pe vremea aceea era o neviscă ce prindea păsărele probabil pentru puii ei cu mieii și oile-mpeună ziua era țesută cu flori și cu jocuri cu trâmbița ce legăna așa de dulce melodia aceea de primăvară subțire așezând-o cu atâta drag pe lambriuri de vânt Lornițul cu ochii mari ne privea pe sub sprâncene înscriindu-ne mersul pe degetele tale de la mâna stângă până pe aripa ploii la Bortă pe
MIREASMĂ ARDELEANĂ--BOGATA DE JOS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378154_a_379483]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ZÂMBETUL Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1730 din 26 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ești departe, legănat în glas curtenitor, ca fluturii de noapte, aluneci poate peste un șuvoi de unduite fluturări de șoapte. Apari, dispari, ca umbra ce dulceag își șerpuiește drum prin nevăzutul murmur dintre ape, farul lunii, fum. Nu știu ce catifea, ispititor te prinde-n
ZÂMBETUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378206_a_379535]
-
Și vântul o ajută , când bate tot mai tare, Sunt lacrimi reci și ude care-mprăștie durere Pe întinderea albastră cufundată în tăcere... Dar plânge marea și cu lacrimi de bucurie Când soarele -și trimite mângâierea aurie, Atunci apa se leagănă, în valuri argintate Și cheamă pescărușii să-i cânte târziu în noapte ... Referință Bibliografică: Lacrimile mării... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1983, Anul VI, 05 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate
LACRIMILE MĂRII... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378274_a_379603]
-
-n cunună, Dar dispari și sunt singură mereu Îmi este frică și-mi este greu... Timpul trece ,s-așterne uitarea Doar visele -mi aduc marea Și simt îmbrățișarea rece Când cu valuri peste mine trece... Visele mă poartă la munte Legănată pe creste cărunte, Acolo tot singură mă pierd Pe poteci, cu vântul mă dezmierd... Ești ascuns în visele mele Acolo mă amestec cu ele Plasmuire de gânduri în ceață Dispari în fiecare dimineață... Referință Bibliografică: Unde ești? / Mariana Ciurezu : Confluențe
UNDE EȘTI? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378278_a_379607]
-
nr. 1655 din 13 iulie 2015. Mi-a mai rămas un cântec necântat și sângele pe care încă suie, a răstignire, dragostea prin cuie, ca iedera, pe locul neumblat. Chiar dacă nu-i al meu, si nu va fi, ți-am legănat prin vise, totuși, trupul și ți-am iubit, fără să știi, tot lutul, cu pătimirea oamenilor vii. Ca un abis cu fumegări de tei te-am învelit în salcii de candoare și m-am făcut poteca sub picioare de cerbi
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
foc, cu iarba și ... Citește mai mult Mi-a mai rămas un cântec necântatși sângele pe care încă suie,a răstignire, dragostea prin cuie,ca iedera,pe locul neumblat.Chiar dacă nu-i al meu, si nu va fi,ți-am legănat prin vise, totuși, trupulși ți-am iubit, fără să știi, tot lutul,cu pătimirea oamenilor vii.Ca un abis cu fumegări de teite-am învelit în salcii de candoareși m-am făcut poteca sub picioarede cerbi, de prăbușireși de miei... Aproape
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
și artele frumoase, pictam, scriam poezii...La un moment dat pe mama a izgonit-o din serai și amândouă am devenit muritoare de foame...Am început să vând picturi în bazar, picturi diferite, cu peisaje și ceruri senine, cu vapoare legănate de ape, cu pescăruși și cu bazarul multicolor, cu mansarde și bordeluri...” Mă uitai pe pereți să-i văd picturile, tot castelul acela era plin cu picturi, le înrămase în palisandru aurit și făcuse cu ele un fel de muzeu
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
eu țeseam povești cu îngeri, adulmecând, la ferestrele lor, DRAGOSTEA, și amețea toata carnea mea slăbănoagă de un parfum neștiut de vanilie, până sub corcodușul bătrân în care tot așteptam, ghemuită, ca ei să adoarmă sătui, iar eu să mor legănată în aburii orezului cu dulceață, până sub frunzele tremurând a blestem, până sub lacrima pe care n-o vedea nimeni. Nu ești bună de nimic, obraznico ! de nimic nu ești bună! Ce tot asculți pe la uși? Apoi vrăbiile pe care
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
cu un buchețel de flori prins de pamblica roz legată cu fundiță în jurul calotei. Nu și-a uitat nici umbreluța sa de soare. Mircea se prezentă imediat cu taxiul la poartă. Mama cobora treptele vilei elegantă, cu mersul său distins, legănându-și poșeta pe mână. Când a ieșit pe poartă, Mircea își privi cu admirație mama. Încă arăta foarte bine. Cine o privea nu credea că se apropie de cincizeci de ani. Îi deschise larg portiera Pobedei, invitând mama să urce
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
parcă, cu șaluri!... Să iasă în noapte mulți nu reușesc, Tavanul fulgeră văpăile-n valuri, Tinerii bâjbâie, fug și se rătutesc... Clipele răsună de plâns și suspine Pașii cad cu zgomot pe dalele vechi, Moartea-ncet alege din rugile pline Legănând copiii cu gesturi străvechi. O,..toți sunt înecați în negura de fum, Scânteia firavă crește dintr-o dată Moartea chiar dansează, sub triluri, în scrum! Sânge clocotește sub pielea sculptată... ........................................................................ Copleșită, strada începe să plângă, Broderii rămase, în piele, se chircesc
NOAPTE DE SODOMA de LIA RUSE în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382218_a_383547]
-
fum și nu se mai zărea nici urmă de podoabă de la acoperiș până la uși. - Ce s-a întâmplat aici? Petrică se repezi să deschidă ușa în fața moșului, gata să îl apere la nevoie. Se trezi ridicat de urechi, cu picioarele legănându-i-se în aer. Șefule! Ajutor! Surprins tocmai când înghițea plapuma preferată a moșului, monstrul cu ochi de cărbune îl apucase bine pe spiriduș, scuturându-l în toate părțile. - Lasă-l jos, flăcăule, interveni Moș Crăciun, e doar un spiriduș
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
în Rusia gorbacioviană, experiență pe care și eu am fă-cu-t-o, cu același sentiment al pătrunderii într-un spațiu paradisiac, ce mai încoace și-ncolo, în raport cu ce lăsasem acasă. Radu Ciobanu amintește, glumind, de paradisul consumist imaginat de eroii lui Budai-Deleanu, legănați de o viziune utopică: "În alimentare, enorme calupuri de unt cu 3 ruble jumătate kilul. La un fel de magazin gen ŤGospodinať, munți de carne proaspătă de toate felurile. Torturi de diferite mărimi, gata preparate, în cutii aspectuoase de carton
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
Natalia. Piesă “Rumadai”, lansată în 2009, este piesă cu care a obținut primul loc în cadrul concursului internațional Viña del Măr, desfășurat în februarie 2014, în Chile. ANNA LESKO-PAVEL STRATAN. Regizat de Alex Ceaușu, videoclipul Annei Lesko feat Pavel Stratan “Leagănă barcă” este o adevărată comedie de situații, în care cei doi artiști sunt personajele principale. Anna alături de dansatoarele ei sexy și de Pavel au petrecut într-o podgorie și în două trenuri, aranjate special pentru videoclip: o întreagă desfășurare
Duete by Dan CHIRIAC () [Corola-journal/Journalistic/83434_a_84759]
-
cu ochelarii fumurii, Noimann înaintează pe stradă. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide. Pereții se ondulează. Acoperișurile lunecă într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa. În universul lui interior nu există nimic solid. Masa, patul, scaunele se leagănă pe valuri" (p. 237). Întregul roman al lui Nichita Danilov este alcătuit din masa vâscoasă a delirului protagonistului. La prima vedere, s-ar putea face o analogie între modul în care este construit romanul Locomotiva Noimann și cărțile de proză
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
construi pe platforma sa Academia Militară. Aș vorbi numai de liniștea ce domnea, în preajma celui de-al doilea război mondial în această rezidență de oameni așezați, locuind pe străzi cu nume de medici, în case cu grădini în care vântul legăna pâlcuri de cârciumărese - ah! parfumul de pe urmă al straturilor de regina nopții în vântoasele seri de octombrie! Sau ultimul boboc de trandafir, la jumătatea lui noiembrie. Sau iedera verde sub zăpada ce se topea... în curtea casei, printre hortensii țâșneau
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
seama că nu am mai cunoscut de mult/ dragostea adevărată/ dragostea care face frescele vechilor biserici/ să transpire mirt/ (...) azi m-am simțit prima oară bătrân/ cu creierul vlăguit și uscat/ cochilie albicioasă de melc/ tocurile ascuțite pe care se leagănă trecătoarele/ mi-au înnegrit pielea ca șocurile electrice// am ieșit apoi pe balcon am fumat mult sub prelata înserării/ aș fi vrut să plâng ori să sar în gol ca/ un personaj din hamsun/ care nu mai reușea dracului să
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
schimb epistolar electronic, precizând doar că mai toate celelalte scrisori sunt un soi de variațiuni pe aceeași temă: "Mi-ai trimis un mesaj tulburător de frumos, un fel de hamac făcut din plasa de aur a cuvintelor în care mă leagăn fericit. M-a copleșit dragostea pe care o exprimă acest mesaj, îmi vine să fug de o asemenea dragoste, mi-e teamă că o să mă obișnuiesc să fiu iubit și nu o să mai pot trăi fără asta. Când te văd
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
sau căzînd în cap ca un manechin, făcîndu-ne să rîdem în hohote sau, dimpotrivă, făcîndu-ne să ne înduioșăm cu adevărat, totul era în regulă. Gesturile lui se înscriau în schema prestabilită. Actorul putea țopăi ca o broască sau se putea legăna ca un șarpe, putea să danseze tangou sau putea să pocnească din castaniete, nimic nu avea darul să scandalizeze, și asta fiindcă tot ce sugera prin pantomima lui era un joc previzibil. era inofensivă și cuminte. Neîndoielnic, o mogîldeață foarte
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
Mandat și pianistul Frank Stemper exhibă o stare de libertate lăuntrică, vădită în șocul asociațiilor armonice, în năstrușnicia combinațiilor timbrale (Frank Stemper: Three Pieces for Clarinet and Piano), dar și în baladescul pulverizat într-un mirific joc de stropi multicolori legănați de forțe aflate în slujba swing-ului (Frank Stemper: Blue). Cei doi interpreți americani renunță uneori la pitorescul vehement (din Improvisation, de pildă) spre a se comunica la modul unei confesiuni imediate și ne-mediate (Ross Edwards: The Tower of
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
un platou alături. în ruina aceea astrală umbra se așeza pe umeri ca o etolă, roua se-nnoda pe chelia unei stânci și gândurile, stinse de Veșnicie, fabulau în secret memoria - aveau chimia ritului și a dogmei. a reprimare mă legănau și eu scoteam paradoxurile din acele idei prăfuite apoi veneam să plec tot înainte, ca aburu-n zori pe străzile vântuite. Neștiut, făceam un pas înainte - sărind din stâncă pe altă stâncă. Zborul acelei păsări părea boltit de-atâta vigoare și
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
povestesc, îți povestesc? Aș fi vrut să aflu ce m-a învățat moartea ta fără să plătesc taina cu tine - tu să fi rămas eternă zâmbind sub pălăria ta albastră Toamnă Gornaciul a sunat din corn: Octombrie-e-e-e! și surugii vineți legănând penele au străbătut casa călări crupele fierbinți dansau în oglinzi cu vișini tescuite-n călimări răscoleau covoare cu flori de lână sub copite de fum - noi ieșeam nedumeriți, cu șorțul sumecat, în drum. Nesărutați, ochii gornaciului au trecut, s-au
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
de la Berlin, aducând șocul unei lumi de o vitalitate înspăimântătoare și al unor cutume și rânduieli ce atestau un fond ancenstral inepuizabil. Țin minte și acum scena inițială: palanchinul miresei plimbat dintr-un sat în altul, lanul de sorg ce legăna și lega destinele unei familii, răsucite în fel și chip de sminteala istoriei. Constat acum, când romanul a apărut în limba română, că filmul se baza pe doar primele două capitole ale romanului! Cititorul român va resimți un șoc mai
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
pariază pe refren: "Te uiți cum mușcă toamna din verdele pădurii,/ Cum fiecare frunză e o inimă bolnavă - / Cu leziuni de unghii și picături de sânge?/ și-n mine bate-o frunză, ciudată și firavă,/ Ce sub capriciul vremei, se leagănă și plânge..." (Toamnă). Abătute, palide corespondențe, într-o poezie care, neavînd multe de spus, își ascute, în tremolo-uri, cele cîteva note. Cântări pentru sufletul vegetal, ultimă parte, distinctă, a acestor închinări indecise, descîntă "moartea furișată în petale", o tristețe
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
Ascultă, îi spun. Ascultă cu atenție! Vreau pizza cu creveți și mozzarella. Ad-o în ce vrei, dar să nu te vadă nimeni! Ai înțeles? Îți dau douăzeci de minute! Zboară din cabinet. Mă așez pe canapeaua maiorului Melnicenko și mă legăn pe ea în stânga și în dreapta, ca un Hopa-Mitică. Am o dispoziție ludică ciudată. De parcă sunt încă elev și tocmai am chiulit de la serbarea Primului clopoțel. Secretarul îmi aduce pizza într-o sac de poștă specială. O jumătate de oră mă
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]