1,613 matches
-
unui intrigant, care a avut un rol total negativ care a dăunat foarte mult Comitetului, prin îndepărtarea oamenilor de valoare care și-ar fi putut aduce o contribuție. Un fond care a ajuns la dispoziția comitetului era fondul valutar al legației române din Lisabona, în valoare de 400.000 franci elvețieni (94.000 dolari SUA) pe care Alexandru Totescu, însărcinatul cu afaceri al României a decis să îl pună la dispoziția exilului românesc. Aceste fonduri au fost suplimentate cu cele ale
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
române din Lisabona, în valoare de 400.000 franci elvețieni (94.000 dolari SUA) pe care Alexandru Totescu, însărcinatul cu afaceri al României a decis să îl pună la dispoziția exilului românesc. Aceste fonduri au fost suplimentate cu cele ale legației române din Madrid, în valoare de 700.000 franci elvețieni (165.000 dolari), transferate la Lisabona de Scarlat Grigoriu, primul secretar al legației. După consultări cu alți diplomați din exil asupra modului celui mai rațional de a utiliza fondurile, Alexandru
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
a decis să îl pună la dispoziția exilului românesc. Aceste fonduri au fost suplimentate cu cele ale legației române din Madrid, în valoare de 700.000 franci elvețieni (165.000 dolari), transferate la Lisabona de Scarlat Grigoriu, primul secretar al legației. După consultări cu alți diplomați din exil asupra modului celui mai rațional de a utiliza fondurile, Alexandru Totescu a decis să pună întregul fond la dispoziția generalului Rădescu, în calitatea sa de prim-ministru al ultimului guvern democrat. Fondurile au
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
realistă. După ce dusese la bun sfârșit negocierile pentru vânzarea provinciei Alaska către Statele Unite, în 1869, Stoeckl și-a prezentat demisia pe motive de sănătate. Vladimir Andreevici Bodisko, fost agent al Companiei Ruso-Americane a fost desemnat temporar ca locțiitor al șefului legației Rusiei de la Washington. Ca soluție definitivă, Cancelarul Gorceakov a propus numirea protejatului său, , ca trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei în Statele Unite. Deși, inițial, Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei avusese rețineri în legătură cu această numire, în cele din
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]
-
fi fost implicat ministrul Catacazi, nu a mai avut loc semnarea vreunui document oficial între cele două state. Pe 26 noiembrie 1871, Catacazi a informat Departamentul de Stat că Generalul Aleksandr Gorlov, atașatul militar al Rusiei, urma să preia conducerea Legației Imperiale a Rusiei la Washington. Tensiunea diplomatică generată de atitudinea lui Constantin Catacazi a fost atât de puternică, încât președintele Grant a considerat necesar să informeze Congresul printr-o înștiințare specială. Aceleeași informare a fost repetată în al treilea discurs
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]
-
care le-a adus unor reprezentanți ai guvernului și ingerințele repetate, prin diferite mijloace, în relațiile dintre Statele Unite și alte țări. În conformitate cu dorința mea, guvernul nostru a fost scutit de a mai avea relații cu Dl. Catacazi, iar conducerea treburilor legației imperiale a fost încredințată unui bărbat împotriva căruia nu se mai poate ridica nici cea mai mică obiecție."” Deși Konstantin Catacazi a părăsit Statele Unite, aceasta nu a dus la terminarea intrigilor sale. În 1872 a publicat o carte la Paris
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]
-
anului 1940, autorul mărturisind că „camuflajul putea fi repede descoperit de oricine cunoștea Bengalul; într-adevăr, în jurul Seramporului nu exista nici o pădure”. Mircea Eliade a plecat la Londra la 19 aprilie 1940 pentru a ocupa postul de atașat cultural la Legația României, predând anterior editurii Socec pentru publicare o versiune lărgită a nuvelei „Secretul doctorului Honigberger”, împreună cu nuvela „Nopți la Serampore”. Volumul "Secretul doctorului Honigberger" a fost tipărit de Editura Socec din București în iulie 1940. După cel de-al Doilea
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Elena de Grigorcea (n. 25 octombrie 1879, Carapciu - d. 7 august 1970, Viena), fiica lui Modest Cavaler de Grigorcea și a avut trei copii: Radu Flondor (n. 20 februarie 1900, Cernăuți - d. 29 noiembrie 1956, București),consulul României regale la Legația română de la Viena (1943-1944) căsătorit pe 13 iulie 1946 la Brașov cu Maria Vasiliu (d. 1979, București); Alexandru Flondor (n. 4 februarie 1902, Noua Suliță - d. 18 august 1987, Offenbach, Germania), Elena Flondor (n. 22. februarie 1904, Noua Suliță - d.
Nicu Flondor () [Corola-website/Science/315412_a_316741]
-
lui Gheorghe Văsescu, fiul boierului Alexandru Văsescu din Coțușca Botoșani, fost deputat și ministru liberal în guvernul Crețulescu. Copilăria și-o petrece la București sau la moșia bunicilor de la Coțușca. O dată cu numirea tatălui său Gheorghe Văsescu ca atașat militar la Legația României de la Paris, cu gradul de căpitan, Viorica va trăi în Franța definitivându-și studiile la Institutul ”Les Ruches”. Aceasta era o școală particulară care dădea o educație feministă, elevată, tinerelor care aspirau la o carieră de lider. Printre elevele
Viorica Agarici () [Corola-website/Science/304144_a_305473]
-
Duce Kiril perlele, Boris smaraldele, Andrei rubinele și singura ei fiică, Elena, diamantele. Unul dintre smaraldele din colecția Marii Ducese s-a aflat în posesia actriței Elizabeth Taylor. O altă parte a colecției de bijuterii a fost încredințată în 1918 legației suedeze la Petrograd de către un confident al Marii Ducese, profesorul ei de desen Richard Bergholz, în două fețe de pernă cusute. Marea Ducesă a murit înainte de a le putea recupera, nu știe unde sunt.<br> În august 2009, Ministerul Afacerilor
Maria de Mecklenburg-Schwerin (Maria Pavlovna a Rusiei) () [Corola-website/Science/317716_a_319045]
-
(n. 25 martie 1854, Brăila - d. 28 februarie 1935, București) a fost un academician român, doctor în științe politice și administrative, colecționar de artă, ocupând funcțiile de secretar la Legația României la Berlin, membru de onoare (1933) al Academiei Române și mai tarziu senator de Brăila în 3 legislaturi. După studii făcute la Paris și Bruxelles a fost membru al „Consiliului consultativ al artelor” (1910 - 1915) și a fondat în 1910
Anastase Simu () [Corola-website/Science/307155_a_308484]
-
El devine moștenitorul acestei imense averi la vârsta de 19 ani, când încă era elev la Institutul Teresianum din Viena. Își ia licență în drept la Paris și doctoratul în științe politice și administrative la Bruxelles. Este numit secretar la Legația României din Berlin și apoi senator de Brăila în trei legislaturi consecutive. Începând să se intereseze de colecționarea lucrărilor de artă, Anastase Simu se implică în același timp și în alte domenii ale vieții sociale și culturale. Este membru în
Anastase Simu () [Corola-website/Science/307155_a_308484]
-
diplomat, prozator și traducător român. Era fiul diplomatului și prozatorului român Duiliu Zamfirescu și al soției acestuia, italianca Henriqueta (născută Allievi). S-a născut în 1892 la Roma, unde tatăl său îndeplinea în acea vreme funcția de secretar II al Legației României. A urmat școala primară și o parte a studiilor liceale, la Roma; a absolvit Liceul „Janson de Sailly” din Paris în 1909, ca șef de promoție cu „Prix d’excellence”, apoi a urmat studii universitare la Paris, devenind licențiat
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
român, fiind angajat atașat în Ministerul de Externe. A luptat pe front în Primul Război Mondial, fiind sublocotenent de artilerie în regimentul condus de colonelul "Dimitrie Rujinschi". După război, a fost trimis în misiune în mai multe țări: secretar de legație cl. III la Roma (1919-1922), secretar de legație cl. II la Berlin (1922-1925), prim secretar de legație la Berlin (1928) și însărcinat cu afaceri la Haga (1929). Ministrul Nicolae Titulescu l-a numit la sfârșitul anului 1933 ca ministru plenipotențiar
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
A luptat pe front în Primul Război Mondial, fiind sublocotenent de artilerie în regimentul condus de colonelul "Dimitrie Rujinschi". După război, a fost trimis în misiune în mai multe țări: secretar de legație cl. III la Roma (1919-1922), secretar de legație cl. II la Berlin (1922-1925), prim secretar de legație la Berlin (1928) și însărcinat cu afaceri la Haga (1929). Ministrul Nicolae Titulescu l-a numit la sfârșitul anului 1933 ca ministru plenipotențiar la Rio de Janeiro (1 februarie 1934 - 1
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
sublocotenent de artilerie în regimentul condus de colonelul "Dimitrie Rujinschi". După război, a fost trimis în misiune în mai multe țări: secretar de legație cl. III la Roma (1919-1922), secretar de legație cl. II la Berlin (1922-1925), prim secretar de legație la Berlin (1928) și însărcinat cu afaceri la Haga (1929). Ministrul Nicolae Titulescu l-a numit la sfârșitul anului 1933 ca ministru plenipotențiar la Rio de Janeiro (1 februarie 1934 - 1 octombrie 1935), argumentându-i astfel: „Avem motive puternice să
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
pot. Apoi originea noastră comună ... latinitatea”. A ajuns la post în primăvara anului 1934, constatând că știrile despre România din presa braziliană erau puține și deformate („au fost relatări deplorabile din sursă germană și ungară”), și a propus înființarea unor legații distincte în cel puțin trei țări: Argentina, Brazilia și Chile. Rechemat în Europa din cauza situației politice tot mai încordate, a îndeplinit funcțiile de ministru plenipotențiar la Lisabona, însărcinat cu organizarea sediului și cancelariei legației române (1 octombrie 1935 - 15 noiembrie
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
ungară”), și a propus înființarea unor legații distincte în cel puțin trei țări: Argentina, Brazilia și Chile. Rechemat în Europa din cauza situației politice tot mai încordate, a îndeplinit funcțiile de ministru plenipotențiar la Lisabona, însărcinat cu organizarea sediului și cancelariei legației române (1 octombrie 1935 - 15 noiembrie 1936), ministru plenipotențiar la Varșovia (15 noiembrie 1936 - 1 aprilie 1938), la Roma (1 aprilie 1938 - 25 septembrie 1939) și Copenhaga (1 noiembrie 1939 - 15 octombrie 1940). A fost rechemat în țară după abdicarea
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
Au rămas însă în relații foarte bune și au trecut în neființă amândoi în aceeași zi, la interval de 5 ore. ~ iulie 1923 - Aflată la Paris, mama lui O.V., Aristeea V., în urma unui anunț în ziar, îi cunoaște la legația Afghanistanului pe părinții reginei Soraya, soția regelui Amanullah al Afghanistanului. Tatăl suveranei era ministru de externe. Aceștia sunt de acord ca ea să-i însoțească la Cabul pentru a o îndruma pe regină asupra manierelor, obiceiurilor și îmbrăcăminții europene. Timp
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
nu trebuie să ieșiți din casă acum. Am să vă aranjez aici o cameră și o să stați la noi până ce urmărirea va înceta. Școala noastră este supravegheată de poliția legionară. I-am mulțumit precizându-i că prefer să merg la legație, să mă informez acolo de situație. Atunci s-a gândit să-mi formeze o gardă de protecție din doi profesori. I-am mulțumit din nou și i-am replicat că nu am de ce să mă tem. Nu a fost de
Fragmente din Jurnalul Contelui de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8476_a_9801]
-
s-a gândit să-mi formeze o gardă de protecție din doi profesori. I-am mulțumit din nou și i-am replicat că nu am de ce să mă tem. Nu a fost de acord și m-a însoțit el până la legație. La legație i-am găsit pe Callas, Capitanidis, Conduriatis și alții, discutând într-o cameră izolată despre situația în care se aflau grecii din România. Nicu și Agivasiliu erau palizi de frică, cei din serviciul legației erau neliniștiți, dar tratau
Fragmente din Jurnalul Contelui de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8476_a_9801]
-
gândit să-mi formeze o gardă de protecție din doi profesori. I-am mulțumit din nou și i-am replicat că nu am de ce să mă tem. Nu a fost de acord și m-a însoțit el până la legație. La legație i-am găsit pe Callas, Capitanidis, Conduriatis și alții, discutând într-o cameră izolată despre situația în care se aflau grecii din România. Nicu și Agivasiliu erau palizi de frică, cei din serviciul legației erau neliniștiți, dar tratau problema cu
Fragmente din Jurnalul Contelui de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8476_a_9801]
-
a însoțit el până la legație. La legație i-am găsit pe Callas, Capitanidis, Conduriatis și alții, discutând într-o cameră izolată despre situația în care se aflau grecii din România. Nicu și Agivasiliu erau palizi de frică, cei din serviciul legației erau neliniștiți, dar tratau problema cu demnitate. ...La ora 22,40 radio Londra a anunțat în limba română asasinatul în masă comis de legionari: 64 de persoane au fost executate la Jilava astăzi dimineață (27 Noiembrie 1940).
Fragmente din Jurnalul Contelui de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8476_a_9801]
-
nu e o inovație a vremurilor noastre. Ea are înaintași celebri în epoca interbelică și și-a îmbogățit experiența în anii de după 23 August 1944. Cameleonismul politicianist e ilustrat prin portretizarea câtorva potlogari siniștri. Unul din ei, Moruzi "consilier de legație sub toate regimurile, agent de siguranță. în 1940 teroriza funcționarii că nu citesc cărticica șefului de cuib și era în cămașă verde un teribil legionar - după ce în 1938-1939 fusese la Paris agentul Siguranței, trimis tocmai ca să informeze despre activitatea legionarilor
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
8 martie 1951), rectorul Seminarului Teologic din Timișoara și episcop clandestin, Adalbert Boroș (10 martie 1951), secretarul Diecezei de Timișoara, preotul Ioan Heber (10 martie 1951), șeful cancelariei episcopale din Timișora, prelatul, Iosif Waltner (13 martie 1951), "funcționarul interpret al Legației Italiei din București“, Eraldo Pintori (27 aprilie 1951), fostul inspector școlar, ex-deputat în Marea Adunare Națională și vicepreședinte al unei organizații ilegale, Partidul Socialist-Creștin, Lazăr Ștefănescu (4 mai 1951), președintele aceluiași partid, fostul inspector școlar, Gheorghe Săndulescu (13 mai 1951
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]