500 matches
-
dumitale a lucrat la Palat?“, iar dublura răspunde: „Nu, dar taică-meu a lucrat“. Ha ha ha, asta-i o glumă cu haz! — Trebuie să plec. — Charles, n-ai înțeles gluma. Ascultă, un rege întâlnește un individ care-i semăna leit și regele îl întreabă... Am înțeles gluma. — Charles, pentru numele lui Dumnezeu, nu pleca, uite mai e o sticlă. „Nu, dar taică-meu a lucrat!“ — Zău, trebuie să plec. — E-n regulă, o ștergi taman când conștiința începe să devină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dar asta e treaba ei. În fond, nu ea trage ponoasele, ci „cobaii“, precum amintitul dinozaur... Culmea e că Natura nu uită istoria, dovadă reluarea În evoluție a unor vechi soluții, precum vreun delfin, mamifer reîntors În mare, care seamănă leit cu un „antic“ rechin; sau tot 5 degete avem și noi, ca și dispărutul dinozaur. Vorbeam de treaba Naturii? Să-mi văd și bârna din ochi, adică treaba noastră, care e că reluăm același scenariu, chiar dacă nu dispunem și de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar eu m-am interesat de el la mai multe persoane, până ce discuția s-a legat și toți cei stârniți de mine au căzut de acord că, într-adevăr, semăna. Dar nu cu actorul la care mă refeream eu. Era leit altul, de care nu auzisem. Bărbosul râdea, ne asigura că totul i se trăgea de la barbă și, ca să dezmorțească nițel atmosfera din acea seară, s-a dus în baie și și-a dat-o jos. Efectul a fost cel scontat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și în regie de teatru, te năucește cu observații mărunte, de mare acuitate: "Sunt persoane pe care e preferabil să nu le privești în ochi în timp ce mănâncă. Ochii lor capătă parcă o expresie de completă, adâncă și intensă absorbire. Seamănă leit cu expresia unui câine în fața unui cadavru: concentrat lăuntric, beat de voluptate..." Judecățile ei de valoare, tăioase, exacte, ades incomode, încheie totdeauna concluziv actul lecturii: "Aseară am citit din existențialiștii francezi: J.P. Sartre, Simone de Beauvoir etc. Nu sunt major
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și funcția de șef al jandarmeriei, dar aceasta este o funcție pur onorifică, în localitate neexistînd probleme atît de grave, încît să dea bătăi de cap jandarmilor. Monsieur Ch. este slab și tăcut ca un țîr și cu el seamănă leit cei doi gemeni de șaptesprezece ani Pierre și Paul care sunt, în plus, posesorii a sute de pistrui și ai unui automobil hibrid, construit de ei înșiși în garajul părintesc. Mașina nu merge, dar mai au puțin de lucru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și o simțeam zvâcnindu-mi sub palmă În ritmul rugăciunii, iar mai târziu am Început să mă privesc În oglindă până mi se părea că-i disting trăsăturile, deși mama Îmi spunea că nu semănăm chiar deloc. Ba Aurel e leit tac-su, spunea Motănica, și nu-mi spune tu mie, madam Golan, că Aurel seamănă cu tac-su, ca și Laur, ceea ce ar fi putut ține mai degrabă de mania Motănicăi de a o contrazice pe mama. Asta nu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cineva de bună povestea cu lăsatul de droguri. Era doar un fel de-a spune „Motivul pentru care am venit aici e treaba noastră”. Alt nou-venit era Abe Green, un evreu cu nas lung și cu un singur picior. Era leit Jimmy Durante. Avea ochii de un albastru deschis, ca de pasăre. Chiar și cînd Îi era rău de la lipsa drogului, emana o vitalitate sălbatică. În prima noapte-n salon era atît de bolnav, că un doctor a venit să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
A fost un ciclu de învățământ complet, de mare ajutor pe drumul pe care l-am străbătut mai târziu. Un învățământ care, în ziua de azi, mi se pare că este mai superficial. A.V. Ce îmi spuneți acum seamănă leit cu amintirile pe care mi le-a împărtășit doamna Viorica Cortez în urmă cu trei ani.1 Tot așa, a evocat cu plăcere anii când a cântat în corul Filarmonicii, cu aceiași profesori... M.S. ...Era în aceeași perioadă. Împreună cu Viorica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
filologice, care la 1 iunie 1927 semna închinarea către magistru. Volumul cuprinde articole și studii de specialitate scrise de savanți români și străini în limbile romanice și germană; în acest sens cităm nume ale celor care semnează: Meyer - Lübke, J.Leite de Vasconcellos, P. Skok, L. Spitzer, M. Friedwagner, C. Lacea, G. Serra, E. Herzog, N. Drăganu, I. Iordan, Th. Capidan, C.Tagliavini, Gr.Nandriș, N. Cartojan, L. Morariu, I. Șiadbei, Al. Procopovici, Ad. Getzler ș.a. Presa vremii scria la apariția
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
poți să stai să termini cu pozele. — OK, zice Suze. Vreau neapărat să fac câteva poze numai cu mine și cu Bex. — O idee foarte bună! sare Tarquin imediat și pleacă, vizibil ușurat, să vorbească cu taică-său, care e leit Tarquin, dar cu patruzeci de ani mai în vârstă. Fotograful ne face, mie și lui Suze, câteva poze în care ne zâmbim larg una alteia, după care se oprește să-și shimbe filmul din aparat. Suze acceptă un pahar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
m-am măritat tot acolo, în urmă cu cincisprezece ani. Te rog, crede-mă, nimic nu se compară cu momentul când pășești spre mirele tău, într-un loc ca acela. Își împreunează mâinile și zâmbește către soțul ei, care e leit Clark Kent. — Vai, spun. Vă... mulțumesc mult! — A, deci și dumneavoastră sunteți tot din Oxshott? întreabă Suze veselă. Ce coincidență! O, fuck. Poftim? spune Laura Redburn Seymour. — Oxshott! spune Suze. E incredibil. — Ox... shot? Laura Redburn Seymour se uită confuză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a zis?! Omul își aduce aminte lucruri care n-aveau nici o importanță, dar care acum conturează ceva. Ceva care parcă, parcă iese la lumină. Pe măsură ce bea, o ceață se ridică de peste o parte a vieții sale. Fata lui, da, este leită lui Vornicu, vărul său. Ochii verzi ca ai lui. De unde să iasă verde dacă și el și muierea aveau ochii căprui? Ajuns acasă, pașnicul socru devine de nerecunoscut. Bate metodic și întreabă. Degeaba! Răspunsurile sînt toate cu "nu"! Bătaia gelosului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Să mor ca un prost. În ce condiții! Deodată primul lup, probabil șeful haitei, șarjează spre el, în timp ce ceilalți stau încremeniți. Se oprește la vreo zece metri și-l privește în ochi. Doamne, ce asemănare! Ochii, fruntea, chiar botul, seamănă leit cu taică-su. Privirea fiarei pare plină de durere, de tristețe, de regrete. Fiara și John se privesc în ochi unul pe altul mai mult de un minut. Deodată John strigă: Tatăăă! Tatăăă! Lupul îl mai privește o clipă. Are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era o apariție plăcută și impresionantă prin aerul de adâncă melancolie degajat de toată ființa sa. Oare de ce-o fi fost așa de tristă? Dumnezeu știe! Avea, în schimb, doamna Condor doi feciori, doi flăcăi înalți ca brazii, semănând leit cu tatăl lor, zdraveni și bine legați, care neîndoielnic erau prieteni buni cu sportul. Cei doi frați semănau atât de mult de parc-ar fi fost gemeni; însă îi deosebea un lucru șocant, inimaginabil, cutremurător: unul dintre ei avea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doilea vis cu fratele meu Vlad. 23 TC "23" \l 1 La vreun an după episodul căderii îngerului la marginea orășelului Serenite, tovarășul Cameniță a avut o viziune. Într-o noapte, în timpul somnului, i-a apărut iar un înger. Semăna leit cu cel pe care-l văzuse dormind pe plaja de pe malul Dunării. Ziua aceea nu se deosebise de altele, nimic nu anunțase ceea ce avea să se întâmple: după ce rezolvase treburile lui curente de prim-secretar pe regiune, Cameniță se dusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nopți, după ce mă documentasem asupra tinereții eroului meu din romanul autobiografic La răspântie de veacuri, în două volume. Eram frânt de emoție, mai ales că, la sfârșitul lecturii, am primit sărutul pe frunte al bătrânului scriitor și cleric care semăna leit cu Lev Tolstoi. Nu-mi mai amintesc dacă în grupul acela a fost și Sorin, dar sigur am fost împreună la un alt scriitor interbelic, Alexandru T. Stamatiad, ghidați de colegul nostru Eugen Șerbănescu, împătimitul de Esenin, pe care-l
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
frământate, ai bogatei și generoasei noastre culturi, ai "gurii de rai" numită România. Închei cu o amintire la care mă întorc mereu cu drag: am avut privilegiul de a-l însoți pe directorul prestigiosului cotidian francez "Le Monde". Fizic, semăna leit cu actorul meu preferat, Jean Gabin și nu cu un Jean Gabin oarecare, ci cu cel din "Domnul" o persoană în vârstă, rasată, distinsă, îmbrăcat mereu elegant, în costume închise, cămașă albă și papion. Când l-am întrebat ce ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
voiajului meu inițiatic sunt datorate acelei împrejurări fericite. Îi repet acest lucru Aiei și ea se miră că recunosc. Vrajă În ziua următoare, întorcându-mă din port, unde mersesem să-mi ridic corespondența, am întâlnit un tânăr frumos care semăna leit cu cel sacrificat. Poate că era chiar el. Atunci, înseamnă că nu l-au omorât, ieri? Sau poate că a și reînviat? L-am privit țintă: „Dar tu, ieri... n-ai fost străpuns de sulițe?” Mi-a zâmbit blând și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mame în problema educației fetelor. Reproșurile bărbatului le primește plecând capul („Așa, frate, ai dreptate, dar te-ascultă cineva?“), însă cugetul adevărat și-l arată răspunzând complimentelor unui musafir: „Bunătatea dumitale... Cu toate astea gândesc / Că li-or fi educaționul leit ca un franțuzesc. / Fiindcă toată maalaua vede ce fel ne-am silit, / Cât am făcut pentru ele și ce bani s au cheltuit. / Apoi le-am scos și la clupuri, la masche, la nobil bal, / Ș-acum vor să mai
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
frământate, ai bogatei și generoasei noastre culturi, ai "gurii de rai" numită România. Închei cu o amintire la care mă întorc mereu cu drag: am avut privilegiul de a-l însoți pe directorul prestigiosului cotidian francez "Le Monde". Fizic semăna leit cu actorul meu preferat Jean Gabin și nu cu un Jean Gabin oarecare, ci cu cel din "Domnul" o persoană în vârstă, rasată, distinsa, îmbrăcat mereu elegant, în costume închise, cămașă albă și papion. Când l-am întrebat ce ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cele mai felurite resurse, dar toate hărăzite răului, poftelor sale, celor mai profunde orori și mârșăviilor celor mai îndelung plă nui te și cântărite până în cel mai mic amănunt ca să iz bândească. Puneți-l pe omul acesta alături de Satana: seamănă leit. Este surprinzător că, având atâta spirit, atâtea haruri, atâtea însușiri de preț, atâta dorință de a se folosi de ele cât mai mult cu putință, atâta dârzenie în a reuși și atâtea mij loace prin poziția lui specială, de ranguri
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
încăperii tot la pătura de pe oglindă. Afară se stârni o boare care flutură pătura. Venind seara acasă, domnul director o găsi leșinată. A venit de acolo și m-a atins, i-a spus când, în sfârșit, și-a revenit. Semăna leit cu mine, dar nu am fost eu! Doctorul Wundt, cu care doamna director a început orele de psihoterapie a fost obligat să recunoască și el că între noi și cei din oglindă sunt deosebiri fundamentale. Și nici doctorul Watzek, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
că între bunii mei îngeri păzitori, până la terminarea școlii Normale”Regina Elisabeta” din Galați, se află și unchiul Jan, și unchiul Tache și mai ales, mama. și poate că tot atunci avea să înceapă să mă urmărească, pentru toată viața, leit motivul clasei întâia. Începutul și iar începutul și iar luatul de la capăt. Clasa întâia am făcut-o fără știrea mamei sau a bunicului. S-au trezit, vara, că le-a venit învățătoarea să-i felicite c-am trecut într-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a fi "în pas" cu modernitatea, cu europenitatea, și miza pe spiritul tradiției, pe clasa țărănească, pe ale cărei virtuți se sprijină evoluția "organică" a societății românești. Ori, Creangă rămâne argument viabil pentru cei ce caută specificul, "ceea ce este mai leit românesc". Într-un alt loc, în capitolul rezervat lui Eminescu, își reafirmă rezervele față de humuleștean, vorbind de "proza foarte colorată, miezoasă, dar vulgară și trivialpopulară, a lui Creangă" aluzie iarăși la cele două proze licențioase, care începuseră să circule pe
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
se produce pe căi ocolite. Astfel, nu proteza dentară sau ochelarii exprimau absența tatei, ci șurubelnițele și caișii. Ochii îmi umblau atât de irațional prin rămurișul acestor copaci încât, privindu-i îndelung, crenguțele lor scurte, încă golașe, începeau să semene leit cu șurubelnițele micuțe ale tatei. Ajunsesem deja la vârsta maturității, și totuși lucrurile continuau săse amestece între ele la fel de viclean ca odinioară. Berlinul nu-i un ținut al caișilor, prea e rece aici. Nu am simțit lipsa caișilor la Berlin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]