8,005 matches
-
evidență, firește analitic, această aproape de necrezut similitudine de opinii într-un dens capitol, intitulat chiar "Filosofii paralele: Lovinescu și Cioran". Tînărul filosof respinge, ca și Lovinescu, ideologiile conservator organiciste, care predicau mereu fie pironirea în cadrele îndătinate ale tradiționalismului, fie lenta evoluție graduală. El pledează, ca și Lovinescu sociologul, pentru principiul revoluției și al necesității arderii etapelor. Amîndoi cugetătorii sînt partizanii deciși ai occidentalizării țării, pe cale sincronică, aproape imitativă. Nu este înfricoșător cazul lui Eminescu - scria Cioran în cartea sa -, care
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
la România literară. Aceeași muncă, salariu 1/2. De fapt, scriptic, până aproape de Revoluție, așa am rămas, când a fost pensionat un coleg de mult pensionabil și am revenit la situația din 1971. Schimbările la revista Steaua au fost întotdeauna lente, ardelenești, după deliberări prelungite, amânări și pertractări. Nu au rezistat, după Revoluție, în redacție, mai mult de câteva luni, nici Marta Petreu, nici Alexandru Vlad. Nu s-au adaptat stilului condescendent și tipicului revistei. A plecat, după 1990, și Mircea
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
personificarea Vidului împodobit cu cultură occidentală (franceză) - un gen de intelectual fără scrupule, avid de putere, juisor și cultivat, provenit direct din lumea levantină!" Cu aceeași sagacitate, dar și cu un sentiment al pierderii ireparabile este urmărită și descrisă ruinarea lentă, prin îmbătrânire, a lui Emil Cioran, a cărui minte ajunge să semene de la un moment dat cu un monument lăsat în paragină. Cartea merită toată atenția, cu excepția unor pasaje în care Sanda Stolojan înregistrează cu candoare - ca Toader Hrib în
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
în valuri pe bulevard" (Taxiul cu caroserie de gheață). Nici măcar iubirea nu rezistă, creează spații largi în jur, își desfigurează ritualurile, înstrăinează într-o lume ale cărei elemente își contaminează continuu compozițiile (an)organice: "eu și tu ardem cu flacără lentă./ în sticla galbenă a ficțiunii/ în paturile delirante și acide/ până când pielea ni se acoperă/ cu stele negre de carbon" (Eu și tu). Un debut interesant, original și mult promițător. Cristian Sturza - Insomnia, Editura Cartea Românească, București, 2000, Colecția "Debut
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
Mircea Mihăieș Ca ardelean lent, fascinat de brownianismul colorat și steril al regățenilor, ca bănățean "vândut miticilor" - după cum îmi reamintesc, gingaș, prieteni timișoreni -, evident că am avut o tresărire de interes aflând despre "Memorandum"-ul intelectualilor din jurul revistei "Provincia". Așa cum se întâmplă frecvent la noi
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
o sută de ani după inventarea tiparului, și își are originea în germanul Brod, care înseamnă ebuliție, fierbere sau "lichid". Nașterea bruionului este legată de importanța care începe să se acorde, în secolele XIV-XVII, autorului. Manuscrisul devine astfel, în- tr-un lent proces de recondiționare morală, un manuscris de autor. Evul Mediu fusese epoca manuscrisului-copie, întocmit de copiști de profesie, pe care abia tiparul îi face inutili. Și nu chiar imediat. Copiile medievale nu erau bruioane, ci forme definitive, "cărți", destinate circulației
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
în general, cu tendințele de opacizare a imaginii și cu dematerializarea acesteia ca alternativă la retorica nenumăratelor naturalisme. Însă Georges Tzipoia nu ajunge la aceste reprezentări prin retrospecție culturală, prin citat sau prin colaj de motive, ci printr-o decantare lentă a propriei sale gîndiri și printr-un proces continuu de negare a anecdoticului. II. Alexandru Trifu Fiul unui profesor de pedagogie și de estetică, se naște la București, în anul 1942. După absolvirea, în 1966, a Institutului de Arte Plastice
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
comunicare, pentru a scăpa de gînduri. Prin urmare, apropierea de Muntele din Suflet declanșează demonii. Muntele din Suflet poate să fie un Munte al Nenorocirilor. Tocmai de aceea, în pofida încercării conștiente, muntele, probabil, că nu e atins. Și astfel, prin lente alunecări și poticniri, printre încîlcite profunzimi și printre suprafețe ce atrag și ce înșeală, Muntele din suflet se constituie dintr-o alternanță de gros-planuri și vederi panoramate, din umbre și lumini și din reflecții în ape (fie pure, fie tulburi
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
mai e spațiul geneziac, placenta cosmică ori acel "neant substanțial" pe care-l notifică Bachelard, în L'Eau et les Rêves. Intuiția unui atare tablou apocaliptic o are, încă în 1934, Ovidiu Papadima: "Întreaga atmosferă (...) în care se manifestă chipul lent al poeziei bacoviene, urmărirea lucidă a unui inevitabil scoborîș sfîrșit, îi sugerează o idee de a curma suferința prin anticiparea vastă a unui final care nu va întîrzia: moartea, dispariția în anonimatul inert al materiei, fantoma unui gînd ce rătăcește
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
cu "măturica durerilor semnele bucuriilor prezentului pentru unii...". De asemenea, s-a văzut un iubitor de poezie care a devenit poet pentru ca să moară: "Eu sînt poet... să pier". Într-adevăr, redactarea textelor poate fi asemuită cu un gest de sinucidere lentă, odată ce se consumă cuvinte, se consumă și viața. Prin apropierea de tăcere a vrut să dovedească și faptul că, asemenea lumii în care trăiește, se apropie de vidul morții". După cum nu i se poate atribui limbajului poetic bacovian o dezagregare
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
a crimei organizate din acest județ, din cauza complicității lor cu rețele de hoți de mașini din zonă. După asasinarea plutonierului Disici, care ar fi trebuit să scoată din așternut toată poliția județului pentru a lua urmele criminalilor, reacția a fost lentă și mai degrabă rutinieră. Ceea ce într-un oraș și un județ cu problemele infracționale cunoscute - mai complicate decît cele ale Bucureștiului, fiindcă județul Timiș e și unul de graniță - e un simptom că poliția nu e pregătită pentru a reacționa
Viață de premier by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16344_a_17669]
-
Visul ca poluție a conștiinței. Reflecții pe marginea unui studiu intitulat " Autopsia somnului", tot ce-am întîlnit mai nou despre somn și care fascinează. Cînd visezi, ochii ți se mișcă în cap cu frenezie... Undele cerebrale se transformă în unde lente de o mare amplitudine. Cînd ochii încep să ți se miște repede... cînd apare visul... undele cerebrale devin din nou rapide și începe viața ascunsă a visului asemănătoare cu undele din timpul stării de veghe. În acel moment, corpul devine
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
aminti mereu interpretarea enesciană a Ciaconei din Sonata în Re minor: Am avut în colecția mea de discuri totalitatea partitelor și sonatelor de Bach în interpretarea, mult dincolo de simpla corectitudine, oarecum detașată de spiritul epocii, a lui George Enescu. Romantică, lentă și stăruitoare. Atunci când am plecat definitiv din țară, am dăruit discurile unei dragi prietene, neștiind că, numai după trei ani, va avea o moarte năprasnică. Ulterior, consider jertfa ei inutilă pentru că nu a trezit conștiințe. Protestul ei a rămas izolat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
vize, cîțiva care aveau mari relații și o femeie care urma să nască). În familia vapoarelor scufundate, cîtă deosebire între falnicul Titanic, destinat succesului și scufundat rapid, într-o spectaculoasă catastrofă, si jalnică Strumă, epavă predestinata morții, după o agonie lentă, imaginata, parcă, de un scenarist nebun sau sadic. Dacă nu excelează prin originalitate, autorii filmului excelează prin tenacitate și disponibilitate. Disponibilitatea de a ataca un asemenea subiect, cu un suport documentar nebulos și fragil. Tenacitatea de a cerceta (arhive, documente
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
spre exemplu pianistul Leon Fleisher; violoncelistul Yo Yo Ma nu a putut ateriza din cauza viscolului. La București, la Atheneul Român, cele două concerte ale Filarmonicii - concerte conduse de dirijorul Horia Andreescu - au fost închinate memoriei celor doi dispăruți; partea mediană lentă - Punerea în mormânt - a Simfoniei Mathis pictorul de Paul Hindemith a fost prezentată de muzicienii orchestrei drept omagiu adus celor două personalități evocate; întreaga asistență a păstrat momente de reculegere. în cadrul aceleiași seri de muzică, un interiorizat elan al comunicării
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
s-ar fi cuvenit celebrat: "viața volatilă clandestină/ în obscuritatea cinematografelor/ în sălile astmatice ale/ bibliotecilor publice/ în golul de beton al stadionului" (ibidem). Sub pana lui C. Abăluță, detaliile se dilată enorm, imprevizibil, pînă la a exercita o insidioasă, lentă teroare: "îmi dau seama/ crăpăturile lentilei ochelarilor/ sînt drumuri lungi pe care nu le pot învinge/ într-o singură viață" (ibidem). Se impune un amestec de calm încordat și de "angoasă leneșă" (V. Ierunca): "ploaia merge înainte/ stropii mari împroașcă
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
misterioasă atracție între cuvinte, într-un fel de fredonare: la, la, la. Matei Călinescu îl numește pe Mateiu Caragiale "aurfaur" (echivalentul lui "orfčvre") și îl consideră "creatorul unui magnific balet frazeologic". Se pare că în ritmul greu, dens, uleios de lent și artificial al scrisului matein rezidă acel "farmec straniu", pe care tot Matei Călinescu îl definește drept "triumf al voinței estetice pure".
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
Barbu Cioculescu Trei decenii de lentă dar decelabilă evoluție se cuprind în recentul volum Lacătul de aur (cu o postfață de Dan Cristea, Ed. "Cartea românească", Colecția "Hyperion", Serie nouă, Buc., 2004) al poetului Gabriel Chifu, la ceasurile sale un nu mai puțin înzestrat romancier, iar
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
literaturii noastre, mai ales prin numeroasele interogații și probleme pe care le lasă, într-un fel, deschise. O lectură care se adresează, așadar, în primul rând studenților (studentelor) de la Facultatea de Litere, dar și oricărui cititor preocupat de transformarea prea lentă a mentalităților, la români.
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
Alexandria incendiată. De sete (spune grecul), făr' să soarbă Un strop, murit-a riga-ntre izvoare; Eu, fără țel, cutreier coridoare În astă �naltă catedrală oarbă. Atlase, enciclopedii, Orientul Și Occidentul, veacuri, dinastii, Simboluri, univers, cosmogonii Zadarnic îmi oferă. Pasu-mi, lentul, În urma mea penumbra o încearcă, Și drum îmi fac cu bățul nedecis, Eu, care-ntrezăream un paradis Ca o bibliotecă vastă. Parcă Ceva, desigur, care nu se poate Hazard chema, aceste lucruri toate Le stăpînește. A mai fost cîndva Un
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
fac cu bățul nedecis, Eu, care-ntrezăream un paradis Ca o bibliotecă vastă. Parcă Ceva, desigur, care nu se poate Hazard chema, aceste lucruri toate Le stăpînește. A mai fost cîndva Un om care-a purtat povara-mi grea. Prin lente galerii orbecăind, Nedeslușită simt o sacră spaimă Că-s celălalt, defunctul, ce se-ngaimă, Același drum și-același timp urzind. Dar care dintre noi a scris poema Acestui eu cu osebite nume? Ce importanță poate-avea un nume, Cînd una e
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
și munte... Sângele-n fragile ducte nu-i dorință, ci obuze Pentru noi coboară cerul câte-o scară de mătase Vals de doi accentuează sentimentele obtuze Îngerii confuzi dansează printre oștile retrase... Ceru-și scutură azurul pe cireșii înfloriți, Afrodisiace lente, Iasomii de-ascuns în sân Ning în noi petale albe, ca-n doi îngeri regăsiți... Când dispare Universul, eu în suflet îți rămân.... Antonela Stoica 1 Aprilie 2017 © Referință Bibliografică: IUBIREA ABSOLUTĂ / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IUBIREA ABSOLUTĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382776_a_384105]
-
categorii de membri (o parte, generația veche, fericită c-a ajuns să trăiască într-o "perestroikă", îl sprijină în continuare pe Ion Ilici Iliescu; o altă parte, probabil că numeric mai mică, dar mai activă, se află de partea reformelor - lente, dar totuși reforme - ale lui Adrian Năstase; în fine, a treia categorie e alcătuită din... oamenii lui Vadim Tudor!) Cum Ion Iliescu e un bun șahist politic, ideea amnistierii trebuie privită și în perspectiva viitorului mai îndepărtat. Chiar dacă acum se
Amnesty National by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16077_a_17402]
-
ați primit aceste întrebări, ce răspunsuri ați încercat să le dați. Vă răspund, domnule profesor: situația noastră, a evreilor, era așa de disperată, așa de deznădăjduită, că reacțiunile noastre nu mai erau reacțiuni obișnuite. Era vorba de deportare, de exterminare lentă sau rapidă. M-am adresat patriarhului Nicodim, m-am adresat mareșalului Antonescu... Patriarhul, mai întâi de toate, nu s-a arătat tare binevoitor, dar a fost destul de deschis ca să sesizeze gravitatea momentului. Vorbindu-i despre starea în care noi, evreii
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
istorice, este mai curînd un reflex existențial decît un proiect estetic. Ion Vlad a reprezentat, și reprezintă încă în sculptura noastră, un amestec ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare lentă a formei pînă în pragul disoluției. Un bun regizor al volumului gigantic și al suprafeței impresioniste, un contemplativ calm și un expresionist ultragiat și sangvin, un sacerdot al antropocentrismului și un iconoclast în plină criză de răzvrătire, toate aceste personaje
O somație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16103_a_17428]