438 matches
-
val de poeme dispare ludicul, fascinația este provocată de amplele desfășurări cerebrale ale discursului, schimbările la nivel tematic și la nivelul discursului, tendința spre epic, în expresionismul imaginilor (volumele: Epica Magna, Operele imperfecte, Noduri și semne, Oase plângând, Opere impersonale). Leoaică tânără, iubirea Nichita Stănescu "are cultul mitologiilor și vocația miturilor" (Aurel Martin). Nevăzutul, Nepipăitul, Negustatul se relevă doar prin poezie, prin "necuvântul" care face vizibile sentimentele. În volumul O viziune a sentimentelor este poetizată inocența adolescentului visător. Poezia Leoaică tânără
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
impersonale). Leoaică tânără, iubirea Nichita Stănescu "are cultul mitologiilor și vocația miturilor" (Aurel Martin). Nevăzutul, Nepipăitul, Negustatul se relevă doar prin poezie, prin "necuvântul" care face vizibile sentimentele. În volumul O viziune a sentimentelor este poetizată inocența adolescentului visător. Poezia Leoaică tânără, iubirea face parte din volumul O viziune a sentimentelor, din prima etapă de creație, când poetul recurge la "investirea obiectelor cu atribute corespunzătoare luminozității sau sonorității" (Ion Pop). Prin iubire se realizează o cucerire a realității, iar prin limbajul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
obiectelor cu atribute corespunzătoare luminozității sau sonorității" (Ion Pop). Prin iubire se realizează o cucerire a realității, iar prin limbajul poetic o fixare a unor intuiții esențiale. Poezia începe cu o imagine care evidențiază schimbul între obiect și atributul lui (leoaică iubirea). Sub presiunea sentimentului iubirii, universul se schimbă în cuvinte. Cei doi termeni (leoaică iubirea) aparțin unor spații lingvistice diferite (concret și abstract) și realizează o imagine fascinantă, dinamică, expresivă. În urma restructurării limbajului, textul poetic este ușor deviat: leoaica "a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cucerire a realității, iar prin limbajul poetic o fixare a unor intuiții esențiale. Poezia începe cu o imagine care evidențiază schimbul între obiect și atributul lui (leoaică iubirea). Sub presiunea sentimentului iubirii, universul se schimbă în cuvinte. Cei doi termeni (leoaică iubirea) aparțin unor spații lingvistice diferite (concret și abstract) și realizează o imagine fascinantă, dinamică, expresivă. În urma restructurării limbajului, textul poetic este ușor deviat: leoaica "a sărit în față", "a înfipt", "a mușcat". "Mușcătura" însă nu provoacă durere, ci doar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui (leoaică iubirea). Sub presiunea sentimentului iubirii, universul se schimbă în cuvinte. Cei doi termeni (leoaică iubirea) aparțin unor spații lingvistice diferite (concret și abstract) și realizează o imagine fascinantă, dinamică, expresivă. În urma restructurării limbajului, textul poetic este ușor deviat: leoaica "a sărit în față", "a înfipt", "a mușcat". "Mușcătura" însă nu provoacă durere, ci doar schimbarea de stare, metamorfoza, accentuată prin reluarea ritmică "în față", "în față", "de față". Unul dintre simbolurile nichitastănesciene este cercul, în care deslușim transparență și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
strălucire", unde "deșertul de strălucire" se identifică, într-un fel, cu absolutul. Unii exegeți au vorbit de un onirism al imaginii. Nichita Stănescu creează o nouă viziune asupra lumii, cu imagini șocante și emoții, încât devine poetul experimentului în limbaj. Leoaică tânără, iubirea exprimă starea de grație a eului liric. Metafora sugerează că iubirea este frumoasă, agresivă, tânără, jucăușă. Sentimentul de dragoste este personificat, se creează o sugestie a începutului, a dragostei adolescentine care sperie. În primele două strofe, iubirea la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oarecum pornită pe ceartă, dar dinții din ea... o gură de rara curățenie. Ceva cu totul deosebit îi erau însă ținuta și mișcările mai ales când grăbea ori când alerga cu pașii mari jucându-se cu copiii: era parcă o leoaică ce se avânta și, văzând-o prin întuneric ori numai din dos, ai urmări-o cu neastâmpăr, ca să-i vezi și fața. Nu frumusețea fizică a reprezentat punctul de plecare al investigației noastre, dar prezentarea ei ni se pare esențială
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
că nu trece și la crimă ne impune rezerva acestui ,,aproape’’. Autorul nu-i face portretul fizic, dar îi împrumută o trăsătură semnificativă: privirea crucișă. Blândă și supusă până la căsătorie, ea se arată de a doua zi aprigă ,,ca o leoaică’’, amenințându-și slugile cu strașnice porunci și umilindu-și soțul în ochii acestora, cu cuvintele: ,,Și să mai știți că cu Ianuloaia n-o să vă meargă cum vă merge cu prostul de Ianulea’’. Bunătatea este confundată de Acrivița cu prostia
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pre inorog să împreună streine cu streine hiară și să fac ciudate împreunări între hiară: adecă pardosul să împreună cu cămila și să face pardos-cămilă. Iarăși lupii de la India să împreună cu cânii de acolo și fac zăvozi; asemenea pardoșii să împreună cu leoaicele și să fac paralei; asemenea și alte hiară împreună alcătuite așa să fac întru acele locuri"55. Mihai Moraru și Cătălina Velculescu au demonstrat influența acestei scrieri asupra Istoriei ieroglifice. Către finalul Evului Mediu, frecvența acestui atribut al cornului magic
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în context, ca să-i pregătesc intrarea în scenă. Nu era așa cum o judecau ceilalți; nici admiratorii și nici inamicii ei - și avea și de unii și de alții cu duiumul - nu au apreciat-o cu obiectivitate. Se lupta ca o leoaică pentru cei la care ținea, și până la urmă a devenit de-a dreptul imorală; mințea și înșela de dragul lor, călca peste cadavre. Pe mine m-a iubit și sunt gata să recunosc că ea m-a format; deși, oricum, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
culise, ei ridică din umeri, mă întorc și eu la Nello, îi ridic din umeri și cade cortina! — Grace se supărase, plecase? — Da, pentru că o parte din public... mârâise la momentul ariei sale. Ea cânta bine, era superbă, era o leoaică, dar câteodată și publicul are hachițe. Era penultimul spectacol. Ea era în cabină, nici nu mai voia să audă. S-a pus Libermann în genunchi la picioarele ei... Ți-ai găsit! Mă duc și eu, când se mai răcorise și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
dus să văd scena, să nu mă împiedic pe acolo. Chiar în spatele decorului, văd deodată doi ochi albi imenși! Era Jessye, care venea din partea cealaltă. Înaltă și slabă, față de cum e acum. Avea o voce, Doamne, când deschidea gura de leoaică parcă ar fi curs miere din ea! Exact ca Leontyne Price! În timp, stând mult la Paris, Jessye s-a perfecționat în repertoriul francez și a devenit una dintre cele mai fine cântărețe. — Acum sar eu din chiftele în izmene
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
profunde și neașteptate: Fiecare bărbat își are problemele ei", " Dacă nu ești contra nimănui, nimeni nu e pentru tine", "Orice gunoi se crede îngrășământ", " Cine fură azi un ou... dar cine mai fură azi un ou?", "Partea leului o decide leoaica", " Femeile trăiesc mai mult decât bărbații, mai ales văduvele", "Și visele țin de poziția (socială) în care dormi", "Un fals poate face celebru originalul", "Dac-am fi perfecți, n-am progresa; și nici n-ar mai fi nevoie" ș.a.m.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
aruncându-se asupra lor și devorându-le asemenea unui leu". Interpretarea contextual-alegorică este ingenioasă: Spre a evidenția puterea lui Dumnezeu, singura care rânduiește totul în lume (v. 9), în versetele 10 și 11 poetul dă mai întâi exemple grandioase (leul, leoaica, balaurii), apoi se coboară în lumea măruntă a insectelor". La rândul lor, clasicistele Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu practică, în versiunea recentă pe care au dat-o Cărții lui Iov din Septuaginta, o întoarcere la tradiția primară, cea a reproducerii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
timpul nopții și iată patru vânturi ale cerului (≅⊇ ϑΞΦΦ∀ΔγΗ <γ:≅4 ϑ≅¬ ≅⇔Δ∀<≅¬) au lovit marea cea mare. 3Și patru fiare uriașe (20Δ∴∀ :γ (ς8∀) au ieșit din mare, una mai deosebită decât alta. 4Cea dintâi [semăna] cu o leoaică și avea aripi [ca] de vultur (ϑ∈ ΒΔ™愀ϑ≅< 〉Φγℜ 8Ξ∀4<∀, 6∀ℜ ΒϑγΔ ∀⇔ϑ± 〉Φγℜ γϑ≅¬). M‑am uitat la ea până ce aripile i‑au fost smulse și a fost ridicată de pe pământ și a stat în picioare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va concentra toată atenția asupra celor două capitole, îndreptățit, desigur, de extraordinara lor bogăție, atât la nivel strict teologic, cât și la nivelul teologiei politice. Să vedem mai întâi traducerea fragmentului în discuție (cap. 23‑26): 23,1 Când spune leoaică ieșind din mare (Dan. 7,3), [profetul] se referă la împărăția de odinioară a babilonienilor; aceasta este una și aceeași cu capul de aur al statuii (cf. Dan. 2,32). Cuvintele aripile sale ca de vultur [arată faptul] că regele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
alungat din propria sa împărăție. Spune inimă de om i s‑a dat și s‑a așezat pe picioare de om, deoarece s‑a pocăit recunoscând, într‑un sfârșit, că om este, și l‑a slăvit pe Dumnezeu. 24,1După leoaică, vede o a doua fiară, asemenea unui urs (Dan. 7,5). Aceștia sunt perșii. Căci după babilonieni, perșii au luat puterea. Când zice și trei coaste ținea în gură, arată cele trei neamuri: perși, mezi și babilonieni, adică, după aur
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în capitolul 28, în care face o scurtă recapitulare a tuturor punctelor interpretării sale și din nou, în capitolul 29, atunci când face apel la prudența și inteligența lui Teofil în transmiterea descoperirilor. Să reluăm schematic principalele date ale exegezei: I. leoaica - babilonienii/Nabucodonosor - aurul; II. ursul - perșii/Darius - argintul; (cele trei coaste: perșii, mezii, babilonienii); III. leopardul - grecii/Alexandru cel Mare - bronzul; IV. a patra fiară - romanii - fierul; IVa. cele zece coarne ale fiarei - amestecul fierului cu lutul; IVb. cornul cel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înfricoșătoare, cu dinți de fier și unghii de aramă?”. Și de asemenea (IV, 8, 4‑7): Pentru că babilonienii nu alcătuiau decât o singură națiune și pentru că erau stăpânii necontestați ai lumii, Daniel a avut dreptate să‑i compare cu o „leoaică”, anume cu un animal de formă bine stabilită. La fel, perșii nu formează decât o singură nație, murdară, e drept, dar de o singură limbă. De aceea, el îi compară cu un urs; tot așa i‑a numit pe eleni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și greacă. GB: Dar cum ai descoperit-o pe Medeea În Priscilla ? Îi cerusem lui Ellen Stewart să mă ajute s-o găsesc pe Medeea În Greenwich Village. Priscilla a apărut a doua zi - o femeie tânără, cu o față de leoaică și o prezență foarte puternică, dar care avea nasul cârn și vorbea aproape În șoaptă. Deși nu căutam neapărat un nas clasic, Îmi era greu să-mi Închipui că Medeea are nasul cârn. Și când am Întrebat-o de ce șoptește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
asigurat creșterea copilului dat de primărie la mahala și am Însoțit-o, cu Îndemnurile mele cuminți, până la Brăila, hotărât s-o las În gară, unde plângeam amândoi, deși aveam treizeci și trei de ani. Dar s-a ridicat deodată, aprigă ca o leoaică, și m-a târât pe sus la un hotel, unde mi-a oferit o noapte de pomină. Când m-am trezit dimineața, amețit Încă de excese, eram singur. Nu putuse Înțelege ca generozitățile mele să rămână nerăsplătite. DEȘI EROU SENTIMENTAL
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bastarde cu fierul roșu ca pe harmăsari -, să nu-și încurce progeniturile, râde ea sarcastic. Maria! o dojenește el. Poate să-l ardă și-n... unde vrea, dar să nu cuteze careva să ridice pretenții asupra "Scaunului Sucevei"! Voi lupta! Leoaică voi fi! Numai peste cadavrul meu! Numai! Bogdan Paleologu e vlăstar împărătesc, sânge din sângele unui întreg șir de împărați stăpânitori ai unui Imperiu! Maria, potolește-te! "Os domnesc"! râde sarcastic. Să se sature de ibovnice, de țiitoare! "Curvele" astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
preferat fusese mama, invidiată din cauza asta de ceilalți (poate îi și provoca, spre a-și pune în joc favoarea de care se bucura), iar eu, întâiul nepot, am moștenit favoarea, fiind tratat de dânsa cu „odorul maicii“: sărea ca o leoaică să mă apere de gesturile punitive ale genitorilor mei, pentru care nu eram deloc „odor“, ci mai degrabă o sălbăticiune de domesticit. O dată, când tata a luat fărașul și a fugit după mine, care o tulisem în grădină urlând ca
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
își gătește masa. După ce răstoarnă carul, atunci vede drumul cel bun. Prinde orbul, scoate-i ochii. Cine-ncalecă magarul, să-i sufere și năravul. Sabia de aur taie mai bine decât cea de fier. Bogatul greșește și saracul cere iertăciune. Leoaica numai un puiu face, dar bun. Spărie lupul cu pielea oii. Vinzi castraveți la grădinar. Obrazul subțire cu cheltuială se ține. [PRIN TRANSILVANIA ȘI BASARABIA]* D-na Ciordaș Vioara din Bihor. Beiuș. Amos Borlan Beiuș Cornel Pop. Vasile Sala Vazcău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lasă odihna, ne strică „limpezimea vieții”, dar, uneori, când avem geniu - acea privire brusc pătrunzătoare, de o perspicacitate miraculoasă! -, Într-o catastrofă ce se abate peste noi ca simunul, vântul teribil al deșerturilor, sau când ne este obrazul „sfârtecat de leoaica numită iubire”, cum o spune poetul, sau când suntem cu adevărat singuri - singuri În natură, re-descoperind-o, cu farmecul și echilibrul ei de suprafață și forțele ei distrugătoare și clătinătoare, creatoare din adâncuri! -, atunci, În acel extaz trecător al vieții - atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]