477 matches
-
pierde ocazia de a intervieva diplomați și scriitori străini: Louis Barthou, Paul Morand, Felix Gaiffe, de la Sorbona, dar și pe celebra Ana Sage, „femeia în roșu”. Celebritatea și-a consolidat-o prin impactul reportajelor sale senzaționale. Cu Cinci zile printre leproși (1928), reportaj-proces, comparabil cu Dragoste și lepră (1943) de Egon Ervin Kisch, el reușește „a descoperi America pentru autorități” (T. Arghezi), denunțând condițiile inumane, bine camuflate, din lazaretul de la Lărgeanca, în Deltă, până la evadarea bolnavilor cu „lepră vagabondă”. O capodoperă
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
o Amazonia locală - sau haloul fantastic al dostoievskianului Igor Radomirski, ultimul „vrăjitor” de albine de la Isaccea. O figură a secolului al XX-lea, „însuși reporterul” (Geo Bogza), B.-F. rămâne egalul marilor jurnaliști ai lumii moderne. SCRIERI: Cinci zile printre leproși, pref. D-rul Ygrec, București, [1929]; Orașul măcelului, pref. A. L. Zissu, București, [1944]; ed. București, 1990; ed., pref. Z. Ornea, București, 1997; Hârca piratului. Peisaje dunărene, București, 1957; [Proză și versuri], ALR, 137-145; Reportajele mele. 1927-1938, îngr. și postfață Lisette
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
introd. Ion Pop, București, 1986, 150-151, 370; Ilarie Voronca, Act de prezență, îngr. și introd. Ion Pop, Cluj, 1972, 45; B. de P. [Tudor Arghezi], Un reportaj senzațional, „Bilete de papagal”, 1928, 162; Tudor Teodorescu Braniște, Fox, „Cinci zile printre leproși”, ADV, 1929, 13 888; Geo Bogza, Cu d. Brunea-Fox de vorbă despre reportaj, VRA, 1934, 342; L. [I. Ludo], „Orașul măcelului, „Răspântia”, 1945, 5; M. Sevastos, Prigoană hitleristă, „Torța”, 1945, 7; B. Elvin, F. Brunea-Fox, „Hârca piratului”, VR, 1958, 3
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
Maurois, Bernard Clavel, Yves Gandon și alții. Traduceri: Werner Bossert, Copacul cel bătrân, București, 1962; Bernard Clavel, Călătoria tatălui, București, 1968, Fructele iernii, București, 1971, Stăpânul fluviului, București, 1975; François Mauriac, Genitrix, București, 1969, Misterul Frontenac, București, 1969, Sărutul dat leprosului, București, 1972, Sfârșitul nopții, București, 1972, Pustiul dragostei, București, 1973; Thérese Desqueyroux, Cuibul de vipere. Sărutul dat leprosului, Iași, 2003; Guillaume Appolinaire, De la Ingres la Picasso, București, 1970; Maurice Rheims, Viață de artist, București, 1973; Xavier de Montépin, Lumină în
BUSNEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285962_a_287291]
-
tatălui, București, 1968, Fructele iernii, București, 1971, Stăpânul fluviului, București, 1975; François Mauriac, Genitrix, București, 1969, Misterul Frontenac, București, 1969, Sărutul dat leprosului, București, 1972, Sfârșitul nopții, București, 1972, Pustiul dragostei, București, 1973; Thérese Desqueyroux, Cuibul de vipere. Sărutul dat leprosului, Iași, 2003; Guillaume Appolinaire, De la Ingres la Picasso, București, 1970; Maurice Rheims, Viață de artist, București, 1973; Xavier de Montépin, Lumină în amurg, București, 1977; Jean Cayrol, Adevărurile Catherinei, București, 1979; Yves Gandon, Domnul Miracle, București, 1981, Înflăcărata Eglé, București
BUSNEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285962_a_287291]
-
El, s-a Învrednicit de milostivirea Lui și El a tămăduit-o de toată stricăciunea”. Câteva rânduri mai departe: „O tradiție spune că Maria Magdalena ar fi o păcătoasă care a uns cu mir picioarele Domnului În casa lui Simon Leprosul și că era una și aceeași persoană cu Maria, sora lui Lazăr”. Această opinio communis este completată, adeseori, cu episodul „femeii adultere” salvate in extremis de Isus, cum se Întâmplă, de exemplu, În celebrul film al lui Martin Scorsese, The
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Fragmentul din Matei (26,6-13) ne prezintă o femeie oarecare, ținând În mâini un vas de alabastru plin cu parfum de mare preț. Ea Îl varsă, atenție!, peste capul lui Isus, În timp ce Acesta șade la masă În casa lui Simon Leprosul, cum menționează și textul din Proloage. În urma gestului, ucenicii se enervează și-I cer socoteală, dar Isus, așa cum ne amintim, ia apărarea femeii, spunându-le că ea a făcut ce-a făcut ca semn al apropiatei Sale Îmbălsămări și Înmormântări
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
alabastru, gest care va declanșa, brusc, drama finală a predării Mântuitorului, a condamnării și crucificării Sale (scenariul va fi preluat genial de Dostoievski, În Idiotul). Luca Însă creează amalgamul despre care vorbeam. El plasează scena În casa unui fariseu, nu lepros, pe nume Simon. Contextul lucanian este unul de polemică antifariseică, unctio Încheind un capitol În care Isus vorbește despre Ioan Botezătorul și despre botezul cerut de acesta și refuzat de mulți dintre farisei. Iată fragmentul care ne interesează În cel
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
La Marcu, Iuda se pierde În masa „celor doisprezece Iuda”. Matei (capitolul 26) propune o versiune diferită, cu câteva elemente inedite. Arhiereii și bătrânii poporului se adună la Caiafa și pun la cale prinderea lui Isus. Acesta merge la Simon Leprosul din Betania, unde o femeie Îi toarnă pe cap un vas de parfum prețios. Matei ne spune că „ucenicii s-au mâniat” din cauza risipei. Nu se Înțelege bine dacă din pricina episodului din casa lui Simon ori fără vreo legătură directă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Întrupează. Cu altă privire se apropie de personaj Giovanni Papini, În prima povestire, „Giuda tentato”, din volumul I testimoni della Passione (Martorii Patimilor), apărut În 1938. Papini surprinde momentul ispitirii, fixat a doua zi după cina din casa lui Simon Leprosul. Iuda stă Întins la umbra unui ficus, În câmpia Betaniei, „la ceasul opresiv al siestei”, notează Papini, trimițând simultan spre atmosfera magic-seducătoare din Phaidon, dar și la sensul teologic al „ceasului amiezii”, ceasul acediei, al demonului „meridian”. Aici, la umbra
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
o altă ieșire. Se lăsase deja noaptea. Misionarul se întoarse acasă în Asakusa cu lectica. Casa lui se afla îndărătul unui pâlc de copaci ce se proiecta întunecat pe cerul nopții. Prin părțile acelea își făcuseră sat un grup de leproși și pentru ei funcționase, până în urmă cu doi ani, un mic dispensar al Ordinului Sfântul Pavel de care aparținea și misionarul. Spitalul fusese dărâmat, dar misionarului i se îngăduise să locuiască într-o colibă strâmtă ce mai rămăsese în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
umplând foaia, ca o mărturie a firii sale simple. „Nici acum nu ne lasă să propovăduim nestingheriți și trec cu vederea faptul că locuim aici doar pentru că judecătoria știe că nu mai e nimeni în afară de noi care să îngrijească de leproși. Așa că într-o zi ne vor alunga de aici și vom fi nevoiți să fugim ca și tine în Tōhoku. Și de data aceasta trebuie să-ți aduc la cunoștință niște vești tare neplăcute. Ordinul Sfântul Petru din Nagasaki a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
povestit cu însuflețire cum i-a vindecat Domnul unul după altul pe bolnavii din Galileea. Le-am spus cu voce răsunătoare cum i-a făcut pe șchiopi să meargă, cum le-a deschis ochii orbilor și cum a curățit trupurile leproșilor. Japonezii ascultau adânc înduioșați. Știam că printre lucrurile pe care le caută ei întotdeauna într-o religie se găsește și vindecarea de boli și de aceea am stăruit dinadins asupra acestor povestiri despre minunile Domnului. Însă Dumnezeu are putere nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fie și pentru numele Domnului. Dacă o să te faci stareț la Manila, fără îndoială că harul tău va spori și mai mult. Cu ochii închiși, îmi aminteam de coliba mizeră în care locuiam la Edo împreună cu Diego. Dispensarul unde îngrijeam leproși nu avea decât trei încăperi. Peste tot mișunau șoareci și gândaci, iar prin fața ușii trecea un canal cu apă stătută. Firește că la mănăstirea din Manila în loc de șoareci și gândaci, în copacii din grădină ciripeau păsărele și nici n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Japonia, dar nu li se dădea voie să-și propovăduiască în această țară credința. Firește că nu mi-am pierdut curajul și nu m-am supus acelei porunci. Sub cuvânt că aveam să clădesc în Asakusa un umil dispensar pentru leproșii bătuți de soartă, mi-am început pe ascuns munca de propovăduire în timp ce îngrijeam bolnavi împreună cu alți doi confrați. Creștinii japonezi care stăteau ascunși au început astfel să ia legătura cu mine și acestea au fost primele mele fapte de propovăduire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
găsea și nu primea nimic de mâncare, nu cerea și nu se hrănea. Mânca numai ce-i dădeau oamenii din milă sau ca mulțumire, dar mânca, din principiu, tot ce primea. Legendele care circulau despre peregrin povestesc că odată un lepros îngrijit de Pimen i ar fi mulțumit, punându-i ceva de-ale gurii în vas. Leprosului i-ar fi căzut și o bucată de deget și sfântul ar fi mâncat-o. Cutreiera anume regiunile muntoase întrebând mereu, în așezările prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-i dădeau oamenii din milă sau ca mulțumire, dar mânca, din principiu, tot ce primea. Legendele care circulau despre peregrin povestesc că odată un lepros îngrijit de Pimen i ar fi mulțumit, punându-i ceva de-ale gurii în vas. Leprosului i-ar fi căzut și o bucată de deget și sfântul ar fi mâncat-o. Cutreiera anume regiunile muntoase întrebând mereu, în așezările prin care trecea, de o bisericuță ascunsă într-o peșteră în munți, dar toți ridicau, nedumeriți, din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
găsea și nu primea nimic de mâncare, nu cerea și nu se hrănea. Mânca numai ce-i dădeau oamenii din milă sau ca mulțumire, dar mânca, din principiu, tot ce primea. Legendele care circulau despre peregrin povestesc că odată un lepros îngrijit de Pimen i ar fi mulțumit, punându-i ceva de-ale gurii în vas. Leprosului i-ar fi căzut și o bucată de deget și sfântul ar fi mâncat-o. Cutreiera anume regiunile muntoase întrebând mereu, în așezările prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-i dădeau oamenii din milă sau ca mulțumire, dar mânca, din principiu, tot ce primea. Legendele care circulau despre peregrin povestesc că odată un lepros îngrijit de Pimen i ar fi mulțumit, punându-i ceva de-ale gurii în vas. Leprosului i-ar fi căzut și o bucată de deget și sfântul ar fi mâncat-o. Cutreiera anume regiunile muntoase întrebând mereu, în așezările prin care trecea, de o bisericuță ascunsă într-o peșteră în munți, dar toți ridicau, nedumeriți, din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pumnul cu care lovește, un fiu cu părinți prea ocupați de ei ca să mai știe de alții, fratele unui mare dansator și... atât. Nu am o poveste de dragoste fiindcă statura și statutul nu mi-o permit. Sunt ca un lepros într-o lume care vrea să trăiască din goană, invizibil pentru fete, agasant pentru profesori, incomod pentru părinți și râvnit de prieteni, fiindcă am învățat să ascult și să înțeleg pe cel care e în suferință. Ce amestec ciudat, concluzionă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
apar inflamații pe bărbie? Ei bine, într-o noapte eram în pat și era întuneric și eram pe cale să adormim când a început să mă mănânce bărbia. Dacă nu mă dădeam imediat cu alifia specială aveam să arăt ca un lepros dimineața și trebuia să iau prânzul cu fetele de la Marie Claire a doua zi. Dar nu-mi luasem rețeta de la farmacie. Așa că el s-a trezit și s-a îmbrăcat și s-a dus să caute o farmacie non-stop. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
numită „boala coșurilor“. La sosirea noastră, întregul Fès trăia cu spaima acestui rău; boala se răspândea atât de iute, că nici un om nu părea să-i poată scăpa. La început, erau izolate persoanele atinse de boală în locuințe separate, ca leproșii, însă foarte curând numărul lor a ajuns atât de mare, că oamenii s-au văzut nevoiți să le aducă înapoi în sânul familiei. Orașul întreg devenea un imens cartier bântuit de boală, nici un leac nedovedindu-se eficace. Aproape la fel de ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
frânse, așa că Mariam a fost cea care a continuat, cu un aer absent: — Întreabă dacă sunt atinsă de boală. Când se spune „boală“, la Fès, asta înseamnă lepră, iar când se spune „cartier“, fără nici o altă precizare, înseamnă acela al leproșilor. Nu înțelesesem încă prea bine cele ce îmi fuseseră spuse, când am auzit bătăi sacadate în poartă. — În numele sultanului, poliția! Nu mai sunteți singure acum! Tocmai a intrat un bărbat. El poate vorbi cu noi. Am deschis. Erau nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Am deschis. Erau nu mai puțin de zece persoane: un ofițer, patru femei înveșmântate în văluri albe, ceilalți soldați. Aici locuiește Mariam, fiica lui Mohamed al-Wazzan din Granada? Ofițerul desfăcu un sul de hârtie. — Acesta e un ordin de la șeicul leproșilor. Trebuie s-o ducem pe numita Mariam în cartier. În minte mi se zbătea o singură idee: „De-ar putea fi doar un coșmar!“ M-am pomenit zicând: — Dar astea-s calomnii! N-a avut niciodată nici o singură pată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bune. Îmi răspundea calm, prefăcându-se că-mi dă dreptate, dar până la urmă spunea, după fiecare din tiradele mele, că el era doar un slujbaș, că avea o poruncă de dus la îndeplinire și că trebuia să mă adresez șeicului leproșilor. După zece minute, femeile ieșiră din cameră: două dintre ele o țineau pe Mariam pe după subsuori și o târau. Ținea ochii deschiși, dar trupul îi era moale; nici un sunet nu-i ieșea din gâtlej; părea incapabilă să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]