344 matches
-
analogie între Germania nazistă și [[Cruciadă|cruciadele]] [[creștinism|creștine]]. SS-ul a adunat voluntari din toată [[Europa]], între care [[Danemarca|danezi]], [[Norvegia|norvegieni]], [[Suedia|suedezi]], [[Țările de Jos|olandezi]], [[Belgia|belgieni]], [[Franța|francezi]], iar după izbucnirea războiului: [[Ucraina|ucraineni]], [[Letonia|letoni]], [[Lituania|lituanieni]], [[Estonia|estoni]], chiar și musulmani [[bosnia]]ci și [[tătari]]. Propaganda nazistă încerca să acrediteze ideea că ar fi fost o [[cruciadă]] pan[[Europa|europeană]] pentru salvgardarea valorilor europene. [[Fișier:Bundesarchiv Bild 146II-783, Heinrich Himmler.jpg|200px|thumbnail|Heinrich
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
germani, geți, giljaci, goți, greci, gurkha herero, hinduși, hotentoți, huni iakuți, iberici, indieni, indogermani, indonezieni, ionieni, irakieni, iranieni, irlandezi, irochezi, islandezi, israelieni, italici, italieni, itelmeni japonezi, javanezi kaffi, kirghizi, kolla, komi, koraiți, korani, kru, kuri, kurzi ladini, laoțieni, laponi, latini, letoni, levantini, libanezi, libieni, lituanieni, lombarzi maba, macedonieni, madi, maghiari, maja, malaiezi, malgași, maori, masai, mauri, mayași, mazuri, merkiți, mexicani, mohicani, monegasci, mongoli Notă. Maghiarii se numesc și unguri. naga, naimani, nama, ndau, nervi, niam-niam, normanzi, norvegieni, nubieni olandezi, onguți, oseți
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
activ al tendințelor liberale din centrul și vestul Europei. În interior, populația Rusiei a crescut în mod divers cu fiecare nouă achiziție teritorială. Populația imperiului includea finlandezi, germani baltici, estonieni și unii lituanieni luterani, majoritatea lituanienilor, polonezi și unii dintre letonii catolici, ucrainieni și belarușii ortodocși și greco-uniți, popoarele musulmane de-a lungul graniței sudice a imperiului și din Orientul Îndepărtat, greci și georgieni ortodocși și armenii credincioși ai bisericii apostolice armenești. Cum influența occidentală și opoziția la autocrație a continuat
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
nerușilor, să se stabilească în cele trei republici baltice. În zilele noastre aproximativ un sfert din populația Estoniei o reprezintă rusofonii. În Letonia, rușii reprezintă aproximativ o treime din populație, iar în capitala Riga rușii îi depășesc ca număr pe letoni. În conformitate cu legile sovietice, limbile locale (estona, lituaniana și letona) aveau statutul de limbi oficiale în republicile sovietice corespunzătoare. Aceste limbi erau folosite în administrația locală în paralel cu limba rusă, care era limba oficială în URSS. Totuși, cum toți noii
Republicile baltice () [Corola-website/Science/303386_a_304715]
-
erau etnici ruși), numărul lor crescând neîncetat, ei nefiind motivați să învețe limbile locale. Aproape toată lumea trebuia, însă, să învețe rusește, pentru a se descurca în viața de zi cu zi. Politica culturală sovietică, care încuraja multiculturalismul, a permis estonilor, letonilor și lituanienilor să-și păstreze identitatea națională orientată către Europa. În perioada sovietică această orientare europeană îi făcea să apară drept "occidentali" din punct de vedere politic și cultural. După recucerirea independenței, puternica identitate națională a statelor baltice, precum și faptul
Republicile baltice () [Corola-website/Science/303386_a_304715]
-
să-i pedepsească pe toți aceia care au colaborat, sau au fost bănuiți că au colaborat cu germanii în timpul războiului. Represiunile i-au privit nu numai pe indivizii găsiți vinovați, dar și întregi popoare sau minorități etnice. Milioane de polonezi, letoni, georgieni, ucrainieni, tătari și ceceni au fost deportați în Gulagurile din Siberia. (Mai înainte, imediat după anexarea Poloniei răsăritene, mii de ofițeri polonezi de carieră sau rezerviști au fost executați în primăvara anului 1940 în ceea ce avea să devină cunoscut
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
pe aceste meleaguri între 3000 și 2500 î.Hr. aducând cu ei așa-numita cultură a ceramicii cordate. În acest timp au început să apară balticii. Primii lituanieni făceau parte din triburile baltice, la care mai aparțineau și prusienii baltici și letonii. Aceste triburi nu erau supuse Imperiului Roman, dar întrețineau strânse legături comerciale cu acesta. Menționăm aici " Drumul chihlimbarului", care unea nordul cu sudul Europei. Dacă letonii au format stat abia în secolul al XX-lea, iar Prusia dispare ca națiune
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
lituanieni făceau parte din triburile baltice, la care mai aparțineau și prusienii baltici și letonii. Aceste triburi nu erau supuse Imperiului Roman, dar întrețineau strânse legături comerciale cu acesta. Menționăm aici " Drumul chihlimbarului", care unea nordul cu sudul Europei. Dacă letonii au format stat abia în secolul al XX-lea, iar Prusia dispare ca națiune prin secolul al XVIII-lea, lituanienii formează o națiune care dăinuie de mai bine de un mileniu, prima atestare documentară a acestui stat fiind datată la
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
națiune prin secolul al XVIII-lea, lituanienii formează o națiune care dăinuie de mai bine de un mileniu, prima atestare documentară a acestui stat fiind datată la 14 februarie 1009 în analele mănăstirii din Quedlinburg. Astăzi, descendenții triburilor baltice sunt letonii și lituanienii, dar în trecut existau mai multe asemenea popoare ca: samogițienii, selonienii, curonienii, semigalienii, care au intrat în componența celor două, și altele ca: prusienii, sambienii, skalvienii și galindienii, care au dispărut. În secolul al XI-lea, lituanienii plăteau
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
revenirea la vechile simboluri naționale stema țării și imnul de stat. În același an, 1988, Algirdas Brazauskas este ales prim secretar al comitetului central al Partidului Comunist. Pe 23 august 1989, pentru a atrage atenția opiniei publice internaționale, numeroși lituanieni, letoni și estoni formează un uriaș lanț uman de 600 km, ce trece prin capitalele Tallinn, Riga și Vilnius. În decembrie 1989, Partidul Comunist Lituanian își declară independența față de PCUS și ulterior își schimbă denumirea în "Partidul Muncitoresc Democrat Lituanian". La
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
a acordat o mai mare autonomie la sfârșitul deceniului al nouălea al secolului trecut. În 1988, steagul Letoniei independente a reînceput să fie folosit fără restricții, pentru ca, din 1990, acesta să fie arborat din nou în mod oficial. Frontul Populat Leton și-a prezentat proprii candidați pentru alegerile pentru Sovietul Suprem din martie 1990, câștigând două treimi dintre locurile adunării legislative. Pe 4 mai 1990, Sovietul Suprem și-a făcut publice intențiile de a proclama independența totală a țării față de URSS
Republica Sovietică Socialistă Letonă () [Corola-website/Science/303767_a_305096]
-
britanic a trimis o forță de 11.000 de soldați în încercarea de a capta New Orleans. În ciuda provocărilor de mare, tineri Andrew Jackson cu succes pietruite împreună un echipaj pestrița de miliție locale, gratuit negrii, UȘ Army obișnuiții, Kentucky letoni și locale privateers pentru a învinge decisiv trupele britanice, condus de Șir Edward Pakenham, în Bătălia de la New Orleans la 8 ianuarie 1815. Armatele au avut cunoștință că Tratatul din Ghent au încheiat deja Războiul pe 24 decembrie 1814. Că
New Orleans () [Corola-website/Science/304277_a_305606]
-
Clubul Republican de Șah și Dame din Chisinău. În vara anului 1989 a susținut cu succes examenele de admitere la catedra de șah a Institutului de Educație Fizică si Sport din Moscova. Tot acolo a început colaborarea cu marele maestru leton Zigurds Lanka. În 1993 a absolvit Institutul și în același an a fost admis la doctorat la Academia de Educație Fizică si Sport din Rusia. Între timp, a început antrenamentele cu renumitul antrenor rus Mark Dvorețki. În 1996 a susținut
Victor Viorel Bologan () [Corola-website/Science/311289_a_312618]
-
din Kazahstan sau Letonia, ai căror copii au învățat în limbi cu predare în limba rusă, generațiile următoare ajungând să vorbească limba rusă ca primă limbă. Astfel 57% din ucrainenii din Estonia, 70% din belarușii din Estonia și 37% dintre letonii din Estonia declarau în cadrul referendumului din 1989 că limba rusă este limba lor maternă. De asemenea, comunitățile evreiești din cadrul Uniunii Sovietice au schimbat limba idiș ca limbă principală cu limba rusă. Altă consecință a amestecului naționalităților și a răspândirii bilingvismului
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
fiica sa să-și poată continua carieră de dansatoare. Cu toate ca Furcillo a pretins că el este tatăl lui Nicholson dar și că a comis bigamie prin mariajul cu June, biograful Patrick McGilligan care a scris "Jack's Life", susținea că letonul Eddie King, managerul lui June, ar fi adevăratul tata al lui Jack, relatând totodată și că June Nicholson, mama actorului, nu a fost nici ea sigură cine este tatăl copilului. Mama lui Nicholson avea rădăcini irlandeze, engleze și olandeze. Nicholson
Jack Nicholson () [Corola-website/Science/308843_a_310172]
-
avea la bord trei valize diplomatice ale legătiilor americane din Tallinn, Riga și Helsinki. Diplomatul guvernului american Henry W. Antheil, Jr. a fost ucis în atac. Pe 15 iunie, Uniunea Sovietică a invadat Lituania și trupele sovietice au atacat grănicerii letoni la Maslenki. Pe 16 iunie 1940, URSS au invadat Estonia și Letonia. Viaceslav Molotov a acuzat statele baltice de conspirație împotriva Uniunii Sovietice și a emis un ultimatum tuturor statelor baltice pentru schimbarea guvernelor cu executive cu atitudini prietenoase față de
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
de cel puțin 124.467, (59.732 estoni, 34.250letoni și 30.485 lituanieni). Printre aceste victime s-au numărat 8 foști șefi de stat și 38 de foști miniștri estoni, 3 foști șefi de stat și 15 foști miniștri letoni și președintele în funcție, 5 foști prim-miniștri și alți 24 foști miniștri lituanieni.. Cea mai amplă acțiune de „curățare” a fost planificată pentru noaptea de 27-28 iunie 1941, dar nu a mai avut loc din cauza invaziei germane (Operațiunea Barbarossa
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
evreiești și țigănești din regiune. Cea mai mare parte a populației evreiești a fost ucisă în pădurea Rumbula. Asasinatele au fost executate de Einsatzgruppe A, anumite subunități ale Wehrmachtului și de marinari ai Kriegsmarine (în Liepaja), dar și de colaboraționiști letoni, așa cum a fost Sonderkommando Arajs. Până la sfârșitul anului 1941, aproape întreaga populație evreiască a fost ucisă sau deportată în lagărele morții. În plus, alți încă 25.000 de evrei au fost deportați în Letonia din Germania, Austria și Cehia, dinte
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
teatrul de lupte din Europa. Estimările pierderilor de populație merg până la 25% în Estonia, 30% în Letonia și 15% în Lituania. Pierderile provocate de război și de ocupație au fost apreciate la aproximativ 90.000 de estoni, 180.000 de letoni și 250.000 de lituanieni. În aceste cifre sunt incluse și persoanele deportate de autoritățile sovietice în 1941 și victimele Holocaustului. La Conferința de la Ialta, SUA și Regatul Unit, aliații URSS în războiul împotriva Germaniei Naziste, au recunoscut ocuparea de
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
a celor trei state baltice de către sovietici, dar, în perioada postbelică, atât americanii și britanicii cât și celelalte democrații occidentale nu au recunoscut de jure ocupația URSS a Estoniei, Lituaniei și Letoniei. Ca urmare, democrațiile occidentale au recunoscut diplomații estoni, letoni și lituanieni care continuau să funcționeze în numeroase state în numele fostelor lor guverne. Acești diplomați îmbătrâniți au continuat să-și reprezinte statele lor până la recâștigarea independenței patriilor lor. Churchill recunoașterea "de jure" a graniței sovietice vestice. Churchill nu a dat
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
sau frăția pădurii (în limbile estonă: "metsavennad", letonă: "meža brăļi", lituaniană: "miško broliai") au fost partizani estoni, letoni și lituanieni, care s-au angajat în lupte de guerilă cu autoritățile sovietice în timpul ocupației sovietice în timpul celui de-al doilea război mondial și în perioada postbelică. Mișcări de rezistență antisovietice similare au luptat împotriva dominației străine și în alte
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
1944, a permis oricărui soldat originar din regiune, în principal celor din Divizia a 20-a Waffen-SS (Divizia I estonă), care doreau să lupte pentru apărarea patriei lor, să rămână pe loc și să hărțuiască forțele sovietice. Numeroși estoni și letoni au reușit să scape din încercuirile unităților sovietice și, împreună cu câțiva germani din Grupul de armate Curlanda, au trecut în clandestinitate și au format ceea ce a fost numită „frătia pădurii”. Dacă soldații ai unităților Waffen-SS au fost judecați și condamnați
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
fie considerate ca separate și distincte în scop, ideologie, activități și competențe de apartenența la SS-ul german, și de aceea comisia îi considera că ne fiind o mișcare ostila guvernului Statelor Unite, conform Secțiunii 13 a Legii persoanelor strămutate. Guvernul leton a demonstrat că Legiunea letonă (compusă în primul rând din diviziile a 15-a și a 19-a Waffen SS ) nu a fost o organizație criminală sau colaboraținistă. Mart Laar (Prim-ministrul Estoniei, 1992-1994 și 1999-2002), în cartea sa din
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
cifre pentru anii 1945 - 1955 de până la 12.000 organizați în 700 de subunități, dar cercetătorii nu au ajuns încă la o concluzie finală) În timp, partizanii au înlocuit armamentul de fabricație germană cu cel de origine sovietică. Comandamentul central leton a avut un sediu secret pe stada Matīsa Street din Riga până în 1947. În timpul celor aproximativ 3.000 de raiduri efectuate, partizanii au produs victime printre militarii sovietici, cadrele partidului, (în special în zonele rurale) și au produs distrugeri clădirilor
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
în special în zonele rurale) și au produs distrugeri clădirilor oficiale și depozitelor armatei. Autoritățile sovietice au raportat moartea a 1.562 militari ai Armatei Roșii și rănirea a altor 560 în timpul întregii perioade de existență a mișcării de rezistență. „ letoni” au fost mult mai activi în regiunile de frontieră. Regiunile în care activitatea lor a fost mai importantă au fost Dundaga, Taurkalne, Lubăna, Aloja și Līvăni. În regiunile estice ale țării, ei aveau legături cu partizanii estoni, iar în cele
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]