971 matches
-
reed. în Psaltirea în versuri, îngr. I. Bianu, București, 1887, reed. în Psaltirea în versuri, îngr. N. A. Ursu, Iași, 1974; [Domnii Țării Moldovei], în Molităvnic de-nțăles, Iași, 1681, reed. în Parimiile preste an, Iași, 1683, reed. în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, III, publ. M. Kogălniceanu, București, 1874, 526-529, reed. în CPV, 49-53; ed. (publ. Ion-Radu Mircea), în MS, VII, 1976, 1; [Epigramă omagială către Ionașcu Bilevici], în Molităvnic de-nțăles, Iași, 1681; [Epigramă omagială către Ioachim, patriarhul Moscovei], în
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
câștiguri importante. În amplul studiu Cronicari munteni, își propune să adopte un unghi de vedere favorabil unei mai bune integrări a cronicarilor munteni în ansamblul scrisului literar românesc. Cu argumente convingătoare, M. îl indică pe Stoica Ludescu drept autor al Letopisețului cantacuzinesc, analizează aprofundat Cronica Bălenilor, Anonimul brâncovenesc și cronica lui Radu Popescu și nu include în cercetarea sa Istoria Valahiei a stolnicului Constantin Cantacuzino, deoarece, fiind în dezacord cu cei care îl plasează între cronicari, susține că umanistul este un
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
, 1733-1774 (Letopisețul Țărei Moldovei de la domnia întâi și până la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat), scriere alcătuită în Moldova în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Transmisă într-un manuscris semnat de Enache Kogălniceanu, în care succedă letopisețului Pseudo-Amiras
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
1733-1774 (Letopisețul Țărei Moldovei de la domnia întâi și până la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat), scriere alcătuită în Moldova în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Transmisă într-un manuscris semnat de Enache Kogălniceanu, în care succedă letopisețului Pseudo-Amiras, cronica a fost atribuită la un moment dat unui înaintaș al lui Mihail Kogălniceanu, Enache Kogălniceanu - colecționar de texte istorice și cărți populare, frate cu bunicul viitorului om de cultură pașoptist -, dar ipoteza rămâne insuficient argumentată. De cultură mijlocie
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
populare, frate cu bunicul viitorului om de cultură pașoptist -, dar ipoteza rămâne insuficient argumentată. De cultură mijlocie, ignorând cronica lui Ion Neculce, cu care expune paralel evenimentele deceniului 1733-1743, ca și pe aceea, mai modestă, a contemporanului Ioan Canta, autorul Letopisețului anonim al Moldovei consemnează istoria unei epoci de declin feudal și de apogeu al fanariotismului în Țările Române. Cronicarul prezintă faptele onest, detaliat, fără comentarii inutile, fără elanuri și efuziuni lirice. Vremurile, pe care le înregistrează cu anume culoare ochiul
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
Iordache Stavarache - grec, conducând ca prim sfetnic sau ca reprezentant la Constantinopol al mai multor domni destinele Țărilor Române - se ridică la valoarea de simbol al parvenitismului fanariot, descrierea războiului ruso-turc dintre anii 1768 și 1774, cu care se încheie letopisețul, rămâne nesemnificativă în raport cu amploarea și consecințele evenimentului. Ediții: Letopisețul Țărei Moldovei de la domnia întâi și până la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat (1733-1774), în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, III, publ. Mihail Kogălniceanu, București, 1874, 195-274. Repere
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
reprezentant la Constantinopol al mai multor domni destinele Țărilor Române - se ridică la valoarea de simbol al parvenitismului fanariot, descrierea războiului ruso-turc dintre anii 1768 și 1774, cu care se încheie letopisețul, rămâne nesemnificativă în raport cu amploarea și consecințele evenimentului. Ediții: Letopisețul Țărei Moldovei de la domnia întâi și până la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat (1733-1774), în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, III, publ. Mihail Kogălniceanu, București, 1874, 195-274. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 391-398; Constantin Giurescu
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
războiului ruso-turc dintre anii 1768 și 1774, cu care se încheie letopisețul, rămâne nesemnificativă în raport cu amploarea și consecințele evenimentului. Ediții: Letopisețul Țărei Moldovei de la domnia întâi și până la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat (1733-1774), în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, III, publ. Mihail Kogălniceanu, București, 1874, 195-274. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 391-398; Constantin Giurescu, Pseudo-cronicari, București, 1916; Giorge Pascu, Istoria literaturii române din secolul al XVIII-lea, București, 1927, 86-93; Pușcariu, Ist. lit., 204
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
, (Povestire pe scurt despre domnii Moldovei), versiune a cronicii scrise în limba slavonă la Curtea lui Ștefan cel Mare. Textul aparține istoriografiei din veacurile al XIV-lea și al XV-lea, derivând dintr-un trunchi comun cu Letopisețul de la Bistrița și Cronica moldo-germană. Se păstrează în două versiuni descoperite de Ioan Bogdan la Kiev și la Sankt Petersburg și intitulate Povestire pe scurt despre domnii Moldovei. În Letopisețul de la Putna se narează întâmplări petrecute între 1359 și 1526
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
și al XV-lea, derivând dintr-un trunchi comun cu Letopisețul de la Bistrița și Cronica moldo-germană. Se păstrează în două versiuni descoperite de Ioan Bogdan la Kiev și la Sankt Petersburg și intitulate Povestire pe scurt despre domnii Moldovei. În Letopisețul de la Putna se narează întâmplări petrecute între 1359 și 1526, adică de la domnia lui Dragoș Vodă până la cea a lui Ștefan cel Tânăr, multe dintre ele relatate și în Letopisețul de la Bistrița. Cu toate acestea, letopisețul, în cele două variante
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
Petersburg și intitulate Povestire pe scurt despre domnii Moldovei. În Letopisețul de la Putna se narează întâmplări petrecute între 1359 și 1526, adică de la domnia lui Dragoș Vodă până la cea a lui Ștefan cel Tânăr, multe dintre ele relatate și în Letopisețul de la Bistrița. Cu toate acestea, letopisețul, în cele două variante ale lui, conține informații inedite, ce completează imaginea Moldovei din perioada medievală. Prima versiune se conservă într-un sbornic din Kiev, alături de cronicile lui Macarie și Eftimie. Pe filele manuscrisului
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
despre domnii Moldovei. În Letopisețul de la Putna se narează întâmplări petrecute între 1359 și 1526, adică de la domnia lui Dragoș Vodă până la cea a lui Ștefan cel Tânăr, multe dintre ele relatate și în Letopisețul de la Bistrița. Cu toate acestea, letopisețul, în cele două variante ale lui, conține informații inedite, ce completează imaginea Moldovei din perioada medievală. Prima versiune se conservă într-un sbornic din Kiev, alături de cronicile lui Macarie și Eftimie. Pe filele manuscrisului apar câteva rânduri în slavonă semnate
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
cel care a copiat textele la scurt timp după conceperea lor, călugărul Isaia de la Slatina. Pornind de la această însemnare, P. P. Panaitescu a demonstrat că varianta datează din jurul anului 1561, de pe vremea lui Alexandru Lăpușneanu. De mai mică întindere decât Letopisețul de la Bistrița, cronica prezintă unele lacune, dar și evenimente care nu au fost consemnate acolo. Episodul luptei din Codrii Cosminului împotriva polonezilor lipsește aici, la fel amănuntele despre domnia lui Bogdan III. În schimb, sunt furnizate date despre adunarea de la
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
urcarea în scaunul mitropoliei a lui Teoctist în vremea lui Gheorghe Brancovici, despotul Serbiei, precum și ajutorul dat de Radu cel Mare, voievodul Țării Românești, lui Ștefan în bătălia din Codrii Cosminului. Și sbornicul de la Sankt Petersburg, din care face parte Letopisețul de la Putna, mai conține letopisețul lui Macarie și pe cel al lui Azarie. Spre deosebire de prima versiune, nu se cunoaște locul de copiere a textului. O traducere românească a Letopisețului de la Putna a fost făcută probabil în jurul anului 1770 de Vartolomei
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
lui Teoctist în vremea lui Gheorghe Brancovici, despotul Serbiei, precum și ajutorul dat de Radu cel Mare, voievodul Țării Românești, lui Ștefan în bătălia din Codrii Cosminului. Și sbornicul de la Sankt Petersburg, din care face parte Letopisețul de la Putna, mai conține letopisețul lui Macarie și pe cel al lui Azarie. Spre deosebire de prima versiune, nu se cunoaște locul de copiere a textului. O traducere românească a Letopisețului de la Putna a fost făcută probabil în jurul anului 1770 de Vartolomei Măzăreanu, viitorul arhimandrit al Putnei
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
Codrii Cosminului. Și sbornicul de la Sankt Petersburg, din care face parte Letopisețul de la Putna, mai conține letopisețul lui Macarie și pe cel al lui Azarie. Spre deosebire de prima versiune, nu se cunoaște locul de copiere a textului. O traducere românească a Letopisețului de la Putna a fost făcută probabil în jurul anului 1770 de Vartolomei Măzăreanu, viitorul arhimandrit al Putnei. Alte traduceri de referință, nu doar ale acestui manuscris, ci ale tuturor cronicilor slavo-române din secolele al XV-lea și al XVI-lea, se
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
din secolele al XV-lea și al XVI-lea, se datorează lui Ioan Bogdan și P. P. Panaitescu. Ediții: Povestire pe scurt despre domnii Moldovei, în Ioan Bogdan, Vechile cronice moldovenești până la Ureche, București, 1891, 143-148, 193-198, în Ioan Bogdan, Letopisețul lui Azarie, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXXI, 1908-1909, în Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan, îngr. P.P. Panaitescu, București, 1959, 43-52, 55-66, 69-73. Repere bibliografice: Bogdan, Scrieri, 270-302, 346-372, 416-431, 457-463; Iorga, Ist. lit., I, 125-131
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
veche, unde se disting câteva direcții: începutul scrisului în limba română (studiile înnoitoare metodologic publicate de I. Gheție și Alexandru Mareș de-a lungul mai multor ani au dus la elaborarea lucrării de sinteză Originile scrisului în limba română, 1985); letopisețe (P.P. Panaitescu despre letopisețul lui Grigore Ureche și editarea lui, Liviu Onu despre problema paternității Letopisețului cantacuzinesc); cărți populare (Alexandru Mareș despre Cele 12 vise ale lui Mamer, Floarea darurilor, Dosoftei și cărțile populare, I. Gheție și Alexandra Roman-Moraru despre
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
câteva direcții: începutul scrisului în limba română (studiile înnoitoare metodologic publicate de I. Gheție și Alexandru Mareș de-a lungul mai multor ani au dus la elaborarea lucrării de sinteză Originile scrisului în limba română, 1985); letopisețe (P.P. Panaitescu despre letopisețul lui Grigore Ureche și editarea lui, Liviu Onu despre problema paternității Letopisețului cantacuzinesc); cărți populare (Alexandru Mareș despre Cele 12 vise ale lui Mamer, Floarea darurilor, Dosoftei și cărțile populare, I. Gheție și Alexandra Roman-Moraru despre Floarea darurilor, Eugenia Dima
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
I. Gheție și Alexandru Mareș de-a lungul mai multor ani au dus la elaborarea lucrării de sinteză Originile scrisului în limba română, 1985); letopisețe (P.P. Panaitescu despre letopisețul lui Grigore Ureche și editarea lui, Liviu Onu despre problema paternității Letopisețului cantacuzinesc); cărți populare (Alexandru Mareș despre Cele 12 vise ale lui Mamer, Floarea darurilor, Dosoftei și cărțile populare, I. Gheție și Alexandra Roman-Moraru despre Floarea darurilor, Eugenia Dima despre Erotocritul, N.A. Ursu despre Critil și Andronius și Filerot și Antusa
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
, (Letopisețul de când s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei), cea mai veche scriere istoriografică românească în limba slavonă. Descoperită la Tulcea, într-un manuscris copiat în Moldova în a doua jumătate a secolului al XVI-lea (pe la 1710 aparținea
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
până în 1474) și mai ales Tăutul (care a continuat și în timpul lui Bogdan III) ori, poate, chiar de unul dintre aceștia. Cei mai mulți cercetători consideră însă că manuscrisul păstrat în Biblioteca Academiei Române urmează cu destulă fidelitate textul inițial, în comparație cu variantele interne (Letopisețul de la Putna, prescurtat și în parte completat în această mănăstire până în 1518, respectiv până în 1526) și externe (Cronica moldo-germană, Cronica moldo-rusă și Cronica moldo-polonă). Ca structură, Letopisețul de la Bistrița are patru părți, inegale ca întindere. Partea întâi reprezintă o simplă
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
păstrat în Biblioteca Academiei Române urmează cu destulă fidelitate textul inițial, în comparație cu variantele interne (Letopisețul de la Putna, prescurtat și în parte completat în această mănăstire până în 1518, respectiv până în 1526) și externe (Cronica moldo-germană, Cronica moldo-rusă și Cronica moldo-polonă). Ca structură, Letopisețul de la Bistrița are patru părți, inegale ca întindere. Partea întâi reprezintă o simplă înșiruire a domnilor, de la Dragoș (probabil 1352 - cum presupun istoricii de azi -, dată prezentă în Cronica moldo-polonă, și nu 1359, cum apare în manuscris) până la Alexandru cel
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
același neam” (una dintre primele confirmări scrise ale conștiinței de unitate a poporului român). Textul se întrerupe la mijloc de frază (ultimele două file au fost rupte între timp), fiind completat de Ioan Bogdan pe baza Cronicii polone și a Letopisețului Țării Moldovei al lui Grigore Ureche. Comparația cu Letopisețul de la Putna permite însă concluzia că pe cele două file dispărute din Letopisețul de la Bistrița istorisirea continua, probabil, până în anii 1518-1526 sau până la o dată apropiată. Față de paginile referitoare la domniile din
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
de unitate a poporului român). Textul se întrerupe la mijloc de frază (ultimele două file au fost rupte între timp), fiind completat de Ioan Bogdan pe baza Cronicii polone și a Letopisețului Țării Moldovei al lui Grigore Ureche. Comparația cu Letopisețul de la Putna permite însă concluzia că pe cele două file dispărute din Letopisețul de la Bistrița istorisirea continua, probabil, până în anii 1518-1526 sau până la o dată apropiată. Față de paginile referitoare la domniile din secolul precedent, cele șaisprezece pagini de manuscris consacrate lui
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]