353 matches
-
între obiect și pacient. Ipoteza autorului (Creissels 1995: 235): este posibilă o definiție generală a obiectului, dacă se pornește de la studiul proprietăților complementelor (diferite grade de solidaritate cu predicatul verbal). Obiectul este un tip formal de complement care, indiferent de lexemul verbal pe care îl însoțește, prezintă, prin comportamentul său sintactic, un maximum de solidaritate cu verbul. Obiectele sunt cerute de regimul verbului. Creissels (1995: 253−258) observă că, frecvent, există mai multe posibilități de marcare diferită a subiectului și a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a fi existențial și locativ, ci și a unificării interpretării pentru toate aparițiile sale, inclusiv ca auxiliar, soluțiile fiind diferite. Abeillé și Godard (2000) arată că, în franceză, italiană și română, verbul copulativ și auxiliarul de timp/aspect trebuie considerate lexeme diferite. Verbul copulativ, identic cu auxiliarul pasiv, are aceeași structură argumentală în cele trei limbi, însă auxiliarele de timp/aspect sunt diferite: în română, auxiliarul de perfect fi are structură argumentală de auxiliar de timp, dar este diferit de copulă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
complexul predicativ". Obiectul este mai puțin o marcă a saturării și mai mult un semn al expansiunii predicatului; adesea, același verb admite mai multe obiecte a căror natură este profund diferită (acuzativul dublu). Tranzitivitatea nu este o caracteristică imediată a lexemului verbal, ci rezultatul diverselor operații care modifică predicatul pentru a-l face conform cu o situație precisă. Tranzitivele nu au în mod necesar marca de acuzativ. 54 A. Cooreman, B. Fox, T. Givón, "The discourse definition of ergativity", Studies in Language
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
codate, acesta adaugă: "Cu fraza, depășim o limită, intrăm într-un domeniu nou" (2000: 121) [...] "Ea se distinge net de celelalte unități lingvistice" (2000: 123) Considerînd propoziția ca pe o unitate de ultim rang integrator (trăsături distinctive > foneme > silabe > morfeme > lexeme > propoziție), Benveniste fixează o limită lingvisticii sistemului ("semiotic"). El consideră fraza ca pe o unitate de alt ordin: Fraza aparține, fără îndoială, discursului. Chiar așa putem s-o și definim: fraza este unitatea discursului. [...] Fraza este o unitate, în măsura în care este
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nevoie...), intersubiective (imperativ, interogativ, a trebui, (tu/voi) a putea...), subiective (a vrea, a gîndi, a spera). Verbe de opinie (a crede /ști/bănui/nu ști/fi de acord/pretinde CĂ), adverbe de opinie (posibil, fără-ndoială, probabil, poate, desigur), lexeme afective, evaluative și axiologice (mic, drăgălaș, conotații pozitive și negative ale chipului în raport cu fața, ale lui subțire în raport cu slab, axiologie morală în bun și prost, rău). Trei tipuri de unități gramaticale intră în această categorie textuală: adverbul (sincer/genial), grupul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cele două expresii nominale cu articol hotărît (ca și următoarele) și prima verigă cu articol nehotărît din lanțul de coreferințe este cea interogată în construirea unei relații și a unei interpretări anaforice. Anafora este numită fidelă dacă este reluat același lexem, și infidelă dacă nu este exact același lexem. O anaforă poate referi la un segment lung pe care-l sintetizează: T24 UGERE DE VACĂ UMFLATE CU SERINGA AUSTRALIA Niște crescători australieni au fost surprinși umflînd ugerele vacilor lor cu seringa
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și următoarele) și prima verigă cu articol nehotărît din lanțul de coreferințe este cea interogată în construirea unei relații și a unei interpretări anaforice. Anafora este numită fidelă dacă este reluat același lexem, și infidelă dacă nu este exact același lexem. O anaforă poate referi la un segment lung pe care-l sintetizează: T24 UGERE DE VACĂ UMFLATE CU SERINGA AUSTRALIA Niște crescători australieni au fost surprinși umflînd ugerele vacilor lor cu seringa pentru ca să arate mai impresionante în cadrul unuia dintre cele
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
formele de anafore și de lanțuri de coreferință vizează desigur să mențină un continuum omogen de semnificație, o izotopie minimală a discursului prin reluări-repetiții, însă ele asigură, în același timp, progresia prin noi specificări și mobilizări ale referințelor virtuale ale lexemelor convocate. Orice relație de coreferință se sprijină pe o predicație și permite, de fapt, o predicație implicită: Callas est un mit al artei vocale (T26), spatulele sînt niște superbe păsări albe (T31), al doilea polițist inculpat este un inspector al
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a ara și recolta ca să trăiască, și merită astfel să nu simtă lipsa pîinii pe care [Ø] au semănat-o. (Trad. Aurel Tita) În segmentele A și B, suita de [Ø] = ele se află în întregime sub incidența referențială a lexemului "animale", introdus chiar de la început ca obiect al discursului. Anafora pronominală menține referința animală, obiect evidențiat inițial. Totuși, în B, la sfîrșitul fiecăruia din primii trei membri, apare o proprietate umană, prezentată ca o aparență înainte de a fi confirmată într-
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
prezentată ca o aparență înainte de a fi confirmată într-un enunț care modifică referentul și repune în chestiune punctul de vedere al percepției ințiale: "și într-adevăr [Ø] sînt oameni". Finalul lui B pare astfel să întrerupă incidența referențială a lexemului "animale". Pronumele anaforicele [Ø] = ei din C și D ar trebui să trimită la "oameni", introdus în memorie prin reformularea de la sfîrșitul segmentului B. Cu toate acestea, introducerea lexemului "vizuini" în C conduce la o ezitare referențială a celor două
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
oameni". Finalul lui B pare astfel să întrerupă incidența referențială a lexemului "animale". Pronumele anaforicele [Ø] = ei din C și D ar trebui să trimită la "oameni", introdus în memorie prin reformularea de la sfîrșitul segmentului B. Cu toate acestea, introducerea lexemului "vizuini" în C conduce la o ezitare referențială a celor două subiecte. Referentul animal pare că se menține într-atît încît anafora [ei] = oameni este, dacă nu împiedicată, cel puțin întîrziată și bruiată. Deci, prin menținerea celor doi referenți în memorie
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și bruiată. Deci, prin menținerea celor doi referenți în memorie, acești "oameni" rămîn parțial "animale", așa cum habitatul și hrana lor tind să o arate. Trebuie să așteptăm sintagma "pe ceilalți oameni" (D) pentru ca anafora pronominală să se ancoreze definitiv în lexemul "oameni" 13. Referințe și lecturi recomandate - Marie-José (REICHLER) BÉGUELIN: "Anaphore, cataphore et mémoire discursive", Pratiques 57, Metz, 1988: 15-43. - "L'usage des SN démonstratifs dans les Fables de La Fontaine", Langue française 120, Paris, Larousse, 1998: 95-109. - Maria-Élisabeth CONTE: "Anaphore, prédication
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
definim izotopia ca pe "constanța unui parcurs de sens pe care un text îl prezintă cînd este supus unor reguli de coerență interpretativă" (trad. Marina Spalas. București, Univers, [1985] 1991: 143). Unitatea izotopă minimală rezidă în legătura stabilită între două lexeme la nivel frastic sau transfrastic. Imensul avantaj al conceptului constă în importanța care se poate acorda lexicului și muncii interpretative a cititorului. Așa cum scrie M. Arrivé: "A citi un text înseamnă a identifica izotopia (-ile) care îl parcurge (parcurg) și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nivele de sens: cel al anecdotei povestite (animalieră în al doilea caz) și cel al semnificației religioase (în prima) sau sociale (în a doua) 14. La sfîrșitul paragrafului din T5, numai datorită relației de cotopie dintre "bebeluș" și "ursulețul lui" lexemul "cîrpă" (din fr. patte în text, care mai înseamnă și labă sau picior, în registrul familiar n.tr.) capătă sens. Folosit aici cu sensul de bucată de țesătură (aflat la originea lui pattemouille cîrpă umedă pentru călcat) cuvîntul nu este
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de o trecere prin relația de izotopie a discursului din cauza omonimiei sale cu patte-jambe a copilului. Incoerența de ce un singur picior în acest caz? orientează interpretarea (și traducerea) spre un obiect la fel de drag copilului ca și ursulețul lui. Faptul că lexemul patte (cîrpă) apare în discursul raportat al unei vecine îl îndreptățește pe ziarist să recurgă la un lexem conotat ca regional. Să luăm trei exemple scurte, aparent foarte diferite: T33 Familia Blonquet asuda alcool. Un crîșmar din Saint-Maur îndrăzni să
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
un singur picior în acest caz? orientează interpretarea (și traducerea) spre un obiect la fel de drag copilului ca și ursulețul lui. Faptul că lexemul patte (cîrpă) apare în discursul raportat al unei vecine îl îndreptățește pe ziarist să recurgă la un lexem conotat ca regional. Să luăm trei exemple scurte, aparent foarte diferite: T33 Familia Blonquet asuda alcool. Un crîșmar din Saint-Maur îndrăzni să refuze să le mai dea de băut. Aceștia îl loviră cu un pumnal indignat. (Fénéon) T34 Pisicuțele ar
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
semantică: un zugrav > maxilarele. Din punctul de vedere al cunoașterii despre lume, reacțiile fizice ale zugravului la electrocutare (maxilare care clănțăne și cădere) sînt conforme cu o înlănțuire previzibilă. Cadrul spațial al evenimentului este de asemenea coerent, asocierea anaforică a lexemelor marchiză și gară nu pune probleme de interpretare. Totuși, așa cum spune Greimas, în Du sens II: Orice discurs, din moment ce vine cu propria sa izotopie semantică, nu este decît o exploatare foarte parțială a virtualităților pe care i le oferă tezaurul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în latină, forasticus), în opoziție cu domesticus, se aplică la ceva care are un aspect ostil, agresiv, brutal, care poate reacționa violent. Înseamnă a spune că animalele cu pricina sînt pentru tu o alteritate neliniștitoare, accentuată de numărul lor (răspîndite). Lexemele generice masculi și femele confirmă izotopia animală pe care o sprijină verbele de acțiune. A răscoli se poate spune la fel de bine despre un animal care sapă în pămînt ca să găsească ceva. Dîrzenia de nebiruit de la sfîrșitul primului segment merge de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pricina nu pot fi opriți. Desigur, legătura cu pămîntul pare să introducă un sentiment. Dar această legătură nu implică neapărat, în sistemul izotopic A, un sentiment uman, cu atît mai mult cu cît dîrzenia face din ea un atașament orb. Lexemul final de nebiruit merge în sensul ciudățeniei îngrijorătoare a acestor animale, semnificînd ceva ce nu poți stăpîni, și pe care nu-l poți birui. Nu încape îndoială că legătura cu pămîntul trimite de asemeni la o izotopie a iobăgiei (pămîntul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
stăpîni, și pe care nu-l poți birui. Nu încape îndoială că legătura cu pămîntul trimite de asemeni la o izotopie a iobăgiei (pămîntul fiind lucrat pentru un proprietar). În segmentul [A], subiectele subînțelese [ELE] se află toate sub incidența lexemului "animale", introdus chiar de la început ca obiect al discursului. La fel se întîmplă și în [B], dar fiecare membru al perioadei se conformează unei structuri identice. La începutul fiecărui membru, subiectul menține referința animală, obiect reliefat inițial. În schimb, la
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
modifică referentul și repune în discuție PdV perceptual inițial. Putem spune că punctul de vedere s-a modificat în special datorită trecerii de la poziția în patru labe la cea a lui homo erectus. Finalul segmentului [B] întreupe incidența referențială a lexemului animale și izotopia legată de el. Începînd de-aici, subiectele verbelor din [C] și din [D] ar trebui să trimită la oameni, introduși în memorie odată cu reformularea și într-adevăr sînt oameni. Cu toate-acestea, introducerea lexemului vizuini menține izotopia animală
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
întreupe incidența referențială a lexemului animale și izotopia legată de el. Începînd de-aici, subiectele verbelor din [C] și din [D] ar trebui să trimită la oameni, introduși în memorie odată cu reformularea și într-adevăr sînt oameni. Cu toate-acestea, introducerea lexemului vizuini menține izotopia animală, iar subiectul din [C] ezită referențial și pare să rămînă sub incidența lui animale. De-a lungul întregului segment [C] referentul animal pare că se menține astfel încît anafora [ei = oameni] este împiedicată. Prin menținerea celor
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
joacă un rol adeseori important inducînd relații de echivalență între punctele unei secvențe verbale: Repetiții de foneme (aliterații și rime, paragrame și anagrame). Repetiții de silabe și/sau a unui anumit număr de silabe (ritm redat de număr). • Repetiții de lexeme și jocuri de omofonie, sinonimie, antonimie. • Repetiții de grupuri morfosintactice (paralelisme gramaticale). Există un tip de reluare care a fost inventariat de retorică și stilistică sub numele de anaforă (pe care nu trebuie să-l confundăm cu utilizarea lingvistică despre
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
intră în contradicție cu o alta. Această bandă desenată umoristică dă de înțeles faptul că, pentru ca o suită de propoziții să alcătuiască un text coerent, trebuie să existe o corespondență între consecințele ce reies din propozițiile succesive, pornind de la implicațiile lexemelor pe care le conțin. Aici, personajul se străduiește cu haz (bulele 3 și 4) să producă un text coerent în acord cu implicațiile voinței exprimate în bula1. Urmarea este cît se poate de logică în ceea ce privește presupoziția, dar total absurdă din
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acestei percepții și, la sfîrșit, conectorul reformulativ ÎNTR-ADEVĂR recategorizează referentul și modifică astfel PdV1 al lui TU într-un PdV2 al Locutorului: aceste animale [...] sînt oameni. Substituibil cu adverbul EFECTIV, conectorul ÎNTR-ADEVĂR introduce confirmarea izotopiei umane declanșată prin lexemele glas articulat, picioare și față umană. Ceea ce este spus sub incidența lui ÎNTR-ADEVĂR, în poziție de concluzie a lui B, infirmă PdV1 al lui TU. Afirmația se referă la realitatea efectivă a lumii (este sensul etimologic al conectorului). Nici un
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]