223 matches
-
scolastici și Antichitatea târzie), dar și de istorie a limbii române literare. Cercetările lui conturează o sferă de preocupări științifice complementare, între care cele biblice ocupă un loc de prim-plan. Conform Dicționarului General Al Literaturii Române, lucrarea "Studii de lexicologie biblică" introduce o metodă nouă în abordarea textuala, comparativa, interlingvistica și istorică a lexicului de origine biblică al limbii române. Cunoașterea limbilor vechi (latină, greacă, slavona, ebraica) și a mai multor limbi moderne i-au permis exegetului descrierea unor interesante
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
de mine.”<br> b) Inclus cu articol monografic în: Eugen Simion (coord.), "Dicționarul general al literaturii române", vol. III, L/ O, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 472-473 (autorul articolului: Victor Durnea).<br> c) Rodica Zafiu: “Cartea profesorului Eugen Munteanu "Lexicologie biblică" (București, Humanitas, 2008) e un volum exemplar, care fixează un reper și consolidează o ierarhie de valori. E o carte fundamentală, model de rigoare filologica, dar și de obiectivitate științifică.”<br> d) Bogdan Cretu, "Un filolog pursânge", în “Ziarul
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
note, comentarii și bibliografie, Editura “Humanitas”, București, 1991, 238 p.1 ISBN 973-28-0176-x 2. Sfîntul Augustin, De Magistro/Despre Învățător. Ediție bilingva, traducere, introducere, comentarii, note și bibliografie, Institutul European, Iași, 1995, 264 p.2 ISBN 973-9148-62-X. 3. Studii de lexicologie biblică, Editura Universității, Iași, 1995, 374 p. (premiul “Timotei Cipariu” al Academiei Române pe anul 1995, acordat în 1997)3.ISBN 973-9149-41-3 4. Aeterna Latinitas. Mică enciclopedie a gîndirii europene în expresie latină, Polirom, Iași, 1997, 450 p. (în colaborare cu
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
2007, p. 235-438. ISBN 978-973-46-0445-6. 16. Wilhelm von Humboldt, Diversitatea structurală a limbilor și influența ei asupra umanității. Versiune românească, introducere, nota asupra traducerii, tabel cronologic, bibliografie și indice de Eugen Munteanu, Humanitas, București, 2008, 425 p. ISBN 978-973-50-2013-2. 17. Lexicologie biblică românească, Editura Humanitas, București, 2008, 657 p. ISBN 978-973-50-1868-9. 18. Eugeniu Coșeriu, Istoria filosofiei limbajului. De la începuturi până la Rousseau. Ediție nouă, augmentată de Jörn Albrecht, cu o remarcă preliminară de Jürgen Trabant, versiune românească și indice de Eugen Munteanu
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Angela Vrănceanu (născută Bidu) este o specialistă în semantică, lexicologie, lingvistică teoretică și aplicată, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București. A publicat peste 100 de studii și mai multe lucrări de specialitate. Are contribuții importante în teoria limbii și metalexicografie. Împreună cu Narcisa Forăscu, a luat
Angela Bidu-Vrănceanu () [Corola-website/Science/310893_a_312222]
-
ordine cronologică) Începând cu 15 septembrie 1966 și până la 24 ianuarie 2007, Ion Pachia Tatomirescu a publicat - în ziare / reviste din România și din alte țări ale Europei și Americii - 1029 articole / studii interdisciplinare (critică, istoria civilizațiilor, teoria literaturii, stilistica, lexicologie, istoria religiilor etc.). Lista ziarelor / revistelor la care Ion Pachia-Tatomirescu a colaborat, ori publică: "Al cincilea anotimp" (Oradea, 2001), "Amfiteatru" (București, 1968), "Annales de l’Academie des Lettres et des Arts du Perigord" (Revue Littéraire et Artistique, Bordeaux / France, 1991
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
din membrii titular al Academiei de Științe a Moldovei, specialitatea lingvistică romanică (în special română) și slavă (în special rusă), cercetător știintific principal în cadrul Institutului de Lingvistică de pe lîngă Academia de Științe a Moldovei. Este fondator al școlii moldovenești de lexicologie și semantică lingvistică. A studiat gramatica, lexicologia, lexicografia, stilistica, istoria limbii, cultura vorbirii limbii române, semantica generală, lingvistica teoretică, romanistica, slavistica, lingvistica comparată, sociolingvistica. Președinte al Consiliului științific specializat pentru conferirea gradelor științifice de doctor și doctor habilitat în filologie
Silviu Berejan () [Corola-website/Science/309494_a_310823]
-
a Moldovei, specialitatea lingvistică romanică (în special română) și slavă (în special rusă), cercetător știintific principal în cadrul Institutului de Lingvistică de pe lîngă Academia de Științe a Moldovei. Este fondator al școlii moldovenești de lexicologie și semantică lingvistică. A studiat gramatica, lexicologia, lexicografia, stilistica, istoria limbii, cultura vorbirii limbii române, semantica generală, lingvistica teoretică, romanistica, slavistica, lingvistica comparată, sociolingvistica. Președinte al Consiliului științific specializat pentru conferirea gradelor științifice de doctor și doctor habilitat în filologie (1988-1991), președinte al Comisiei de Expertiză a
Silviu Berejan () [Corola-website/Science/309494_a_310823]
-
ale Dunării, iar diferențierea Românilor de Aromâni (și de Megleno-Români) s-a produs fără ca unii să descindă din ceilalți, prin instalarea Slavilor între ei, și prin evoluția separată (în nord și în sud) din Proto-Română în Română și în Aromână. Lexicologia arată că limba română prezintă o puternică influență slavă, maghiară și timpuriu germană, iar majoritatea elenismelor au tranzitat prin intermediarul bulgar, pe când limbile din sudul Dunării prezintă o influență slavă mai slabă și o influență directă traco-iliră și grecească antică
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
Dr. Livia Ana Tătar, cunoscută ca Ana Tătaru (n. 15 iulie 1927, Bistrița), este profesor și om de știință specialist în fonetică, fonologie și lexicologie. Are cetățenie română și germană. Tatăl, Vasile Tătar, a fost preot și deținut politic în timpul regimului comunist. Mama, Iulia Tătar, născută Tanco, fiică de preot român. Ana Tătaru a copilărit în Bistrița, unde a frecventat mai mulți ani școala cu
Livia Ana Tătaru () [Corola-website/Science/306234_a_307563]
-
12 ani la Universitatea din Cluj și cinci ani la Universitatea din Mannheim. Este autoare a peste 100 de lucrări științifice și articole politico-sociale. Până în prezent a publicat 18 volume dintre acestea 8 fiind de referință în domeniul foneticii și lexicologiei: Au urmat cinci volume de articole științifice și social politice, intitulate: "Prezentă la datorie" (1999-2003), Ed. Clusium, Argonaut. A mai publicat patru volume autobiografice intitulate: "Oameni și umbre, povești adevărate", sub pseudonimul Ana Spătaru (2005-2006), Ed. Clusium, Cluj-Napoca.
Livia Ana Tătaru () [Corola-website/Science/306234_a_307563]
-
este la fel de controversată ca și cea a poporului român, din două motive principale, unul științific, celălalt politic. Din punct de vedere științific, penuria izvoarelor istorice, în special a celor scrise, permite numeroase interpretări, pe care numai lingvistica comparată, lexicologia și toponimia le pot confirma sau infirma, rareori definitiv. Interesele politice, care exprimă revendicările odinioară teritoriale, astăzi mai mult regionale, culturale, identitare ale statelor vecine, ale României însăși și ale minorităților conlocuitoare, au creat mai multe variante de istorie a
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
Termenul românesc "peiorativ" este împrumutat din franceză: "péjoratif", care, la rândul său, provine din termenul latinesc "pēiorō, pēiorăre, pēiorăvi, pēiorătum", „a face mai rău”, iar acesta provine din "pēiŏr, pēiŭs", comparativ al lui "mălus", „rău”. Semantica este o ramură a lexicologiei care se ocupă cu studierea sensului cuvintelor, precum și cu schimbările de sens pe care le pot suferi cuvintele. Semantica este un factor de organizare a vocabularului unei limbi. Dat fiind că dicționarele sunt explicative, și nu normative, nu există un
Peiorativ () [Corola-website/Science/314704_a_316033]
-
cuvânt-bază, astfel alcătuindu-se un cuvânt nou, cu sens mai mult sau mai puțin schimbat, din aceeași clasă lexico-gramaticală sau din alta. Nu există unitate de vederi printre lingviști în ceea ce privește ramura lingvisticii de care ține derivarea. Unii o includ în lexicologie, alții în morfologie ca parte a gramaticii, alții consideră formarea de cuvinte o ramură aparte a gramaticii sau a lingvisticii. În lingvistica limbii române este privită în mod tradițional ca un procedeu de îmbogățire internă a lexicului, deci ca ținând
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
în morfologie ca parte a gramaticii, alții consideră formarea de cuvinte o ramură aparte a gramaticii sau a lingvisticii. În lingvistica limbii române este privită în mod tradițional ca un procedeu de îmbogățire internă a lexicului, deci ca ținând de lexicologie În literatura de specialitate anglofonă se întâlnește ideea că derivarea este unul din procedeele principale de formare a cuvintelor, celălalt fiind flexiuneea, acestea făcând parte din morfologie în sens larg. După Crystal 2008, spre deosebire de derivare, prin flexiune nu rezultă un
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
morfologie, și în cea despre lexic. În alta, A. Jászó (coord.) 2007, capitolul despre formarea de cuvinte, ce cuprinde un subcapitol despre derivare, este inclus într-o parte numită „Cuvântul”, făcând obiectul unui capitol de rang egal cu cel despre lexicologie, cu unul numit „Părțile de vorbire” și cu unul intitulat „Morfologia cuvântului”. În lingvistica acestei limbi se deosebesc prin denumiri diferite, pe de o parte mărci și desinențe, care în principiu sunt sufixe gramaticale, și pe de altă parte sufixe
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
până în 1970. Între anii 1954-1956 a fost decan al Facultății de Filologie, iar între 1955-1974 a fost directorul Editurii Academiei. Activitatea sa științifică însumează o bibliografie bogată cuprinzând studii de filologie clasică, etimologie, lingvistică generală, fonetică și fonologie, gramatică, onomastică, lexicologie și de cultivare a limbii române. A susținut ani în șir emisiunea radiofonică „Limba noastră”, iar în „Revista Cultului Mozaic” a deținut o rubrică pe teme lingvistice, semnalând apropieri între cuvintele din diferite limbi. Este autorul unor valoroase studii și
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
Cluj. Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase Hasdeu, până la litera L ("lojniță"). Acestei lucrări i-a dedicat cea mai mare parte a vieții, din ea rezultând, pe lângă volumele Dicționarului, numeroase studii de lexicologie, uneori cu accente memorialistice. A fost unul dintre cei mai mari lingviști ai României, adevărat șef de școală și și-a desfășurat activitatea în următoarele domenii: De-a lungul vieții Sextil Pușcariu a aprofundat numeroase aspecte ale culturii naționale, de la
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
folosi textele în cântările liturgice. Unicul text masoretic păstrat este "Codexul Aleppo", scris în secolul al X-lea e. n. În Secolul de Aur al culturii evreiești din Peninsula Iberică s-au scris cele mai însemnate lucrări la capitolul gramatică și lexicologie al ebraicii biblice. Necesitatea de a exprima concepte abstracte împrumutate din filosofia clasică greacă sau arabă a impus învățaților medievali să împrumute termeni și structuri gramaticale din aceste limbi sau să creeze cuvinte noi cu ajutorul rădăcinilor ebraice existente. O altă
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
origine siriană, care s-a așezat într-un sat din apropiere de Beirut, unde s-a născut autorul. Cultura arabă tradițională a deprins-o de la un călugăr, apoi și-a îmbogățit-o prin lecturi din cele mai diverse: gramatică, retorică, lexicologie și poezie. Compunea versuri ocazionale de la o vârstă fragedă, în mare parte panegrice, adresate emirului, dar care n-au fost păstrate. În 1840 s-a mutat la Beirut, unde a ajuns vestit ca unul dintre cei mai buni cunoscători ai
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
(n. 8 octombrie 1957, Wrocław) este un lingvist polonez anglicist, lexicolog și lexicograf, autor a numeroase dicționare anglo-polone și polono-engleze, precum și publicații de lexicografie și lexicologie. este fiul lui Edward și Helenei Piotrowski. Tata al trei copii. A terminat liceul în Wrocław (1972-1976), apoi a studiat la Institutul de Filologie Engleză a Universității din Wrocław(1976-1980). A lucrat la Filarmonica din Wrocław (1979-1982) că traducător de
Tadeusz Piotrowski () [Corola-website/Science/329420_a_330749]
-
bi- sau plurilinguală. Există o Societate Europeană de (EUROPHRAS) înființată în 1999, care organizează colocvii și scoate publicații în domeniu. Frazeologia fiind o disciplină relativ tânără, însuși statutul ei în cadrul lingvisticii este controversat. După unii autori este o subramură a lexicologiei, după alții, frazeologia ține de lexicologie și de sintaxă. Frazeologia are de fapt un caracter mai larg interdisciplinar, dat fiind că unitățile frazeologice sunt studiate din mai multe puncte de vedere: lexical, sintactic, stilistic, semantic, având legătură și cu etimologia
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]
-
Europeană de (EUROPHRAS) înființată în 1999, care organizează colocvii și scoate publicații în domeniu. Frazeologia fiind o disciplină relativ tânără, însuși statutul ei în cadrul lingvisticii este controversat. După unii autori este o subramură a lexicologiei, după alții, frazeologia ține de lexicologie și de sintaxă. Frazeologia are de fapt un caracter mai larg interdisciplinar, dat fiind că unitățile frazeologice sunt studiate din mai multe puncte de vedere: lexical, sintactic, stilistic, semantic, având legătură și cu etimologia. Necesitatea tratării unităților frazeologice în dicționare
Frazeologie () [Corola-website/Science/335184_a_336513]