368 matches
-
partea dinspre Luca Pițu, ST, 1994, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Despre Luca Pițu, RL, 1996, 22; Ovidiu Nimigean, Monstrum eruditionis, „Timpul”, 1996, 5; Nicolae Țone, Pe cât de talentat, pe atât de capricios: Luca Pițu, VR, 1996, 7-8; Alex. Ștefănescu, Erudit și libertin, RL, 1997, 11; Traian Ștef, Luca Pițu și sentimentul nostru românesc, F, 1997, 11; Borbély, Xenograme, 71-73; Luminița Fassel, Literatura multilingvă în Europa de Est. Funcția stilistică a germanismelor la Luca Pițu, VTRA, 1998, 1; Gheorghe Grigurcu, Magistrul din Cajvana, RL, 1998
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
stimează peste măsură unele pe altele, balenele se salută move hominum în.a.). Aluzie ia generalul american Benedict Arnold, care și-a trădat patria în timpul bătăliei decisive date la Saratoga în 1777 între armatele americane și cele engleze. Lothario, personaj libertin într-o piesă a dramaturgului englez Nicholas Rowe î1674-1718). Daniel Boone î1735-1820), explorator și aventurier american, celebru prin cruzimea cu care extermina pieile-roșii. Denumire ironica sub care era cunoscut un tratat juridic al celebrului jurist englez Edward Coke î1552-1634), tratat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
generale”, care nu aveau nimic comun cu spitalele moderne de astăzi, și în care erau primiți, în afară de persoanele cu tulburări mentale - „nebuni” - „...o serie întreagă de indivizi diferiți între ei, cel puțin după criteriile noastre de percepție: cerșetori, săraci, invalizi, libertini, bătrâni în mizerie, exilați, șomeri îndărătnici - pe scurt, toți cei care în raport cu ordinea stabilită de rațiune, de morală și de societate dau semne de „dereglare”. În spitalele generale intră cel care nu poate și nu trebuie să facă parte din
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
geniul și condiția geniului în societate; apoi pentru narațiunea alertă sau excursul eseistic pe teme filosofice, în special cea a genialității. În centru se află două personaje. Primul este un tânăr de 22 de ani, Puiu Dinescu, boem și cam libertin, care nu izbutește să-și treacă examenul de admitere la facultate, ceea ce nici nu dorește cu adevărat, întrucât pasiunea lui este arta, poezia. Îndrăgostit de doctorița din sat, vrea s-o cucerească, dar în final femeia îl părăsește pentru altul
BAILESTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
este singurul martor care asistă la această scenă. Caută disperat din ochi un mod de a scăpa, dar nu-l găsește. — Nu te băga, o imploră speriat flaminul. Marcia îl împinge mânioasă la o parte: — Ovidius nu a fost un libertin și nici nu a corupt tineretul cu scrierile sale. — Nu!? întreabă ironic împăratul. Nu! replică ea cu duritate. A fost doar un poet erotic. — Și asta e moral pentru tine? tună vocea principelui. Femeia nu se lasă impresionată de tonul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o putere spirituală atât de mare încât să facă asta singuri, nu prea sunt interesați de religie. Mi se pare greu ca oamenii să caute religia din proprie inițiativă. Kawai: Ar trebui să se înființeze un grup serios. Unul mai libertin, fără reguli: „Când vreți să vă strângeți, veniți aici, după ce se termină, sunteți liberi. Faceți asta de fiecare dată când poftiți.“ Murakami: Eu nu sunt atât de optimist. Numai privind organizația, este de ajuns să-ți dai seama că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
abia un pic mai mică decât procurarea unei carafe cu vin, iar vânzătorii de flori nu făceau, în ochii lor, mai multe parale decât cârciumarii, cu atât mai mult cu cât și unii, și alții erau adesea andaluzi, prosperi și libertini. Salma însăși nu uita să-și modifice mersul când trecea prin locul de formă pătrată unde se afla piața de flori, nu atât din cucernicie cât dintr-o legitimă grijă de respectabilitate. Băgasem de seamă în cele din urmă purtarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru cei din jur; Adrianus, alias Marco van Vierme, alias Boss un ins mărunt, cu suflet mare; Nea Petrică Bau-Bau un cârciumar ciufut; Domnișoara Rodica o proprietăreasă posesivă; Nea Ghiță Patiserul un Criminal fără vocație; Nae Contrabandă un chefliu. Un libertin. Un crai de mahala; Coco ( poreclită și Cău-Cău) concubina flușturatică a Bossului; Pale Botîncur vărul lui Nae; Popa Costică un preot folkist; Îngerul Uriel Arhanghelul Cunoașterii Divine; Bursucul și cu Iepurele doi cavaleri medievali reîncarnați; Profesorul-curator Georgescu omologul lui Dracula
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
CU UȘURINȚĂ CEEA CE LE DESPARTE. DAR ÎN SÂNUL RĂULUI, GREUTATEA DE A-L EXPLICA ABIA ÎNCEPEA. EXISTĂ DE EXEMPLU RĂUL APARENT NECESAR, ȘI RĂUL APARENT INUTIL. EXISTĂ DON JUAN ÎN INFERN ȘI MOARTEA UNUI COPIL. CĂCI DACĂ E DREPT CA LIBERTINUL SĂ FIE FULGERAT, ESTE DE NEÎNȚELES SUFERINȚA COPILULUI. ȘI, ÎNTR-ADEVĂR, NU E NIMIC MAI IMPORTANT PE PĂMÂNT DECÂT SUFERINȚA UNUI COPIL ȘI OROAREA PE CARE ACEASTĂ SUFERINȚĂ O ADUCE CU EA ȘI RAȚIUNILE PE CARE TREBUIE SĂ I LE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
jumătăți de măsură, că nu exista decât Paradisul și Infernul și că nu puteai fi decât mântuit sau osândit după cum ai făcut alegerea. Asta era, după părerea lui Paneloux, o erezie care nu se putea naște decât în sufletul unui libertin. Căci există un Purgatoriu, dar existau, fără îndoială, vremuri când nu prea trebuia sperat în acest Purgatoriu, vremuri când nu se putea vorbi de păcate ușoare. Orice păcat era mortal și orice indiferență criminală. Era totul sau nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
groază de timp ca să fiu iar În stare de atac. Biata Maureen, ce bătaie de cap i-am dat! Și ce regresie din partea mea, ce cădere! Devenisem unul dintre cei pe care tata Îi ponegrea În cărțile lui, unul din libertinii care, după el, confundă dragostea carnală cu animalitatea. Mă resemnasem deja, dar nu izbuteam să-l fac pe tata s-o șteargă din cameră, În ciuda tuturor eforturilor lui Maureen, a mîinilor, gurii, sfîrcurilor sînilor convocați la căpătîiul bolnavului! Tata Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe Hiram și se discuta despre revoluția iminentă. Iar pentru alții masoneria era o société de plaisir, un club, un simbol, un status symbol. Găseai În ea de toate, Cagliostro, Mesmer, Casanova, baronul d’Holbach, d’Alembert... Enciclopediști și alchimiști, libertini și hermetiști. Și s-a văzut la izbucnirea revoluției, când membrii aceleiași loji s-au trezit divizați și a părut că marea frăție a intrat În criză pentru totdeauna...“ „Nu exista o opoziție Între Marele Orient și Loja Scoțiană?“ „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
catalitică a lui Bogdan-Pitești cu cea exercitată asupra tinerei generații din anii ’30 de către Nae Ionescu, și el un „geniu oral”, produs controversat al culturii Decadenței, risipit în gazetărie și rutinat în combinații oculte. Figură de boier cabotin și cinic, libertin prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorească și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A. Boicescu), „estet al viciului și vicios al artelor”, prin sprijinirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
O istorie, Editura Polirom, Colecția „Plural M”, Iași, 2004). Printre puținii cercetători care i-au acordat un rol semnificativ în ecloziunea modernității literare autohtone s-a numărat Rodica Zafiu, în deja menționatul dosar-antologie despre simbolismul românesc (1996). Recent, personalitatea acestui „libertin anarhic în jurul căruia se strîng artiștii avangardei române”, un adevărat „Lorenzo de Medici al României” (!), a fost reconsiderată și de o tînără cercetătoare din Italia, Maria-Luiza Lombardo (Erotica magna. O istorie a literaturii române dincolo de tabuurile ei, Editura Universității de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
evoluționistul raționalist Ferdinand Brunetière, Georg Brandes și sociologul Charles Letourneau, criminalistul Cesare Lombroso, eseistul Thomas Carlyle (tradus în franceză), Nietzsche, pragmatistul american William James și polimorful Rémy de Gourmont, autorii ruși (Tolstoi, Dostoievski, Gorki, traduși și ei în franțuzește) și libertinul bulevardier Catule Mendes, La Bible amusante a „călugărului iconoclast” Leo Taxil, compozitorii Wagner și César Frank, presa de mare reportaj și fapte diverse... Iar „Mercure de France, această Révue des deux mondes a generației noastre (...) adăpostul ultimelor ecouri ale mișcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mea e ca mieunatul unei mâțe În călduri, după părerea admirativă a lui Antonio. Antonio. Poate că astăzi l-am șters pentru totdeauna din viața mea. Se strădui să descifreze cuvintele ariei - care, deoarece Caballe pronunța italiana și franceza destul de libertin, Îi scăpau. Dar reuși să Înțeleagă Mon cœur s’ouvre à ta voix. Sasha Îi Întinse pachețelul cu ceasul lui Dario. Emma Îl așeză pe genunchi, cu grijă, de parcă ar fi fost din cristal. — Păcat, eu sunt un animal omnivor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu adevărat. Bruno, În ce-l privea, hotărâse să se Înscrie la Litere: Începea să i se aplece de demonstrațiile Taylor-Maclaurin și, mai ales, la Litere erau fete, o mulțime de fete. Tatăl lui nu avu nici o obiecție. Ca toți libertinii bătrâni, spre sfârșit devenea sentimental și Își reproșa amarnic că prin egoismul său Îi stricase viața lui Bruno; ceea ce de altfel nu era În Întregime fals. La Începutul lunii mai se despărți de Julie, ultima lui amantă, o femeie totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lui, trăia Într-o lume precisă, istoricește mediocră, ritmată Însă de anumite ceremonii comerciale - turneul de la Roland-Garros, Crăciunul, revelionul, Întâlnirea bianuală cu catalogul 3 Suisses. Dacă ar fi fost homosexual, ar fi putut participa la Sidathon sau la Gay Pride. Libertin, s-ar fi pasionat pentru Salonul erotismului. Mai sportiv, ar urmări chiar acum o etapă montană a Turului Franței. Consumator fără preferințe, se bucura totuși când la Monoprix-ul din cartier revenea săptămâna specialităților italiene. Totul era bine organizat, omenește vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu emoție. — N-ai rămas la petrecere..., Își aminti Bruno. Era cam jenant, nu cunoșteam pe nimeni și era totuși nunta mea. Tata a venit foarte târziu, dar totuși a venit: era nebărbierit, cravata Îi era legată strâmb, părea un libertin ramolit. Sunt sigur că părinții Annei ar fi preferat altă partidă, dar mă rog, ca burghezi protestanți de stânga, aveau totuși un anume respect pentru Învățământ. Apoi, eu aveam agregația, ea numai definitivatul. Cumplit e că soră-sa mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nici În Satana, nici Într-o altă putere supranaturală; de altfel, În ceremoniile lor, blasfemia era un condiment erotic minor, pentru care cei mai mulți Își pierdeau rapid interesul. În realitate, la fel ca maestrul lor, marchizul de Sade, erau materialiști convinși, libertini În căutare de senzații tot mai violente. Potrivit lui Daniel Macmillan, distrugerea progresivă a valorilor morale În cursul anilor 60, 70, 80 apoi 90 era un proces logic și ineluctabil. Era normal ca indivizii eliberați de constrângerile morale curente, după ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
porno la modă, difuzate pe Canal+. Ca un omagiu adus lui Karl Marx, care punea În centrul sistemului său, ca pe o entelehie toxică, enigmaticul concept de „scădere tendențială a ratei profitului”, am fi tentați să postulăm, În centrul sistemului libertin În care intraseră Bruno și Christiane, existența unui principiu de scădere tendențială a ratei plăcerii; ar fi și superficial și inexact. Fenomene culturale, antropologice, secunde, dorința și plăcerea nu explică În fond aproape nimic din sexualitate; departe de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Polonia, Își trăgeau tăria din conservele de carne de porc din Chicago. De ce porc? Mă rog, În cazul de față se potrivește. Morris era un evreu credincios - nu chiar habotnic, dar mai mult sau mai puțin practicant. Și acest evreu libertin Își datora existența unui tânăr care pierduse controlul motocicletei - nu cunosc Împrejurările exacte ale morții lui. Tot ce știu este că tehnicienii chirurgi au extras inima băiatului, care Înlocuia acum inima bolnavă din pieptul lui Herbst. Și Herbst Îmi povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu numai o cronică italiană a anilor ’80, ci și un repertoriu sui-generis al temelor și formulelor specifice prozei tondelliene 286. Căci trebuie menționat faptul că autorul a rămas în conștiința publicului în primul rând ca prozator, prin volumele Alți libertini (1980), Pao Pao (1982), Rimini (1985) sau Camere separate (1989). Singura sa carte care se pretează la o lectură în cheie poetică este Bilete pentru prieteni, din 1986, asupra căreia vom zăbovi în cele ce urmează. Titlul volumului funcționează ca
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Cât despre Demirgian, acest mod de uniune conjugală i se păru original. Deci amândoi luară cîte-o mână a lui Saferian și o sărutară. Modernismul și arhaismul se îmbinau. Cu toată înfățișarea scandaloasă a dialogului, uniunea Demirgian-Sultana nu decurse în modul libertin în care ne-am închipui. "Fata" lui Demirgian nu exista, și Demirgian însuși făcuse paradă de senzualitate, ca să nu se arate mai puțin "modern" decât Sultana, care la rîndu-i arborase cinismul de frică să nu întîmpine rezerve din partea lui Demirgian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ispititoare). Alte elemente antagonice: tinerețea și senectutea, frumusețea și urâțenia, originea nobilă și cea umilă, care implică bogăția și sărăcia.442 Satisfacția naratoarei nu poate fi tăgăduită. și-a luat revanșa în spațiul ficțiunii, deoarece l-a subjugat pe cavalerul libertin și, astfel, pe toți din tagma lui, având posibilitatea, prin surogatul ei - bătrâna, de a se imagina din nou tânără și frumoasă.443 Independența feminină, cel puțin în istorisire, a reușit să se impună, cu precădere în planul mariajului, așa că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]