546 matches
-
de aur, de Poetul Dragostei al Cerului și al Pământului, atunci vom tâlcui sublim literele de foc care tresaltă în stihurile Iubirii tuturor aleșilor. Dacă privim doar una din minunile Poemului sfânt, divinul Trandafir, în care răsar zorii înmiresmați în licărul de rouă, prelins pe brocardul petalelor îmbobocite ce dau binețe Soarelui, simțim că în mijlocul lor surâde o taină. Este Taina iubirii Poetului ! Din toate aceste desăvârșite odrăsliri, înfrumusețate cu nenumărate felurimi, Poetul Dragostei a tors admirația, ce înflorește în Om
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
scânteiază-n urmele pașilor lui Iisus Hristos. Am îngenunchiat pe țărâna caldă, ca o plămadă de cer în care s-au cuibărit sceptruri și coroane voievodale, atârnate doar de poala veșniciei Celui Preaînalt. Am simțit cum crește-n trupul meu licăr de floare, din mireasma sublimelor Fecioare, care au rămas în frumusețea vie a martiriului sfânt. Am atins smerit stâncile, foste odinioară schimnicii Hotarului de veghe, ce-au tors din Caierul timpului sumanul veșniciei. Am îmbrățișat falnicii brazii, scânteietori în sumanele
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
din viața familiei sale, dar îl trăise atât de intens... Chiar și după zeci de ani de la eveniment, i se perindau prin fața ochilor niște flash-uri: casa tăcută, silueta aproape imaterială a mamei, aerul încărcat de grija zilei de mâine, licărul permanent al candelei, vorbitul în șoaptă, multă-multă tristețe, interdicții peste interdicții cu N-ai voie să... și tot așa pană la întoarcerea tatălui... Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 1 (prima parte) / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
fila -prima filă celelalte aduc cu ele bucuria descoperirii călătoria continuă mai sunt câteva versuri și darul e gata nu-l împachetez (florile se oferă libere cu zâmbet deplin) îl las pe marginea pragului să fie primit Domnul adaugă un licăr de bucurie celui ce știe a primi cu inima larg deschisă darul sângelui din arborele luminii ființei lui e liniște și soare o pasăre își construiește cuibul în mărul înălțat din semințele copilăriei mele 16 martie 2014 Referință Bibliografică: în
ÎN INIMA TIMPULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353525_a_354854]
-
se așeza pe marginea patului resimțind aceiași dorința că și acum cativa ani dar nedorind să-și trădeze simțurile,încerca să se poarte normal și odihnindu-și privirea în ochii ei atât de cristalini dar și foarte triști,zări un licăr de iubire scăldat într-un regret amar. -Aurele,am hotărât să te vizitez după ce am fost diagnosticată cu cancer în ultima fază,mai am de trăit câteva luni și iartă-mă că dorind să-mi trăiesc viața,am stat la
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
Nici nu mă gândesc! Ești un nerecunoscător și interesat. După ce ți-ai văzut sacii-n car întorci spatele la cei care țin la tine. Până la urmă a îmbunat-o cu promisiuni și subînțelesuri vagi, care avură darul să reaprindă un licăr de speranțe în frumoșii ochi albaștri ai cumetrei. --Off! Ce mă fac eu cu tine, că nu pot să te las la greu? Așa mi-e soarta, să te ajut toată viața și tu să fii nerecunoscător cu mine. Vorbe
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
germinativ” a ceea ce ar fi putut fi o “colaborare” și posibilă înțelegere antefactum și au rodit fertilizând dihonia, care din nefericire ajunsese să perforeze până la capătul celălalt, ca să se vadă că de fapt este un alt “''început” al tunelului. Fără licărul de speranță pe care se miza, pe care se chinuise să-l traverseze și să-l depășească - ajungând cu aceleași mijloace și gânduri, tot acolo de unde se plecase ... “ Dar originea lor, pastore Keith, se știe de unde, când, cum și în
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
lumina crudă, crescând din răsărit, Albind cenușa arsă a patimilor mele. Mă desmierdau adâncuri ce trimeteau prin unde, Crâmpeiele de raze ce foc purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Volumul "Pasteluri" Referință Bibliografică: Pe plaja fără nume / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
PE PLAJA FĂRĂ NUME de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353908_a_355237]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CHIPUL CE STRĂLUCE... Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1193 din 07 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Este noapte și oare unde mă gândesc? La imaginea de care nu mă dezlipesc, E strălucirea chipului ce licăre'n cer, Luminarea ce întrece orice efemer! E noapte și cam nu adorm nicidecum, Căci urmăresc pe cer steaua acum, Steaua ce din bolta cerului am ales, Și doresc să fac din gingășie-i vers! Nu dorm că nu știu cum si
CHIPUL CE STRĂLUCE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354060_a_355389]
-
mai rău o duce Cel sărac, bolnav, pe ducă... Nu apucă să apuce Primăvara, se usucă... Toate-s iarna și mai rele Decât cele de tot anul, Și poverile-s mai grele, Și-i și mai sărman sărmanul... Doar un licăr de nădejde, De Crăciun, abia mai prinde Și în ochi un fir de grej de Luminiță i se-aprinde... Ci curând va să se stingă Dacă anul îl va trece Și va da Domnul să ningă Amânând clipa-i să
DĂ SĂ NINGĂ...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353243_a_354572]
-
Adrian Trifan, Mariana Zavati Gardner, Luca Cipolla, Iacob Cazacu-Istrati. Autorii, persoane de vârste și de profesii diferite, majoritatea de origine română, selectați pe principiul calității, trăitori în România sau în Republica Moldova, Germania, Italia, Anglia, Statele Unite, Canada, Australia, sunt uniți de licărul harului dumnezeiesc, de dragostea față de pământul românesc și față de limba română. O apariție singulară și binevenită în paginile cărții o constituie domnul Luca Cipolla, „italiano vero”, născut la Milano, împătimit de România și limba română, poet, prozator, traducător din română
ÎN LIMBA ITALIANA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353669_a_354998]
-
șăgalnic. - Prințișor! - Oho! - chicoti fata. Pe mine mă cheamă Narcisa. De fapt, ce vrei de la mine? - Același lucru pe care-l vrei și tu, iubirea! - Depinde ce voi simți alături de tine, trubadurule, poetule, cântărețule! - chicoti ea voioasă în mijlocul naturii sub licărul steluțelor de pe bolta întunecată a cerului. Se priviră cu admirație. Fata fu cuprinsă de o vrajă necunoscută. Voinicul avea trăsături care atât de mult o atrăgeau, încât îi venea să-l strângă în brațe. Cavalerul simți dorința fetei și o
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
împlinească interesele pe cât se poate. În pofida crizei generalizate din ultima vreme, Las Vegas este o metropolă a luminii și a jocului ei misterios și de basm feeric, eteric, impalpabil dar și impasibil, pentru care devii o insignifiantă fantă, abia un licăr care nici măcar nu păstrează atributul propriei surse ci proprietatea luminii artificiale, nu este a ta cu toate că faci parte din întregul pe care-l întreține și te călăuzește, ești ca un trântor plutitor pe oceanul trândăviei căreia nu i se întrevăd
SPERIETURĂ LA O CASĂ DE MODĂ DIN L.A. (XI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354070_a_355399]
-
purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca o coapsă de femeie. Se zbate gându-n pleoapele-nserării Lăsând pe scutul clipei urme frânte Și-mbrățișând fantasma depărtării Când în ninsori i-e dat să se-nveșmânte. ALUNG-ACUM
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
frunză, umbră rece A vieții și a morții vegetale, Când toamna morții și-i petrece În lung convoi de muguri și petale. Sunt frunza ce toamna agonică moare Și-n lemn fără sevă de frig se usucă, În tremur de licăr de lumânare Și-n bocet de jale din doină de ducă... Sunt trist ca frunza desfrunzită Ce moare-n pasta de pastel Pe o paletă ruginită Abia atinsă de-un penel. Sunt toamne ce se întomnează Ca eu să mor
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
Tău, rană, Ce flori de vâsc, pe lemnul veșted Al crucii, susură-n icoană - Păduri amurmurând în toacă, Cărări din susur de cavale, Îți voi așterne la prisacă, În inima Măriei Tale - Azi, îți voi presăra pe urme Argint de licăr de izvoare, Și Tu, Păstorule de turme, Ne vei conduce către mare - Când seara -n ceruri va să cadă, Vom bate-n poarta Ta curată - Ca niște stele, pe obadă, Ca niște spițe, pe o roată - 22 noiembrie 2011 Referință
ROATA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357395_a_358724]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > PRIVEȘTE ASFINȚITUL Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012 Toate Articolele Autorului PRIVEȘTE ASFINȚITUL Privește asfințitul, mai licăre o rază. . . Vezi, soarele se-apleacă spre orizont, mai lin, Tu nu scăpa prilejul, cu patimă veghează, Să faci orice secundă, trăită mai din plin!. Ca o oglindă vie, reflectă lacul luna, Ea lunecă pe boltă, la fel ca totdeauna
PRIVEŞTE ASFINŢITUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357545_a_358874]
-
pe pământ-planetă, se naște și se moare, Se plânge și se râde, credem în dragoste, Sperăm, visăm întruna, fugim de pacoste Și-n fiecare seară, șoptim cu nostalgie: Off, ziua care trece, nicicând n-o să mai vie!. Privește asfințitul, mai licăre o rază. . . . Vezi, soarele se-apleacă spre orizont, mai lin, Și nu scpa prilejul, cu patimă veghează Să faci orice secundă, trăită mai din plin!! Privește asfințitul, mai licăre o rază . Referință Bibliografică: PRIVEȘTE ASFINȚITUL / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN
PRIVEŞTE ASFINŢITUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357545_a_358874]
-
ziua care trece, nicicând n-o să mai vie!. Privește asfințitul, mai licăre o rază. . . . Vezi, soarele se-apleacă spre orizont, mai lin, Și nu scpa prilejul, cu patimă veghează Să faci orice secundă, trăită mai din plin!! Privește asfințitul, mai licăre o rază . Referință Bibliografică: PRIVEȘTE ASFINȚITUL / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 535, Anul II, 18 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PRIVEŞTE ASFINŢITUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357545_a_358874]
-
inundat de fericire, atingerea razelor soarelui de pământ, de iarbă, copaci sau flori contrastul de culori: negru, auriu, verde, toate amestecandu-se cu coloratul multicolor al florilor. Sentimentul măreției divine îți pătrunde în piept, și ești cu adevarat fericit, un licăr de fericire îți străbate întreaga ființă. Chiar dacă apoi uiți și te întorci în lumea ta de gânduri, revii la frământările tale personale. Chiar dacă am putea să dăm filele istoriei înapoi să ajungem până departe la acele triburi care trăiau doar
CULOAREA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357570_a_358899]
-
un fel de înger care vine odată cu liniștea unei duminici de aprilie, deși cîteodată din prea multă admirație pentru arabescuri obișnuiesc să închei simplu...in deserto acest mod de-a gîndi, fără nici o teamă de adevăr ce altceva...decît un licăr de dragoste îmbătat ca-n vremurile bune de zbor fremătînd poate și fie numai în gînd sau într-un mod retoric, chiar dacă tu...ai nouăzeci și nouă de motive de disperare care m-ar putea costa viața sau dimpotrivă sensul
CU EXCEPŢIA CULORILOR RUSEŞTI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358562_a_359891]
-
în aripi și nespus îmi vine S-adun tot cerul pe tavan în casă. Când ninge îți voi aduce fluturi reci mă voi topi în iatacul tău de cald, și tainic prin iubire de o să-mi treci îți fur un licăr din ochii de smarald. Va fi o noapte pusă între focuri să-ți beau din gură apa ne-ncepută, ca-n spuse rugăciuni la sfinte locuri cu har mă umpli-n stare absolută. Referință Bibliografică: Când ninge / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe
CÂND NINGE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358979_a_360308]
-
de seară. Pe drum bătut. Izbânda cui? Vom fi tovarăși de drum. Dacă s-ar gândi bine, guvernarea ar trebui să se străduiască să renască. Triumfuri trecătoare. Răbdare și speranță. Când pierzi o competiție, important este să câștigi spiritul competiției. Licărul admirației se pierde pe furiș. Șubred. Insipid. Minor. Provocări. Interpretări. Nelămuriri. Acorduri denunțate. Acorduri asumate. Misterele politicii romanești. E greu să privești mai departe decât poți vedea. Transparența are calitatea sticlei. E casantă. Neașteptatul și neprevăzutul nu se încadrează în
TAINE, TÂLCURI, ÎNVÂRTELI... de DONA TUDOR în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359014_a_360343]
-
arde de iubit. Somn ușor!... Te-am obosit. du-te-acasă, puișor!... L-a așezat pe scaun, i-a aplicat un sărut pe frunte și ținându-i ambele mâini lipite de șold, în ochii ei albaștri, ca marea, s-a văzut un licăr de regret: „Îmi pare rău... că nu ai fost al meu!” Pe la ora douăsprezece noaptea s-a frânt „hora”. Cobrescu venise cu grămada de milioane, iar Bușoiu și-a primit cei zece mii de lei ca să-i țină; doar vă aduceți
PARTEA A V-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359274_a_360603]
-
arde de iubit. Somn ușor!... Te-am obosit. du-te-acasă, puișor!... L-a așezat pe scaun, i-a aplicat un sărut pe frunte și ținându-i ambele mâini lipite de șold, în ochii ei albaștri, ca marea, s-a văzut un licăr de regret: „Îmi pare rău... că nu ai fost al meu!” Pe la ora douăsprezece noaptea s-a frânt „hora”. Cobrescu venise cu grămada de milioane, iar Bușoiu și-a primit cei zece mii de lei ca să-i țină; doar vă aduceți
PARTEA A III-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359341_a_360670]